Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

marți, 31 decembrie 2013

La Mulţi Ani 2014 !!!

La Mulţi Ani , 

Har Tios Amini !

La Mulţi Ani tuturor dacilor !!!

VĂ DORESC UN NOU AN PLIN DE ÎMPLINIRI, IUBIRE ŞI PROSPERITATE ...
La Mul
ţi Ani – Fiilor Cerului, Fiilor Soarelui şi Fiilor Luminii, în Bucuria şi Iubirea Dumnezeului Care Este Unul!

 Să iertăm greșelile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toți, să începem anul nou cu inima curată și cu credință în Dumnezeu.

“Huten Iaren Pleisten Eiven Reven Har Tios Aminis"
Neamul S
ă-ţi Traiască în Pace Intotdeauna,  
Prin Puterea Voinţei şi a Iubirii Tatălui Sfânt.



 

Cele 12 Nopţi Sfinte - A opta Noapte Sfântă

Cea de-a opta Noapte Sfanta – Kristina Kaine

31 decembrie – 1 ianuarie Leu. Crucea pe manerul sabiei. Sacrificiu. Omul cu sabia puterii a lui Christos, cea care nu poate rani, vorbeste limbajul adevarului. Este noaptea fricii si ororii.
 Misteriul: Un Cavaler cu lancea vointei si cu sabia cunoasterii ce are un caine in urma lui, ca simbol al supunerii. In spatele lui sunt moartea si diavolul. La un anumit nivel al cunoasterii, o greseala sau o miscare gresita il pot duce rapid la pierzanie. Victoria este obtinuta prin legatura deplina cu divinitatea, cu o constienta a responsabilitatii si cu o loialitate statornica pentru sarcinile ce stau inainte pe drumul vietii. (Rudolf Steiner)
Cea de-a opta contemplare: Kristina Kaine
Ce idei avem despre prezenta lui Christos in fiinta noastra ?
Este el lumina, este el un vindecator, este el un protector ?
Cat de des il vedem crucificat in fiinta noastra ?
Suntem pregatiti sa experimentam aceasta crucificare sau o dam deoparte, sau, si mai rau, spunem ca nu se va intampla inlauntrul nostru ?
Fiecare detaliu din viata lui Iisus Christos va avea loc si in fiinta noastra. Intentia de a-i descrie viata in scrierile sfinte este tocmai de a ne pregati in acest sens. Este absurd sa ne gandim ca Iisus a experimentat deja in locul nostru (si ca noi nu mai avem nimic de facut). El a pregatit drumul pentru ca si noi sa putem experimenta sufleteste aceste lucruri.
In imaginea crucificarii pictata de Giuliano di Simone putem identifica tot felul de trairi in corpul, sufletul si spiritul nostru. Exista puritate si exista si violenta, exista actiunea dar si absenta actiunii, exista intelegere si lipsa intelegerii, si asa mai departe. In mijlocul tuturor acestora este frica si oroarea, daca indraznim sa privim. Nu putem nega ca o crucificare este oribila.
Putem sa acceptam ca frica si oroarea sunt parte din viata noastra ? Prin intermediul fricii noi devenim constienti de noi insine. Prin invingerea fricii noi devenim constienti de Eu sunt-ul din noi. Victoria vine cand il cunoastem pe Christos din launtrul nostru asa cum este in realitate.

A opta Noapte Sfântă:
Când El îşi aminteşte de viaţa dumnezeiască…
 Ne întoarcem cu gândul la amintirea Tatălui, la timpul când Dumnezeirea lucra la alcătuirea corporalităţii noastre. Când Eul propriu în Eul lui Dumnezeu era. Atunci Ierarhiile lucrau şi la făurirea viitoarelor noastre mădulare spirituale: Sinea Spirituală, Spiritul Vieţii şi Omul Spirit. Ne amintim rolul şi lucrarea Ierarhiilor Spirituale.

sursa
http://waldorf-educatie.ro/cea-de-a-opta-noapte-sfanta-kristina-kaine/

luni, 30 decembrie 2013

Cele 12 Nopţi Sfinte - A şaptea Noapte Sfântă

Cea de-a saptea Noapte Sfanta – Kristina Kaine

Cea de-a saptea Noapte Sfanta, 30-31 decembrie – Rac. Sarpele in praselele sabiei. Intelepciunea. Preocupa-te cu lecturi elevate. Este noaptea marii porunci. Misteriul lucrarii: Cine stabileste regulile in sufletul tau ? Cine este stapanul sufletului tau? Cine sta in spatele faptelor tale ? Suntem liberi si trebuie sa intarim vointa buna in noi. (Rudolf Steiner)
Cea de-a saptea contemplare – Kristina Kaine
Mare porunca este inscrisa in Evanghelia Sfantului Ioan: “O mare porunca va dau voua, sa va iubiti unii pe altii; asa cum v-am iubit eu pe voi, asa sa va iubiti si voi.” (Ioan, 13:34)
Intelepciunea este ceva ce s-a dezvoltat de-a lungul epocilor; ea este parte din structura noastra fiintiala. Din aceasta intelepciune au fost create pamantul si fiintialitatea noastra. Nu suntem pe deplin constienti de aceasta intelepciune, o cautam neincetat. Putem spune ca aceasta cautare a intelepciunii ne da motivatia de a trai pe pamant. Noi putem intelege intelepciunea si sa o aplicam numai prin intermediul Eu Sunt-ului.
Deci am putea spune ca intelepciunea si Eu sunt-ul se dezvolta intr-o stransa legatura de-a lungul vietii; pe masura ce devenim constienti de intelepciune, Eu sunt-ul devine tot mai activ.
Aceste concepte sunt discutate in cartea lui Rudolf Steiner “Stiinta oculta in rezumat”, in Capitolul 6:
“Intelepciunea este premisa iubirii;
 iubirea este rezultatul intelepciunii care a fost renascuta prin intermediul Eu-lui.”
 Este optiunea noastra sa exprimam iubirea. Chiar si in cazul in care nu ni se raspunde tot cu iubire.
Ar trebui sa ne intrebam intodeauna: Cine este stapanul sufletului meu ? In orice situatie in care ma pune viata, cine conduce in sufletul meu ? Prea adesea este sarpele, Ego-ul original care ne-a servit in trecut atat de bine. Acum insa trebuie sa conducem sarpele in prasele, astfel incat sa il tinem sub control. In acest fel, Eu sunt-ul nostru ia conducerea si experimentam adevarata libertate. A deveni capabili sa iubim un om cu care avem o karma dificila inseamna adevarata libertate. Divinul se va trezi in existenta armonioasa a contrariilor. Aceasta inseamna ca avem nevoie de elemente contrarii pentru a putea introduce armonia. Lucrarea consta in actiunea de a crea armonia, ceea ce este alegerea noastra libera; si reprezinta vointa cea buna la lucru.

