Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

joi, 30 aprilie 2015

Fă dragoste pentru a ilumina această lume

Atunci când o îmbrăţişez pe iubita mea, 
parcă îmbrăţişez întreaga lume.

 
      Atunci când îi simt sânii lipiţi de pieptul meu, parca simt sânii tuturor femeilor din lume. Respiraţia ei pe gâtul meu nu diferă cu nimic de respiraţia unui om suedez pe moarte, sau decât cea a unui polinezian care înoată. Pielea iubitei mele este alcatuită din atomi reciclaţi, proveniţi din animale, pietre sau flori. Iubirea ei este aceeaşi iubire care a trăit în inimile copiilor din Egiptul antic sau care trăieşte astăzi în inimile bătrânilor din Tokyo. Atunci când o strâng în braţele mele, simt toate fiinţele din această lume. Prin intermediul ei, iubesc întreaga lume.


       Atunci cînd pătrund în ea, pătrund practic în întreaga lume. daruiesc iubirea mea întregii lumi. Trupul iubitei mele devine una cu toate trupurile din lume, cu pământul însuşi. Simt solul, apa, simt toţi oamenii din lume prin intermediul ei. Atunci când o penetrez pe iubita mea, îi patrund pe toţi cu suflul iubirii mele. 
       Cu fiecare sărutare a mea, cu fiecare gest pe care îl fac, ofer întregii existenţe tot ce am, dăruiesc tot ce am de dăruit şi iubesc cu fiecare celulă a fiinţei mele. 
       Şi totul prin intermediul iubitei mele.

       
       Atunci când creşti din punct de vedere spiritual, sexualitatea ţi se transformă, devenind un serviciu adus celorlalţi. Atunci nu mai faci dragoste doar de dragul propriei tale plăceri, ci din dorinţa de a-ţi dărui iubirea tuturor fiinţelor din lume. Atunci, trupul şi mintea ţi se abandonează  în totalitate de dragul tuturor fiinţelor din lume, dăruindu-le iubire. 
  
       Trăind numai pentru tine, generezi aproape mereu tot felul de temeri şi tensiuni. În schimb, viaţa trăită în lumina dăruirii totale devine fericire şi beatitudine. Într-o astfel de viaţă nu faci decât să te dizolvi, să mori în fiecare clipă faţă de tot ce a fost. Ai nevoie de mult curaj si de practică pentru a ajunge să iubeşti atît de plenar, pentru a-i primi pe ceilalţi la pieptul tău ţi pentru a te dărui în întregime lor, mai ales în timpul unui act amoros sau al suferinţei-
       Nici o fricţiune a pielii nu va putea egala vreodată plăcerea fuziunii cu scopul suprem al vieţii, care este iubirea. Nici un act sexual nu poate depăşi vreodată iubirea pură manifestată trupeşte, prin care îmbrăţişezi, în forma fiinţei iubite, toate fiinţele din lume. 


(fragment din cartea "A face dragoste cu Dumnezeu" de David Deida)
http://beauty-love-wisdom.blogspot.ro/2011/03/fa-dragoste-pentru-ilumina-aceasta-lume.html

miercuri, 29 aprilie 2015

"Univer­sul e o oglindă. Dacă zâmbeşti, îţi zâm­beşte şi el!” - OVIDIU BOJOR

“N-am confundat niciodată iubirea cu dragostea”

- Domnule Bojor, numele dvs. e nedespărţit de cel al plantelor medicinale, ale căror secrete le stu­diaţi de o viaţă. Cum s-a născut pasiunea asta răsco­litoare pentru lumea verde?

– Primele lucruri despre plante şi etno­bo­tanică le ştiu de la tatăl meu, profesor de ştiinţe naturale la Reghin şi la Târgu-Mureş. Făcea, în fiecare duminică, expediţii în Munţii Căli­man, în care mă lua şi pe mine şi-mi arăta cu răb­dare florile, ierburile, micile vieţui­toare. Le însoţea de fiecare dată cu denumiri latineşti şi cu interminabile poveşti care aveau darul să mi le fi­xeze în memorie. Cu ajutorul lui, îmi pu­sesem la punct acasă un mic laborator de biologie. Aveam tot fe­lul de sticluţe cu soluţii chimice, cu preparate, dar şi borcane cu şerpi şi şopârliţe, insecte pe care le hră­neam şi le observam, acvarii cu peşti şi colivii cu pă­sări. Şi foarte multe cărţi, pe care le citeam pe rupte, ca să înţeleg mai bine ce e cu lumea din jur. Eram foarte curios, mereu mă întrebam “de ce”?

- Şi aţi găsit răspunsul?
- A venit treptat, de-a lun­gul anilor. Întâi a fost o simplă in­tuiţie, dar o intuiţie care m-a dus în conflict cu tata, care era materialist, darwinist. La 14 ani, am scris un articol pentru o revistă de ştiinţe naturale, în care argumentam că nu putem include omul în regnul animal, deoarece e singura fiinţă vie înzestrată cu o scân­teie divină. Omul e singurul căruia Crea­torul i-a lăsat puterea de a iubi necondiţionat. Eram, bineîn­ţeles, influenţat şi de mama, care era foarte credin­cioasă. Dacă tata mi-a dat ştiinţă, creier, de la mama am învăţat ce înseamnă credinţa şi iubirea.

