Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

duminică, 31 august 2014

Gândesc deci exist !

Omul vieţuieşte în interiorul lui ceea ce putem numi gând şi în gând omul se poate simţi pe sine drept ceva care desfăşoară o activitate nemijlocită, drept o fiinţă care-şi poate privi propria activitate de pe o poziţie mai înaltă. Dacă privim un obiect exterior, un trandafir, de exemplu, sau o piatră, şi dacă ne reprezentăm acest obiect exterior, s-ar putea ca cineva să spună, şi pe bună dreptate: De fapt, tu nu poţi ştii niciodată cât din realitatea pietrei sau a trandafirului există în reprezentarea ta. Tu vezi trandafirul, vezi roşul lui exterior, forma lui, împărţită în petale separate; vezi piatra cu culoarea ei, cu diferitele ei muchii; dar trebuie să-ţi spui mereu: S-ar putea ca înăuntrul acestui obiect să mai existe ceva care nu se arată în afară. Tu nu ştii cât adevăr despre piatră, despre trandafir, există în reprezentarea ta.
Dar atunci când cineva are un gând, el însuşi este acela care concepe acest gând. Am putea spune că el e prezent în fiecare fibră a acestui gând al său. De aceea, pentru întregul gând, el e un participant la activitatea acestuia. El ştie: Ceea ce există în gând, a fost transpus de mine însumi în el şi ceea ce eu n-am transpus în gând, nici nu poate fi în el. Eu am controlul asupra gândului. Când eu concep un gând, nimeni nu poate afirma că în gând mai există atâtea şi atâtea elemente existente în trandafir şi piatră; căci eu însumi am creat acest gând, sunt prezent în el, ştiu, deci, ce conţine.

Într-adevăr, gândul este esenţa noastră cea mai originară.
Dacă vom afla care este legătura dintre gând şi Cosmos, Univers, vom şti care este legătura dintre esenţa noastră cea mai originară şi Cosmos, Univers. Putem spera să ajungem la un punct de vedere cu adevărat rodnic, dacă vom căuta să înţelegem care e legătura omului cu Cosmosul, studiind gândul.
Numai că, dacă vrem să ne bazăm pe acest punct de vedere, vom da de o dificultate, de o dificultate foarte mare.
Această dificultate constă în faptul că majoritatea oamenilor nu au gânduri! În general, nu se reflectează în mod absolut temeinic la faptul că majoritatea oamenilor nu au gânduri. Ceea ce-i împiedică pe oameni, în majoritatea împrejurărilor vieţii, să aibă gânduri, este faptul eă, în situaţiile obişnuite ale vieţii, ei nu simt întotdeauna nevoia de a ajunge cu adevărat până la gând, ci, în locul gândului, se mulţumesc cu cuvântul.
Aproape tot ceea ce numim în viaţa obişnuită gândire, se desfăşoară, de fapt, sub formă de cuvinte. Gândim în cuvinte. Gândim în cuvinte mult mai mult decât credem. Şi, atunci când simt nevoia explicaţiei unui sau altui lucru, mulţi oameni se declară satisfăcuţi dacă li se spune un cuvânt care le sună familiar, care le aduce aminte de un lucru sau altul; şi consideră apoi că ceea ce simt când aud un asemenea cuvânt este o explicaţie şi cred că au ajuns astfel în posesia gândului.
Gândul se naşte, de fapt, de-abia într-o anumită epocă. El se naşte cu adevărat de-abia prin secolele VI-VIII î.Hr. Înainte de această epocă, sufletele umane nu trăiau deloc ceea ce poate fi numit gânduri, în adevăratul înţeles al cuvântului. Ce trăiau, înainte de acest moment, sufletele umane? Înainte de acest moment, ele trăiau imagini. Întregul mod de vieţuire a lumii exterioare era sub formă de imagini. Am spus adeseori acest lucru, din diferite puncte de vedere. Această trăire în imagini e ultima fază a vechii trăiri clarvăzătoare. Apoi, pentru sufletul uman imaginea devine gând. 

Pentru a cunoaşte lumea vizibilă nu e nevoie de idei; nu e nevoie decât să ne amintim ceea ce am văzut în sfera formelor. Majoritatea oamenilor nici nu ştiu altceva; ei ştiu numai ceea ce au văzut în sfera formelor. Şi atunci ideile generale rămân nişte simple cuvinte.
Iată de ce am putut să spun: Majoritatea oamenilor nu au gânduri. Căci pentru majoritatea oamenilor ideile generale rămân nişte simple cuvinte.
În viaţa exterioară obişnuită, vor fi, probabil, destui care, dacă vor să facă puţin pe grozavii, vor afirma că e uşor să gândeşti. Dar, de fapt, nu e uşor. Căci gândirea reală cere întotdeauna să fie atinsă în mod foarte intim de un suflu abia simţit ce vine din sfera Spiritelor mişcării. Dacă gândirea ar fi un lucru atât de uşor, nu s-ar face asemenea gafe colosale pe tărâmul gândirii şi oamenii nu s-ar chinui de atâta vreme cu tot felul de probleme şi erori.
Oamenii se tot chinuie deja de peste un secol ca să dea de capătul unei idei la care m-am referit adesea şi care a fost formulată de Kant.
Kant a vrut să infirme [3] aşa-zisa „dovadă ontologică a existenţei lui Dumnezeu“ [4].
Ea spune cam aşa: Dacă presupunem că există un Dumnezeu, acesta ar trebui să fie fiinta cea mai desăvârşită. Dar dacă este fiinţa cea mai desăvârşită, nu s-ar putea să-i lipsească existenţa; căci altfel ar exista o fiinţă şi mai desăvârşită, care ar avea acele însuşiri pe care le gândim şi care, în plus, ar exista. Trebuie, deci, să gândim fiinţa cea mai desăvârşită în sensul că ea există.
Dacă-l gândim drept fiinta cea mai desăvârşită, nici nu-l putem gândi pe Dumnezeu altfel decât ca existând. Deci, din noţiunea însăşi putem deduce că, potrivit cu dovada ontologică a existenţei lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să existe.

Kant a vrut să infirme această dovadă, încercând să arate că, în general, dintr-o noţiune nu se poate dovedi existenţa unui lucru.
Nu avem voie să deducem existenţa din simplul gând referitor la Fiinţa cea mai desăvârşită, fiindcă simpla idee despre un Dumnezeu posibil ar avea aceleaşi însuşiri ca şi ideea despre un Dumnezeu real.

Trăirea gândului, care e reală, activă, în suflet, atunci când omul vieţuieşte gândul, este tot atât de puţin produsă de creier, pe cât de puţin e produsă de oglindă imaginea chipului. În realitate, creierul nu joacă decât rolul unui aparat reflector, el are menirea de a reflecta activitatea sufletului şi de a face ca aceasta să devină vizibilă pentru sine însuşi. Creierul are de-a face, de fapt, cu ceea ce omul percepe drept gânduri, la fel de puţin pe cât are de-a face oglinda cu chipul dvs., atunci când vă vedeţi chipul în oglindă.
Dar mai există şi altceva. Când gândeşte, omul percepe, de fapt, numai ultima fază a activităţii sale de gândire, a trăirii sale în gândire. Pentru a vă face să înţelegeţi acest lucru, aş vrea să recurg iar la comparaţia cu oglinda. Imaginati-vă că v-aţi aşeza în faţa unei oglinzi şi aţi vrea să vă vedeţi chipul. Dacă nu aveţi oglindă, nu vă puteţi vedea chipul. Vă puteţi încorda privirea oricât de mult, nu vă puteţi vedea chipul. Dacă vreţi să-l vedeţi, trebuie să prelucraţi un material oarecare în aşa fel, încât el să devină o oglindă. Cu alte cuvinte, trebuie să preparaţi mai întâi materialul, pentru ca el să poată produce imaginea din oglindă. Dacă aţi făcut acest lucru şi priviţi în oglindă, vă veţi vedea chipul. – Sufletul trebuie să procedeze cu creierul întocmai aşa cum ar proceda un om cu oglinda.
Activitatea de gândire propriu-zisă, aceea de percepere a gândurilor, este precedată de o altă activitate, care, dacă aţi vrea să percepeţi, de pildă, gândul „leu“, pune mai întâi în mişcare, adânc înăuntru, părţile creierului, în aşa fel încât acestea devin o oglindă prin care este perceput gândul „leu“. Iar acela care transformă mai întâi creierul în oglindă sunteţi dvs. înşivă. Ceea ce percepeţi la urmă, drept gânduri, sunt nişte imagini de oglindă; ceea ce trebuie să preparaţi mai întâi, pentru ca imaginea de oglindă respectivă să poată apărea, este o parte oarecare a creierului. Dvs. cu propria dvs. activitate sufletească sunteţi acela care dă creierului structura şi facultatea necesare pentru a putea reflecta, sub formă de gând, ceea ce dvs. gândiţi. Dacă vreţi să daţi de activitatea care stă la baza gândirii, veţi afla că aceasta este activitatea care, pornind din suflet, intră în creier şi actionează în creier. Şi dacă, pornind din suflet, desfăşuraţi o anumită activitate în creier, atunci aici se va naşte o imagine de oglindă prin care dvs. veţi percepe gândul „leu“. – Vă daţi seama, deci, că trebuie să existe mai întâi ceva de natură spirituală sufletească. Acest ceva trebuie să lucreze asupra creierului. Şi atunci creierul este transformat, prin această activitate spirituală sufletească, în aparat reflector, care reflectă gândurile. Acesta e procesul real, care le este atât de neclar majorităţii oamenilor din vremea noastră, încât ei nici nu-l mai pot sesiza.

