Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

vineri, 31 ianuarie 2014

SAM - Modularea Spațială Unghiulară

Noua tehnologie audio revoluționară al Institutului Monroe bazată pe ipoteza minții cuantice

 În ultimii treizeci și cinci de ani misterioasa legătură dintre fizica cuantică și conștiința umană a devenit teoria centrală în spiritualitatea rezultată din intersectarea învățăturilor estice cu cele vestice. Într-un fel, oamenii au reușit să găsească o fascinantă relație între lumea intangibilă a particulelor subatomice și tărâmurile imateriale ale conștiinței și spiritului.
Un nou model asupra creierului și minții pare a dezlega și de a explica complexitatea proceselor mentale și modul în care se ivește conștiința în sistemul fizic. Această nouă teorie dezvoltată de Roger Penrose (matematician și fizician englez, profesor emerit de matematică al Universității Oxford. Este renumit pentru contribuțiile sale în domeniul fizicii matematice, relativității generale și cosmologiei) și Stuart Hameroff (medic, profesor la Universitatea din Arizona, cercetător științific în domeniul conștiinței și mecanismele conștiinței) se bazează pe principiile fizicii cuantice și vede creierul ca pe un sistem cuantic în care procesele mentale particulare se produc în momentul în care, datorită microtubulilor din structura creierului , are loc o reducere a funcției de undă cuantică, într-un mod cu totul necunoscut până acum.

Ce este SAM?

Modularea spațială unghiulară sau SAM (prescurtarea în limba engleză pentru Spatial Angle Modulation) este o nouă tehnologie audio dezvoltată de Institutul Monroe, în contextul revelațiilor științifice de ultimă oră referitoare la conștiință în corelație cu microtubulii neuronali.
(consciousness and neural microtubules).

După ce știința modernă a descoperit ceea ce pare a fi fundamentul neurologic pentru experiențele particulare cum ar fi intuiția, inspirația, revelația, transcendența, percepțiile extrasenzoriale, experiențele din pragul morții, ne-am propus să dezvoltăm o tehnologie avansată de sunet bazată pe această nouă înțelegere. Rezultatul acestui efort este o inovație care are la bază principiile consacrate ale rezonanței acustice și se încadrează perfect în lunga noastră istorie de dezvoltare al sistemelor de îndrumare audio.
SAM mimează sunetul pe care un ascultător l-ar auzi în aer liber în cazul în care o sursă de sunet care emite o singură frecvență s-ar mișca în formă de arc. Aceasta se realizează princ utilizarea unui câmp stereofonic prezentat prin căști audio sau boxe. Unghiul spațial al locației aparente al sursei de sunet, în timp ce se mișcă rapid în jurul ascultătorului, produce o modulație sau o schimbare de ton – un efect de tremolo – așa cum este perceput de ascultător. Acest efect de tremolo cuplat cu dimensiunea și orientarea arcului produce efectul care îi conferă lui SAM proprietatea de a influența activitatea cerebrală într-o anumită regiune cerebrală și de a modifica starea de conștiință.

 În practică, există posibilitatea ca mai multe semnale SAM (arcuri de SAM de frecvențe și locații diferite) (multiple signals) să fie prezentate simultan. Pe lângă controlul frecvenței nominale a sursei sunetului și al frecvenței la care se produce efectul arcului, există și o serie de alți parametrii care pot fi ajustate pentru a controla aspectele spațiale ale semnalului cât și efectele sale măsurabile asupra unor activității neuronale locale și asupra conștiinței.

Un alt mod de a vă imagina cele expuse, ilustrată mai sus prin metafora cu cadrele de film, este aceea că, folosind tehnologia cuantică a minții SAM, vom fi capabili să modificăm rata de expunere a realității locale percepute, situată în mod normal între valorile ± 40Hz cât și pauza dintre cadre (atunci când sunteți în rețeaua spațiu/timp) și perioada de expunere, pentru ambele perspective. Cu această nouă tehnologie, puteți să treceți peste “puntea către alte sisteme de realitate” și să integrați experiențele de acolo, să vă creați o viață plină de semnificație, să vă realizați Sinele vostru autentic și astfel să puteți fii în beneficiul întregii omeniri.





Robert Monroe a fost unul dintre cei mai faimoşi cercetători şi exploratori contemporani ai conştiinţei umane. Mesajul cel mai important pe care Bob Monroe l-a adus cu el din explorările sale îndepărtate este cuprinsă în Afirmaţia Gateway, care începe cu:

"Sunt mai mult decât corpul meu fizic. Fiindcă sunt mai mult decât materie fizică pot să percep ceea ce este dincolo de tărâmul lumii fizice"

El a lăsat ca moştenire umanităţii un sistem de dezvoltare a conştiinţei, extrem de comprehensibil, bazată pe tehnologia Hemi-Sync®, prin care oricine poate explora tărâmurile necunoscute ale conştiinţei, dincolo limitările spaţiului şi timpului.



Sursa
http://www.hemi-sync.ro/stiri-si-noutati/primul-exercitiu-sam-de-la-institutul-monroe/


 Download Full Album from High Speed Mirrors
http://www.freemp3go.org/balancing-left-right-brain-hemisphere-integration-2-mp3/

joi, 30 ianuarie 2014

Calea spre Iubire cu Tania Tiţa


1. Multi dintre noi credem ca trebuie sa fim celebri pentru ca ajutorul nostru sa faca o diferenta in lume. Insa, nu este vorba despre cat de cunoscut esti, ci despre cat de mult bine poti face exact acolo unde esti. Este necesar sa ne descoperim propriile daruri si sa le impartasim lumii cu cea mai mare dragoste si generozitate. Lumea din jur e mai buna pentru ca fiecare dintre noi ne facem treaba exact acolo unde suntem. Nu avem nevoie de titluri pentru a face gesturi de dragoste, prin care sa ne aratam umanitatea unul fata de celalalt. Nu avem nevoie de aprecieri, de recunoasteri nationale pentru ca prezenta noastra sa faca o diferenta in lume. Haideti sa lasam deoparte toate aceste ganduri si credinte nefondate si haideti sa facem ceea ce stim in inima noastra ca avem de facut. La finalul zilei, nu va exista nicio bucurie mai mare decat aceea ca ai fost de folos unui suflet aflat pe calea ta in ziua respectiva.
2. In orice moment dureros, iubirea ne cheama din nou.
In plina dezamagire, iubirea ne invita la iertare.
3. Sa raspundem fiecarei jigniri cu iertare si iubire. Sa-l ajutam pe celalalt sa-si regaseasca propria cale spre iubire si pace sufleteasca, nu intorcandu-i moneda, ci ajutandu-l sa treaca de perioada dureroasa prin care acesta trece. Avem nevoie de cat mai multa toleranta si compasiune unii fata de altii, iar acest lucru sa nu insemne ignoranta sau inconstienta, ci tocmai cunoasterea unui adevar mai inalt, acela al iubirii. Doar iubirea va fi cea care ne va vindeca ranile si ne va aduce mai aproape unii de ceilalti.
4. Atunci cand ne dorim un lucru cu ardoare, in profunzime inseamna ca undeva se ascunde o teama. In momentele in care insistam ca un lucru sa iasa cum vrem noi, atunci este momentul sa ne intrebam: “De ce ne temem?”. Cand constientizam teama, atunci constientizam cu ce anume este necesar sa facem pace. Cand facem pace cu ceea ce ne temem, eliminam aparitia si consecinta acestuia in viata noastra. Cand o lectie este invatata, aspectul care dorea sa ne invete acea lectie, dispare.
5. Ajutorul neconditionat nu inseamna sa-l facem dator pe cel caruia i-am oferit ajutorul si nici nu inseamna sa-l manipulam in a ne face anumite favoruri deoarece l-am ajutat intr-un anumit moment al vietii sale. Il poti iubi si accepta pe celalalt la fel de mult, chiar daca el nu-ti va intoarce niciodata ajutorul inapoi si chiar daca poate nu va fi niciodata indeajuns de constient pentru a-ti spune “multumesc”?
6. A asculta fara a judeca. A ajuta fara a pretinde inapoi. A accepta fara a dori a schimba. A iubi fara motive si indiferent de circumstante. Aceasta este o realitate in care cred si traiesc.