“O singură am­biţie este legitimă, aceea de a fi mai buni!”.
“Universul e o oglindă. Dacă zâmbeşti, zâmbeşte şi el!”
- Domnule Bojor, aveţi o dragoste infinită pentru lumea plantelor. Am putea noi, oamenii, învăţa ceva de la ele?
- Edward Bach a avut o intuiţie fantastică atunci când a instituit terapia lui cu flori. Florile au o sen­sibilitate extraordinară, care a fost deja dovedită de nenumărate experimente. Se ştie azi că gândurile noas­tre le influenţează direct. N-aţi observat cum oamenii depresivi uscă florile din jurul lor cu gându­rile pe care le au? Am avea multe de învăţat de la ele, dar în primul rând despre ce înseamnă dăruirea şi jert­fa. Îmi amintesc vorbele Monseniorului Ghika: “Flo­rile parfumează mâinile ca­re le strivesc”.
- Superb!
- Trebuie să învăţăm să dăruim şi să ne jertfim mai mult. Tot Monseniorul Ghika spunea foarte frumos “Dieu donne a ceux qui se donnent”, Dumne­zeu dăruieşte celor care se dăruiesc. Să dă­ruieşti ce poţi: dacă ai o haină, o hai­nă, dacă poţi da un sfat, un sfat, o îm­bră­ţişare, un ajutor, un zâmbet măcar. Şi ce vei dărui se va întoarce înzecit. Univer­sul e o oglindă. Dacă zâmbeşti, îţi zâm­beşte şi el!
- Pe Dumnezeu când l-aţi desco­pe­rit?
- Când eram mic, într-o anumită for­mă. Dar, pe măsură ce am crescut, mi-am dat seama că Dumnezeu e altceva. Eu nu sunt religios, sunt credincios. Sunt anumite lucruri din religie cu care nu sunt de acord. De pildă, felul în care se spune în liturghie “Cu frică faţă de Dumnezeu să vă apropiaţi!” Cum adică? Spre Dumnezeu trebuie să te duci cu dragoste. Sau alta “şi nu ne duce pe noi în is­pită”. Păi, nu Dum­nezeu ne duce în ispită, noi singuri ne ducem. Corect ar fi “şi fereşte-ne pe noi de ispită”. Eu nu cred nici în iad, iadul e pentru proşti. Dumnezeu nu te arde cu smoală şi nici nu te fierbe-n ca­zane! Dar pe unii oameni nu-i poţi convinge să facă binele decât de frică! Cu timpul, m-am îndepărtat de lucru­rile astea, am învăţat să comunic în­tr-un anumit fel cu natura şi am înţeles că natura e Dumnezeu. Am mers foarte mult pe munţi, am făcut zeci de mii de kilometri pe jos, să cartez flora României. Eram zile întregi sin­gur, doar eu cu iarba, cu cerul, cu animalele sălbatice, dar nu mi-era teamă, ştiau că nu le fac niciun rău. În 1983, am ajuns în Himalaya. Condu­ceam ultima din cele patru expediţii ştiinţifice, în care colaboram cu colegi nepalezi pentru cartografiere, evaluare şi creare a unei mici industrii de prelucrare a plantelor. Acolo sus m-am simţit cel mai aproape de Dumnezeu. Ţin minte o zi când m-am trezit şi am ieşit din cort. Era trecut de miezul nopţii, sus bolta era înstelată şi luna plină. Niciodată nu m-am simţit mai aproape de Dumnezeu. Era peste tot, printre stele. Dumnezeu care le-a făcut pe toate, cele văzute şi ne­văzute.
- Spuneaţi că aţi re­nunţat la multe lucruri nefolositoare. E şi ăsta un secret al longevităţii?
- Întâi m-am debara­sat de mărunţiş, de lu­cru­rile care nu-mi serveau decât, cel mult, orgoliului per­so­nal. Am renunţat la tot ce e negativ. Dacă simţi că te chinuie un sâm­bure de invidie, de ciudă, de enervare, arun­că-l imediat la pubelă, nu-l lăsa să stea, se poate amplifica. Nici nu ştiţi cât de mult ne îmbolnăveşte şi ne îmbătrâneşte răul. Dar dincolo de asta, n-am trăit ca un sfânt. Puteam să mă izolez de oameni şi să mă călugăresc. Dar eu am gustat din toate plă­cerile vieţii, să ştiţi. Atâta doar, că am simţit de mic că e nevoie de cumpătare. Făceam în fiecare zi gim­nastică, mer­geam regulat la schi, la patinaj, la înot. Mă opream din mâncat înainte să mă satur. Niciodată n-am avut prea multe haine sau prea multe bunuri şi nici n-am alergat după bani. Simplitatea e cel mai de preţ dar. Sfânta simplitate! Să te arăţi oamenilor exact aşa cum eşti. Să nu încerci să fii alt­cineva. Câtă uşurare îţi adu­ce! Cu timpul, sigur că am renunţat şi la lucrurile care nu se mai potriveau vârstei. Omul a fost clădit în­tr-un echilibru perfect, de trei etaje. Sus e mentalul (creierul), la mijloc e sentimen­talul (inima) şi jos de tot e biologicul (vis­cerele). A înainta frumos în vârstă înseamnă să urcăm de jos, de la viscere, spre raţiune. Exact ca pe munte, pe măsură ce urci în toate, şi-n iu­bire, şi-n dăruire, se deschide orizontul. Şi sus de tot e infinitul.
Îndreptar de viaţă lungă
- Azi, toţi specialiştii s-au pus de acord că ali­men­taţia greşită e principalul factor de boală. Aş vrea să ne daţi nişte sfaturi. Ce ar trebui să mân­căm, ca să ne păstrăm tinereţea?
- Studiile au arătat că o celulă umană moare şi renaşte la o distanţă de un an şi jumătate, doi. Însă pe măsură ce înaintăm în vârstă, capacităţile noilor ce­lule se dete­riorează trep­tat. Cei care le pot în­tări sunt acizii nu­cle­ici. Îi putem găsi în ger­meni de grâu, pâine in­te­grală, al­ge marine, fulgi de ovăz, ciuperci, leguminoase (so­ia, fa­so­le, linte, ma­ză­re, spa­nac, andive), în mie­re şi sucuri de fructe. Carnea trebuie evitată. Carnea conţine în ea moartea ani­malului ucis. Consu­ma­­torii de carne, s-a do­vedit, sunt mult mai a­gre­sivi. Celebrul medic ja­ponez George Osha­wa susţine, de altfel, că hrana ideală pentru per­soanele în vârstă ar tre­bui să constea – 60%, în cereale nede­cor­ticate, 30% în legume, fructe şi seminţe, şi doar 10% în ouă, lapte şi carne. Eu mănânc câte puţin, de cinci ori pe zi. Cred că deja s-au săturat oame­nii de câte ori le-am spus as­ta.
“Suntem infiniţi. Nu ne terminăm niciodată”
- Care sunt bucuriile unui om de 90 de ani?
- La 90 de ani te bucură totul. Tinerii nu ştiu să se bucure de întâmplările şi oamenii de lângă ei, nu ştiu să le vadă, pentru că aşteaptă mereu fapte şi gesturi mari. Eu mă bucur de ce este, nu de ce ar putea fi. Azi dimineaţă am ieşit la plimbare cu Fetiţa, mai­da­neza noastră. M-am plimbat 20 de minute, era foarte senin şi frumos. Apoi am venit pe jos, la birou. Mi-a plăcut, era un aer tare, de munte, afară. Şi aici m-am întâlnit cu tine. Te-am îmbrăţişat, aşa cum îm­brăţişezi un copac.
- Gândul la moarte vă mai aduce vreo tulbu­rare?
- Nu. Nu cred în moarte. Moartea de mult nu mă mai sperie. Ştiu că pare utopic, dar cred în tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Suntem infiniţi, nu ne terminăm niciodată. Dacă suntem gata să ac­ceptăm legea lui Lavoisier care spune că “nimic nu se pierde, totul se transformă”, de ce să nu credem şi că sufletul nostru va exista pentru totdeauna? Avem de partea noastră un bagaj ancestral: religia dacilor, pri­ma religie monoteistă, cu 5000 de ani înaintea iudais­mu­lui. Ce însemna ea? Un singur Dumnezeu şi viaţă veş­nică! Dacii se bucurau la înmormântări şi plân­geau când un nou născut era condamnat la viaţă. Ei ştiau ceva ce noi am uitat, că viaţa adevărată e din­colo. Când ştii că ai trăit frumos, că n-ai făcut rău şi ai dăruit, moartea e doar o trecere cu zâmbetul pe buze.