Cel care progresează puţin în ceea ce priveşte percepţia ocultă, poate să deosebească cele două faze ale activităţii sufleteşti. El poate urmări cum, dacă vrea să gândească ceva, e nevoie nu numai să conceapă gândul respectiv, ci şi să-l pregătească; să-şi prepare, aşadar, creierul. Dacă l-a preparat până când acesta ajunge să exercite funcţia de oglindire, atunci are gândul. Ori de câte ori cineva vrea să întreprindă cercetări oculte, aşa încât să-şi poată reprezenta lucrurile, el are mai întâi sarcina de a nu-şi reprezenta imediat, ci de a desfăşura mai întâi activitatea care pregăteşte reprezentarea.
Acesta e lucrul extraordinar de important de care trebuie să se ţină seama.
Trebuie să avem în vedere aceste lucruri, pentru că numai dacă le avem în vedere avem în faţa noastră activitatea de gândire reală a gândirii umane. De-abia acum ştim în ce fel lucrează activitatea de gândire a omului. Mai întâi, această activitate de gândire ia în stăpânire creierul, respectiv sistemul nervos central, într-o anumită zonă a lui, desfăşoară o anumită activitate, pune în mişcare într-un anumit fel, dacă vreţi, atomii, îi face să execute anumite mişcări. Prin aceasta, ei devin un aparat reflector, gândul este reflectat şi îi apare astfel sufletului ca gând conştient. Trebuie să deosebim, aşadar, două faze: mai întâi, din directia spiritual-sufletescului, munca asupra creierului; apoi ia naştere percepţia, după ce sufletul a preparat creierul în vederea acestei percepţii.
La omul obişnuit, munca asupra creierului rămâne în întregime subconştientă; el percepe numai oglindirea. La omul care face investigaţii oculte, există cu adevărat această necesitate de a vieţui mai întâi pregătirea. El trebuie să vietuiască faptul că trebuie să reverse activitatea sufletească în creier şi să prepare mai întâi creierul, pentru ca acesta să-i reprezinte gândul respectiv.

sursa

http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA151_7/GA151_CF1.html

sâmbătă, 30 august 2014

„Aproape orice boală poate fi vindecată prin practicarea atitudinii mentale potrivite." - Louise L. Hay

Cred că noi creem fiecare aşa zisă “boală” în corpul nostru. Corpul ca orice altceva în viaţă este oglinda gândurilor şi crezurilor noastre interioare. Dacă vrem să-l ascultăm, corpul nostru ne vorbeşte mereu. Fiecare celulă din corpul nostru răspunde fiecărui gând pe care îl avem şi fiecărei vorbe pe care o rostim.
 Un permanent mod de a gândi şi de a vorbi produce comportamente şi posturi ale corpului şi deasemenea crează sănătate şi ne-sănătate. O persoană care are tot timpul o faţă încruntată, nu a produs-o prin gânduri vesele iubitoare. Trupurile şi feţele bătrânilor arată o viaţă întreagă de tipare de gândire. Cum o să arăţi tu la bătrâneţe?
Am să includ în această parte a cărţii lista mea cu Tipare Mentale Probabile care crează boală în organism, dar şi Tipare de Gândire Nouă sau Afirmaţii care să fie folosite pentru a crea sănătate. Nu fiecare echivalent este 100% adevărat pentru fiecare, ele ne dau un punct de referinţă de unde să începem cercetarea bolii.

CAPUL
Ne reprezintă pe noi. Este ceea ce arătăm lumii.
Este cum suntem de obicei recunoscuţi. Când ceva nu merge bine la cap, înseamnă că ceva nu merge bine cu “noi”.


PĂRUL
Reprezintă putere. Când suntem tensionaţi şi speriaţi creem adesea acele benzi de oţel care au originea în muşchii umărului şi vin în sus până pe deasupra capului, uneori până sub ochi. Firul de păr creşte în sus prin foliculul pilos.
Când este prea multă tensiune în scalp, firul de păr poate fi sugrumat atât de tare, încât nu mai poate să respire, moare şi cade. Dacă tensiunea continuă şi scalpul nu se relaxează atunci foliculul pilos rămâne sugrumat şi nu lasă loc unui alt fir de păr să crească.
Rezultatul este chelirea. Chelirea la femei a început să crească de când ele au intrat în “lumea afacerilor” cu toate tensiunile şi frustrările ei. Nu observăm aşa de mult chelirea la femei pentru că perucile de damă sunt aşa de naturale şi atrăgătoare.
Tensiunea nu înseamnă că eşti puternic. Tensiunea înseamnă slăbiciune. Ca să fii puternic şi sigur pe tine trebuie să fii relaxat, echilibrat şi împăcat cu tine. Ar fi foarte bine să ne putem relaxa mai mult trupurile şi mulţi dintre noi au nevoie să-şi relaxeze scalpurile. Incearcă acest lucru acum.

URECHILE
Reprezintă capacitatea de a auzi. Când sunt probleme cu urechile înseamnă că se petrece ceva ce tu nu vrei să auzi.


O durere de urechi va indica mânie asupra lucrurilor auzite. Durerile de urechi sunt foarte comune la copii. Ei trebuie adesea să stea în casă şi să asculte lucruri pe care nu vor să le audă.
Surzenia reprezintă refuzul de a asculta pe cineva pentru o perioadă îndelungată. Când un partener al unei relaţii are probleme cu urechile, celălalt vorbeşte, vorbeşte şi iar vorbeşte !

OCHII
Reprezintă capacitatea de a vedea. Când sunt probleme cu ochii, înseamnă de obicei că este ceva ce nu vrem să vedem fie la noi, fie la la viaţă: trecut, prezent şi viitor..
De câte ori văd copii purtând ochelari ştiu că se petrec lucruri în casa lor pe care nu vor să le vadă. Dacă nu pot să schimbe experienţa, atunci ei vor difuza vederea, ca să nu o vadă aşa de clar. Foarte mulţi oameni au avut experienţe de vindecări spectaculoase când au acceptat să meargă înapoi, în trecut şi să cureţe ceea ce nu vroiau să vadă cu un an sau doi înainte de a începe să poarte ochelari. Negi ceea ce se petrece în viaţa ta ? Ce nu vrei să vezi ? Îţi este teamă să-ţi vezi prezentul sau viitorul? Dacă ai vedea perfect, ce ai vedea şi nu vezi acum ? Poţi să vezi ce îţi faci ţie însuţi ?

DURERI DE CAP
Vin de la propria invalidare.Data viitoare când ai o durere de cap, opreşte-te şi întreabă-te unde şi când nu ai fost de acord cu tine ? Iartă-te şi eliberează-te de problemă şi durerea de cap va dispărea pe loc.
Migrenele sunt create de oameni care vor să fie perfecţi şi care au pus o grămadă de presiune asupra lor. Este implicată de asemenea şi foarte multă ură înăbuşită, neexprimată. Este interesant că migrenele pot fi ameliorate prin a face dragoste. Iubirea dizolvă tensiunea şi durerea. S-ar putea să nu ai chef, dar merită încercarea.

SINUSURILE
Atunci când dor sinusurile foarte aproape de nas, aceasta reprezintă iritare faţă de o persoană din viaţa ta, cineva care îţi este foarte apropiat. S-ar putea chiar să simţi că persoana respectivă se sprijină pe tine. Uităm că noi creem situaţiile şi apoi dăm din mână propria putere şi dăm vina pe alţii pentru frustrările noastre. Nici o persoană, nici un loc, nici un lucru nu au putere asupra noastră pentru că numai noi suntem cei care gândim cu mintea noastră. Noi creem experienţele şi realităţile noastre şi pe toţi cei prezenţi în ele.
Când vom crea pace, armonie şi echilibru în mintea noastră, le vom regăsi şi în viaţa noastră.

GÂTUL (exterior şi interior) este fascinant pentru că se petrec atât de multe acolo.
Gâtul (exterior) reprezintă abilitatea noastră de a fi flexibili în gândire, de a vedea ambele părţi ale problemei şi de a vedea şi punctul de vedere al celeilalte persoane. Când sunt probleme cu gâtul (exterior) înseamnă de obicei că suntem încăpăţânaţi la un concept sau o situaţie.
De câte ori văd o persoană purtând “guler” (proteză pentru gât) ştiu că acea persoană este plină de sine şi încăpăţânată şi nu vrea să vadă cealală faţă a problemei.
Virginia Satir, terapeută de familie a făcut nişte “cercetări distractive” şi a găsit că sunt mai mult de 250 de feluri de a spăla vasele, depinde cine le spală şi ce detergent foloseşte. Dacă rămânem înţepeniţi că există “un singur mod” sau “un singur punct de vedere” atunci ne închidem şi devenim blocaţi în cea mai mare parte a vieţii.