Mesaj personal

Stiu ca exista o forta mai inalta decat mine care imi face inima sa bata, care este sursa existentei mele, si prin care eu respir si traiesc. Tot ceea ce pot face eu mai bine este sa dau la o parte tot ceea ce nu sunt eu, lasandu-i spatiul acestei Forte (eu ii voi spune in continuare Dumnezeu. Voi spuneti-i asa cum va este confortabil) sa curga prin mine liber, pentru a crea in lume ceea ce este necesar sa se creeze in lume prin intermediul prezentei mele aici. Tocmai de aceea nu ma pot face stapana pe nimic din ceea ce se creaza prin mine in aceasta lume, pentru ca stiu ca nu eu sunt creatorul, ci eu sunt doar mesagerul prin care toate acestea se manifesta in lume.

Vă invit să o descoperiţi pe Tania Tiţa într-un interviu video.
Web editor: Magda Câmpeanu
Foto/Video: Robert Hanciarec -

video



 http://www.avantaje.ro/articol/calea-spre-iubire-cu-tania-tita-video

Tania Tita isi dedica intreaga sa activitate promovarii iubirii si a armoniei intre semeni. Prin conferintele si programele desfasurate, Tania este alaturi cu inima deschisa de persoanele ce au pornit intr-o calatorie de redescoperire de Sine. Ea ne invita sa privim in interiorul nostru si sa ne traim viata pe calea inimii: prin iertare, acceptare, iubire si deschidere.
Aici, doar ne suntem camarazi de drum. Si ne suntem aproape, pentru a ne mai indruma unii pe altii pe calea necesara, atunci cand am pierdut putin din vedere Harta Sufletului.
Sa ne fie tuturor de folos.
Mie cu siguranta imi este. Si va multumesc pentru aceasta imensa oportunitate de a va avea camarazi de drum si de a ma descoperi din ce in ce mai mult prin intermediul legaturii noastre.
Pacea fie cu noi toti!

Cu toata dragostea si pretuirea,
Tania Tita!

 surse
http://taniatita.info/

 - See more at: http://taniatita.info/despre/#sthash.o9onhhvw.dpuf
http://www.avantaje.ro/articol/calea-spre-iubire-cu-tania-tita-video

miercuri, 29 ianuarie 2014

Daca vrei sa fii liber, daca vrei sa cunosti Adevarul, opreste-te...Gangaji

"Ceea ce cauţi este cel care priveşte"
Sf. Francisc de Asisi

 “Puterile de a intelege, respinge, proiecta si refuza ale mintii sunt puterile folosite pentru a provoca razboi. Nu poti provoca pace. 
Baza Pacii care a fost dintotdeauna aici este descoperita doar atunci cand razboiul inceteaza a mai fi provocat inauntrul propriei tale minti. Pacea e mai aproape de tine decat propria-ti respiratie. ”
Gangaji


"Iluminarea este posibila, acum, pentru orice fiinta umana. Doar opreste-te. Nu mai cauta... opreste-te acum. Daca vrei sa fii liber, daca vrei sa cunosti Adevarul, opreste-te... " 
Acest lucru l-a spus si unei femei din America, o cautatoare care isi dedicase viata ajutorarii celorlalti si pe care el a numit-o simplu - Gangaji - dupa numele fluviului Sfant Ganga.