"Cred în tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte"

OVIDIU BOJOR 

sursa
http://www.formula-as.ro/2015/1155/stil-de-viata-100/ovidiu-bojor-cred-in-tinerete-fara-batranete-si-viata-fara-de-moarte-18846

marți, 28 aprilie 2015

În viața fiecăruia dintre noi va fi un om care te va învăța cel mai frumos lucru: să uiți tot ce a fost până la el



Sunt oameni care vin în viața noastră să ne ofere motive să trăim. Sunt oameni care ne fac să suferim mult. Sunt oameni răi pentru unii și care înseamnă totul pentru noi. Și fiecare om rămâne ca o rană, ca o nemulțumire sau pur și simplu ca o amintire plăcută. Ei ne provoacă, ne fac să ne schimbă, să trăim mai intens, să cedăm, să luptăm. Și după ei nimic nu mai e la fel.Dar sunt și oameni care vin în viața ta și te fac să uiți tot ce a fost înainte de ei. Ei nu îți vor cere nimic, nu te vor provoca să te schimbi, nu te vor face să suferi. Ei pur și simplu vor fi și prezența lor va fi un motiv de schimbare. Ei îți vor aduce liniște și asta va face diferența. Vei uita cum e să trăiești de pe azi pe mâine, cum e să te zbați pe uscat, cum e să iubești pentru doi. Vei fi fericită și nu că vrei sau că te impui să fii așa, ci pentru că vei simți asta. Vei înțelege cum e să ții cu adevărat la cineva fără să trăiești cu trecutul. Vei învăța să iubești din nou, cum e să-ți fie dor după câteva minute, cum e să vrei să păstrezi omul de alături pentru toată viața. Vei ști cum e să fii împlinită.
El va veni simplu. El e genul de bărbat care nu se lasă neobservat, dar căruia nu-i pasă de atenția lumii. El va veni sincer, nu-ți va promite nimic, dar îți va oferi totul. Va ști că doi luptă, doi construiesc, doi sunt fericiți. Nu îi va păsa cine a fost înaintea lui, dar îi va păsa de trecutul tău. Va ști că amintirile tot sunt o parte din tine. Așa că te va înțelege, te va susține și va reuși astfel pas cu pas să te cucerească. La început va fi o aventură, apoi un om de suflet, apoi fără el nu îți vei imagina viața. Și toată emoție asta nu va fi un truc. Nici o tresărire de moment. Așa el va lua locul trecutului. Așa va veni o zi în care pur și simplu vei uita. Fără eforturi, fără să mergi la psiholog sau să te consoleze prietena cea mai bună. Vei uita pentru că vei trăi cu prezentul, cu el.

http://devorbacutine.eu/in-viata-fiecaruia-dintre-noi-va-fi-un-om-care-te-va-invata-cel-mai-frumos-lucru-sa-uiti-tot-ce-a-fost-pana-la-el/

luni, 27 aprilie 2015

Dragostea nu poate exista cu jumătate de inimă

În dragoste nu ești pământean. Nu umbli pe pământ. Când ești alături de ființa iubită, te dezbraci de hainele pământene și îți iei aripile…

Nu știu alții cum sunt, dar eu nu am știut niciodată să fiu falsă, să mint, să mă eschivez, să îmi calculez șansele la sufletul cuiva. Și, cu siguranță, nu am calculat șansele cuiva la sufletul meu. Dacă a fost să fie, s-a întâmplat. Simplu, deschis și firesc!

Pentru mine, iubirea a fost mereu adrenalină în stare pură. Un fel de bungee jumping pe care cineva l-a făcut în sufletul și viața mea. Un act pe care l-am primit mereu cu viața și sufletul pline de încredere. Unii numesc asta naivitate. Eu numesc asta dragoste.

Aceeași dragoste despre care uneori spunem că ne rănește și fără să știm în acel moment că, de fapt, vorbim de două trăiri total diferite. Spun asta, deoarece dragostea… dragostea adevărată nu rănește niciodată! În viață, nu de dragoste suntem răniți, ci de oamenii pe care noi i-am ales nepotrivit la un moment dat. Oameni care atunci, însă, au fost exact ce am simțit că am avea nevoie.

În viață, suntem răniți de orgolii, de răutate, de lașitate, de lipsa de respect pe care o acceptăm din partea celor cărora ne dăruim. În viață suntem răniți de propriile alegeri și decizii. Sau de ale altora…

Dragostea nu poate exista cu jumătăți de măsură. În dragoste nu te poți juca iresponsabil și egoist. În dragoste nu poate exista cruzimea și răutatea. Nu ai cum să tai în carnea crudă a inimii celui iubit din orgoliu, nehotărâre sau lașitate! Nu poți să jonglezi mereu între stări instabile de poate, nu știu, vom vedea.

Dragostea nu poate exista cu jumătate de inimă. Îți dau jumătate din inima mea și o păstrez pe cealaltă pentru ceea “ce s-ar putea întâmpla dacă”… Dragostea e lipsită de prejudecăți și se dăruiește total! Sau deloc. “Nu cercetează… Dragostea crede!”.

În dragoste nu ești pământean. Nu umbli pe pământ. Nu cu persoana iubită. Pământul este pentru zilele când mergi la serviciu, când ești cu prietenii sau ai lucruri lumești de rezolvat.
Când ești alături de ființa iubită, te dezbraci de hainele pământene și îți iei aripile.
Aripile voastre cu care zburați împreună în acea lume în care ați plantat, cu răbdare, semințele prieteniei, ale încrederii, iubirii și respectului. 
O lume care, astfel construită, niciodată nu va putea fi dărâmată deoarece, dacă dragostea se clatină, ne rămâne mereu prietenia care are mâna întinsă și spune: 
“Sunt aici să te susțin când dragostea ne tremură!”. 
O lume unde doi îndrăgostiți își sunt și cei mai buni prieteni e asemeni unui castel indestructibil! 
Cu două rânduri de cărămizi. Și milioane de ferestre către suflet!

Și, înainte de a vă saluta până la următoarea citire, vă îmbrățișez cu drag și vă las un semn de suflet:
Până și cele mai mari iubiri se confruntă cu demonii lor. Important este să știm să ne rugăm sub același clopot de suflet și în aceeași direcție, ținând împreună, nestinsă, lumânarea iubirii noastre. Numai așa, Dumnezeu poate să ne audă cu adevărat și să ne împlinească sufletele și iubirea!

duminică, 26 aprilie 2015

Pământul este starea planetară care are ca misiune dezvoltarea Iubirii.

După evoluţia anterioară prin cele trei trepte pregătitoare – Saturn, Soare, Lună –, Pământului îi era rezervată o misiune specială. Ar fi fals să îţi reprezinţi că aceste etape planetare ar fi avut aceeaşi valoare. În creaţia divină nu a avut niciodată loc simpla reprezentaţie a ceea ce fusese deja.