GÂTUL INTERIOR
Reprezintă abilitatea noastră de a “vorbi deschis” în favoarea noastră, de “a cere ceea ce ne dorim”, de a spune “eu sunt” etc.

Durerea în gât este întotdeauna mânie, supărare. Dacă este combinată cu o răceală, atunci este şi confuzie mentală. LARINGITA înseamnă de obicei că eşti aşa de mânios că nici nu poţi vorbi.
Gâtul interior reprezintă de asemenea curgerea creativă în organism. Aici ne exprimăm creativitatea şi când creativitatea noastră este rigidă şi frustrată avem adesea dureri în gât. Toţi cunoaştem oameni care trăiesc pentru alţii. Ei nu ajung niciodată să facă ceea ce vor să facă ei înşişi. Ei încearcă întotdeauna să-i mulţumească pe părinţi/ iubiţi / soţi / şefi.
AMIGDALITA şi problemele de TIROIDĂ
Sunt doar creativitate frustrată, de a nu fi în stare să faci ceea ce vrei să faci. Centrul de energie din gât, a cincea chakră este locul din organism unde are loc schimbarea. Când ne opunem schimbării se petrece foarte multă activitate în gât.
Observă când tuşeşti sau când altcineva tuşeşte. Ce s-a spus ? La ce reacţionăm ? Este împotrivire sau încăpăţânare sau este o schimbare în proces ? Într-una din lecţiile mele folosesc tusea ca instrument pentru auto-descoperire. De fiecare dată când cineva tuşeşte, rog persoana respectivă să-şi atingă gâtul şi să spună cu voce tare: “Vreau să mă schimb” sau “Mă schimb”.

BRAŢELE
Reprezintă abilitatea şi capacitatea noastră să îmbrăţişăm evenimentele vieţii.
Partea superioară a braţelor (de la umăr la cot) are de-a face cu capacitatea, iar parte inferioară (de la cot la încheietura mâinii) are de-a face cu abilitatea. Depozităm emoţii vechi la încheieturi şi coatele reprezintă flexibilitatea noastră de a schimba direcţia. Eşti flexibil în a-ţi schimba direcţia vieţii sau sunt vechi sentimente care te ţin blocat într-un singur loc?

MÂINILE
Mîinile apucă, mâinile ţin, mâinile prind. Uneori lăsăm lucurile să ne scape printre degete. Uneori la ţinem prea mult timp. Suntem îndemânatici, mâna strânsă, mâna largă, mâini de mămăligă. Inmânăm lucruri. Manipulăm situaţii.
Dăm o mână de ajutor, suntem mână în mână, ne este peste mână sau ne luăm mâinile de pe ceva. Avem mâini de aur sau mână uşoară sau mână grea. Mâinile pot fi blânde sau pot fi aspre sau tari cu încheieturi noduroase de la prea multă gândire sau strâmbe de la criticism. Mâinile apucătoare se formează din frică, frica de pierdere, frica de a nu avea niciodată destul, frica de a nu putea păstra dacă nu ţii strâns. A încerca să ţii strâns un partener nu-l face decât să fugă cu disperare cât mai departe. Mâinile închircite strâns nu pot să primească nimic nou. Strângerea de mână mobilă de la încheietura mâinii dă o senzaţie de deschidere şi slăbire a legăturii.
Ceea ce îţi aparţine nu poate fi luat de la tine, aşa că relaxează-te !

DEGETELE
Au fiecare un rol şi un înţeles. Problemele cu degetele îţi arată când poţi să te relaxezi şi să te eliberezi de ceva. Dacă te tai la arătător este probabil la mijloc ceva mânie şi teama care are de-a face cu mândria într-o situaţie prezentă. Degetul mare este mental şi reprezintă îngrijorare.
Arătătorul reprezintă mândrie şi frică. Mijlociul are de-a face cu mânia, supărarea. Inelarul este în aceaşi timp uniune şi doliu, durere şi despărţire. Degetul mic are de a face cu familia şi prefăcătoria.

SPATELE
Reprezintă sistemul nostru de suport.Probleme cu spatele înseamnă de obicei că nu ne simţim susţinuţi, sprijiniţi de jobul nostru, de famile sau de partener. In realitate, suntem sprijiniţi de Univers de însăşi Viaţa. Partea de sus a spatelui are de a face cu sentimentul lipsei de suport emoţional. Soţul/ soţia/iubitul/iubita/prietenul/şeful nu mă înţeleg şi nu mă susţin. Mijlocul spatelui are de a face cu vinovăţia. Toate acele lucruri care sunt în spatele nostru.

Ţi-e frică să vezi ce este la spate sau încerci să ascunzi ceva la spate? Te simţi lovit pe la spate? Te simţi terminat, epuizat? Ai probleme financiare mari sau te îngrijorezi prea mult pentru bani? Atunci probabil că ai probleme cu partea de jos a spatelui (regiunea sacrală, lombară). Lipsa sau frica de bani crează acest lucru. Suma de bani implicată nu are nici o importanţă. Aşa de mulţi dintre noi credem că banii sunt cei mai importanţi din viaţa noastră şi avem impresia că nu putem trăi fără ei. Acest lucru nu este adevărat. Există ceva mult mai important şi mai preţios fără de care nu putem trăi. Care anume? Respiraţia!

RESPIRAŢIA
Este cea mai importantă componentă în viaţa noastră şi cu toate acestea luăm de-a gata atunci când expirăm, că următoarea inspiraţie va veni de la sine. Dacă ne-am opri din respirat, nu am rezista mai mult de 3 minute.

PLĂMÂNII
Reprezintă capacitatea noastră de a absorbi şi de a da de la noi viaţă.Probleme cu plămânii înseamnă de obicei că ne este frică să absorbim viaţa sau poate că avem impresia că nu merităm să o trăim din plin.
Emfizemul şi fumatul în exces sunt căi de a nega viaţa. Ele maschează un sentiment adânc al persoanei respective că nu merită să trăiască. Cearta şi interdicţia nu vor schimba obiceiul fumătorului. Este credinţa de bază care poate fi schimbată.

SÂNII
Reprezintă principiul matern.
Când sunt probleme cu sânii, înseamnă de obicei că “mămoşim” prea mult fie o persoană, fie un loc, fie un lucru sau o experienţă. Parte din procesul matern este să dai voie copilului să “crească”. Trebuie să ştim când să luăm în mâini şi să lăsăm hăţurile. Fiind exagerat de protector nu va da celeilalte persoane posibilitatea să fie pregătită să înfrunte propriile experienţe de viaţă. Uneori, atitudinea noastră prea protectoare poate fi sufocantă şi opreşte practic “hrănirea” în anumite situaţii.
Dacă apare un cancer la sân atunci avem de a face cu resentimente foarte adânci. Lasă frica să se ducă şi fii sigur că Inteligenţa Universului îşi are lăcaşul în fiecare dintre noi.

INIMA
Reprezintă dragostea, în timp ce sângele reprezintă bucuria. Inimile noastre pompează cu drag bucuria prin corpurile noastre. Atunci când ne negăm propria bucurie şi dragoste, inima se strânge şi devine rece.


ANEMIE, ANGINĂ şi ATAC DE CORD
Inima nu ne “atacă”. Ne lăsăm aşa de prinşi de melodramele pe care le creem, că adeseori uităm să observăm micile bucurii care ne înconjoară. Petrecem ani de zile storcând toată bucuria din inimile noastre, până când ele cad de durere. Oamenii care fac atac de cord nu sunt niciodată veseli.
Dacă nu vor să îşi acorde timp să aprecieze bucuriile vieţii, ei vor recrea în timp alt atac de cord. Inima de aur, inima de piatră, inima deschisă, inima neagră, inima iubitoare, inima mare, inima caldă – care este a ta?

STOMACUL
Digeră toate ideile noi şi experienţele pe care le avem.
Ce sau pe cine nu poţi digera? Pe cine ai la fiere? Când sunt probleme cu stomacul, de obicei înseamnă că nu ştim să asimilăm noile experienţe. Ne este frică.
Unii poate îşi mai amintesc când au apărut avioanele. Faptul de a intra într-un tub, care să ne poartă în aer fără pericol era o idee nouă greu de asimilat. La fiecare scaun erau pungi în caz că pasagerului îi era rău şi foarte multă lume le-a folosit. Vărsam în pungă cât mai discret şi stuardesele le colectau. Acum, după atâţia ani pungile sunt tot acolo, dar nimeni nu le mai foloseşte.