Mesajul ei este Adevarul. Adevarul a ceea ce este Acum. Adevarul care salasluieste in noi toti fara nici o discriminare, fara granite, fara prejudecati.
           Pentru ca in Univers functioneaza legea rezonantei am fost irezistibil atrasa de invataturile acestei minunate fiinte.
           Gangaji spune: "eu nu sunt un Guru, nu sunt un Avatar, nu m-am nascut din parinti iluminati. Eu sunt exact ca si voi".
           Urmaream invataturile ei de mai multi ani dar nici nu am visat vreodata sa o intalnesc in plan fizic. Dar... prin Gratia Divina aceasta intalnire s-a produs, facandu-ma sa traiesc adevarata Libertate.
           Am constientizat acolo, in prezenta ei si a sotului ei Eli, ca sunt libera, dintotdeauna si pentru totdeauna... Iar ei mi-au spus: "du flacara Libertatii in Romania".
           Si mi-am dat seama de ce poporul nostru inca o duce asa de greu, de ce este inca atata durere aici... Parca degeaba a fost o Revolutie in 1989. Si zadarnic s-ar intampla din nou si din nou revolutie si schimbari in plan social. Pentru ca oamenii asteapta Libertatea din afara... Asteapta sa fie eliberati de altul si sa li se dea ceea ce cred ca li se cuvine... Oamenii se asteapta de la cei care ne conduc ca acestia sa inteleaga, sa faca, sa fie asa sau asa... Aceasta gandire nu va aduce niciodata libertatea si fericirea pentru fiecare. Aceasta este o gandire de sclav.
           Se vorbeste de renasterea constiintei nationale. De regasirea demnitatii noastre ca romani si fii ai acestui neam. Vorbim de strabunii nostri care aveau o inalta constiinta spirituala... E adevarat... Dar ei erau Liberi... erau liberi in constiinta lor si stiau ca sunt liberi. Erau Liberi pentru ca stiau cine sunt. Cunosteau Adevarul Etern al Fiintei. Traiau experienta profunda a Unitatii cu Divinul in fiinta lor. Nu asteptau sa le spuna conducatorii lor cine sunt si ce sa faca pentru a fi bucurosi, fericiti, sanatosi. Ei traiau Adevarul lui EU SUNT, in fiecare clipa.
           A trai in Adevar inseamna a te elibera pentru totdeauna de minciuna, de falsitate si compromis. Pentru asta trebuie curaj. Curajul de a fi Tu cel care esti prin Drept Divin. Nu trebuie sa ceri voie de la nimeni ca sa fii ceea ce esti: Iubirea, Adevarul, Libertatea, Armonia, Prosperitatea si Binecuvantarea... Toate acestea sunt Esenta ta.
           Se spune ca Dacii se bucurau cand imbratiseau Moartea trupului. Se bucurau pentru ca se uneau cu Cel Etern. Dar erau constienti ca niciodata nu au fost si nu puteau fi despartiti de Esenta lor profunda. Divina Unitate.
           Nu ne putem regasi Demnitatea nationala ca neam, ca popor, pana ce fiecare roman, fiecare om de pe acest pamant nu se regaseste pe Sine ca fiinta de lumina in care salasluieste Dumnezeu!
           Constientizeaza deci, fratele meu... sora mea... Cine Esti Tu... Acum. Intreaba-te mereu si mereu. Si afla. Afla ca Acela pe care il cauti cu deznadejde de atata vreme, esti Tu, Salvatorul este in tine!
           Aceasta este Credinta, acesta este Curajul, acesta este Adevarul Eternului Prezent.
           "Cunoaste Adevarul si vei fi liber" a spus Iisus. Intreaba-te deci ce vrei cu adevarat? Fii sincer. Fii in Adevar... Caci nimic nu poate fi ascuns in fata Divinului. Fii deci tu Adevarul in interior si in exterior, in viata ta.
           Mi-am dat seama gandindu-ma la toate acestea ca noi si dupa 20 de ani de la Revolutie suntem sclavi pentru ca traim in minciuna, ne complacem in propriul nostru neadevar si ca urmare il acceptam si pe al celorlalti.
           Si am constietizat ca singura speranta este sa nu ne mai mintim pe noi insine. Pentru ca ceea ce gandim, ceea ce simtim in interior noi toti se reflecta in viata noastra colectiva exterioara. Noi toti suntem co-creatori ai acestei lumi, in care traim.
           Deci, fratele meu, prin venele caruia curge sangele strabunilor, fratele meu, de vrei sa fii fericit, fii in Adevar, ai curajul de a recunoaste cu ochii larg deschisi ca esti autorul propriei vieti. Nu mai incerca sa pari in fata celorlalti altceva decat esti in inima ta. Nu mai incerca sa pastrezi niste aparente doar de dragul de a parea mai bun, mai frumos... ci... Fii mai bun, fii mai frumos traind in Adevar...
           Nu trebuie sa aruncam responsabilitatea pentru destinul nostru, pentru viata noastra pe umerii nimanui. Noi suntem responsabili.
           Fratele meu intru Fiinta... ridica ochii spre Lumina... pentru ca ceea ce este Sus este si Jos... Ceea ce este inauntru este si afara... iar ceea ce nu este in Tine... nu vei gasi nicaieri!
           Cunoaste Adevarul a ceea ce Esti
                      si ESTI LIBER...


 




Nascută in Texas in 1942, Gangaji a copilărit in Mississipi. Dupa ce a absolvit Unversitatea din Mississipi s-a casătorit şi a avut o fiică. In 1972 s-a mutat in San Francisco, unde a inceput o explorare interioară pentru descoperirea celor mai profunde nivele ale propriei fiinţe. Pornind in căutarea Adevarului, Gangaji a parcurs o adevărată cale spirituală. A depus legămintele de Bodhisatva, a practicat meditaţia Zen şi Vipasana, a contribuit la dezvoltarea unui Centru de meditaţie budhist. In tot acest timp a desfăşurat şi o activitate ca terapeut acupuncturist in zona San Francisco.
             In ciuda succesului pe care l-a avut, Gangaji a continuat sa simtă un continuu si adânc dor dupa lumină, după suprema împlinire. A căutat împlinirea în toate domeniile vieţii sale, prin relaţia de cuplu, ca mamă şi soţie, ca activist politic, prin carieră şi prin practica spirituală… Dar şi cel mai mare dintre succese se dovedea a fi, în final, efemer.
             In urma tuturor deziluziilor, s-a rugat cu toată fiinţa sa pentru ajutor. In 1990, răspunsul la rugăciunile sale a sosit în mod neaşteptat, ducând-o în India pentru o întâlnire care a schimbat totul. Acolo pe malurile Gangelui ea l-a întâlnit pe Sri H.W.L. Poonja, cunoscut ca şi Papaji, care i-a deschis calea spre recunoaşterea de sine. Prin această întâlnire, suferinţa căutărilor nesfârşite s-a încheiat pentru Gangaji, iar promisiunea unei vieţi in Adevăr, a început să înflorească şi să se dezvăluie.
             De atunci şi până în prezent, Gangaji călătoreşte prin lume vorbind căutătorilor tuturor căilor. Ea împărtăşeşte prin experienţă directă mesajul esenţial primit de la Papaji, oferindu-l tuturor celor care doresc să descopere Realitatea Ultimă. Prin cuvintele şi prin însăşi viaţa ei, ea ne arată limpede cum este intr-adevăr posibil să descoperim cine suntem cu adevărat, şi cum să ne trăim viaţa în acest adevăr.
             Gangaji, sotie, mama, si bunica, invatator spiritual iluminat, pe linia maestrului Ramana Maharshi, este autorul cartilor "You Are That!", "Who Are You?", "The Path of Self-Inquiry", "Freedom & Resolve: The Living Edge of Surrender", "The  Diamond in your pocket."



 SURSE
http://www.gangaji.org/index.php?modules=content&op=about
https://www.facebook.com/GangajiCommunity
http://geea-green-heart.ro/articol-intalnire-adevar-gangaji.html
http://geea-green-heart.ro/satsang-prezentare.html

marți, 28 ianuarie 2014

Manuscriusului care descrie APOCALIPSA de acum 4000 de ani

“Thet Oera Linda Bok” sau Cartea Oera Linda este un manuscris controversat care a aparut pentru prima data in secolul al XIX-lea. Manuscrisul original a fost scris in limba firiziana si prezinta cele mai importante evenimente istorice ale lumii incepand cu anul 3000 i. Hr.

Oera Linda a fost in posesia familiei de origine olandeza Linden pentru mai multe sute de ani si abia in 1876 a fost tradusa in limba engleza.

Cartea este controversata pentru ca numerosi specialisti sustin ca un asemenea manuscris nu ar putea exista, dar sa prezinte anumite fapte istorice care fie sunt necunoscute sau inca nedovedite a fi veridice.

Cu toate acestea, cartea este o adevarata comoara istorica pentru ca prezinta cu exactitate anumite fapte care s-au petrecut cu mult timp inainte ca civilizatia actuala sa ia fiinta. Istoria Europei antice este prezentata ca fiind una zbuciumata, in sensul in care manuscrisul misterios vorbeste despre o civilizatie numita Atland*, care si-a dus existenta in partea de nord a continentului. In acea vreme, Marea Britanie era despartita de continent de o delta impresionant de mare, potrivit efemeride.ro.