Orice existenţă planetară are un rol bine stabilit. Misiunea Pământului nostru rezidă în aceea că fiinţele care trebuie să se dezvolte pe el trebuie să elaboreze elementul iubirii până la expresia sa ultimă. Iubirea va trebui să impregneze cu totul Pământul atunci când acesta va fi atins finalul evoluţiei sale. Să explicăm ce înseamnă aceste cuvinte:

Pământul este starea planetară care are ca misiune dezvoltarea Iubirii.

Ştiința spiritului ne învață că Pământul a fost precedat de vechea Lună. Aceasta şi-a avut şi ea misiunea sa. Ea a avut ca sarcină să fie un Cosmos al Înţelepciunii.

Dar aşa cum pe Lună a fost pregătită înţelepciunea, încât ea se găseşte acum peste tot pe Pământ, acum se pregăteşte Iubirea. Dacă aţi putea privi clarvăzător vechea Lună aţi putea vedea că o astfel de înţelepciune nu era în toate lucrurile; aţi vedea unele lucruri lipsite de înţelepciune. A trebuit întreaga evoluţie lunară pentru a le pătrunde; iar când Luna şi-a încheiat evoluţia, totul a fost saturat de Înțelepciune.

În ce priveşte înţelepciunea interioară, ea pătrunde pe Pământ prin om, odată cu Eul. Dar ea încă trebuie să fie dezvoltată. Aşa cum Înţelepciunea s-a dezvoltat pe Lună, încât acum ea se află în lucruri, tot astfel se dezvoltă Iubirea. Ea a apărut mai întâi sub forma cea mai joasă, cea mai senzuală, în epoca lemuriană. Dar în cursul existenţei pământeşti ea se spritualizează progresiv, iar la sfârşitul evolutiei pământeşti existenţa întreagă va fi pătrunsă de iubire – aşa cum astăzi este străbătută de înţelepciune – dacă oamenii vor fi ştiut să îşi împlinească misiunea lor.

Pământul va putea atunci să treacă la etapa următoare, pe care o numim Jupiter. Pe Jupiter oamenii vor simţi forţa iubirii emanând din toate fiinţele, aşa cum astăzi găsesc în toate lucrurile înţelepciune. Această iubire va fi rezultatul muncii loc din timpul existenţei pământeşti. Atunci oamenii vor dezvolta din interiorul lor iubirea, aşa cum astăzi ei dezvoltă treptat înţelepciunea. Marea Iubire universală care şi-a început existenţa odată cu Pământul va străbate atunci toate lucrurile.

Ştiinţa materialistă nu crede în Înţelepciunea cosmică, ci doar în înţelepciunea omenească. Dacă analizați fără părtinire cursul evoluţiei, veţi vedea că toată Înţelepciunea cosmică era la început atât de avansată precum va fi înţelepciunea omenească abia la sfârşitul Pământului. În timpuri în care în denumiri exista mai multă precizie decât astăzi, înţelepciunea subiectivă care acţiona în om era numită inteligenţă, prin opoziţie cu Înţelepciunea cosmică. Noi nu ne dăm seama că ceea ce descoperim în cursul vieţii pământeşti entităţile divin-spirituale au dobândit deja în timpul existenţei lunare şi au încorporat aceasta Pământului. Iată un exemplu.

Copiii învaţă că inventarea hârtiei a făcut să se împlinească un mare progres în evoluţie. Or, de multe mii de ani, viespile fabrică hârtia; căci substanţa din care îşi construiesc cuiburile este identică cu cea din care oamenii îşi fabrică hârtia, în afară de faptul că în primul caz este un produs al vieţii. Spiritul viespilor, sufletul-grup al lor, care este o parte a substanţei divin-spirituale, a fost inventatorul hârtiei cu mult timp înaintea omului. Omul bâjbâie, tatonează întotdeauna în urma înțelepciunii lumii. În principiu, tot ceea ce omul descoperă se află deja în natură; dar ceea ce va da el cu adevărat Pământului este iubirea, această forţă care trebuie să evolueze de la formele cele mai grosiere până la cele mai spirituale. Asta este sarcina evoluţiei pământeşti. Pământul este Cosmosul Iubirii.

Ce îi este deci necesar iubirii? Ce trebuie pentru ca o finţă să o poată iubi pe alta? Trebuie ca această fiinţă să fie deplin conştientă de sine însăşi, să fie independentă. Nicio fiinţă nu poate iubi pe o alta în sensul deplin al cuvântului dacă această iubire nu este un dar liber făcut celuilalt. Mâna mea nu iubeşte organismul meu. Numai o fiinţă independentă de altă fiinţă o poate iubi pe aceasta. Pentru asta a trebuit ca omul să devină o fiinţă-Eu; Eul a trebuit să fie implantat în corporalitatea triplă a omului, corpul fizic, corpul eteric şi corpul astral, pentru ca Pământul să îşi îndeplinească misiunea iubirii prin intermediul oamenilor. Prin aceasta înţelegeţi de ce esoterismul creştin ne învaţă că aşa cum alte forţe – înţelepciunea, în cele din urmă, în timpul existenţei lunare – au fost revărsate de zei tot astfel iubirea pătrunde, străbate evoluţia pământească; iar purtătorul iubirii poate fi doar un Eu independent, care se dezvoltă treptat-treptat în cursul evoluției pământeşti. Dar omul trebuie pregătit treptat pentru toate lucrurile, chiar şi pentru starea sa actuală de conştienţă. Să presupunem că el s-ar fi adâncit în corpul său fizic în vechile timpuri lemuriene, ar fi perceput de pe atunci pe de-a-ntregul realitatea exterioară. Dar rapiditatea acestei evoluţii n-ar fi îngăduit iubirii să se implanteze în el! El a trebuit să fie adus întâi puţin câte puţin la misiunea sa pământească. Fără să fi ajuns întâi la deplina conştienţă de sine, fără să fi ajuns atât de avansat încât să perceapă în conştienţa clară de zi obiectele din jur, lui i-a fost dată în conştienţa obscură, inconştient, prima lecție de iubire.

Vedem astfel că în timpul în care omul avea vechea clarvedere de vis – deci când sufletul stătea mult timp în afara trupului – iubirea cobora în el într-o stare nebuloasă, încă neconştientă de sine. Să ne reprezentăm bine acest om de altădată, care nu ajunsese încă la deplina conştienţă de sine.