ULCERELE
Sunt frica imensă de a nu fi “destul de bun”.
Ne este teamă că nu suntem destul de buni pentru un părinte, teama de a nu fi destul de bun pentru un şef sau partener. Nu putem digera cine suntem. Ne sfâşiem tăria, încercând să-i mulţumim pe ceilalţi.
Nu contează cât de importantă este poziţia noastră, aprecierea noastră de sine este foarte jos. Ne este teamă că ei vor afla acest lucru. Răspunsul aici este dragostea. Oamenii care se iubesc şi se aprobă nu fac niciodată ulcer. Fii bun şi iubitor faţă de copilul din tine şi dă-i tot suportul şi toată încurajarea pe care ţi le-ai dorit când erai mic.

ORGANELE GENITALE
Reprezintă cea mai feminină parte a unei femeii sau pentru un bărbat masculină, principiul nostru masculin şi feminin.
Când nu ne simţim confortabil cu a fi femeie sau bărbat, când ne respingem trupul ca fiind murdar şi păcătos atunci avem probleme cu organele genitale. Foarte rar am cunoscut persoane care au avut părinţi care să vorbească despre organele genitale fără eufemisme. De obicei organele genitale sunt “acolo jos”, care te făceau să crezi că organele genitale erau murdare şi scârboase. Da, toţi am crescut cu crezul că nu este tocmai ceva în regulă între picioarele noastre.
Ceea ce te-a învăţat mama la trei ani despre Dumnezeu persistă în subconştientul tău? Inseamnă că nu ai făcut nimic ca să te eliberezi de acele crezuri. Era acel Dumnezeu mânios şi răzbunător? Ce credea acel Dumnezeu despre a face dragoste? Dacă tot mai purtăm cu noi acele sentimente de vinovăţie despre sexualitatea noastră sau despre trupurile noastre, atunci cu siguranţă că vom crea o pedeapsă pentru noi înşine.

Probleme de VEZICA URINARĂ, ANUS, VAGIN, PROSTATĂ şi PENIS intră toate în aceeaşi categorie.
Ele apar din crezuri distorsionate despre trupurile noastre şi despre funcţionarea lor corectă. Fiecare organ în corpul nostru cu funcţiile sale specifice este o expresie magnifică a vieţii.
Nu ne gândim la ficatul sau la ochii noştri ca fiind murdare şi păcătoase. De ce am ales să credem acest lucru despre organele noastre genitale? Anusul este la fel de frumos ca şi urechea. Fără el nu am putea să eliminăm ceea ce organismul nu mai are nevoie şi în acest fel am muri foarte repede. Fiecare parte din corpul nostru şi fiecare funcţie a lui sunt normale, naturale şi minunate. Iată ce le cer clienţilor care vin la mine cu probleme sexuale: să se gândească la anusul, penisul sau vaginul lor cu un sentiment de dragoste şi apreciere pentru funcţiile şi frumuseţea lor.
Dacă simţi că vrei să te faci mic şi să te ascunzi sau te iriţi şi te înfurii citind această carte, întrebă-te de ce? Cine te-a învăţat să renegi această parte a corpului tău? Desigur, nu Dumnzeu.
Organele sexuale sunt partea din corp care ne dă cea mai mare plăcere. A nega aceasta înseamnă a crea durere şi pedeapsă. A face dragoste nu numai că este normal, este nemaipomenit şi minunat. Este la fel de normal pentru noi să facem dragoste aşa cum respirăm sau mâncăm.
Nu predic acum să alergăm şi să facem sex cu cine apucăm. Ceea ce vreau să spun este că unele din regulile noastre nu au logică şi de aceea aşa de mulţi le încalcă şi devin ipocriţi.
Dacă îndepărtăm sentimentul de vină sexuală din oameni şi îi învăţăm să iubească şi să se respecte pe ei înşişi, automat se vor trata pe ei şi pe ceilalţi într-un mod care va fi cel mai mare bine şi cea mai mare bucurie pentru toţi. Cauza pentru care avem atâtea probleme cu sexualitatea noastră este ura de sine şi dezgustul faţă de sine pe care îl avem şi care ne face să îi tratăm rău şi pe cei din jur. Nu este de ajuns să-i învăţăm la şcoală care este mecanica sexualităţii. Avem nevoie ca la nivel mult mai adânc, să le permitem să-şi aducă aminte că trupurile şi organele lor genitale şi sexualitatea sunt lucruri de care se pot bucura. Cred cu tot sufletul că oamenii care se iubesc pe ei înşişi şi care îşi iubesc trupurile, nu se vor abuza nici pe ei, nici pe ceilalţi.

Am găsit că problemele de VEZICĂ URINARĂ vin în general de la a fi supărat de obicei pe partener. Ceva ce are de-a face cu feminitatea sau masculinitatea noastră, ne supără. Femeile au mai multe probleme cu vezica urinară pentru că ele au tendinţa de a-şi ascunde durerea.

VAGINITA din nou implică a fi rănit într-o relaţie romantică de către partener.

PROSTATA la bărbaţi are mult de a face cu aprecierea de sine şi cu crezul că, pe măsură ce îmbătrâneşte, devine mai puţin bărbat.

IMPOTENŢA adaugă frica şi uneori este chiar raportată la duşmănia împotriva unui partener din trecut.

FRIGIDITATEA vine de la frica sau credinţa că este păcat să te bucuri de trupul tău. Vine de asemenea de la dezgustul de sine şi poate fi accentuată de un partener insensibil.

SINDROMUL PRE-MENSTRUAL care a atins proporţii epidemice este în raport cu anunţurile din mass-media.
Aceste anunţuri ne bat la cap că trupul femeii trebuie să fie parfumat, curăţat, pudrat ca să fie cât de cât acceptabil. In acelaşi timp, femeile îşi dobândesc egalitatea cu bărbaţii şi sunt bombardate cu idei că procesele feminine nu sunt acceptabile. Toate acestea combinate cu imensele cantităţi de zahăr consumate în ziua de azi, crează un teren fertil pentru acest sindrom.
Acesta este un timp pentru vindecare, pentru întregire, nu pentru condamnări. Putem să ne ridicăm deasupra limitărilor din trecut. Suntem cu toţii Divine şi Magnifice expresii ale vieţii. Hai să le revendicăm acum!

COLONUL

Reprezintă abilitatea noastră de a lăsa să se ducă, de a elimina ceea ce nu trebuie. Organismul uman, fiind în perfect ritm cu curgerea vieţii are nevoie de a o balanţă între a absorbi, a asimila şi a elimina. Numai fricile noastre ne blochează eliberarea de ceea ce este vechi.


Când sunt constipaţi, oamenii sunt de fapt zgârciţi, ei nu au încredere că le va fi vreodată de ajuns. Se ţin agăţaţi de relaţii vechi care le provoacă durere. Le este frică să arunce hainele pe care le ţin în dulap de ani de zile,de frică ca nu cumva să le trebuiască într-o zi. Stau într-un serviciu pe care îl urăsc sau nu îşi acordă nici o plăcere pentru că economisesc pentru zile negre.
Nu scormonim în gunoiul de ieri ca să ne facem prânzul de azi. Invaţă să ai încredere în procesul vieţii şi îţi va da întotdeauna ceea ce ai nevoie.

PICIOARELE

Ne poartă înainte în viaţă.
Probleme la picioare indică adesea o frică de a merge mai departe sau refuzul de a merge într-o anumită direcţie. Fugim cu picioarele, ne târâim picioarele, ne furişăm, suntem cu picioarele în formă de X, sau avem coapse mari şi grase, pline de resentimentele copilăriei. Când nu vrem să facem anumite lucruri, vom avea probleme minore la picioare.


VARICELE reprezintă rămânerea într-o slujbă sau într-un loc pe care îl urâm. Venele îşi pierd abilitatea de a purta prin ele bucuria. Mergi în direcţia pe care o doreşti?

GENUNCHII ca şi gâtul au de a face cu flexibilitatea, numai că ei exprimă supunerea şi mândria, egocentrismul şi încăpăţânarea.
Adesea, când inaintăm ne este teamă să ne aplecăm şi devenim inflexibili. Aceasta înţepeneşte încheieturile. Vrem să mergem înainte, dar nu vrem să shimbăm modul nostru de a fi. De aceea genunchii se vindecă foarte încet, aici este implicat ego-ul nostru. Glezna are de asemenea o încheietură, dar dacă se răneşte se vindecă foarte repede.
Genunchii iau mai mult timp pentru că aici este implicată siguranţa de sine şi mândria noastră.
Data viitoare când ai o lovitură la genunchi, întreabă-te unde ai fost încăpăţânat, unde ai refuzat să te îndoi? Scapă de încăpăţânare şi las-o să se ducă. Viaţa este o curgere, viaţa este mişcare şi ca să te simţi bine este nevoie să te relaxezi şi să te mişti o dată cu ea. O salcie se îndoaie şi se leagănă şi curge cu vântul şi este întotdeauna graţioasă şi în largul ei cu viaţa.

LABELE PICIOARELOR au de a face cu înţelegerea noastră despre noi şi despre viaţă: trecut, prezent şi viitor.
Multor bătrâni le este greu să meargă. Inţelegerea lor a fost înfăşurată şi adesea îmbrobodită, ei simt că nu este nicăieri unde să se ducă. Copiii mici se mişcă fericiţi, picioarele lor dansează tot timpul. Bătrânii abia îşi târâie picioarele, ca şi cum nu ar fi dornici să se mişte.