Incepand cu anul 2193 un eveniment necunoscut a produs o catastrofa se proportii. Timp de 3 ani, numeroase cutremure, eruptii vulcanice sau tsunamiuri s-au abatut peste intreaga lume. In cele din urma civilizatia europeana a fost redusa la tacere.

Oera Linda ne mai spune ca numeroase bule de foc au cazut din cer si au provocat cratere de dimensiuni foarte mari. Oamenii de stiinta au descoperit asemenea cratere in Estonia si in tarile nordice. Conform analizelor s-a stabilit ca acestea au o vechime de peste 4000 de ani si exista posibilitatea ca sa fie rezultate in urma impactului cu diverse corpuri ceresti.

Mai mult de atat, numeroase alte civilizatii de pe Terra si-au gasit sfarsitul in jurul anului 2200 i. Hr. Istoricii sustin ca inainte ca civilizatia akkadiana sa se stinga pentru totdeauna, salinitatea solului a crescut extrem de mult. Aceasta teorie are la baza posibilitatea ca inundatiile masive au contribuit la producerea dezastrului.
 
In Oera Linda este specificat faptul ca Imperiul Akkadian a disparut brusc in urma catastrofei globale care s-a petrecut cu putin timp inaintea anului de gratie 2200 i. Hr. De fapt, acesta este si momentul in care egiptenii antici au fost abandonati de catre zei si civilizatia lor a intrat in istorie. Numeroase alte zone de pe glob au fost afectate. In China antica, imparatul Yu a descris momentul ca o supernova a fost vazuta pe cer si apoi urgia s-a dezlantuit, in conditiile in care numeroase "pietre" au bombardat Pamantul. Acesta este timpul in care orasele indiene Mohenjo-Daro si Harappa au fost spulberate de pe fata pamantului.

Chiar daca aceste informatii sunt relatate cu lux de amanunte in manuscrisul misterios, ciudat este faptul ca nu s-a specificat despre ce a putut produce o catastrofa la nivel global.





surse
Esoteric Archive
http://www.campbellmgold.com/cmg1_1024_276.htm

http://www.efemeride.ro/oera-linda-misterioasa-carte-care-povesteste-cum-a-fost-distrusa-lumea-in-urma-cu-4000-de-ani
http://www.bzi.ro/istoria-manuscriusului-care-descrie-apocalipsa-de-acum-4000-de-ani-413066

luni, 27 ianuarie 2014

2014 va fi un an mai bun, în care vom aplica în viaţa personală tot ceea ce am învăţat până acum

Singura condiţie pentru a avea o viaţă frumoasă este să ne dorim acest lucru şi să facem schimbările necesare.
 Discutie cu astrologul ieşean Anca Tăutu.

- În linii mari, puteţi creiona un aspect general al anului 2014? 
Care sunt principalele fenomene care se vor manifesta pe cer?

– Chiar de la începutul anului, din noaptea trecerii dintre ani de fapt, astrele au construit o configuraţie cunoscută sub denumirea de cruce cosmică. Această configuraţie s-a construit pornind de la cele două planete ale schimbării Uranus (în semnul Berbecului) şi Pluton (în semnul Capricornului) care colaborează prin aspectul de cuadratură, în diferite faze de colaborare între anii 2012 şi 2015. Pe rând sunt atrase în această interacţiune astrală Soarele, Luna precum şi planetele personale, Mercur şi Venus în tranzit prin semnul Capricornului, planeta Marte în tranzit prin semnul Balanţei şi planeta Jupiter (din semnul Racului). Până la jumătatea anului, această configuraţie astrală se va desface şi reface de câteva ori, implicând de fiecare dată parte din celelalte planete precum şi cele două luminării, Soarele şi Luna.
Ca să înţelegem mesajul anului 2014, este important să-l privim în contextul ultimilor ani, în care ne-am confruntat, mai mult sau mai puţin conştient cu nevoia de schimbare. În anii 2011 şi 2012 ne-am pregătit la nivel mental, am realizat o schimbare în modul de a gândi sau ne-am luptat cu această schimbare. Astfel că am reuşit, sau suntem în curs de a reuşi, ori ne încăpăţânăm să nu facem această schimbare. Anul 2013 ne-a adus maximul de confruntare sau maximul de efort interior. Pregătirea s-a translat în segmentul afectiv şi, cumva, am fost plasaţi în situaţii care ar fi fost potrivit să ne dezvolte raţiunea inimii. Fiecare dintre noi şi sub diferite forme împreună, am depăşit situaţii în care ne-am deschis (sau nu) către ceilalţi, i-am lăsat (sau nu) să se apropie de sufletul nostru, ne-am călit emoţional, am devenit mai puternici, suntem mai încrezători în forţa interioară, în capacitatea noastră de a acţiona conştient, faţă de reacţia inconştientă pe care o manifestăm de cele mai multe ori înainte de această perioadă.
Acum suntem pregătiţi să aducem schimbările realizate în planurile mental şi afectiv în realitatea fizică, în viaţa noastră. Anul 2014 ne va solicita să fim activi, să facem ceea ce am înţeles că ar fi potrivit să facem şi poate că nu am avut curaj, sau poate că nu am simţit foarte clar direcţia şi succesiunea paşilor care sunt de făcut. Lucrurile se vor potrivi în fata noastră astfel încât noi să alegem să le mişcăm şi să le aşezăm aşa cum am înţeles deja că este cel mai bine pentru noi. Nu prea mai avem răgaz de gândire sau de ezitare. Alegerea stă între a merge înainte sau a ieşi din cursă. Iar înainte mergem numai în direcţia şi ritmul potrivit fiecăruia, fără abatere de la drumul propriu în viaţă. Abaterea poate să ne scoată din cursă, în diferite moduri. Această dinamică este valabilă la nivel mondial, la nivelul comunităţilor şi în egală măsură la nivel personal.
 La nivel personal probabil că am observat deja că ne confruntăm cu acest proces de schimbare despre care am amintit. Unii dintre noi chiar îşi doresc schimbarea, într-o anumită zonă din viaţă şi, se mişcă în sensul curentului, folosesc ocazii, conjuncturi, informaţia şi experienţele, chiar dacă uneori pare că acestea nu duc nicăieri. În anumite momente vedem cum se leagă firul intenţiilor noastre. Alţii se tem de ce ar putea aduce schimbarea şi, în felul acesta amână şi complică derularea experienţei, precum şi materializarea rezultatelor. Dar, am ajuns într-o fază a evoluţiei noastre în care tot mai mulţi oameni vor înţelege ce înseamnă să trăieşti „viitorul” acum, ce înseamnă să fii prezent în viaţa ta, în fiecare moment ACUM. Suntem la sfârşitul unui proces evolutiv şi, simultan ne angajăm deja într-o altă formă de evoluţie care se raportează la un alt sistem de referinţă şi la un alt tip de logică. Se schimbă modul de a gândi şi se schimbă modul de a folosi procesul „gândirii”.
Este importat să ieşim din starea în care ne raportăm la alţii. Intenţia generează efectul (rezultatul) şi abia când ieşim din intenţia altora o valorificăm pe a noastră. Atât timp cât ne raportăm la intenţiile şi aşteptările altora, ne translăm şi materializăm în realitatea acestora, iar realitatea noastră nu ne aduce împlinirea pe care o aşteptăm. Şi, este important să ieşim de sub presiunea grijilor. Este alegerea noastră să ne îngrijorăm sau nu în legătură cu orice aspect din viaţa noastră. Acest lucru nu se produce automat. Noi alegem această stare. Îngrijorarea construieşte situaţii similare, în care vom reacţiona similar, îngrijorându-ne. Ne poate fi de folos să exersăm „minutul fără îngrijorare”.
Să ne amintim ca din când în când să ieşim din starea de îngrijorare, să ne oferim un minut, o oră, o zi sau mai multe, fără să ne îngrijorăm. Poate fi mai greu la început, dar exersând, căpătam experienţă şi observăm cum ne ajută acest exerciţiu.
 Eu cred că este important ca orice sfat, de oriunde ar veni, să-l potrivesc în sufletul meu.
Dacă nu-şi găseşte locul acolo, atunci îl las în aşteptare. Nu-l resping. Există posibilitatea în care nu suntem încă pregătiţi pentru a urma un sfat sau poate că analiza şi acceptarea face parte din lecţie, urmând să ne întâlnim cu momentul potrivit pentru a folosi un sfat primit.
Dacă sfatul îşi găseşte locul în sufletul meu, dacă simt că face parte din mine şi că îmi transmite o stare de bucurie, de bine, atunci sunt atentă să văd cum pot să-l urmez, dar ştiu că eu aleg să-l urmez, eu sunt responsabilă de alegere şi de cum folosesc acest sfat. Sfatul ar trebui doar să atragă atenţia asupra unei nepotriviri în mecanismul materializării personale. Cum şi când resetez procesul de materializare ar fi potrivit să fie alegerea mea.