A şaptea Noapte Sfântă:
Nu el singur, Cristos în el…
Cristos este călăuzitorul ce pătrunde în fiecare, cu fiinţa Sa de lumină, cu iubire ocrotitoare, nelăsându-ne singuri. Meditând la Cristos în noi, la prezenţa Sa reală, în lume se dezvoltă o stare de fericire, împăcare şi siguranţă prin care, în a şaptea noapte, ajungem să vieţuim, prin Amintire, viaţa desfăşurată pe Pământ, de Isus, fiinţa pământească şi de Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cu Marea Taină a sacrificiului de pe Golgota. Nu Eu, ci Cristos în mine… Ne rugăm: O, vino Doamne Cristoase, vino, vino în fiinţa mea care te cheamă, căci eu doresc atât de mult ca Tu să sălăşuieşti în mine, să cobori în Eul meu superior, să simt iubirea Ta şi să nu mai rămân singur cu Eul meu inferior.

sursa
http://waldorf-educatie.ro/cea-de-a-saptea-noapte-sfanta-kristina-kaine/

duminică, 29 decembrie 2013

Cele 12 Nopţi Sfinte - A şasea Noapte Sfântă

A sasea noapte Sfanta-Kristina Kaine

29-30 decembrie. Gemeni. Acum urmeaza cele 3 nopti ale sabiei.
Noaptea lui Petru. Noaptea consacrarii sabiei.
Fiecare dintre noi ne-am construit propria sabie a discernamantului. Fiecare dintre noi trebuie sa isi uneasca vointa spirituala cu eternul, partea nemuritoare cu indestructibilul – si in acest mod vom recunoaste adevarul.
Misteriul: Aducerea impreuna a Fiului lui Dumnezeu cu Fiul Omului – Unitatea. (Rudolf Steiner)
Cea de-a sasea contemplare – Kristina Kaine
Petru este discipolul care a lovit sclavul marelui preot si i-a taiat urechea dreapta. Iisus l-a mustrat sever pentru aceasta interventie in drumul sau catre cruce. Mai apoi, Petru a mintit ca nu il cunoaste pe Iisus. De cate ori facem si noi asa in viata? Ne dorim nespus sa fi capabili sa actionam in mod just in orice situatie, dar adesea nu functioneaza. Conteaza aceasta? Nu devenim oare astfel constienti de vointa noastra? Experimentam vointa noastra in actiune si apoi in regretul ca am infaptuit ceva nepotrivit.
Atunci putem sa ne exercitam vointa in a ne pune in ordine pe noi insine, astfel incat sa nu fim distrusi de efectele greselilor noastre. Rezulta de aici ca daca nu am fi facut nimic in neregula, nu am fi devenit constienti de vointa noastra. Parte din procesul sufletesc in a deveni Fiul Omului, in a da nastere la Sine, la umanitatea deplina, este sa ne folosim vointa in mod constient. Angajarea in acest proces cat mai constient posibil este sarcina noastra actuala.  Poate fi descurajant sa ne gandim la aceasta stradanie si putem fi inclinati sa o amanam. Totusi, daca putem macar sa ne observam vointa, chiar si in faptele marunte, o trezire va avea loc.
Principala dificultate apare atunci cand incercam sa facem asta doar dintr-o perspectiva pamanteasca. Nu putem cunoaste adevarul numai cu mintea de zi cu zi, pentru ca natura intrinseca a mintii pamantesti este ca a uitat adevarul.
Adevarul, aletheia, inseamna a depasi uitarea.
Vom putea depasi uitarea numai cand Christos umple Eu sunt-ul si Fiul Omului se uneste in fiinta noastra cu Fiul lui Dumnezeu. Numai atunci avem puterea de a vedea adevarul, de a ne reaminti ce uitasem. Totul incepe cu momentele aparent neinsemnate de a deveni constienti de modul in care ne folosim sabia noastra – vointa.

A şasea Noapte Sfântă.
Viaţa care izvorăşte din omul însuşi…
Eul superior este izvorul Vieţii spirituale din om. Să ne amintim de remuşcări, milă sau compasiune, de faptele altruiste şi momentele de dăruire sufletească. Atunci am acţionat în consens cu Eul superior, am fost în EL.
Şi Viaţa va izvorî în fiecare din noi.

sursa
http://waldorf-educatie.ro/a-sasea-noapte-sfanta-kristina-kaine/

sâmbătă, 28 decembrie 2013

Cele 12 Nopţi Sfinte - A cincea Noapte Sfântă

 A cincea Noapte Sfanta – Kristina Kaine

A cincea Noapte Sfanta– 28-29 decembrie, Taur, purifica in mod constient gandurile tale, disciplineaza-ti gandirea, concentreaza-te pe ce este pozitiv, transformand porumbeii negrii ai gandurilor in porumbei albi, pentru ca gandirea noastra poate fi asemanata cu un porumbel salbatic cand nu este disciplinata. Trebuie sa invatam sa inchidem usa la pod cand ganduri negative sau stranii se apropie.
Misteriul: Templul este purificat de Christos. (Rudolf Steiner).
A cincea contemplare,
Gandirea este activitatea cea mai treaza, mai constienta din sufletul nostru. Simtirea este asemanatoare cu starea de vis, iar vointa este precum starea de somn profund. Problema cu gandirea noastra este ca noi trebuie sa gandim in mod activ si sa ajungem sa gandim asupra gandirii noastre. Cu alte cuvinte, trebuie sa ne gandim la gandurile pe care le avem. Caci nu toate gandurile pe care le avem sunt ale noastre. Nu toate gandurile au sens, daca ne gandim serios la ele.
Porumbeii negrii sunt gandurile care intra in mintea noastra cand acolo se afla un spatiu gol. Acestea sunt momentele cand ne este lene sa gandim. Devenim lenesi in gandire atunci cand acceptam gandurile altor oameni in loc sa gandim noi ceva pana la capat. Sau cand nu gandim ceva in mod just. Cand nu gandim activ, cand nu ne luam in primire propria gandire – ceea ce presupune efort – cream spatii vacante in mintea noastra.
O simpla observare a lumii, in special a naturii, ne arata ca intotdeauna spatiile vacante sunt luate in primire de ceva. Deci ce umple vidul din mintile noastre cand gandirea noastra nu este suficient de activa ? Lucifer si Ahriman intra in creierul nostru ca niste paraziti si isi gandesc gandurile lor acolo. De aceea noi trebuie “sa inchidem usa la podul casei”. Altfel ganduri stranii si negative ne vor ocupa mintea – chiar ganduri negative despre cei care ne sunt apropiati.
Daca putem face loc pentru forta lui Christos in tempul fiintei noastre, Christos il va curata de tot ce e negativ. Atunci ii vom putea iubi, cu adevarat, pe oamenii din jurul nostru. Aceasta presupune inchiderea usii podului in fata gandurilor negative, de judecata si a celor daunatoare. Chiar si cel mai simplu gand de judecata despre actiunile sau cuvintele unei alte persoane ii poate face rau acesteia.
Putem opri aceste ganduri chiar in formarea lor si le putem inlocui cu ganduri de intelegere si iubire. De exemplu, daca citim ceva scris de o persoana si nu suntem de acord cu acel continut, cel mai nevinovat raspuns este sa ne spunem: “Nu prea inteleg acest lucru, voi ramane deschis la ideea aceasta in speranta ca o sa o inteleg mai tarziu”. Aceasta inseamna o gandire disciplinata, curata si plina de iubire.