PIELEA
Reprezintă individualitatea noastră. Problemele cu pielea înseamnă în general că ne simţim individualitatea ameninţată într-un fel sau altul. Simţim că alţii au putere asupra noastră. Avem pielea subţire.
Cineva ni se bagă sub piele, ne simţim jupuiţi de vii, ni se furnică pielea. Unul dintre cele mai rapide moduri să te vindeci de afecţiuni ale pielii este să te protejezi şi să te îngrijeşti prin a spune mereu: “Mă aprob, mă accept, mă iubesc “. Ia-ţi puterea înapoi!

ACCIDENTELE

Nu sunt accidente.Ca orice altceva în viaţa noastră, noi le creem. Nu este cum am spune:”Vreau să am un accident”, dar avem tipare de gândire care atrag accidente. Unii oameni par să fie “predispuşi la accidente”, iar alţii trăiesc o viaţă întreagă fără o zgârietură.
Accidentele sunt expresia mâniei, a supărării. Accidentele indică de asemenea revolta împotriva autorităţilor. Ne enervăm aşa de tare, încât dorim să lovim pe cineva, de fapt noi suntem cei loviţi.
Când suntem supăraţi pe noi înşine, când ne simţim vinovaţi, când simţim nevoia de pedeapsă, un accident este o cale minunată de a rezolva problema. Pare ca şi cum accidentele nu sunt vina noastră, că noi suntem victime neajutorate ale unui joc al soartei. Un accident ne permite să aşteptăm simpatia şi atenţia celorlalţi. Rănile noastre sunt curăţite şi oblojite şi ele. Adesea stăm în pat pe perioade lungi de timp. Si ne doare. Când această durere apare în organism, ne dă o indicaţie pentru care aspect al vieţii noastre simţim vinovăţie.
Gradul de distrugere fizică ne spune cât de severă am simţit noi că trebuie să fie sentinţa şi cât de lungă.

ANOREXIA-BULIMIA

Înseamnă a-ţi nega propria viaţă, o formă extremă de ură de sine.Mâncarea este hrănirea de la cel mai de jos nivel. De ce să-ţi refuzi hrana? De ce vrei să mori? Ce este atât de îngrozitor în viaţa ta, încât să-ţi doreşti să ieşi complet din ea?
Ura de sine este doar ura împotriva unui gând pe care îl ai despre tine însuţi. Gândurile pot fi schimbate. Ce este aşa de teribil la tine? Ai fost crescut într-o familie plină de criticism? Ai avut profesori care te criticau? Nu cumva primele tale învăţături religioase te-au învăţat că “nu eşti destul de bun” aşa cum eşti?
Adesea încercăm să găsim motive “valide” care să ne explice de ce nu suntem iubiţi şi acceptaţi aşa cum suntem. Din cauza obsesiei modei cu trupurile subţiri sunt multe femei care gândesc: “Şi aşa nu sunt suficient de bună. La ce folos?”, îşi vor folosi trupul ca punct focal unde să-şi îndrepte ura de sine. La un moment dat ele vor spune: “Dacă aş fi mai slabă, toţi m-ar iubi”. Dar nu merge nici aşa. Nimic din ce vine din afară nu merge. Dragostea şi acceptarea de sine este secretul.

ARTRITA
Este o boală ce apare dintr-un îndelungat şi continuu tipar de criticism.
In primul rând criticism pentru sine şi apoi criticism pentru alţii. Oamenii cu artrită atrag adesea mult criticism pentru că este tiparul lor să critice. Ei sunt blestemeţi cu “perfecţionism”, nevoia de a fi perfecţi tot timpul, în orice situaţie. Stii pe cineva pe această planetă care să fie perfect? Eu nu! De ce ne punem standarde care spun că trebuie să fim “Super persoane” ca să ne acceptăm pe noi înşine cât de cât? Expresia “Nu sunt destul de bun” este o povară greu de cărat.

ASTM

Mai este numit şi “dragoste sufocantă”.Există un sentiment că tu nu ai dreptul să respiri pentru tine însuţi. Copiii astmatici au adeseori o “conştiinţă supra-dezvoltată”. Ei se simt vinovaţi pentru toate lucrurile care nu merg bine în jurul lor. Ei se simt neînsemnaţi şi “fără valoare” şi de aceea se simt vinovaţi şi au nevoie de auto-pedepsire.
Astmul poate fi vindecat uneori cu “cure geografice”, în special dacă părinţii nu merg cu ei. De obicei, copiii astmatici îşi “lasă în urmă” boala. Aceasta înseamnă că se duc la şcoală în alt oraş, se căsătoresc sau se mută pur şi simplu de acasă şi boala se dizolvă de la sine.

ARSURI, TĂIETURI, FEBRĂ, BĂŞICI şi INFLAMAŢII

Sunt toate indicaţii ale mâniei pe care o exprimă trupul.
Mânia îşi va găsi un mod de exprimare, indiferent cât de tare vom încerca noi să o suprimăm. Aburul care se colectează trebuie să fie eliberat. Ne este teamă că dacă dăm glas mâniei, ne distrugem lumea noastră, dar mânia poate fi eliberată pur şi simplu spunând: “Sunt mânios sau supărat din această cauză”.
Este adevărat că nu putem spune acest lucru şefului nostru, dar putem să batem pernele să ţipăm cât ne ţine gura în maşină sau pădure, să practicăm un sport. Acestea sunt căi de a elimina furia fără nici un risc. Oamenii spirituali cred adesea că ei “nu ar trebui să se mânie”. Este adevărat, toţi lucrăm pentru momentul când nu o să mai dăm vina pe alţii pentru sentimentele noastre, dar până atunci este mai sănătos să recunoşti ceea ce simţi pe moment.

CANCERUL

Este o boală cauzată de un resentiment foarte adânc, ţinut pentru o perioada lungă de timp, până când literalmente îţi mănâncă trupul.
Se întâmplă ceva în copilărie, care distruge simţul încrederii. Experienţa aceasta nu este niciodată uitată şi individul trăieşte cu un sentiment de auto-compătimire, fiindu-i greu să dezvolte o relaţie soliă pe termen lung.
Din cauza acestui sistem de gândire, viaţa pare un şir lung de dezamăgiri. Gândirea este pătrunsă de un sentiment de neajutorare, fără speranţă şi astfel, devine uşor pentru noi să dăm vina pe alţii pentru toate problemele noastre. Oamenii cu cancer sunt de asemenea foarte critici cu ei înşişi. După mine, cheia de a vindeca cancerul este în a învăţa să te iubeşti şi să te accepţi pe tine însuţi.

GREUTATE EXCESIVĂ
Reprezintă nevoia de protecţie.
Căutăm protecţie pentru a nu fi răniţi de criticism, abuz, sexualitate, avansuri sexuale şi de o frică de viaţă în general. Alege-ţi ceea ce ţi se potriveşte!
Nu sunt o persoană durdulie, dar în decursul anilor am observat că atunci când mă simt în nesiguranţă şi mi-e greu, pun câteva kilograme pe mine. Când ameninţarea a trecut, greutatea revine singură la normal.
A te lupta cu greutatea este o pierdere de timp şi energie. Dietele nu au efect, o dată ce te-ai oprit, greutatea creşte din nou. Iubindu-te şi aprobându-te, având încredere în procesul vieţii şi simţindu-te în siguranţă pentru că îţi cunoşti puterea minţii – aceasta formează cea mai bună dietă pe care o cunosc. Incepe o dietă pentru gândurile negative şi greutatea ta se va regla singură.
Prea mulţi părinţi înfundă gura copilului cu multă mâncare, indiferent care ar fi problema. Aceşti copii cresc adulţi şi ori de câte ori au o problemă stau în faţa frigiderului cu uşa deschisă şi spun: “Nu ştiu ce vreau”.

DUREREA de orice fel indică vinovăţia.
Vinovăţia caută întotdeauna pedeapsă şi pedeapsa crează durere. Durerea cronică vine de la vinovăţia cronică, adesea aşa de adânc îngropată, că nici nu mai suntem coştienţi de ea. Vinovăţia este o emoţie total nefolositoare. Nu face pe nimeni să se simtă mai bine şi nici nu schimbă situaţia. “Sentinţa” ta s-a terminat, aşa că lasă-te să ieşi afară din închisoare. A ierta înseamnă să te dai bătut, să laşi răul să se ducă.