Universul funcţionează în baza legilor sale, indiferent de alegerile noastre prin care recunoaştem sau nu aceste legi. Dar noi nu putem funcţiona în afara legilor Universului. Deocamdată ştim doar ce am reuşit să înţelegem din ce am reuşit să descoperim. Nu putem controla nişte legi pe care nu le cunoaştem. Prin urmare, cel mai potrivit pare să ne armonizăm în fluxurile care guvernează aceste legi.

În 2014 vom trece cu toţii printr-un proces de extindere a conştiinţei şi, oricât de teoretic ar putea să sune acest lucru, noi vom ajunge să înţelegem şi să trăim efectiv această deschidere a minţii până la conştientizare, până la înţelegerea emoţională a experienţei. Vom experimenta conştientizarea, individual şi în masă, chiar dacă nu toţi vom fi conştienţi de acest lucru. Pare de neînţeles, dar vom înţelege, până la urmă. În continuare, la orice nivel (de la micro la macro, inclusiv politic) este posibil să iasă la iveală multe adevăruri nespuse. Fiecare dintre noi, experimentăm deja recunoaşterea şi asumarea adevărului propriu. În continuare vom implementa (sau nu) aceste adevăruri, adăugând (sau nu) valoare omului ce suntem, precum şi vieţii noastre. Ar fi potrivit să facem asta pentru că este timpul s-o facem. Şi vom vedea că este timpul potrivit pentru că şi la nivel social se va cere, din ce în ce mai ferm, adevărul. Devine foarte importantă comunicarea, la orice nivel, în sensul interacţiunii adevărate, cu implicare şi răspundere asumată. Acest lucru a fost întotdeauna important, însă anul acesta chiar suntem atraşi în experimentarea lui, nu prea mai avem timp şi loc de stat deoparte.

- Ce-i sfătuiţi pe toţi cei interesaţi de dezvoltarea personală?
- Să fie atenţi la îndrumarea interioară, oricare ar fi calea pe care o alege fiecare. Acolo este întreaga informaţie de care este nevoie şi tot acolo este implementată şi strategia optimă de lucru. Este important să înţelegem că dezvoltarea personală reprezintă, de fapt, scopul subconştient al fiecărui om. Nu este un ţel preferenţial, numai al unora, nu numai unii pot face asta sau numai unii au asta de făcut. Toţi facem asta, fie că ştim sau că nu ştim c-o facem, din prima şi până la ultima clipă a vieţii. Nu există moment de începere sau de finalizare a unui astfel de program, ci este un program cu derulare permanentă, continuu, nu facem pauză niciodată. Asta nu înseamnă că trebuie să ne fie greu, mereu. Sunt momente mai dificile decât altele, dar în fiecare moment avem şi condiţiile şi susţinerea, precum şi puterea de a face faţă, la orice ar putea să apară în faţa noastră, ca şi exerciţiu de rezolvat.

Maura Anghel
Data publicarii: 03/01/2014
sursa
http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/interviu/a-in-2014-vom-trece-cu-totii-printr-un-proces-de-extindere-a-constiinteia--124742.html


duminică, 26 ianuarie 2014

Intuiţiile morale concrete ale unei lumi care se află dincolo de lumea percepţiilor pot fi extrase şi integrate lumii.

Cum sunt legate fenomenele naturii cărora le suntem supuşi noi ca oameni fizici cu fenomenele lumii morale, etice, la care trebuie să ne raportăm într-un fel oarecare, pentru a putea pretinde recunoaşterea demnităţii noastre umane?
Chiar dacă cineva are o mentalitate materialistă cu privire la cunoaştere, dacă deține conştiența demnităţii sale umane el va face diferenţa dintre bine şi rău, dintre moral şi imoral, şi îşi va ridica privirea, chiar în mod interogativ, cu îndoială, la ceea ce este lumea spirituală, ordinea spirituală a lumii care intersectează lumea naturală căreia îi aparţinem prin corpul nostru fizic-sensibil.
Dacă luăm în vedere ceea ce reiese din cultura timpului actual pentru a ne clarifica cât de cât esența lumii, rezultă o profundă divizare în gândirea umană, în simțirea umană, pentru toate impulsurile umane, o divizare care nu poate fi uşor echilibrată, din care omul nu se poate desprinde uşor în prezent. Pe de o parte se află ceea ce-i raportează ştiința naturii, care are în prezent succese atât de răsunătoare, acea ştiință a naturii care se ridică de la observarea lumii exterioare, sensibile, la ipoteze justificate sau nejustificate chiar şi asupra începutului şi a sfârşitului lumii iar, pe de altă parte, se află pretențiile lumii morale, ale lumii etice. Dar cum poate să fie echilibrată divizarea dintre cele două aspecte când afli din observaţiile ştiinţei naturii că, odată, a existat o nebuloasă a lumii din care s-a format Cosmosul, s-a format Pământul, astfel încât el reprezenta un fel de unduire minerală. Apoi, treptat, din acesta s-a format ceea ce este vegetal şi animal, iar la sfârşit a apărut omul. Şi dacă se extinde la devenirea Pământului acelaşi mod de gândire şi acelaşi fel de legitate care au fost avute în vedere, Pământul se va reîntoarce la un fel de unduire minerală, scena pe care ne mişcăm nu va mai putea găzdui fiinţe vii, cu alte cuvinte, această scenă va fi un mare cimitir, care va conţine tot ceea ce cândva a fost viu, însufleţit, spiritualizat. Aici ne aflăm între lumea mineralizată şi lumea mineralizată din nou. Noi am apărut din această lume mineralizată, cu toate organele noastre care reprezintă, de fapt, formaţiuni în care substanţele care constituie lumea exterioară sunt întrețesute în mod mai complicat decât se întâmplă în lumea exterioară.