A cincea Noapte Sfântă:
Şi această viaţă este Eul omului…
Ne amintim de esenţa Eului superior, lăsându-l să acţioneze în adâncurile subconştientului. Ne amintim că adevărata viaţă a fiinţei umane, spre care îl îndreaptă încercările Karmice, este viaţa în Eul Superior. Prin supremaţia lui în fiinţa noastră, dobândim Sinea spirituală. Treapta de OM o vom cuceri primind de la Îngerul Păzitor, Eul nostru Superior, spre care tindem prin conştientizarea spiritualităţii din noi şi Univers. El trebuie însă ferit de Eul obişnuit.
În noi există Eul obişnuit (inferior), Eul luciferic şi Eul ahrimanic, acţionând în sfera subconştientului.
Prin strădania noastră de zi cu zi, de a surprima manifestările Egoului, ca urmare a presiunilor forţelor luciferice şi ahrimanice, facem loc “vieţii” în noi, pătrunderii Eului superior în fiinţa noastră.

sursa
http://waldorf-educatie.ro/a-cincea-noapte-sfanta-kristina-kaine/
http://waldorf-educatie.ro/12-nopti-sfinte-continuare/


vineri, 27 decembrie 2013

Cele 12 Nopţi Sfinte - A patra Noapte Sfântă

A patra Noapte Sfanta – Kristina Kaine

Cea de-a patra Noapte Sfanta 27-28 decembrie – Berbec Purificarea constienta a corpului astral (sufletul). Antiptiile si simpatiile sunt transformate in iubire, iubire completa, prin intermediul iubirii. Iubirea domoleste pasiunile si dorintele. Puterea lui Christos ne lumineaza si ne fortifica in confruntarile cu Lucifer si Ahriman, in vederea metamorfozarii noastre sufletesti. Misteriul: Stradania personala trebuie pusa in serviciul tuturor, pentru binele tuturor. Arhanghelul Uriel ne aseaza in fata unei oglinzi in care ne vedem asa cum suntem. (Rudolf Steiner).
Cea de-a patra contemplare – de Kristina Kaine
Cat de ciudat este faptul ca oamenii au un corp astral de a carui existenta majoritatea nu sunt constienti ? Cand eram copii si ii spuneam mamei ca ne este foame, mama nu ne spunea: “Acesta este corpul tau astral care te atentioneaza ca corpului tau fizic are nevoie de hrana.” Sau daca ii spuneam mamei ca suntem obositi, ea nu ne spunea: “Este corpul tau astral dilatandu-se”. Daca putem introduce aceste idei in gandirea noastra, atunci vom fi mult mai mult in contact cu corpul nostru astral.
Cu aceasta constientizare, vom experimenta obiceiurile noastre semi-constiente de a simti simpatia si antipatia – dar numindu-le ceea ce sunt in realitate: iubire si ura. Daca noi reactionam la duritatea cuvantului “ura”, atunci aceasta reactie este chiar antipatia corpului nostru astral. Daca rafinam reactiile astralitatii noastre, atunci apare necesitatea de a ne ridica deasupra acestui raspuns automat de simpatie-antipatie al corpului astral.
Iubirea care domoleste pasiunile si dorintele este impartiala; nu este “te iubesc pentru ca…”. Aceasta iubire, agape, vede adanc in fiinta celuilalt om si il gaseste aici pe Christos, care de la Misteriul de pe Golgotha locuieste in fiecare om. Se creeaza un fel de reactie in lant. Cand ceva ce pana acum ramasese ascuns este vazut, devine activ, precum un crin ce rasare din bulbul sau. Este ca si cum prin constientizarea tacuta a prezentei lui Christos in celalalt, noi activam fiinta lui Christos in noi si in cel iubit.
Atunci avem curajul sa privim in oglinda lui Uriel si sa ne vedem asa cum suntem in realitate. Ce vedem acolo ? Pe Christos ! Toate defectele noastre sufletesti sunt vazute intr-o alta perspectiva. Vedem aici ca ele sunt o parte necesara din biografia noastra – si cu o astfel de perspectiva ne putem iubi pe noi insine. Iubirea de sine aduce iubirea pentru ceilalti. Atunci ispititorii, Ahriman si Lucifer, isi pot face treaba lor – noi ii vom simti inclestandu-se in astralitatea noastra drept simpatie si antipatie si dandu-ne astfel posibilitatea sa le tinem piept. Pe masura ce ii constientizam cum isi fac jocul in suflet si refuzand sa intram in jocul lor, noi insine ne transformam.

A patra Noapte Sfântă:
Şi Amintirea este viaţa…
Ne amintim Grădina Raiului(vezi Biblie) Pomul Vieţii din Grădina Raiului este Corpul Eteric nepătat al lui Adam. A trebuit ca omul să se despartă de Pomul Vieţii, la Căderea în păcat, pentru că acest corp Eteric a fost pătruns de senzualitate, dorinţe, pofte, odată cu apariţia vieţii bisexuate. Despărţindu-se de Pomul Vieţii, omul purcede pe drumul morţii fizice. A primit în schimb posibilitatea de a dobândi Libertatea. Dar Viaţa pătrunde din nou în om, odată cu deschiderea spre spiritualitate.

http://waldorf-educatie.ro/a-patra-noapte-sfanta-kristina-kaine/

joi, 26 decembrie 2013

Cele 12 Nopţi Sfinte - A Treia Noapte Sfântă

Cea de-a Treia Noapte Sfanta – Kristina Kaine

A treia Noapte Sfanta – de Kristina Kaine 26-27 decembrie, Pestii.
Acum urmeaza cele 3 nopti ale crinului alb. Sufletul recunoaste ca nu poate ramane in inaltimi, ci trebuie sa coboare
din nou, pentru ca poarta in el prea multa greutate pamanteasca. Mintea constienta incepe sa purifice corpul pamantesc si asuma ca fiecare hrana reprezinta provizia pentru o calatorie. Eu sunt painea vietii (cuvintele lui Iisus Christos). Noi venim din painea vietii, traim pe calea de dezvoltare a painii vietii si ne intoarcem la painea vietii.
Misteriul: Niciun moment sa nu uitam de realizarea obiectivului cel indepartat din momentul parasirii taramul pamantesc. (Rudolf Steiner)
Cea de-a treia contemplare, de Kristina Kaine
Crinul simbolizeaza sufletul care isi desopera Sinea Superioara, Eu sunt-ul. Aceasta este munca pe care trebuie sa ne-o asumam. Noi facem aceasta munca in viata obisnuita de zi cu zi; in activitarea noastra dar si in gandurile si sentimentele noastre. In acest mod ne purificam sufletul si il ajutam sa isi regaseasca starea originara virginala. Eu sunt-ul poate fi nascut numai dintr-o fecioara care si-a regasit virginitatea.
Aceasta nastere implica intotdeauna moartea – moartea a tot ceea ce este impur. De aceea crinul alb este asociat cu moartea, pentru ca impreuna cu orice proces de moarte se naste si o noua viata. Acest proces de moarte si renastere are loc in permanenta in sufletul nostru. Sentimentele suparatoare pot fi inlocuite intr-un moment; ele mor si sunt inlocuite cu noi sentimente. La fel se intampla si cu gandurile de judecata si cu motivele egoiste: nu atat ca nu ar trebui sa le avem, cat sa realizam ca avem capacitatea de a le controla. Aceasta este libertatea care vine din Eu sunt. Suntem liberi sa alegem sa gandim, sa simtim si sa actionam asa cum ne dorim.
De fiecare data cand avem ganduri rele despre oameni, ne folosim libertatea intr-un mod gresit. Si chiar le luam libertatea de a fi ceea ce sunt ei in realitate. Iubirea sufletului imaculat pentru copilul sau Eu sunt este iubirea care aduce cu ea adevarata libertate.
Atunci stim ca Eu sunt este painea vietii, este singura forma de hrana de care avem nevoie. In acelasi timp, painea, care este alimentul de baza al nostru, ne da posibilitatea de a trai pe pamant si astfel sa ne putem integra Eu sunt-ul – trebuie sa facem aceasta aici pe pamant. Acesta este obiectivul indepartat catre care ne straduim. Daca nu ne-am integra Eu sunt-ul, atunci omenirea nu ar avea viitor. De noi depinde acest lucru.