COMOŢIILE CEREBRALE
Sunt cheaguri de sânge, o congestie în curgerea sângelui în zona creierului, tăind alimentarea cu sânge a creierului.Creierul este computerul corpului. Sângele este bucurie. Venele şi arterele sunt canale ale bucuriei. Totul funcţionează sub legea şi sub acţiunea iubirii. In fiecare strop de inteligenţă din Univers, găsim iubire.
Este imposibil să muncim şi să funcţionăm bine, fără a simţi iubire şi bucurie.
Gândirea negativă încheagă creierul şi nu mai lasă loc curgerii libere şi deschise a bucuriei şi iubirii. Râsul nu poate veni în cascade dacă nu îi este permis să fie liber şi nesăbuit. Este la fel cu iubirea şi bucuria. Viaţa nu este nemiloasă, decât dacă noi o facem aşa, dacă noi alegem să ne uităm la ea ca şi cum ar fi. Putem să găsim un dezastru total în cea mai mică supărare şi putem să găsim bucurie în cea mai mare tragedie. Depinde numai de noi.
Uneori încercăm să forţăm viaţa să meargă într-o anumită direcţie, deşi nu este în favorea noastră. Uneori ne creem comoţii cerebrale ca să forţăm să schimbăm total direcţia şi să ne reevaluăm felul de a trăi.

ÎNŢEPENEALA în corp înseamnă înţepeneală mentală.
Frica ne face să ne agăţăm de vechi obiceiuri şi ne este greu să fim flexibili. Când gândim că nu este “decât o cale” de a face ceva, ne trezim adesea înţepeniţi.
Putem întotdeauna să găsim o alternativă în a face lucrurile. Observă unde anume îţi apare înţepeneala.

TUMORILE sunt creşteri false.
O stridie ia un grăunte de nisip şi ca să se protejeze, creează o carapace groasă şi tare în jurul ei. Noi o numim perlă şi gândim că este frumoasă. La fel facem şi noi, luăm o durere veche şi o îngrijim, o curăţăm de coajă şi cu timpul avem o tumoare. Eu numesc acest lucru a derula un film vechi.
Cred că motivul pentru care femeile au atâtea tumori în zona uterului este că ele iau o rănire emoţională drept un atac la feminitatea lor şi au grijă de ea să o menţină. Eu îl numesc sindromul: “El mi-a făcut rău”. Numai că o relaţie care se sfâşeşte nu înseamnă că este ceva în neregulă cu noi şi nici nu micşorează valoarea noastră.
Nu este importantă situaţia care ni se întâmplă, ci modalitatea în care reacţionăm la ea. Toţi suntem 100% responsabili pentru toate experienţele noastre de viaţă. Crezurile pe care le ai despre tine însuţi pot fi schimbate pentru a putea atrage nişte comportamente mai iubitoare.


În infinitatea vieţii mele unde sunt, totul este perfect, întreg şi complet.
Îmi recunosc trupul ca pe un prieten bun.
Fiecare celulă în corpul meu are Inteligenţă Divină.
Ascult ceea ce îmi spune şi ştiu că sfatul ei este bun.
Sunt întotdeauna apărat, protejat în mod Divin şi îndrumat.
Aleg să fiu sănătos şi liber.





sursa



vineri, 29 august 2014

Argila - “Îngerul pământului”

Se spune despre ea, in toate scrierile vechi ca ar fi fost botezata de Iisus, Ingerul Pamantului, argila rosie mocirloasa, noroiul argilos putand sat raga durerile, umflaturile, saindrepte oasele, sa omoare tumorile. Se pare ca adevarul acesta este: puterile argilei tinaproape de miracol, de minune, de incredibil. Talentele ei multiple o fac sa fie utilizata in celemai diverse suferinte si afectiuni. Rezultatele obtinute sunt de multe ori incredibile, iar o boalavindecata cu ajutorul argilei rareori isi mai poate arata coltii. Argila a fost un medicament deprim rang in Antichitate, in Renastere si devine, azi, un Medicament Natural al Viitorului.
Proprietăţile curative ale argilei sunt cunoscute înca din antichitate. Papirusuri egiptene, scrieri de medicină antică, elenă şi romană atestă folosirea acestui ‘pământ natural si viu’ în tratamentul unor inflamaţii interne, infecţii şi arsuri. Iisus Hristos Însusi a botezat-o “Îngerul pământului”.
Puterile argilei ţin aproape de miracol.

Toti stim cum arata, dar foarte putini dintre noi s-au gandit vreodata ca, aid'oma uneilegume, ori a unui fruct sau, ca si plantele medicinale, argila este un medicament naturalatotputernic.La fel ca si plantele ce cresc pe ea si se imbogaiesc in tot felul de substante datatoare desanatate, pe care le absorb din ea, argila contine numeroase minerale si oligoelemente, incantitati apreciabile.Utilizarea ei pentru tratamentul multor afectiuni este foarte veche, de la inceputurile lumii,am putea spune. Nu stim de ce, acum, toate puterile ei tamaduitoare au fost uitate. Si este cuatat mai de mirare cu cat, de-a lungul secolelor, civilizatia umana a beneficiat din plin deeficienta terapeutica a argilei, o multitudine de boli, deseori foarte grave, fiind vindecate doar cuajutorul ei.Este un regenerator fizic deosebit de puternic, actioneaza ca remineralizant-forte asupracorpului uman, are capacitatea de a reechilibra metabolismul si functiile organismului. Ingeneral, este un agent antitoxic de exceptie.
Nu este mai putin adevarat ca, asa cum s-a intamplat si in alte domenii, nu putine dinlucrarile, efectuate si scrise, asupra argilei... s-au pierdut! Asa, de pilda, cercetarile arheologicecontemporane ne-au dezvaluit faptul ca egiptenii utilizau argila - datorita proprietatilor eiantiseptice - la mumificarea cadavrelor. Dar cum faceau acest lucru, nu se stie exact.Intr-una din lucrarile sale Zimmermann afirma: " ... celor bolnavi, care veneau sa-i aratelui Iisus diformitatile ce le aveati, ori membrele umflate, noduroase... acesta ii indrepta spre unanume loc de pe malul fluviului unde se afla un namol incalzit de razele soarelui." Si Iisusadauga: "Bagati-va picioarele in acest namol, intr-atat incat imbratisarea
ingerului Pamantului sapoata trage din oasele voastre toate otravurile si toata suferinta ce le roade. Si atunci veti vedeacum Satana si durerile voastre vor fi alungate de imbratisarea ingerului Pamantului. Siingrosarile oaselor voastre vor disparea, si membrele voastre se vor indrepta, si veti fi eliberatide toate durerile."Dar textele respective nu spun daca era vorba de maini ori de picioare, sau de amandoua,nu spun de ce boala era vorba si nici care au fost rezultatele exacte, gradul exact deinsanatosire, de vindecare, obtinut cu acest ... tratament! Daca ar fi sa credem intrutotul spuseletextului, ar insemna ca, odata, de mult, de foarte mult timp, argila a avut niste virtuti de-adreptul miraculoase, dar, pe care, de-a lungul timpului, le-a... pierdut. In orice caz, nicitumorile, nici marile diformitati osoase nu se vindeca, azi, prin impachetari cu argila! Ele suntbenefice numai ca tratament pentru calmarea durerilor, in debutul reumatismului sau al artrozei. Dar ..., intotdeauna exista un "dar".
 Pe de alta parte, pe Terra exista si in prezent populatii tribale primitive, departe de oricelume civilizata, care nu au alte mijloace terapeutice, in afara argilei, pentru tratarea afectiunilormai sus-amintite. Si, chiar de nu va vine sa credeti, pare-se ca se si vindeca de cumplitele suferinte!

Sa vedem, totusi, prin ce se manifesta concret, "inteligenta" Ingerului pamantului.

Argila este un antiseptic si, ca si toate celelate antiseptice naturale (in special, esentelearomatice), nu are nici unul dintre "pacatele" - ca s-a zicem pe-a dreapta - multor antiseptice chimice obisnuite care, e adevarat, ucid microbii, dar, din pacate, odata cu ei ranesc, ori chiar distrug, si celulele organismului nostru in care se "cuibarisera" respectivii microbi.
Proprietatile bactericide ale argilei sunt deosebit de bine puse in evidenta in numeroase stari infectioase: enterite, colite, colibaciloza, afectiuni pulmonare, parazitoze intestinale. Si va dam un exemplu. O rana cu puroi, tratata cu argila, se vindeca vazand cu ochii, cu o viteza de-a dreptul uimitoare. Puroiul este eliminat si tesutul este refacut. La fel ca si varza - exista multiple asemanari intre argila si varza in ceea ce priveste "talentele" lor"medicinale"- Ingerul Pamantului, indiferent pe ce cale actioneaza, externa sau interna,"trage" supuratia si, dezinfectand in totalitate, curata organismul de toxine.
Analizele efectuate, inca din 1928, de P. Laborde, profesor la Facultatea de Fannacie din Strassbourg, au stabilit categoric ca argila utilizata in tratamente este sterila , cu alte cuvinte nu contine nici un microb .
Argila este radioactiva , concentratia ei fiind, de la caz la caz, intre 0,3 pana la 1,25 unitati Mache.
Este, de asemenea, si un adsorbant remarcabil. Decoloreaza cu usurinta cerneala ori albastrul de metilen, absoarbe mirosurile urate, fiind deosebit de eficienta in baie, la WC-uri, in bucatarii, la ghenele de gunoi. Puterea ei adsorbanta este, se pare, cea care poate explica metoda extrem-orientala de conservare a oualelor. Fiecare dintre noi cred ca a auzit sau a citit despre "ouale clocite", una din vestitele specialitati culinare chineze. Ei bine, nici vorba de oua clocite, sunt pur si simplu oua conservate in pamant argilos.
Din aceeasi putere adsorbanta isi trage seva si o alta calitate a argilei, aceea de antitoxic .
Experientele de laborator pe animale au dovedit-o din plin. Daca se da o cantitate infima de stricnina unor soareci, acestia mor aproape instantaneu. Dar daca li se da aceeasi doza amestecata cu argila, suporta otrava fara nici o problema, ca si cum ar fi mancat o… delicatesa!
Argila este un decolorant si un inalbitor de marca. Spalatoresele romane clateautotdeauna albiturile in apa argiloasa.
Analiza chimica a argilei verzi spune ca ea prezinta:
o siliciu, 49,10%
o alumina, '14,61%
o sescvioxid de fier, 5,65%
o magnezie, 4,24%
o oxizi alcalini, 3,08%
o anhidrida titanica, 0,75%
o apa (umiditate), 7,40%
o pierdere la calcinare, 10,85% 
Tinand cont de o atare compozitie, argila se recomanda:
o Datorita cantitatii de siliciu, in:
ateroscleroza
tuberculoza
batranete
stari degenerative multiple
o Importanta magneziului, fierului si calciu lui in terapeutica explica rolul curelorargiloase in:
astenie
demineralizare
stari canceroase
anemii.