Când adormea, nu exista trecere bruscă de la veghe la somn. Apăreau imagini vii, însă aveau o relaţie vie cu lumea spirituală. Asta înseamnă că omul se obişnuia în cursul adormirii cu lumea spirituală. Spiritul divin revărsa atunci în el, picătură cu picătură, în această stare de conştienţă obscură, primii germeni ai iubirii. Ceea ce urmează să se reveleze ca iubire în cursul evoluţiei pământeşti este revărsat întâi în om în timpul nopţii. Dumnezeu, care aduce adevărata misiune a Pământului, se revelează mai întâi vechii conştienţe confuze în timpul nopţii, înainte de a se revela conştienței de veghe. Apoi, încet, progresiv, vin timpurile în care omul rămâne din ce în ce mai puţin în această stare de clarvederea obscură; conştiența de veghe se prelungeşte, aura care scaldă lucrurile se diminuează, lăsând să se reveleze contururi mai desluşite. Înainte, Soarele, Luna apăreau înconjurate de un mare halou, totul ca într-o mare de ceaţă. Abia treptat priveliştea se limpezeşte, obiectele se delimitează. La această stare omul a ajuns treptat. Ceea ce vede în afară în timp ce Soarele luminează Pământul şi îi revelează prin lumina vizibilă întreaga viaţă pământească a mineralelor, a plantelor, a animalelor, acest lucru omul îl resimte ca fiind revelaţiile divinului în exterior.

În sensul esoterismului creştin, ce este deci ceea ce, din cuprinsul larg pământesc, devine vizibil în conştienţa clară de zi? Este o revelaţie a forţelor divine, o revelaţie materială exterioară a spiritualului interior! Când vă întoarceţi privirea spre Soare sau către obiectele pământeşti, ceea ce dumneavoastră contemplaţi este o revelație a divin-spiritualului. Acest divin-spiritual aflat la baza tuturor lucrurilor şi care apare conştienței clare de zi, lumea invizibilă din spatele întregii lumi vizibile diurne, esoterismul creştin îl numeşte „Logosul”, „Cuvântul”. Căci aşa cum omul în cele din urmă poate exprima din sine însuşi Cuvântul, tot atât de adevărat este că regnul animal, regnul vegetal, regnul mineral s-au născut întâi din Logos. Totul este o încorporare a Logosului, şi aşa cum sufletul domneşte invizibil în interiorul dumneavoastră şi îşi creează în exterior un corp, tot astfel orice sufletesc îşi creează corpul exterior potrivit lui şi se revelează prin ceva fizic.

Unde este deci corpul fizic al Logosului despre care vorbeşte Evanghelia după Ioan? Unde este trupul fizic al Logosului pe care astăzi vrem să ni-l facem tot mai conştient? Sub forma sa cea mai pură el apare în primul rând în lumina exterioară a Soarelui. Pentru contemplarea spirituală, aceasta nu este numai lumină materială, ci este un veşmânt al Logosului, aşa cum corpul dumneavoastră fizic este veşmântul sufletului dumneavoastră. Dacă aţi sta față de o fiinţă umană aşa cum stau majoritatea oamenilor astăzi față de Soare, n-aţi putea cunoaşte mare lucru despre aceasta; în fața unui astfel de om care este o fiinţă gânditoare, simţitoare şi voitoare n-aţi bănui că în el se află un spiritual-sufletese, ci ați percepe doar un corp fizic şi aţi crede că ar putea fi făcut şi din mucava. Pentru a pătrunde până la principiul spiritual al luminii solare trebuie să o abordezi aşa cum faci cu o fiinţă umană când de la latura ei trupească ajungi să îi cunoşti interiorul. Lumina solară este pentru Logos ceea ce este corpul pentru dumneavoastră, pentru sufletul dumneavoastră. Prin ea se revarsă pe Pământ un spiritual. Dacă suntem în stare să cuprindem, să înţelegem nu numai trupul Soarelui ci şi spiritul Soarelui, vedem că acest spiritual este iubirea care se revarsă pe Pământ. Lumina fizică nu aduce numai plantelor viaţă, încât dacă această lumină nu ar acţiona asupra lor ele ar muri; lumina fizică a Soarelui revarsă pe Pământ, odată cu ea, iubirea caldă a divinităţii; iar oamenii sunt aici pentru a primi această iubire caldă a divinităţii, a o dezvolta şi a-i răspunde. Dar nu o pot face decât devenind fiinţe conştiente. Numai atunci pot ei răspunde iubirii. Când oamenii, în primele timpuri, rămâneau doar puţin timp în viaţa de zi, ei nu puteau percepe nimic din lumina care aprindea în acelaşi timp iubirea. Lumina strălucea în întunecimi, dar întunecimile nu puteau încă să cuprindă nimic din lumină; şi dacă această lumină care este în acelaşi timp iubirea Logosului ar fi continuat să se reveleze omului doar în puţinele ore din zi, el nu ar fi înţeles această lumină a iubirii. Totuşi în acele timpuri vechi iubirea s-a revărsat în conştienţa clarvăzătoare de vis confuză. Şi acum să privim în existenţă un mister important al lumii, al Pământului nostru.

Trebuie să înţelegem că pentru un timp, pentru Pământul nostru, conducerea Cosmosului – să zicem aşa – i-a revărsat omului, în starea sa de conştienţă clarvăzătoare obscură, iubirea şi l-a pregătit interior pentru primirea iubirii în deplina conştienţă clară de zi. Am văzut că Pământul nostru a devenit treptat Cosmosul care are de împlinit misiunea iubirii. Pământul este luminat de Soarele actual. Aşa cum omul locuieşte Pământul şi îşi însuşeşte treptat iubirea, tot astfel alte ființe, superioare, locuiesc Soarele, pentru că Soarele a ajuns pe o treaptă superioară a existenţei. Omul este locuitorul Pământului, iar a fi un locuitor al Pământului înseamnă să fii o fiinţă care îşi însuşeşte iubirea în timpul epocii pământeşti. A fi un locuitor al Soarelui în epoca noastră înseamnă a fi o fiinţă care poate aprinde iubirea, care poate revărsa iubirea pe Pământ. Locuitorii Pământului nu ar putea dezvolta iubirea, nu ar putea să o primească dacă locuitorii Soarelui nu le-ar trimite înţelepciunea matură odată cu razele de lumină. În timp ce lumina Soarelui se revarsă pe Pământ, se dezvoltă iubirea. Acesta este un adevăr întru totul real. Entităţile care sunt atât de sus încât pot revărsa iubirea în afară şi-au făcut din Soare scena lor de acțiune.

Când Luna şi-a încheiat evoluţia, acolo se aflau şapte entităţi principale de acest fel care erau atât de avansate încât puteau revărsa iubire. Atingem aici o taină profundă pe care o dezvăluie ştiinţa spiritului; acolo, la începutul evoluţiei pământeşti, avem omul în stadiul copilăriei, care urma să primească în el iubirea şi era pregătit să primească Eul, şi, pe de altă parte, avem Soarele, care s-a scindat şi s-a ridicat la o existenţă superioară. Pe acest Soare s-au putut dezvolta şapte spirite principale ale Luminii, care erau în acelaşi timp spiritele dătătoare de lumină. Doar şase dintre ele şi-au stabilit locuinţa pe Soare; iar ceea ce vine spre noi în lumina fizică a Soarelui conţine în sine forţele spirituale de iubire ale acestor şase Spirite ale Luminii – sau cei şase Elohini, cum sunt numiţi în Biblie. Unul s-a desprins şi a apucat alt drum, spre mântuirea omului; el nu şi-a ales Soarele ca loc de reşedinţă, ci Luna. Acest Spirit al Luminii care a renunţat de bună voie la existența solară şi a ales Luna este unul şi acelaşi cu cel pe care Vechiul Testament îl numeşte „Iahve” sau „Iehova”. Acest spirit care şi-a ales ca reşedinţă Luna este cel care, de pe Lună, a revărsat înţelepciunea matură pe Pământ şi a pregătit prin aceasta iubirea.