A treia Noapte Sfântă:
Şi Dumnezeu este Amintirea…
Ne amintim de Dumnezeu Tatăl, creatorul Omului şi de Sf. Treime, căci din Dumnezeu fiinţează omenirea. Ajungem cu Amintirea la timpurile creării germenelui fiinţei omeneşti, prin sacrificiul înaltelor Ierarhii: Serafimii, Heruvimii şi Tronurile, îndeplinind planurile Divinităţii.

 http://waldorf-educatie.ro/cea-de-a-treia-noapte-sfanta-kristina-kaine/

miercuri, 25 decembrie 2013

„Dacă nu veţi redeveni ca nişte copilaşi, nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor” pentru că „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul timpului Pământului”

Să ne cufundăm, dragii mei prieteni, în gândul de Crăciun, care este atât de strâns legat de misteriul naşterii omului.
Să aducem în faţa sufletelor noastre prin câteva trăsături ceea ce ni se revelează din spirit în ziua de azi drept continuare a gândului de Crăciun.
Putem simţi că este ceva fortifiant, ceva care să ne susţină în viaţă. Putem simţi că ne situează în impulsurile evoluţiei lumii, indiferent ce ar veni, astfel încât să ne putem simţi una cu aceste impulsuri divine ale evoluţiei lumii, astfel încât să le putem înţelege, să putem extrage putere pentru voinţa noastră din această înţelegere,  să putem extrage lumină pentru viaţa noastră de reprezentare din această înţelegere.
Omul se află în evoluţie; ar fi nedrept să negăm această evoluţie. Drept este să mergem împreună cu această evoluţie.
Christos a spus şi „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul timpului Pământului”[ Nota 5 ].
Aceasta nu este o frază, acesta este un Adevăr.
Christos nu ni s-a revelat numai prin Evanghelii, Christos este cu noi, Christos se revelează necontenit.
Urechi trebuie să avem, să auzim ceea ce ne revelează El mereu  nou în ultima vreme.
Putem deveni slabi, dacă nu avem credinţă în aceste noi revelaţii; putem deveni puternici dacă o avem.

Puternici vom deveni, dacă avem credinţă în aceste noi revelaţii, chiar dacă ar răsuna din durerile şi nefericirea vieţii, care aparent o contrazic. Cu propriul nostru suflet trecem prin vieţi pământeşti repetate, în care se înfăptuieşte destinul nostru. La acest gând, care ne îngăduie să resimţim spiritualul în dincolo de viaţa fizică exterioară, ajungem numai dacă preluăm în noi în sens creştin corect revelaţiile care se continuă. Creştinul, adevăratul creştin să înceapă cu gânduri fortifiante în sensul timpului nostru, atunci când are în faţa sa lumânările Pomului de Crăciun, gânduri care îi pot veni astăzi din noua revelaţie cosmică spre fortificarea voinţei sale, spre luminarea vieţii sale de reprezentare. Şi el trebuie să se umple (cu acestea) în aşa fel încât prin puterea şi lumina acestui gând să se poată apropia în anul creştin de celălalt gând, care îl previne în privinţa misteriului morţii: gândul de Paşti, care aduce în faţa sufletului nostru trăirea finală a existenţei pământene omeneşti ca pe ceva spiritual. Îl vom simţi tot mai mult pe Christos dacă putem să punem în relaţia corectă propria noastră existenţă cu existenţa Lui.
Ex Deo nasacimur, In Christo morimur, Per Spiritum sanctum reviviscimus.
– Din Dumnezeu ne-am născut, în măsura în care ne considerăm ca oameni aici, pe globul pământesc. În Christos murim. În Spiritul Sfânt vom învia. –
Totuşi, acestea se referă la viaţa noastră, la viaţa noastră omenească.
Dacă privim din viaţa noastră la viaţa lui Christos, avem ceea ce se prezintă în viaţa noastră ca imagine oglindită.
Putem exprima aceasta ca pe adevărul lui Christos, cel dintâi frate care a trăit printre noi, în aşa fel încât să îl resimţim ca pe Adevărul lui Christos, ce radiază de la El şi se oglindeşte în entitatea noastră omenească:
Din acel Spirit Sfânt a fost El conceput – aşa cum scrie în Evanghelia lui Luca, care este expus în simbolul porumbelului care coboară, din acest Spirit a fost El conceput, în trup omenesc a murit, în Dumnezeire va învia.
Percepem adevărurile care sunt veşnice numai dacă le vedem în reflectarea lor actuală şi nu absolutizate, abstractizate într-o formă. Şi dacă noi nu ne simţim oameni doar în sens abstract ci oameni încadraţi într-adevăr într-un timp în care sarcina noastră este să acţionăm şi să gândim în conformitate cu timpul, atunci vom încerca să-L percepem pe Christos, Cel care este cu noi în toate zilele până la sfârşitul timpului Pământului, în limbajul său actual, aşa cum ne învaţă El prin gândul de Crăciun, ne luminează, ne fortifică prin gândul de Crăciun.
Atunci vom voi să-L preluăm în noi pe acest Christos în noul Său limbaj, căci Christos trebuie să ne devină înrudit. Atunci putem împlini prin noi înşine adevărata sarcină a lui Christos pe globul pământesc şi după moarte. Omul fiecărei epoci trebuie să-L preia pe Christos în sine în felul său.
 Oamenii au simţit acest lucru atunci când au privit în sens corect la cele două mari coloane ale spiritului, la gândul de Crăciun şi la gândul de Paşti. 
 Profundul mistic german, silezianul Angelus, Angelus Silesius [ Nota 6 ], a spus, privind spre gândul de Crăciun:
Christos se poate naşte de o mie de ori la Betleem,
Dacă nu se naşte în tine rămâi pe veci pierdut.
Şi privind spre gândul de Paşti:
Crucea de pe Golgota nu te poate elibera de Rău
Dacă nu este înălţată şi în tine.
Într-adevăr, Christos trebuie să trăiască în noi, pentru că noi nu suntem oameni în sens absolut, ci oameni ai unui anumit timp. Christos trebuie să se nască în noi aşa cum răsună cuvintele Sale în epoca noastră.
Trebuie să încercăm să-L naştem pe Christos în noi, spre fortificarea noastră, spre străluminarea noastră, aşa cum a rămas El acum cu noi, aşa cum vrea El să rămână la oameni în toate timpurile, până la sfârşitul zilelor Pământului, aşa cum vrea El să se nască acum în sufletul nostru.
Dacă încercăm, aşadar, să trăim în propriul nostru suflet astăzi naşterea lui Christos, aşa cum luminează ea şi fortifică ea sufletul nostru ca lumină veşnică şi putere veşnică în timp, atunci privim în mod corect la naşterea istorică a lui Christos la Betleem şi la imaginea ei din propriul nostru suflet.
Christos se poate naşte de o mie de ori la Betleem,
Dacă nu se naşte în tine, rămâi pe veci pierdut.
Să privim la naşterea Sa, la naşterea Sa în procesul omenesc, la naşterea Sa în propriul nostru suflet, aşa cum o depune El astăzi în sufletul nostru; astfel ne adâncim corect în gândul de Crăciun. Şi apoi să privim la acea noapte sfântă, pe care ar trebui să o simţim răsărind pentru o nouă fortificare şi iluminare a oamenilor în privinţa unor rele şi dureri care i-au cutremurat în prezent şi care îi vor mai cutremura încă.
„Împărăţia mea”, aşa spune Christos, „nu este din această lume” [ Nota 7 ].
Cuvinte care ne solicită, dacă privim în sens corect la naşterea Sa, să găsim în propriul nostru suflet calea spre acea Împărăţie unde se află El, să ne fortificăm acolo unde se află El, să ne luminăm atunci când se face întuneric şi suntem lipsiţi de putere, din impulsurile care sunt din acea lume despre care vorbea El însuşi, despre care vrea mereu să vestească apariţia Lui în noaptea de Crăciun. „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”.
Dar El a adus această Împărăţie în lumea aceasta, astfel încât noi să putem găsi mereu în această Împărăţie putere, consolare, încredere şi speranţă în toate situaţiile de viaţă, numai să voim să venim la El, punând la inimă cuvintele sale, cuvinte ca acestea:
„Dacă nu veţi redeveni ca nişte copilaşi, nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor”.