Este aproape inimaginabil cât de multe bogaţii ne ofera pământul pe care-l călcăm zi de zi în picioare. De zeci de mii de ani, de la homo sapiens încoace, Terra ne-a hrănit şi ne-a ajutat sa evoluăm. De milioane de ani pământul acesta a înflorit şi a rodit, dându-ne grâne, fructe şi legume. Noi îl otrăvim cu îngrăşăminte chimice, de dragul unor roade mai bogate. De milioane de ani ne dă oxigen, prin chimia tainică a apelor şi pădurilor. Noi taiem copacii, deversam deşeuri toxice înrâuri şi fluvii şi otrăvim aerul cu gigantice coşuri de fum. Răsturnăm munţii încautare de aur, argint şi alte metale rare, fără să ne pese de dezastrul rămas sub şenilele buldozerelor şi roţile
excavatoarelor.

Cu toate acestea DUMNEZEU ne îndură, iar pământul ne iartă.
Mai mult, ne oferă în continuare hrana de zi cu zi, aer proaspăt, ape limpezi şi bogaţii ale subsolului la care nici nu am visat. Şi, de parcă toate acestea n-ar fii de ajuns, ne mai ajută să scăpăm de boli şi suferinţă.
Într-o epocă de triumf al ştinţei, medicamentele pământului continuă să facă minuni.

sursa



joi, 28 august 2014

Fiintele elementale

"Oare ne-am gandit vreodata ca fiinte din povesti sau din filme: fauni, spiridusi, elfi, gnomi, zane,
silfide, nimfe, ondine, muze exista in realitate, se numesc elementali si au rolul lor in evolutia Planetei?
Aceste fiinte elementale au existat din cele mai vechi timpuri, insa cand oamenii si-au pierdut puritatea vibratiei si nu le-au mai putut percepe, ele au fost date uitarii si s-au afundat in taramul subconstientului. Am inceput sa vorbim despre ele in basme si legende si sa le consideram de domeniul fantasticului.
Marko Pogacnik sustine faptul ca aceste fiinte inteligente din natura pot fi percepute sub forma unui vortex energetic ce vibreaza la un nivel vital-energetic. Ei au o constiinta care se desfasoara mai mult la nivel emotional decat la nivel mental, asa cum este in cazul oamenilor.
Prin urmare, nu se poate ajunge la ei prin intermediul proceselor de gandire, ci numai printr-o legatura emotionala. Ei sunt prezenti in natura, acolo unde fiecare regiune isi are un punct de echilibru care rezoneaza cu un elemental de tipul ei.
Este extrem de important ca, in aceste timpuri in care natura sufera iar orgoliul oamenilor a atins cote maxime, sa intelegem care este impactul actiunilor noastre asupra mediului, ca acest mediu este viu, are sentimente si simte vibratiile si intentiile noastre :
“Oamenii inlatura tot ce le sta in cale. Nu ii intereseaza natura si fiintele care isi vor pierde casa prin distrugerea habitatului lor. Ei pretuiesc doar ceea ce le place. Copacii care le stau in cale, trebuie sa dispara- nu aduc niciun folos.Ei cred ca exista suficiente paduri pe Pamant si ca nu are importanta daca mica portiune de padure de langa ei e taiata. Oamenii nu-si dau seama ca distrugand un mare numar de astfel de fiinte, in cele din urma, se distrug pe ei insisi, deoarece si oamenii fac parte din natura.”
 Noi, oamenii ne-am obisnuit sa operam doar la nivel mental. Daca ne gandim sa mutam un arbust, ne facem un plan in aceasta privinta.
Daca trebuie sa luam o decizie, care are de-a face cu domeniul de responsabilitate al elementalilor, ar trebui sa incercam sa-i avertizam din timp. Este suficient sa mergem in zona respectiva, cu 24 de ore inainte, sa le comunicam elementalilor intentiile pe care le avem si sa le cerem permisiunea.
N-ar fi rau sa stim ca spiritele naturii nu ne inteleg gandurile emise prin cuvinte, ci ne citesc mesajele, din vibratiile sentimentelor ce le insotesc. Oamenii trebuie sa comunice cu iubire cu elementalii si ca numai astfel se pot face intelesi. Sentimentele de iubire si de afectiune care insotesc mesajul vor forma o aura de senzatie in jurul lui, dandu-i posibilitatea sa fie transmis elementalilor in moduri care sunt pe intelesul lor.
Elementalii traiesc oriunde pulseaza viata, de exemplu, intr-o gradina. Daca este ingrijita cu iubire, gradina va avea elementali specifici celor patru elemente: apa, aer, foc, pamant. Daca atitudinea fata de gradina se raporteaza doar la scoaterea unui profit sau satisfacerea unei ordini impuse de minte, viata elementalilor este extrem de limitata. In acel loc nu va exista o putere de atractie foarte mare pentru elementalii evoluati.
Putem ajunge sa intram in contact cu aceste spirite ale naturii? Bineinteles, daca ne vom propune acest lucru si vom persevera, vom putea simti, la nivel subtil, prezenta lor binefacatoare in natura.
Este absolut necesar insa sa ramanem impamantati si sa respiram intr-un mod echilibrat. Pentru a ramane impamantati, uneori este suficient doar sa fim constienti de faptul ca stam cu picioarele pe pamant si ca simtim ca avem radacini care patrund adanc in solul sau.
Apoi, e nevoie sa exersam cu regularite. Daca facem o plimbare in padure si gasim un loc care ne inspira o senzatie deosebita, ar trebui sa profitam de acel moment, pentru a ne cufunda in campul sau energetic si a incerca sa simtim, cat mai precis si mai detaliat cu putinta, undele vibrationale care vin spre noi si sa observam ce fel de asocieri mentale, senzatii si imagini ne apar.
  
Sa fim asadar constienti ca suntem inconjurati permanent de forme de energie inteligente, care protejeaza orice forma de viata existenta pe Pamant si sa aratam mai mult respect, intelegere si iubire naturii!


sursa
http://www.editura-foryou.ro/index.php?p=detalii&carte=168
http://www.aimee.ro/evolutie-spirituala/spiritele-naturii-si-fiintele-elementale/

miercuri, 27 august 2014

’Eternel Feminin' de Pierre Teilhard de Chardin (fragmente)

Am apărut încă de la originile Lumii.
Încă înaintea veacurilor, am ieşit din mâinile lui Dumnezeu…
 destinată să ma înfrumuseţez tot mai mult prin timpuri,
conlucrătoare la opera sa.
Totul, în Univers, se face prin uniune şi fecundare –
prin adunarea elementelor care se caută,
şi se reunesc două câte două,
şi renasc într-un al treilea lucru.
Dumnezeu m-a răspândit în Multiplul iniţial
ca forţă de condensare şi de concentrare.


Eu sunt faţa ce  rezulta din unirea fiinţelor, -
eu, parfumul care le face să vină în fugă
şi le antrenează, în libertate, cu pasiune,
pe calea unificării lor.
Prin mine se mişcă toate şi se coordonează.
Eu sunt farmecul împrăştiat în Lume pentru a o face să se grupeze,
- Idealul suspendat mai presus de ea
pentru a o face să se ridice.
Eu sunt esenţialul Feminin.