Priviţi acum acest mister aflat în spatele lucrurilor. Noaptea ţine de Lună, şi ea ţinea într-o măsură şi mai mare de Lună în acea epocă veche când omul încă nu putuse primi de la Soare forța iubirii, în care încă nu putuse primi această forţă a iubirii prin lumina directă. Atunci el primea forţa reflectată a înţelepciunii mature de la lumina Lunii. Ea venea spre el de la lumina Lunii în perioada conştienţei de noapte. De aceea regentul nopţii, care l-a pregătit pe om pentru iubirea care urma să se nască mai târziu în timpul deplinei conştienţe de zi, se numeşte Iahve. Să privim înapoi la epoca veche a omenirii în care procesul se petrecea spiritual; prin corpurile cereşti, unde de o parte avem Soarele iar de cealaltă parte avem Luna, acest proces este doar simbolizat.

În timpul nopţii, în anumite perioade, Luna ne trimite forţa solară reflectată. Este aceeaşi lumină care ne vine şi dinspre Soare. În timpurile vechi, Iahve sau Iehova reflecta forţa înţelepciunii mature, forţa celor şase Elohimi, iar această forță el o revărsa în oameni în timpul somnului de noapte şi îi pregătea astfel încât să devină în stare să primească mai târziu şi forţa iubirii, în mod treptat, în timpul conştienţei de zi.



Desenul vrea să indice simbolic omul aflat în stare trează în timpul zilei, când corpul fizic şi cel eteric sunt dependente de divinitate, iar Eul şi corpul astral se găsesc, pe plan fizic, în corpul fizic şi în corpul eteric; întregul sistem al omului este luminat din afară de Soare. În timpul nopţii, care atunci era mult mai lungă şi mai activă, corpul astral şi Eul sunt desprinse de corpul fizic şi de cel eteric; Eul este în întregime în lumea astrală, iar corpul astral este coborât din afară în corpul fizic, astfel încât, conform întregii sale entități, el este totuşi înglobat în spiritual-divin. Soarele nu poate lumina direct corpul astral al omului şi să aprindă în el forța iubirii. Atunci acționează Luna, care reflectă lumina solară prin Iahve sau Iehova. Luna este simbolul pentru Iahve sau Iehova, iar Soarele nu este altceva decât simbolul Logosului, care este suma celorlalţi şase Elohimi. Desenul, pe care îl puteţi studia, vrea să indice acest lucru. Iar dacă meditaţi asupra acestor lucruri veţi afla ce mistere profunde sunt exprimate aici: faptul că mult timp forţa iubirii i-a fost inoculată omului prin conştienţa nocturnă, prin Iahve, în mod inconştient. Astfel, omul a fost pregătit să poată primi treptat însuşi Logosul, forţa iubirii sale. Cum a fost posibil aceasta? Acum ajungem la cealaltă faţă a misterului.

Pentru ca omul să poată deveni pe Pământ un purtător conştient de sine al iubirii, îi trebuia un ghid în timpul conştienţei clare diurne, un maestru care să îi stea în aşa fel în faţă încât să îl poată percepe. Lui i-a putut fi sădită iubirea doar în timpul nopţii, într-o conştienţă neclară. Treptat-treptat a trebuit însă să intervină ceva cu toată obiectivitatea care să-i dea posibilitatea omului să vadă el însuşi în exterior, fizic, fiinţa iubirii. Prin ce se putea face asta? Aceasta s-a putut întâmpla doar prin faphil că Fiinţa iubirii divine a devenit o fiinţă pe Pământ – o fiinţă de carne, aşa cum a putut-o percepe omul prin simţurile sale. Drumul omenirii angajându-se în câmpul percepţiilor senzoriale, Logosul a trebuit el însuşi să se facă sensibil, să apară într-un trup de carne. Este ceea ce s-a petrecut când s-a încarnat Christos Iisus, iar apariţia istorică a lui Christos Iisus nu înseamnă altceva decât că forţele celor şase Elohimi sau ale Logosului s-au încorporat în Iisus din Nazaret la începutul erei noastre, au căpătat realitate în El, în lumea vizibilului. Despre asta este vorba. Forţa interioară a Soarelui, forţa de iubire a Logosului au luat formă umană în trupul lui Iisus din Nazaret. Căci Dumnezeu a trebuit să se înfăţişeze omului pe Pământ – pentru conştienţa lui senzorială – în formă trupească, ca orice alt obiect, ca orice altă fiinţă. Entitatea care coboară în corpul lui Iisus la începutul erei noastre este cu adevărat încorporarea Logosului, a celor şase Elohimi, cărora le-a premers cel de al şaptelea, Dumnezeul Iahve, pentru a pregăti venirea. Şi această figură unică a lui Iisus din Nazaret, în care s-a încamat Christos sau Logosul, aduce până în viaţa omenească, în însăşi istoria omenirii, forța care nu făcuse până atunci decât să se reverse din Soare pe Pământ prin lumina solară: „Cuvântul s-a făcut carne”! iată faptul căruia Evanghelia după Ioan îi dă cea mai mare valoare.

Şi cel care a scris această Evanghelie trebuia să insiste înainte de toate asupra acestui fapt. Căci un lucru este cert: când câţiva discipoli ai lui Christos au înţeles despre ce este vorba, au venit şi alţii care au putut să înţeleagă în întregime acest lucru – desigur, ei înţelegeau că sufletesc-spiritualul era baza oricărei substanţe, a oricărui lucru material, dar ceea ce ei nu puteau concepe era faptul că Logosul însuşi se încarnează o dată pentru lumea fizic-senzorială, vizibil fizic, într-o ființă umană unică. Este ceea ce deosebeşte „gnoza” primelor secole creştine de adevăratul creştinism esoteric. Autorul Evangheliei după Ioan afirmă cu tărie: Nu, nu trebuie să-L consideraţi pe Christos o fiinţă care rămâne suprasensibilă, invizibilă în spatele oricărei substanţe, ci trebuie să vă legaţi de faptul că Cuvântul s-a făcut carne şi a locuit printre noi! iată nuanţa fină care deosebşte creştinismul esoteric de gnoza primitivă. Ea cunoaşte la fel de bine pe Christos ca şi creştinismul esoteric, dar vede în El numai entitatea spirituală, iar în Iisus din Nazaret vede cel mult un vestitor omenesc legat de această entitate spirituală. Ea rămâne aici la Christosul invizibil. Creştinismul esoteric, dimpotrivă; el a fost totdeauna cel al Evangheliei după Ioan, care stă pe acest sol ferm al Cuvântului: „Şi Cuvântul s-a făcut carne şi a locuit printre noi.”