În cadrul acestei lumi ipotetice, conform ştiinţei naturii apare acum în om provocarea de a fi moral, de a fi bun, apar în om idei, idealuri şi trebuie să se pună întrebarea: Ce se va alege din aceste provocări ale lumii morale, din idealuri, din idei, când tot ceea ce există în sensul ştiinţei naturii, inclusiv omul, va cădea pradă marelui cimitir final?
 Dar prin ceea ce ştiinţa umană recunoscută în prezent, care, în fond, s-a format în întregime din ştiinţa naturii, îi oferă omului nu se poate explica poziţia sa în Univers.
Ceea ce apare în prezent ca o scindare în toată simţirea umană şi care este intim legată de toate forţele de declin care sunt puse atât de înspăimântător în valoare în vremea noastră.

Am să vă prezint un dialog imaginar dintre un om care a preluat în mod corect tot ceea ce este utilizat în prezent ca fiind explicaţie, formare, cunoaştere ştiinţifică, aşadar, un om care se simte deştept, şi, pe de altă parte, un om al comunităţii culturale greceşti, care a trăit în perioada presocratică, aparţinând timpului din care s-a păstrat atât de puţin, doar câteva aforisme ale marilor filosofi Heraclit, Anaxagora etc.
Un astfel de grec cult aş dori să-l pun alături de omul deştept al prezentului.
 Un astfel de om ar spune:
– Voi, oamenii prezentului, nu ştiţi nimic despre om pentru că, în fond, nu ştiţi nimic despre lume.
– Cum aşa? – ar replica omul deştept actual. El ar spune: Noi am învăţat să cunoaştem cam şaptezeci de elemente, hidrogen, oxigen, azot, sulf etc. Am ajuns la punctul în care se pare că toate aceste elemente pot fi raportate la unul singur, dar încă nu am ajuns până acolo încât să le raportăm la unul singur. Noi cunoaştem tot ce se întâmplă aici, în lumea fizic-sensibilă, cu ajutorul acestor şaptezeci şi două de elemente care se amestecă şi se separă, care se leagă şi se dezleagă, şi care, de fapt, creează totul.
 - Atunci grecul ar spune: Este foarte frumos că voi cunoaşteţi atâtea elemente, dar în mod sigur nu cunoaşteţi omul. Despre aşa ceva nici nu poate fi vorba, căci începutul cunoaşterii omului – ar spune grecul – nu se face prin a se vorbi despre şaptezeci şi două sau şaptezeci şi şase de elemente, despre hidrogen, oxigen, azot etc., ci prin a recunoaşte că tot ce ne înconjoară exterior sensibil este alcătuit din pământ, apă, aer şi foc.
 - Omul deştept al prezentului ar spune: Asta a fost odată, a fost în perioada în care nu se cunoşteau atâtea lucruri ca azi. Atunci totul se raporta la patru elemente, pământ, apă, aer şi foc, dar noi am depăşit aceste copilării; în prezent ştim că există şaptezeci şi şase de elemente. Noi ştim că apa nu este un element. Ştim şi că nu este îngăduit să considerăm că aerul este un element. Noi ştim că focul, căldura, nu este o substanţă. Noi suntem foarte deştepţi. Voi vă aflaţi atunci pe o treaptă incipientă a concepţiei despre lume.
- Acum, poate că grecul ar răspunde: Eu m-am ocupat deja de toate cele şaptezeci de elemente ale voastre şi vă pot spune că ele aparţin, pentru modul nostru de a privi lucrurile, pământului; nici apei, nici aerului, nici focului, ci numai pământului. Este interesant că-l puteţi gândi într-o diversitate de şaptezeci şi două sau şaptezeci şi şase de elemente – este un lucru bun; noi încă nu ajunsesem atât de departe încât să cunoaştem aceste detalii –, dar toate acestea le-am reunit cu termenul de „pământ”. Voi nu cunoaşteţi nimic din ceea ce înțelegeam noi prin apă, prin aer şi prin foc, şi din această cauză nu aţi putut ajunge la o cunoaştere a omului. Căci, vedeţi voi – aşa ar spune grecul –, omul există sub o formă dublă, mai întâi este vorba de omul care trăieşte între naştere şi moarte, fiind copil, apoi adult, şi de omul care există sub formă de cadavru şi este culcat în mormânt. Noi vorbim aici numai de omul fizic – ar spune grecul. Ceea ce cunoaşteţi din cele şaptezeci şi două sau şaptezeci şi şase de elemente ale voastre care se leagă şi se separă se referă numai la omul culcat în mormânt, la cadavru. Prin chimia şi fizica voastră se poate cunoaşte cum se petrec lucrurile cu omul-cadavru, dar nimic despre omul care trăieşte pe Pământ între naştere şi moarte. Voi aveţi o ştiinţă care se raportează doar la observarea omului după ce acesta a murit. Nu înţelegeţi nimic despre omul viu. Voi aţi reuşit să aduceţi ştiinţa în stadiul de a fi o ştiinţă a omului mort, deloc a omului viu. Dacă vreţi să aveţi o ştiinţă a omului viu trebuie să studiaţi mai întâi ceea ce noi numim elementul „apă”. Noi nu numim apă elementul fluid, grosolan, care curge în râu, ci orice lucru din lume în care se combină recele şi umedul; aceasta numim noi apă – aşa ar spune grecul. Şi vrând să ne facem o reprezentare vie despre ceea ce intervine umed şi rece în toate lucrurile, obţinem mai întâi necesitatea de a nu ne reprezenta numai cu noţiuni, numai cu idei, cu simple abstracţiuni, ci cu imagini. Iar grecul ar mai spune: Dacă poţi percepe umezeala cu o anumită senzaţie de rece, dacă aceasta trece în altceva, umed, modelat prin elementul umed sau revelându-se într-un alt sentiment de rece, atunci se obţin imagini vii despre umezeală şi rece. Şi astfel te poţi ridica la înţelegerea a ceea ce este vegetal şi începi să percepi cum din întrețeserea umezelii cu recele ia naştere lumea vegetală primăvara. Iar în imaginile lumii vegetale de-a lungul primăverii, verii şi toamnei se vede un alt aspect al acestei întrețeseri şi vieţi a elementului apă. În aceasta constă întreaga lume vegetală cu formele sale.
Şi grecul ar spune în continuare: Nu ne interesează ceva sensibil, ci un aspect suprasensibil; este vorba de recele şi umedul care se întreţes. Şi noi observăm întreţeserea şi viaţa lumii vegetale în acest element fluid, apa. Dacă învățăm să cunoaştem nu în noţiuni abstracte, ci prin imagini care ne stimulează la mobilitate interioară, este suficient să aruncăm o privire retrospectivă şi conştientizăm în ceea ce se întâmplă primăvara, vara, toamna şi iarna, în lumea lumea vegetală germinând, în depăşirea recelui prin căldură, în tot ceea ce se întâmplă spre toamnă şi apoi spre iarnă, în toate acestea conştientizăm ceva ce ulterior ni-l putem reprezenta ca pe o imagine miniaturală. Când omul adoarme, se întâmplă cu el ceva întru totul asemănător cu ceea ce se petrece primăvara, iar în timp ce omul doarme, în el se întâmplă ceva asemănător cu viaţa înmuguritoare, lăstăritoare a verii. Iar în timp ce omul se trezeşte, el se îndreaptă către viaţa iernii. Percepi o imagine miniaturală a vieţii exterioare, în măsura în care această viaţă exterioară dă naştere vegetativului în ceea ce este corpul eteric uman. Grecul ar spune în continuare: Prin cele şaptezeci şi două sau şaptezeci şi şase de elemente ale voastre voi cunoaşteţi doar cadavrul uman. Acest cadavru uman este străbătut de ceva care poate fi cunoscut în imagini, dar în imagini care se formează când gândeşti vegetativul străbătut de elementul apă. Aşa înveți să cunoşti ceea ce corpul eteric mobilizează de la naştere până la moarte, ceea ce înțelegeți prin cele şaptezeci şi ceva de elemente ale voastre ca fiind moartea.