http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA187/GA187_CF01.html
 

Cele 12 Nopti Sfinte - a doua Noapte Sfântă

Cea de-a doua Noapte Sfanta – Kristina Kaine

25-26 decembrie – Varsatorul.
Noaptea lui Ioan. Vulturul sufletului zboara in sus cu aripile sale si priveste in jos din inaltimi, observandu-si propria viata. Si acum omul recunoaste Legile Karmei.
Misteriul: Alegerea caii celei inguste si dificile sau a caii netede si usor de parcurs.
Pentru cei care sunt nascuti din carne este dificil sa gaseasca drumul spiritului.
Bhagavad Gita: O viata egoista, sau o viata devotata umanitatii? (Rudolf Steiner)

Cea de-a doua contemplare: Kristina Kaine
Cum putem merge suficient de departe de noi insine pentru a avea o imagine panoramica a propriei biografii ? Numai pe aripile vulturului! Vulturul este singurul care poate zbura la asa inaltimi. Deci de pe acel inalt punct de perspectiva putem vedea ca viata noastra de desfasoara asa cum noi insine am planificat-o inainte de a ne naste.Viata noastra este ca si cum ne-am stradui sa ridicam greutati; punem in cale oricat de multe greutati, cate ne sunt necesare, pentru a dobandi fortele si calitatile pe care ne-am propus sa le obtinem. Desigur ca ne revoltam, dar in acelasi timp purtam ca model planul vietii noastre in fundal. Planul este de a deveni un om realizat prin propriile-i puteri, care nu este dependent de alti oameni sau de bunuri materiale. Devenim prin propriile puteri oameni individualizati, exprimand Eu sunt-ul in fiinta lor.
Daca putem privi la fiecare intalnire din viata noastra cu aceasta atitudine, calea cea ingusta si dificila va fi in acelasi timp neteda si usoara. Atunci stim intr-adevar ca telul nostru este sa iubim, asa precum Ioan a iubit si a fost iubit.
Avand o perspectiva precum a vulturului, simtim compasiune pentru fiecare om in desfasurarea biografiei sale. Simtim de asemenea compasiune pentru noi insine, in propria biografie. Atunci stam alaturi de Buddha care a vazut, dincolo de iluziile superficiale, realitatea fiecarui om, adevarata sa indentitate.

A doua Noapte Sfântă:
Şi Amintirea trăieşte în noi…
Vom îndrepta privirea imaginativă asupra forţelor spirituale ce vin spre Pământ de Crăciun. Să ne amintim de Ierarhiile Spirituale ce au fost prezente la naşterea pruncului Isus: Îngerii, Arhanghelii, Arhaii, ce coboară pe rând din Vărsător, Capricorn şi Săgetător pe Pământ.

http://waldorf-educatie.ro/cea-de-a-doua-noapte-sfanta-kristina-kaine/

marți, 24 decembrie 2013

Cele 12 Nopţi Sfinte sunt simbol al celor 12 forţe sufleteşti care trăiesc în noi - Prima Noapte Sfântă

Cele 12 Nopti Sfinte – de Kristina Kaine

 In data de 24 decembrie, cele 12 Nopti Sfinte incep.

Rudolf Steiner i-a dat indicatii lui Herbert Hahn cu privire la contemplarea celor 12 nopti sfinte.
Pe 1 ianuarie la pranz avem Soarele cel mai aproape de Pamant si de aceea se iau in considerare doar 5 zile si jumatate inainte de acest moment si 5 zile si jumatate dupa acest moment, iar aceasta este perioada celor 12 Nopti Sfinte.
 In aceste nopti, cele mai intunecate ale anului, suntem cel mai aproape de Spiritul Solar si aceasta inseamna ca Spiritul Solar, aruncand lumina din interiorul Pamantului, il face translucid si ilumineaza totul dinspre inlauntru, nu cum este mai incolo, atunci cand Soarele lumineaza Pamantul de deasupra, din afara.
 Trebuie sa intampinam aceste 12 nopti foarte treji si constienti. Este important ca numai in prima noapte (24 decembrie) sa stam treji pana la ora 1 sau 2 dimineata. In celelalte nopti, daca este posibil, sa se mearga la culcare la o anumita ora; este de o mare importanta sa traim intr-un ritm armonios in aceasta perioada a anului. Daca acest lucru nu este posibil in viata activa, atunci se poate incerca sa se faca launtric aceasta. Cei care nu pot fi tacuti in viata exterioara, sa caute sa fie constienti de sanctitatea perioadei celor 12 Nopti Sfinte. Este important sa se realizeze sarcinile indatoririle zilnice fara a pierde evenimentul din vedere, sacralitatea acestui timp, nepermitand ca nimic nesanatos sau urat sa intre in suflet, ramanand permanent atent si serios cu sine insusi.
 De-a lungul acestei experiente a Craciunului, cu cele 12 Nopţi Sfinte, noi semanam seminte pentru cele 12 luni ale anului care vine. De aceea cele 12 zile sunt importante, de exemplu daca facem greseli in prima zi, noi semanam o samanta care, in prima luna a anului ce vine, va germina negativ in sange.
 Trebuie sa incercam sa strabatem cele 12 zile sfinte in mod just, conform Legii (spirituale), pentru ca avem nevoie sa lucram la renasterea noastra spirituala in fiecare an si nu ne putem permite sa pierdem vreun an.