Cel care a venit în lumea vizibilă a fost o adevărată încarnare a celor şase Elohimi, a Logosului! Prin aceasta, misiunea Pământului, tot ce trebuia să devină Pământul prin evenimentul din Palestina, a coborât întâi, a intrat efectiv în Pământ. Tot ce a precedat nu a fost decât o pregătire. Christos care a locuit în trupul lui Iisus din Nazaret drept ce trebuia El să se desemneze cu precădere pe sine însuşi? El trebuia să se desemneze pe sine cu precădere drept marele aducător şi însufleţitor al fiinţei omeneşti libere şi conştiente de sine.

Să rezumăm această învăţătură vie a lui Christos în câteva fraze lapidare: Pământul are ca scop să îi dea omului deplina conştienţă de sine, „Eu sunt”-ul. Tot ce a fost înainte de aceasta a fost pregătire în acest scop, iar Christos a dat impulsul necesar pentru ca fiecare fiinţă umană să poată ajunge la acest „Eu sunt”. Abia acum a fost dat puternicul impuls care îi face pe oameni să realizeze cel mai mare progres. Resimţi aceasta când compari creştinismul cu ceea ce ne învaţă Vechiul Testament. În acesta, omul încă nu simţea deplin „Eu sunt”-ul în fiinţa sa proprie. El avea încă un rest din vechea conştienţă de vis, din timpurile în care omul nu se simțea ca un Eu, ci ca o parte a entităţii divine, aşa cum este astăzi animalul o parte a sufletului-grup. Şi oamenii au început de la un „suflet-grup” şi au evoluat către existenţa individuală independentă în care „Eu sunt”-ul era resimţit de fiecare. Christos este forţa care i-a condus pe oameni la această conştinență liberă a „Eu sunt”-ului. Să înţelegem faptul în întreaga semnificație interioară.

Adeptul Vechiului Testament încă nu se simţea atât de închis în personalitatea sa individuală precum adeptul Noului Testament. Adeptul Vechiului Testament nu îşi spunea încă în personalitatea sa: Eu sunt un Eu. El simţea că făcea parte din întregul vechi popor iudeu şi ceea ce resimțea era „Eul-grup al poporului”. Dar intraţi puţin în mod viu în conştienţa unui astfel de adept al Vechiului Testament. Aşa cum adevăratul creştin simte „Eu sunt”-ul şi treptat va învăţa să îl resimtă tot mai mult, tot astfel şi adeptul Vechiului Testament se simţea un mădular al întregului popor şi privea în sus la sufletul-grup, iar când voia să exprime aceasta spunea: Conştienţa mea urcă până la Tatăl întregului popor, până la Avraam; Noi – eu şi Tatăl Avraam – suntem una. Un Eu comun ne înglobează pe toţi; şi eu nu mă simt sălăşuind în substanţialitatea spirituală a lumii decât când mă simt în sânul spiritului poporului meu. În venele mele curge acelaşi sânge ca în venele Tatălui Avraam. Iar pe Tatăl Avraam îl simţea ca pe rădăcina din care a provenit ca mădular fiecare abrahamit.

Or, Christos Iisus vine şi spune ucenicilor Săi, celor mai apropiaţi inițiaţi: Până acum oamenii nu au judecat decât după carne, după consangvinitate; aceasta era pentru ei conştienţa că aparţin unei comunităţi superioare invizibile. Dar voi, voi trebuie să credeți într-o comunitate mult mai spirituală decât cea a consangvinităţii. Voi trebuie să credeţi într-un Tată-fundament spiritual, în care îşi are rădăcinile Eul, care este mai spiritual decât acel fundament ce uneşte poporul iudeu ca suflet-grup. Voi trebuie să credeţi în ceea ce sălăşluieşte în mine ca şi în orice om, şi asta nu este unit numai cu Avraam ci şi cu fundamentul divin al lumii! De aceea Christos Iisus insistă, în sensul Evangheliei după Ioan: „Înainte să fi fost Tatăl Avraam a fost «Eu sunt»-ul. Eul meu primordial nu urcă în urmă numai până la principiul patern care se întinde până la Avraam, ci el este unit cu ceea ce animă Cosmosul întreg; până acolo se întinde spiritualitatea mea.

„Eu şi Tatăl Avraam suntem una!”

Iată cuvântul important pe care trebuie să-l simțim; atunci se va înţelege impulsul pe care l-au primit oamenii şi care a împins inainte evoluţia umană sub influenţa lui Christos Iisus, care a dat viaţă „Eu sunt”-ului.

Să încercăm acum să înţelegem ceea ce spuneau iniţiaţii cei mai apropiaţi de Christos, cum traduceau adevărurile care se revelau în ei. Ei spuneau: Până acum n-a existat nicio fiinţă umană de carne care să îşi alăture acest nume de „Eu sunt”, nimeni în afară de cel care a adus primul în lume întreaga semnificaţie a lui „Eu sunt”. De aceea ei au făcut din „Eu sunt” însuşi numele lui Christos. Ei se simţeau uniţi între ei în acest nume, în numele pe care îl înţelegeau, numele „Eu sunt”.

Şi tocmai astfel trebuie să vă adânciţi în capitolele cele mai importante ale Evangheliei după Ioan. Citiţi capitolul care conţine aceste cuvinte: „Eu sunt Lumina lumii” şi luaţi aceste cuvinte cu totul literal. Ce este „Eu sunt”-ul care se încarnează pentru prima dată? El este asemănător cu forţa Logosului din lumina Soarelui care radiază pe Pământ. În întreg capitolul 8, pornind de la versetul 12, care în mod obişnuit este intitulat „Iisus, Lumina lumii”, veţi găsi exprimate aceste adevăruri profunde cuprinzând sensul „Eu sunt”-ului. Trebuie să citiţi capitolul în aşa fel încât de fiecare dată când apare „Eu” sau „Eu sunt” să vedeţi numele prin care iniţiaţii se simţeau uniţi. Şi atunci înţelegeţi capitolul care ar trebui citit cam în felul următor:

„Iisus le-a vorbit ucenicilor şi le-a spus: Ceea ce îşi poate spune sieşi «Eu sunt» este forţa luminii lumii; şi cine mă urmează va vedea în deplină şi luminoasă conştienţă de veghe ceea ce nu văd cei care merg în întunecime.”

Dar cei care rămâneau legați de vechile credinţe, după care lumina iubirii nu poate fi depusă în om decât într-un fel nocturn, cei care erau numiți „farisei”, i-au răspuns: „Tu te referi la «Eu sunt»-ul Tău; dar noi, noi ne referim la Tatăl nostru Avraam. Acolo simţim noi forţa care ne dă dreptul să apărem ca ființe conştiente de sine; noi ne simţim puternici când ne adâncim în Eul-fundament comun care urcă până la Tatăl Avraam.”