La început nu eram decât un abur capricios,
mă disimulam sub afinităţi abia conştiente,
sub o polaritate moale şi difuză.
Dar cu toate acestea existam deja! –
Întinderile de substanţă cosmică, ce poartă în pliurile care se nasc promisiunea de Lume, cu miile,
desenează, prin vârtejurile lor,
primele liniamente ale chipului meu.
Aidoma unui Suflet aţipit dar esenţial,
agitam Masa originară, aproape amorfă,
care se precipita în câmpul atracţiei mele;
- şi insinuam până în atomi, aceste abisuri de micime, neliniştea obscură şi tenace de a ieşi din solitudinea lor spulberată,
- de a se agăţa de ceva, din afara lor.


Eu cimentam astfel bazele Universului.
Căci orice monadă, oricât de umilă ar fi ,
- cu condiţia să fie într-adevăr un centru de activitate –
se supune, în mişcările ei,
unui rudiment de iubire pentru mine,
-
Universalul Feminin.
Odată cu Viaţa, am început să iau trup
în fiinţele alese pentru a fi în mod special imaginea mea.
În mod gradual m-am individualizat.
Indistinctă şi fugitivă, la început,
ca şi cum aş fi ezitat să mă fixez
sub o formă palpabilă…
- mai diferenţiată, totuşi, după cum
sufletele deveneau susceptibile de o uniune
mai bogată,
mai profundă,
mai spiritualizată.


Astfel, se elabora cu răbdare,
în secret,
tipul soţiei şi al mamei…
În cursul acestei transformări, n-am respins niciuna din atracţiile inferioare care au marcat fazele succesive ale apariţiei mele,
- aşa cum miezul măslinului nu se goleşte
la fiecare nouă primăvară.
Le-am înglobat doar, şi le-am impregnat,
ca să poarte o conştiinţă extinsă.
Aşa încât, pe măsură ce
fiinţele vii se perfecţionau pe Pământ,
la toate zonele concentrice ale dorinţelor lor
am putut să mă pun faţă în faţă, cerc cu cerc,
- mereu depăşind, totuşi, creşterea lor -,
ca formă adecvată a beatitudinii lor.


Priviţi imensa fremătare care trece în goană,
de la un orizont la altul,
prin oraşe şi păduri.
Priviţi cu atenţie, din susul până în josul Vieţii,
efervescenţa umană prin care fermentează Lumea, -
cântecul şi podoaba păsărilor, -
zumzetul nebun al insectelor, -
înflorirea neobosită a florilor, -
activitatea perseverentă a celulelor, -
truda fără margini a germinărilor…


Eu sunt raza unică prin care sunt provocate,
şi în sânul căreia vibrează
toate acestea.
Omul, sinteză a Naturii, face multe lucruri,
cu focul care arde în inima lui.
El acumulează Puterea,
urmăreşte Gloria,
creează Frumuseţea,
se devotează Ştiinţei.
Şi nu-şi dă seama, de multe ori, că
sub atâtea forme diferite,
cea care îl însufleţeşte este mereu aceeaşi pasiune, -
epurată, transformată, dar vie -,
atracţia Femininului.


Odatã cu Viaţa, am început să mă revelez.
Dar Omul este cel dintâi care m-a recunoscut,
după tulburarea în care l-a aruncat prezenţa mea.
Când bărbatul iubeşte o femeie,
el îşi imaginează la început
că iubirea lui merge numai spre un individ ca şi el,
pe care-l înfăşoară cu puterea lui,
şi pe care şi-l asociază nestânjenit.
El remarcă însă, aureolându-mi faţa,


o strălucire care-i sensibilizează inima,
şi care străluminează toate lucrurile.
Dar el atribuie această iradiere a fiinţei mele
unei dispoziţii subiective a spiritului lui fermecat,
sau unui simplu reflex al frumuseţii mele
asupra miilor de faţete ale Naturii.
Curând, totuşi, se miră de puterea pasiunii
care se declanşează în el la apropierea mea
şi tremură constatând
că nu se poate uni cu mine fără a fi luat, obligatoriu,
ca slujitor al unei opere universale de creaţie.
El credea a găsi aproape de el doar o companie;
şi îşi dă seama că atinge, în mine, 


marea Forţă secretă,
misterioasa Latenţă, -
venită sub această formă
pentru a-l antrena.
Cel care m-a găsit se află la intrarea tuturor lucrurilor.
Nu numai prin intermediul sensibilităţii lui,
ci prin conexiunile fizice ale naturii mele,
eu mă prelungesc în sufletul Lumii; -
sau, mai degrabă,
eu sunt atracţia Universalei Prezenţe
şi nenumăratul ei surâs.


Eu sunt accesul la inima totală a creaţiei, -
Poarta Pământului, -
Iniţierea…
Cel care mă prinde,
mi se dă mie,
şi este prins de Univers.
Ştiinţa mea, neintalmplator, este Bine şi Rău laolalta…
Omul a fost sedus prin iniţierea lui…
Când a văzut că eram universul pentru el,
a crezut că poate să mă cuprindă în braţele lui.
Voia să se închidă împreună cu mine într-o lume închisă,
în doi, unde să ne fim de ajuns.
Exact în acel moment eu m-am destrămat în mâinile lui…


Putea să se i pară că sunt pierderea Umanităţii, - Tentaţia!
O, Oameni, pentru ce vă opriţi
în efortul de purificare laborioasă
la care farmecul meu este făcut să vă invite?
Eu sunt esenţialmente fecundă, -
adică, aplecată asupra Viitorului,
asupra Idealului.
Din clipa în care încercaţi să mă fixaţi,
să mă posedaţi într-o Formă gata făcută,
mă sufocaţi…


Mai mult,
voi pervertiţi,
răsturnaţi din punct de vedere geometric
natura mea.
Pentru că echilibrul Vieţii vă forţează să urcaţi fără oprire,
nu puteţi să vă agăţaţi de Idolul meu încremenit
fără a fi deturnaţi înapoi;
voi vă materializaţi în loc să deveniţi dumnezei.

Cu cât mă căutaţi în direcţia Plăcerii, o, Oamenilor,
cu atât vă îndepărtaţi de Realitate…

Neîndemânatic în a distinge Mirajul de Adevăr,
Omul n-a ştiut, pentru mult timp,
dacă trebuia să se teamă de mine
ori să mă adore.
El mă iubea pentru vraja şi dominaţia mea;
se temea pentru puterea mea străină lui
şi pentru inexplicabilele vertijuri.
Eram Forţa şi Fragilitatea lui –
Speranţa şi Încercarea lui. –
După mine se făcea separarea în bune şi rele.
Poate că m-ar fi considerat definitiv rea dacă Christos n-ar fi venit.



II
Et usque ad futurum saeculum non desinam…
Christos m-a salvat. El m-a eliberat.
Atunci când s-a spus: Melius est non nubere,
m-au crezut moartă pentru Viaţa veşnică.
În realitate, prin aceste cuvinte, el m-a înviat, ca pe Lazăr, - ca pe Magdalena, -
şi m-a plasat între El şi oameni,
ca pe un nimb de glorie:
Revelând Virtutea, El a definit, de fapt,
adevărata mea esenţă,
şi i-a repus pe Oameni,
care pierduseră urmele mele,
pe adevărata cale pe care îmi purtam paşii.
În Lumea regenerată, eu continui să fiu,
aşa cum sunt încă de la naşterea mea,
apelul la uniune cu Universul, -
atracţia Lumii aşezată pe o faţă omenească.


Dar adevărata uniune este cea care simplifică,
adică spiritualizează.
…Adevărata fecunditate este cea care asociază oamenii
în generarea Spiritului.
Pentru a rămâne Femeie în sfera cea nouă în care accede Făptura,
a trebuit să-mi schimb forma,
fără ca vechea mea natură să fie alterată.
În timp ce faţa mea înşelătoare continuă să-l fascineze pe cel voluptuos spre Materie,
Realitatea mea s-a înălţat, atrăgătoare;
ea planează între Creştin şi Dumnezeu.
Seduc mereu, dar spre lumină.
Şi pun în mişcare, dar în libertate.


Eu sunt Virginitatea.
Fecioara este şi femeie si mamă:
iată semnul timpurilor noi.
Vocea lui Christos nu este semnalul unei rupturi, a unei emancipări: -
ca şi cum aleşii lui Dumnezeu,
 
respingând Legea Firii,

ar fi putut rupe legăturile care îi ataşau de destinele rasei lor,
şi ar fi putut evada din curentul cosmic în care au luat naştere.
Cel care aude chemarea lui Christos, 
nu trebuie să-şi scoată iubirea afară din inima lui.
El trebuie, dimpotrivă, să rămână esenţialmente uman.
El are, aşadar, încă nevoie de mine
pentru a-şi sensibiliza puterile,
şi a-şi trezi sufletul la pasiunea divină.


Pentru Sfânt, mai mult decât pentru oricine,
eu sunt umbra maternă care se apleacă asupra leagănului,
- şi forma strălucitoare pe care o iau visele de tinereţe,
- şi aspiraţia fundamentală care traversează inima
ca o putere neîndoielnică şi străină,
urma, în fiinţa individuală, a axei Vieţii.



(fragment tradus din poemul filosofic ’Eternel Feminin' de Pierre Teilhard de Chardin,
traducerea ceruldinnoi.ro)
 
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com