Şi întrucât nu vă înălțați până la elementul apă, nici nu învăţați să cunoaşteţi omul ca fiind ceva viu.
Dar acum mai intervine ceva. În clipa în care omul moare, cadavrul său este preluat de pământ; el este preluat de cele şaptezeci şi ceva de elemente; asupra lui se extinde legitatea terestră, legitatea elementului pământ. Unde se află legitatea acelui element care este apa? Această legitate nu există pe Pământ, ea se află afară, în Cosmos. Şi dacă vreţi să ştiţi – aşa ar spune grecul – cine dă naştere la această unduire a recelui şi umedului în timpul primăverii, al verii, al toamnei şi al iernii trebuie să-ţi ridici privirea spre elementul cosmic, mai întâi spre planete, apoi spre stelele fixe, să priveşti în depărtările cosmice. Omul care umblă pe Pământ se află în fiecare clipă, în măsura în care poartă în sine corpul eteric, sub legile Cosmosului. Sunt legile care pătrund cu influenţele lor din întreţeserea planetelor sau din forţele stelelor fixe.
 – Şi atât era de important pentru grecul timpului amintit elementul apă, încât el ar fi spus: Prin elementul apă, care înconjoară Pământul ca o ceaţă, sau care se descarcă în intemperii, Cosmosul acţionează cu forţele sale în sfera Pământului. Ceea ce se întâmplă aici cu elementul apă nu trebuie să fie căutat în elementul pământ sau în ceea ce este pământesc, ci în Cosmos, iar omul urcă spre cosmic prin simplul fapt că devine mobil în corpul său eteric, care smulge elementele destinului, să spunem chimiei, între naştere şi moarte.
Dar prin aceasta încă nu am cuprins nici pe departe omul în adevărul său. Am cuprins numai ceea ce-l face să crească, ceea ce produce capacitatea sa de a digera, ceea ce-l însoţeşte ca forţe de viaţă de la naştere până la moarte. Dar în om se manifestă şi alte forţe, care sunt active în timpul dintre naştere şi moarte, acţionând într-un mod cu totul special, propriu, nu ca forţele obişnuite de viaţă. Aceste forţe se află în sistemul nostru ritmic, în sistemul nostru respirator, în sistemul circulaţiei noastre sangvine etc., în tot ce este în noi ritm, activitate ritmică.
Veţi putea observa o anumită legătură nu numai între viaţa dumneavoastră ci şi între fiinţa dumneavoastră sufletească şi respiraţie, dacă aduceţi în faţa sufletului un lucru pe care-l cunoaşte orice om. Vă treziţi uneori cu o anumită teamă. Vă treziţi cu conştienţa unei temeri şi observaţi că ceva nu este în regulă cu respiraţia dumneavoastră. Desigur, legătura dintre respiraţie şi viaţa sufletească este una tainică; dar ea poate fi cel puţin percepută când omul se trezeşte cu un coşmar şi observă cât de neregulată îi este respiraţia. Există o legătură între viaţa sufletească, între toate simţirile şi sentimentele ce tălăzuiesc în noi, sentimentele de teamă şi de frică, sentimentele de bucurie şi de plăcere şi ritmul respirator şi ritmul circulator.
Sistemul ritmic este altceva decât simplul sistem al vieții. El are o importantă legătură cu viaţa noastră sufletească, cu esenţa noastră sufletească. De fapt, aerul este elementul pe care-l respirăm, care impulsionează întregul sistem ritmic; în timpurile vechi se vorbea despre elementul aer şi legătura sa cu omul, de exemplu, în vremea în care în şcolile de Misterii erau studiate ritmurile care reglează activitatea interioară umană, acele ritmuri din care a luat naştere şi măsura versului lui Homer, hexametrul. În forma versului homeric găsim expresia raportului dintre ritmul circulaţiei şi ritmul respirator. Odată cu elementul aer omul preia în sine ceva care are de-a face cu trăirile normale ale sufletului omenesc. Când grecul vorbea despre elementul aer, el avea în vedere părţile cele mai frumoase şi cele mai obişnuite ale vieţii sufletului uman şi-şi amintea că în cursul unei zile de douăzeci şi patru de ore omul respiră de 25 920 de ori şi că Soarele dă, cu punctul său vernal, ocolul întregii bolţi cereşti în 25 920 de ani.
Şi astfel era adus în consonanţă ritmul lumii cu ritmul circadian al omului. El indica legătura dintre sufletul lumii şi sufletul uman şi spunea: Cu viaţa care se scurge între naştere şi moarte, care în fiecare desfăşurare de douăzeci şi patru de ore reprezintă de fiecare dată o imagine miniaturală a primăverii, verii, toamnei şi iernii, a legității elementului apă, care se extinde pentru rece şi umed în spaţiul cosmic, care este guvernată de cosmic, în această relaţie dintre etericul uman şi cosmic, care se exprimă în anotimpuri, în schimbarea sezoanelor, care este ordonată prin mişcarea planetelor, în această relaţie avem ceea ce se exprimă în corpul eteric al omului. Dacă ajungem la sistemul ritmic, trebuie să ne adresăm elementului aer. Trebuie să ne adresăm acelui element care în timpurile vechi, când acest lucru era bine înțeles, ieşea la iveală formarea acelui element sufletesc care favoriza construcţia versului, pentru că se presimţea legătura dintre sufletul uman şi sufletul lumii. Dacă observi viaţa, ajungi în domeniul spaţiului. În orice caz, trebuie să urci în spaţialul cosmic. Dar ieşi din spaţial şi percepi ceea ce este trimis din timp ca fiind ritmul în spaţiu când te adresezi sistemului ritmic.
Vedeţi, grecul conştientiza în elementul ritmic elementul aer, şi spunea: Sufletul uman îşi are rădăcinile în sufletul lumii, însuşi sufletul lumii este cel care trăieşte în ritmul său şi trimite imaginile miniaturale ale ritmului său în viaţa umană. În afară, sufletul lumii determină faptul că punctul vernal, sau echinocţial, avansează puţin în fiecare an, parcurge în 25 920 de ani întreaga orbită solară, iar în 25 920 de respiraţii omul include în ritmul său o imagine miniaturală a unui ritm al lumii de o lungime considerabilă. Ritmul pe care îl are omul în douăzeci şi patru de ore este o copie a unui an cosmic care durează 25 920 de ani calendaristici. În felul acesta, omul îşi are rădăcinile în sufletul lumii, în timp ce se află cu sufletul său în sufletul lumii în care trăieşte.
 Dacă ajungem la elementul foc, intervine nu numai sufletescul, ci şi spiritualul care ne străbate eul. Aşa cum percepem relaţia dintre sufletul omului şi sufletul lumii prin elementul aer, tot astfel conştientizăm prin elementul căldură sau foc relaţia dintre spiritul uman, eul uman şi spiritul lumii. În vremurile vechi, omul ajungea la spiritual când vorbea de acele elemente despre care omul actual spune că ar fi izvorât dintr-un mod copilăros de reprezentare. Noi trebuie să regăsim drumul spre aceste moduri de reprezentare; numai că trebuie să-l găsim într-un mod deplin conştient, nu în mod instinctiv, aşa cum se întâmpla în acele timpuri.
Dacă însă pătrundem în elementul apă, vieţuim lumea ca un mare viu, căci suntem transpuşi afară, în Cosmos. Vieţuim lumea ca pe ceva viu. Când pătrundem în elementul ritmic vieţuim lumea ca pe ceva însufleţit, iar dacă pătrundem în elementul caloric vieţuim lumea ca fiind ceva pătruns de spirit.