De Crăciun se leagă perioada celei mai mari treziri spirituale. După ce ne-am pregătit în mod spiritual prin Postul Crăciunului şi am primit în sufletul nostru cei 4 Îngeri: Albastru, Roşu, Alb, Violet, am retrăit Naşterea lui Isus recitind Evangheliile, avem în faţă cele 12 Nopţi Magice.
Cele 13 zile, respectiv 12 Nopţi Sfinte, devin prin conţinutul spiritual, o reflectare a Macrocosmosului, a sublimelor Ierarhii Spirituale. În fiecare din aceste zile şi nopţi, impregnaţi fiind de emanaţia spirituală a fiecărei zile şi nopţi în parte, făcând din ele o sărbătoare a sufletului nostru, ne putem apropia de sferele cosmice, în care activează aceste Ierarhii. Din Macrocosmos, ele se apropie de înţelegerea noastră imaginativ-intuitivă şi în aceste 12 Nopţi are loc o deschidere a înseşi “Porţilor Cosmosului”. Astfel, omul, o dată pe an, are posibilitatea de a arunca o privire meditativă, în Cosmosul Ierarhiilor, în activitatea lor.
Pământul îşi aminteşte cum în cursul verii, a trăit el însuşi în depărtările cosmice, în lumea astrelor şi a stelelor fixe. Şi dacă în cursul verii, Sufletul şi Spiritul Pământului au zăbovit în sânul Ierarhiilor Spirituale, iarna, şi în mod special în timpul celor 12 Nopţi Sfinte, cu ajutorul gândurilor-amintiri trezite, Pământul dă posibilitatea, forţelor Ierarhiilor, să fie prezente în surpasensibil în sfera Pământului, spune R.Steiner.
Admirând puzderia de stele strălucitoare în nopţile de iarnă, ştim că acolo, în coloniile stelare ale Ierarhiilor, se desfăşoară o măreaţă activitate, greu de imaginat pentru conştiinţa obişnuită. În aceste zile, celor 12 forţe zodiacale, 12 forţe sfinte ale Universului, ce urzesc viitorul Pământului, li se asociază o sublimă emanţie Sărbătorească. În perioada de la Crăciun la Bobotează, acestea radiază, astfel încât fiecare din aceste zile şi nopţi devin prin conţinutul spiritual, o reflectare a entităţilor spirituale. În fiecare din aceste zile şi nopţi, impregnaţi fiind de emanaţia spirituală ne putem apropia de sferele cosmice, în care activează Ierarhiile.
Noi putem trimite în Eterul Cosmic reprezentări-amintiri cu caracter distructiv sau creativ. Gândurile sau faptele create azi, ieri sau de mulţi ani, sunt forţele amintirii ce acţionează semnificativ în ambianţa curată a Ierarhiilor, ce lucrează la viitorul devenirii umane. Ele au o mare importanţă în structura karmei personale, a karmei de grup, a poporului în care trăim, şi a Karmei Universale.
Pentru a exersa această Amintire Spirituală, în cursul celor 13 zile, respectiv a Nopţilor Sfinte, R. Steiner ne-a lăsat o meditaţie intitulată Meditaţia Ioaneică.
1. La început trăieşte EA (amintirea),
2. Şi Amintirea trăieşte în continuare,
3. Şi dumnezeiască este Amintirea,
4. Şi Amintirea este viaţă,
5. Şi această viaţă este Eul omului,
6. Care izvorăşte din om însuşi,
7. Nu el singur, Cristos în el.
8. Când el îşi aminteşte de viaţa dumnezeiască,
9. În Amintirea lui este Cristos,
10. Şi drept viaţă iradiantă de Amintire
11. Va lumina Cristos,
12. În fiecare întuneric, direct din prezent.

Prima Noapte Sfanta

24-25 Decembrie - Capricorn

“Aceasta noapte sfanta este noaptea in care Christos este nascut in suflet si sufletul intreaba: “Poate fi sufletul meu eliberat, salvat, mantuit cu toate slabiciunile si defectele si pasiunile mele ?”
Simbol: grajdul din Bethleem in saracie si umilinta in care va fi nascuta Lumina Lumii.
Vocea linistii patrunde in suflet si ne invata  cum sa afirmam cu bucurie binele care se afla in noi si in ceilalti.
Sufletul cauta misterul in intuneric si in paduri necunoscute.
Spiritul divin este nascut in materie; Alpha si Omega se ating si creaza viata.”  (Rudolf Steiner)
Prima contemplare, de Kristina Kaine:
 Indraznim sa privim in intunericul din sufletul nostru ?
 In gandurile intunecate, sentimentele posomorate si vointa noastra slaba si indecisa ? 
Acesta este grajdul nostru. Noi traim intr-o lume care ne plaseaza in hanul fermecator si ascunde grajdul de noi. 
Daca noi lasam sa se intample aceasta, atunci Eu sunt-ul nu se poate naste in suflet.
Eu sunt-ul nostru este Alpha si Omega; exista de la inceput si il nastem la sfarsit. Acesta este scopul nostru: face parte din cine suntem noi. Noi putem doar sa patrundem misterul angajandu-ne cu Eu sunt-ul nostru; pentru aceasta “sufletul cauta misterul intr-o padure intunecata si necunoscuta”. Este intunecata pentru ca noi nu o luminam cu lumina Eu sunt-ului in sufletul nostru, si deoarece noi evitam sa mergem acolo in necunoscut. Daca avem curajul sa mergem in grajd, noi vom da nastere la cel care suntem cu adevarat. Acest grajd este viata noastra aici pe pamant. Daca acceptam aceasta, si privim in partea intunecata a sufletului nostru cu lumina Eu sunt-ului, dificultatile din sufletul nostru vor disparea in mod magic. Atunci nu vom mai avea nimic de care sa ne temem.

luni, 23 decembrie 2013

Christos, Domnul şi Stăpânul karmei, Ideea de Mântuire

"Cu cât înveți mai mult cu atât ştii mai mult cât de puțin ştii!" - Socrate

În cadrul ştiinţei spiritului trebuie efectiv să te obişnuieşti cu gândul că doar în mod treptat, progresiv, ajungi să ai acces la tainele şi adevărurile Universului. Iar cine nu are răbdare, cine nu vrea să lase un timp, în sensul arătat în cursul acestor conferinţe, pentru ca adevărurile respective să se coacă, nu va progresa prea mult. Desigur, toată lumea ar vrea să posede dintr-odată toată ştiinţa spiritului, preferabil într-o singură carte sau într-un singur ciclu de conferinţe. Dar nu merge aşa.
 Chiar astăzi multe lucruri nu pot fi decât sugerate, sub formă de jumătate de adevăr. Cine are răbdare să meargă împreună cu noi, fie în această încarnare fie în alta, după karma fiecăruia, cine a văzut felul în care ne-am ridicat de la o descriere a căii mistice în sens creştin la descrierea faptului obiectiv, care de fapt este sensul acestei iniţieri creştine, va vedea de asemenea, în cursul următorilor ani sau a epocilor următoare, că adevăruri mult mai înalte vor fi scoase la lumină din ştiinţa spiritului.

Prin ceea ce a fost caracterizat drept iniţiere rosicruciană şi, în general, prin tot ceea ce poate avea ca iniţiere astăzi un om, se obţine într-un fel, numai că prin mijloace diferite, acelaşi lucru, o forţă de atracţie între om, pe durata în care este încarnat într-un corp fizic, şi ceea ce a înviat din mormântul de pe Golgota drept arhetipul originar al corpului fizic. Mai ştim că ne aflăm la începutul unei epoci cosmice noi, în cursul căreia este de aşteptat un eveniment care, de data acesta, nu se va desfăşura exact precum Evenimentul de pe Golgota pe plan fizic, ci în lumea superioară, în lumea suprasensibilă, dar care se află într-o legătură precisă şi corectă cu Evenimentul de pe Golgota.
 
Ceea ce se întâmplă acum şi aparţine unei lumi supersensibile, care nu poate fi observat decât într-o lume suprasensibilă, a fost caracterizat prin următoarele cuvinte: Christos devine Domnul karmei omeneşti. Aceasta înseamnă că reglarea problemelor karmice se va face în viitor prin Christos; din ce în ce mai mulţi oameni vor simţi în viitor: Eu trec prin poarta morţii cu bilanţul meu karmic. De o parte stau faptele mele bune, gândurile mele înțelepte, frumoase, bune şi inteligente, iar de cealaltă parte tot ceea ce am făcut rău, stupid, prost, nechibzuit şi urât. În viitor însă, pentru toate încarnările care vor urma în cursul evoluţiei omeneşti, cel care va împlini funcţia de judecător, pentru a pune ordine în acest bilanţ karmic al oamenilor, este Christos!

La un anumit timp după ce am trecut prin poarta morţii, noi ne încarnăm din nou într-o epocă următoare. Atunci va trebui să ni se întâmple anumite evenimente, prin care karma noastră să poată fi compensată; căci fiecare om trebuie să recolteze ce a semănat. Karma rămâne o lege a dreptăţii. Dar ceea ce trebuie să împlinească această lege a karmei nu se produce numai pentru omul individual. Karma nu şterge numai egoismele individuale; pentru fiecare om compensarea trebuie să se facă în aşa fel încât ea să se insereze cât mai bine în ansamblul evenimentelor cosmice. Noi trebuie să echilibrăm karma noastră în aşa fel încât să putem favoriza cât mai bine progresul întregului neam omenesc de pe Pământ. Pentru aceasta avem nevoie de o iluminare; pentru aceasta nu este destul să ştim, la modul general, că pentru faptele noastre trebuie să existe o compensare karmică, că pentru o anume faptă trebuie să intervină cutare sau cutare împlinire karmică, fiindcă aceasta poate fi compensarea acelei acţiuni. Întrucât însă unele ar putea fi mai utile, altele mai puţin utile pentru progresul general al omenirii, trebuie alese mereu acele gânduri, sentimente sau senzaţii care pot achita datoria noastră karmică şi, în acelaşi timp, să contribuie la progresul general al evoluţiei omenirii. În viitor, lui Christos îi revine sarcina de a subordona compensarea noastră karmică karmei generale pământeşti, progresului general al omenirii. Aceasta se va realiza, în esență, în perioada în care noi ne aflăm între moarte şi o nouă naştere; dar ea se va pregăti începând şi din epoca spre care noi ne îndreptăm şi în pragul căreia ne aflăm, prin faptul că oamenii vor dobândi tot mai mult facultatea de a avea o anumită trăire. Numărul celor care o au astăzi este foarte mic. Dar în cursul secolelor viitoare, începând chiar de acum, de la mijlocul secolului nostru, tot mai mulţi oameni vor avea următoarea viețuire:
Un om care a comis o acțiune oarecare va trebui să reflecteze, să îşi aducă aminte de cele ce a săvârşit. Atunci, în fața lui se va înălța un fel de imagine de vis. Aceasta va face o impresie extrem de curioasă asupra lui. El îşi va spune: Eu nu pot să-mi amintesc la ce faptă a mea se referă; cu toate acestea, ea mi se pare a fi o experiență personală. – Această imagine va sta ca o imagine de vis în fața omului, ca ceva ce îl priveşte direct, înă de care el nu-şi poate aminti să o fi viețuit sau să o fi săvârşit în trecut. Se poate întâmpla ca omul respectiv să fie antroposof şi să înțeleagă despre ce este vorba, sau el va trebui să aştepte până când se va apropia de antroposofie şi să învețe să o înleleagă. Antroposoful însă va şti: Ceea ce tu vezi aici ca o consecință a faptelor tale este o imagine a ceea ce se va întâmpla cu tine în viitor; este ca o viziune anticipativă a ceea ce trebuie să fie contrabalansarea faptelor tale! – Suntem la începutul unei epoci în care oamenii, în momentul în care au săvârşit o faptă, vor avea un presentiment, poate chiar o imagine clară, o impresie a ceea ce va fi compensarea karmică a acelei fapte.

În următoarea epocă a omenirii vor apărea facultăţi superioare, care vor avea o strânsă legătură cu experiențele omeneşti. Ele vor fi pentru om impulsuri puternice spre moralitate, iar acestea vor mai însemna şi ceva cu totul diferit de ceea ce a fost doar o pregătire pentru aceste impulsuri: vocea conştiinței. Omul nu va mai crede: Ceea ce tu ai săvârşit este ceva ce poate să moară odată cu tine, ci el va şti: Fapta nu va muri odată cu tine. Ea va avea, ca faptă, o urmare care va trăi împreună cu tine. – Şi el va mai şti încă multe alte lucruri. Epoca în care porțile lumii spirituale erau închise pentru oameni se apropie de sfârşit. Oamenii trebuie să urce din nou către lumea spirituală. Facultățile care se vor trezi îi vor permite omului să devină un participant la lumea spirituală. Clarvederea va rămâne în continuare ceva diferit de această participare. Dar, aşa cum a existat o clarvedere veche, asemănătoare stării de vis, va exista o clarvedere a viitorului care nu va avea această consistență de vis, şi prin care oamenii vor şti ceea ce au făcut şi ce atrage după sine aceasta. 
Va mai interveni însă şi altceva. Oamenii vor şti: Eu nu sunt singur; peste tot trăiesc entităţi spirituale care stau în legătură cu mine. – Și omul va învăța să comunice cu aceste entități, să trăiască cu ele. Iar în cursul următoarelor trei milenii un număr destul de mare de oameni vor ajunge să considere un adevăr ceea ce noi putem numi: funcția de judecător karmic a lui Christos. Pe Christos oamenii îl vor viețui sub o formă eterică. – Și îl vor viețui în aşa fel încât vor şti foarte precis – precum Pavel înaintea Damascului – că Christos trăieşte, că El este izvorul pentru redeşteptarea acelei imagini fizice originare pe care am căpătat-o şi cu care am venit la începutul evoluției noastre pământeşti şi de care avem nevoie pentru ca Eul să poată ajunge la deplina sa înflorire.
Dacă pe de o parte, prin Misteriul de pe Golgota, a intervenit ceva care a dat evoluției omeneşti pe Pământ cel mai puternic imbold, nu trebuie să uităm totuşi că acest Misteriu a avut loc într-o epocă a evoluției omenirii în care viața afectivă omenească, sufletul omenesc, a cunoscut cea mai mare întunecare. Au existat desigur epoci anterioare ale evoluției omenirii în care oamenii, deoarece aveau darul de a-şi aminti lucruri trecute, ştiau foarte precis că individualitatea omenirii trece prin mai multe vieți. În Evanghelii, doctrina despre viețile pământeşti repetate transpare doar dacă ştim să citim, dacă putem să descoperim, fiindcă în epoca în care au apărut Evangheliile oamenii erau cel mai puțin în stare să înțeleagă această doctrină. În epocile care au urmat, mergând până în zilele noastre, în care la început oamenii îl căutau pe Christos pe calea pe care am indicat-o ieri, totul trebuia să fie ca un fel de pregătire elementară. De aceea, omenirea nu putea fi încunoştințată despre ceva care nu era încă matur, aceasta fiind cunoştinţele despre viețile pământeşti repetate. Vedem astfel cum creştinismul s-a dezvoltat timp de aproape două milenii, fără să se poată face o referire la doctrina reîncarnării.
Pentru conştiența europeană doctrina vieţilor pământeşti repetate este o chestiune care priveşte întreaga omenire, în timp ce în budism omul o consideră o problemă personală, ce are a face doar cu viața sa interioară. Orientalul nu vede decât că trece de la o viață la alta, pentru a se elibera treptat de setea după existenţă. În timp ce orientalul face din ceea ce i se spune referitor la doctrina vieţilor pământeşti repetate un adevăr al mântuirii sale personale, pentru Lessing, de exemplu, esențialul era altul: Cum poate avansa întreaga omenire? Şi el îşi dă răspunsul: În cadrul avansării în timp a omenirii noi trebuie să deosebim mai multe intervale succesive.În fiecare epocă omenirii i se dă ceva nou. Dacă urmărim mersul istoriei, vedem că în cursul evoluției omenirii survin mereu alte impulsuri culturale. Cum ai putea să vorbeşti despre progresul întregii omeniri, spune Lessing, dacă sufletul nu ar trăi decât în timpul uneia sau alteia dintre aceste epoci? De unde ar putea proveni roadele civilizației, dacă oamenii nu s-ar naşte din nou şi nu ar transporta ceea ce au învățat într-o epocă în epoca următoare, apoi în cea care urmează şi aşa mai departe? Pentru Lessing, ideea vieţilor pământeşti repetate devine astfel o problemă a întregii omeniri. El nu face din ea o problemă a sufletului individual, ci o problemă a ansamblului civilizațiilor care se succed pe Pământ. Şi pentru a lua naştere civilizalia avansată de astăzi a trebuit ca sufletul care trăieşte în secolul al XIX-lea să aducă în existența sa actuală ceea ce el a dobândit anterior. Oamenii trebuie să se nască din nou, ca o datorie față de Pământ şi de civilizația sa!
 