Dar când ajungeţi la acea lume în care este vorba despre ritmuri şi dacă vorbiţi despre această lume vorbiţi totodată şi de entităţi spritual-divine. Credeţi că are vreun sens ca în cărţile actuale de fizică şi de chimie să se vorbească despre Îngeri, Arhangheli şi Arhai? Ar fi deplasat dacă s-ar vorbi în chimie despre combinaţiile speciale ale carbonului, despre compuşii eterici ai carbonului, despre alcool etc., dacă s-ar prezenta toate formulele cu carbonul, oxigenul, hidrogenul lor etc. şi apoi s-ar spune: Aceasta este de la Îngeri, aceasta de la Arhangheli; nu ar avea niciun sens. Dar dacă ajungi sus, în acea regiune în care eşti nevoit să deduci devenirea Pământului din devenirile lui Saturn, ale Soarelui, ale Lunii, când întrevezi această ţesătură care trăieşte în lume, în ritmurile lumii, ritmuri care acţionează în sufletul uman prin ritmul uman interior, care poate fi urmărit sufleteşte până în vers, dacă totodată poţi indica cum se construieşte versul din raportul dintre ritmul sangvin şi cel respirator eşti nevoit să vorbeşti despre entităţile ierarhiilor spirituale. Pătrunzi într-o lume în care există entităţi spirituale adevărate, nu într-o lume în care dăinuie acel panteism estompat la care se mai raportează în prezent unii care nu vor să fie materialişti şi care spun că lumea este străbătută de spirit.

Dacă însă vrei să vorbeşti cu adevărat despre spiritual trebuie să vorbeşti despre ierarhiile spirituale. Trebuie să ştii că, de îndată ce urci de la elementul apă în elementul aer întâlneşti entităţile spirituale care sunt descrise chiar în cadrul ierarhiilor. De îndată ce pătrunzi în elementul foc ajungi la ierarhiile cele mai înalte: Tronurile, Heruvimii şi Serafimii şi abia după aceea la forma propriu-zis spirituală a lumii, în care omul nu mai poate deosebi nimic individualizat. Dar înainte de a pătrunde în ceea ce panteismul superficial ar numi ca fiind Atotunul nebulos, treci prin lumea în care trăiesc entităţile spirituale concrete, individualizate, izolate. În aceste entităţi spirituale concrete individualizate, se recunoaşte şi ceea ce trăieşte în natura care ne înconjoară, la care se ajunge cu ajutorul lor. Omul nu poate exista în natura pe care o studiem cu ajutorul fizicii şi chimiei, ci într-o natură în care există elementele apă, aer şi foc.

De îndată ce ajungem în elementul aer întâlnim entităţile pe care le descriem ca Îngeri, Arhangheli etc. Intrăm în esenţa lumii spirituale concrete, dat totodată intrăm într-o lume pe care o putem înţelege în plan moral şi fizic. Azi acest lucru nu se vede pentru că vederea ne este înceţoşată, căci din aceeaşi lume din care răsună în mod real măsura versului răsună şi morala reală. Originea moralei nu se află în lumea în care există cele şaptezeci şi două de elemente, nici în lumea cosmic-spaţială în lumea care este dominată de elementul apă nu există moralul. Dar când păşim în domeniul elementului ritmic ajungem în lumea moralului. Iar omul actual se află în faţa sarcinii de a recunoaşte din nou lumea morală ca fiind una reală, de a recunoaşte că aceeaşi substanţă din care este format corpul său astral este conţinută în ideile morale. Aceeaşi substanţă din care este format eul nostru este conţinută în ideile religioase şi în idealul religios.
Trebuie să regăsim puntea dintre observarea naturii şi observarea lumii spirituale, dar nu numai a lumii spirituale estompate, ci a lumii spirituale din care ne vin intuiţiile morale.
 Am vrut să arăt cum intuiţiile morale concrete ale unei lumi care se află dincolo de lumea percepţiilor pot fi extrase şi integrate lumii.
Aceasta este marea sarcină a prezentului, de a nu rămâne legaţi de lumea care este proprie omului când acesta ajunge în mormânt, ci de a se înălța la acea lume în care omul îşi vieţuieşte sufletescul în ritmul fizicului.



sursa
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA205/GA205_CF02.html

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com