În viitor, în natura omenească se vor dezvolta anumite forțe, care vor acţiona în sensul că omul, îndată ce ajunge la o anumită vârstă şi devine conştient de sine însuşi, are următoarea senzație: În mine este ceva ce trebuie să înțeleg. – Acest sentiment va pune tot mai mult stăpânire pe oameni. În timpurile trecute, oricât de conştienți erau oamenii, această formă aparte de conştiență nu exista. Ea se va manifesta cu aproximație astfel: Eu simt în mine ceva, aceasta are legătură cu Eul meu. Dar ceea ce este curios este că acest ceva vrea să se adapteze, să se potrivească la ceea ce eu pot să ştiu de la naştere! Atunci unii vor putea înțelege ceea ce acționează acolo, alții nu. Va putea fi înțeles, dacă s-a făcut din învățăturile ştiinței spiritului de orientare antroposofică, propriul conținut de viață. Atunci ştii: Ceea ce simt acum şi mi se pare a fi ceva străin, este Eul care mi-a parvenit din viețile mele precedente. – Acest sentiment va fi un izvor de angoasă şi va acționa paralizant asupra acelora care nu reuşesc să şi-1 explice prin viețile pământeşti repetate. Aceste sentimente, care acum nu sunt doar nişte îndoieli teoretice ci adevărate depresii, angoase existențiale şi factori inhibanţi ai vieții, pot fi risipiți prin acele gânduri şi simțăminte care ne pot veni din cunoaşterea spirituală şi care ne spun: Tu trebuie să te gândeşti că viața ta se extinde pe mai multe vieţi pământeşti anterioare. – Atunci oamenii chiar vor vedea ce va însemna pentru ei să resimtă legătura cu impulsul lui Christos. Fiindcă acest impuls al lui Christos va fi cel care va anima întreaga noastră privire retrospectivă, întreaga noastră panoramă a trecutului. Vom avea sentimentul: Atunci a fost această încarnare, atunci cealaltă. Apoi urmează o epocă dincolo de care nu putem urca fără să ne dăm seama: Atunci a coborât impulsul lui Christos pe Pământ! Şi în continuare urmează încarnările în care Evenimentul christic încă nu se înfăptuise. Pentru încrederea în viitor oamenii vor avea nevoie de această iluminare a privirii înspre trecut prin impulsul lui Christos, ca o necesitate şi un ajutor care se poate repercuta asupra încarnărilor următoare.
Acei oameni în care s-au trezit facultățile superioare vor putea să-l vadă pe Domnul şi Stăpânul karmei. Oamenii care vor vieţui această experienţă nu o vor vieţui numai în lumea fizică. Mulți dintre dumneavoastră ar putea spune desigur că, dacă tocmai ce este mai important în Evenimentul christic urmează să se producă în secolul al XX-lea, mulți din cei care trăiesc în prezent vor fi răposaţi şi se vor afla în perioada dintre moarte şi o nouă naştere. Dar, indiferent dacă un suflet se află într-un corp fizic sau în perioada dintre moarte şi o nouă naştere, dacă el se va fi pregătit în vederea Evenimentului christic va vieţui acest Eveniment. Contemplarea Evenimentului christic nu depinde de faptul că suntem încorporați într-un corp fizic, ci de pregătirea în acest sens. Aşa cum pentru salvarea omului a fost nevoie ca primul Eveniment christic să aibă loc pe planul fizic, tot astfel, pentru contemplarea Evenimentului christic al secolului al XX-lea, pentru contemplarea lui plină de înțelegere şi lumină, pregătirea trebuie să se facă aici, în lumea fizică.

Socrate spune că, dacă omul recunoaşte ideea binelui, a moralului, a eticului, el o resimte ca un impuls magic, care îl face capabil să şi trăiască conform ei. Astăzi noi nu am ajuns încă să facem acest ideal să devină o realitate; noi n-am ajuns astăzi decât ca omul să conceapă eventual binele, să fie chiar inteligent şi înţelept, şi totuşi să nu simtă nevoia să fie bun din punct de vedere moral. Dar dezvoltarea vieţii interioare merge în sensul că ideile pe care noi ni le facem despre bine devin în mod nemijlocit şi impulsuri morale. Acesta este sensul evoluţiei spre care noi tindem în epocile viitoare. Iar în secolele şi mileniile viitoare instrucţia şi doctrinele răspândite pe Pământ se vor transforma tot mai mult, astfel încât limbajul omenesc va căpăta o forţă de acțiune infinit mai puternică decât a avut-o în trecut sau o are în prezent.

Când următoarele trei milenii se vor fi scurs, va fi posibil să se vorbească oamenilor într-o limbă care astăzi nicicum nu poate fi destăinuită capului nostru; atunci orice intelectualism va fi în acelaşi timp moralitate, iar moralitatea va pătrunde în inimile oamenilor. În cursul viitoarelor trei milenii specia umană va trebui să fie îmbibată de moralitate magică; în caz contrar, ea nu va putea suporta o astfel de evoluţie, nu va face decât să abuzeze de ea, să o profaneze.

Ideea de Mântuire – să ne fie un imbold pentru aspirația noastră viitoare: pentru ca întru aspiraţie să ne putem întâlni, în această încarnare şi în următoarele, tot mai mult.
Acestea să fie roadele cu care să rămânem din astfel de studii, îndemnul de a aspira mereu spre a vedea pe de o parte ce este Christos şi, pe de altă parte, spre a ne apropia de ceea ce este Mântuirea, care nu trebuie să fie numai o eliberare de calea inferioară terestră şi de destinul terestru, ci şi o eliberare de tot ceea ce ne împiedică să ajungem la demnitatea de om.
Acestea sunt însă lucruri care, în întregul lor adevăr, sunt înscrise doar în analele spiritului. Căci numai scrierea care poate fi citită în țara spiritului este cea adevărată. Să ne străduim de aceea să citim în această scriere din lumile spirituale capitolul în care stă scris despre demnitatea omenească şi misiunea omenească.

sursa

http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA131/GA131_CF10.html



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com