„Iisus spune: Când se vorbeşte despre Eu în sensul în care vorbesc eu despre el, atunci mărturia mea este adevărată; fiindcă eu ştiu că acest Eu vine de la Tatăl, de la fundamentul originar comun al Universului şi la care se reîntoarce!”

Iar în capitolul 8, versetul 15, vine această frază importantă pe care o traducem textual astfel: „Voi judecaţi orice lucru după carne. Eu însă nu judec deşertăciunea care este în carne. Și când eu judec, judecata mea este adevărată. Căci atunci Eul nu este doar pentru sine, ci este unit cu Tatăl din care provine.”

Acesta este sensul pasajului. Vedeţi că peste tot se face referire la Tatăl comun şi noi ne vom putea aduce în faţa sufletului şi mai exact nopunea de Tatăl. – Vedeţi astfel cum cuvintele: Înainte să fi fost Tatăl Avraam era „Eu sunt”-ul, conțin chintesenţa vie a învățăturii lui Christos.

sursa 
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA103/GA103_CF03.html

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Daca vrei sa transformi lumea, iubeste un barbat!

"Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, dar iubeste-l cu adevarat!
Alege unul al carui suflet il cheama pe al tau, care te vede. 
Accepta-i mana si ghideaza-l usor catre sangele ce iti inunda inima, acolo unde iti poate simti caldura care il invaluie, acolo unde se poate odihni, acolo unde focul tau ii va mistui povara grea. 
Priveste in ochii lui, priveste in profunzime si vezi ce salasluieste acolo, adormit, treaz sau timid... 
Priveste in ochii lui si vezi acolo parintii si bunicii lui si toate razboaiele si nebunia ce au luptat-o spiritele lor intr-un tinut indepartat, intr-un timp indepartat. Priveste catre durerile lor si luptele si framantarile si vina; fara sa judeci. Si da-le drumul, lasa-le sa plece. Simte aceasta ancestrala povara si fii constienta de refugiul, de siguranta pe care o cauta in tine. Lasa-l sa se topeasca in privirea ta si fii constienta ca nu trebuie sa oglindesti acea furie pentru ca tu ai un pantec, o dulce, adanca poarta catre taramul care spala si vindeca vechile rani.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, dar iubeste-l cu adevarat! Aseaza-te inaintea lui, in plenitudinea feminitatii tale, in suflarea vulnerabilitatii tale, in joaca inocenta a copilului, in adancimea mortii... O invitatie infloritoare, ce rasare usor, permitandu-i sa fie puternic ca barbat, sa inainteze catre tine... sa inoate in pantecul Pamantului, intr-o cunoastere tacuta, impreuna. Si atunci cand se va retrage..., pentru ca o va face..., va fugi inspaimantat in grota lui... aduna-ti bunicile langa tine si inconjoara-te cu intelepciunea lor. Asculta-le soaptele usoare si calmeaza-ti feciorelnica inima speriata indemnandu-te sa ramai calma, sa astepti rabdatoare intoarcerea lui... Aseaza-te si canta la usa lui, un cantec al aducerii aminte, care il va mangaia, inca o data.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Nu ademeni sa iasa afara baietelul dinauntrul lui, cu seductie si pacaleli; doar ca sa il atragi in capcana... intr-o panza a distrugerii, intr-un loc plin de haos si ura, mai ingrozitor decat orice razboi purtat de fratii lui.
Aceasta nu este feminitate, este razbunare. Aceasta este otrava nenumaratelor abuzuri ce au avut loc dealungul anilor, violul lumii noastre. Si asta nu aduce nici o putere femeii, o reduce... pe masura ce ea il castreaza! Si ne ucide pe toti! Si chiar daca mama lui l-a purtat in brate sau nu a facut-o, arata-i acum adevarata mama - imbratiseaza-l si ghideaza-l in gratia ta, in profunzimea fiintei tale, in caldura mocnita a miezului Pamantului. Nu il pedepsi pentru ranile lui despre care crezi ca nu se potrivesc nevoilor si criteriilor tale. Plangi pentru el rauri dulci. Lasa ranile sa sangereze cand te intorci acasa.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Iubeste-l indeajuns incat sa i te arati goala si libera. Iubeste-l indeajuns incat sa iti deschizi corpul si sufletul catre ciclul nasterii si al mortii si multumeste-i pentru oportunitate. In timp ce dansati impreuna printre vanturi turbate si paduri tacute, fii destul de curajoasa incat sa fii fragila si permite-i sa soarba din moile si imbatatoarele petale ale fiintei tale. Permite-i sa stie ca te poate imbratisa, apara si proteja. Arunca-te in bratele lui si ai incredere ca te va prinde chiar daca ai fost scapata de o mie de ori inainte! Invata-l cum sa renunte la el, renuntand tu la tine, si uniti-va intr-un dulce nimic al inimii acestei lumi.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Incurajeaza-l, hraneste-l, permite-i sa fie, asculta-l, imbratiseaza-l, vindeca-l. Si tu, in schimb, vei fi hranita, sustinuta si protejata de brate puternice si ganduri limpezi si de sageti precise. Pentru ca el poate, daca tu ii permiti, sa fie tot ce ai visat!

Daca vrei sa iubesti un barbat, iubeste-te pe tine insati, iubeste-ti tatal, iubeste-ti fratele si fiul, iubeste-ti fostii parteneri, de la primul baiat pe care l-ai sarutat pana la ultimul pentru care ai plans. Multumeste pentru daruri; pentru revelatia din aceasta intalnire aceluia care sta in fata ta si regaseste-l in samanta a tot ce este nou sub soare; samanta pe care o poti hrani si ajuta sa creasca ca planta, pentru a creste o lume noua, impreuna."


joi, 23 aprilie 2015

În dragoste, trebuie să poți să găsești într-o femeie pe toate femeile. Ca apoi să nu mai cauți niciodată.


Atunci când începi să admiri o femeie, îi citești buzele și ochii. 

Când începi să respecți o femeie, îi cunoști farmecul adevărat al 
cuvintelor. Când începi să iubești o femeie, îi asculți inima vorbind. O vezi, o înțelegi, o trăiești cu intensitatea unui bărbat rătăcit printre gândurile ei și în același timp hotărât și însetat de frumos. Cauți răspunsuri tăinuite prin mintea ta despre ea, omul tău. Știi că ei i-ai oferi lumea întreagă și tot ar fi puțin și că ți-ar fi deja sete de săruturile ei de cum le-ai gusta. Mai știi că tu ești cel puternic și grijuliu și bun și de cum ai găsi-o ai admira-o, resptecta-o și iubi-o cu pricepere. Vei descoperi în fața ei ceea ce atât de puține femei au cunoscut: bărbatul din tine îndrăgostit.

Să cauți printre miile de oameni omul tău e frumos. 
Să cauți femeia ta, zâmbăreața cu ochi dulci care într-o clipă să-ți dea viața peste cap e o destinație spre adevăr…și fericire. Nu toți bărbații reușesc într-o viață de om să găsească acel chip drag pentru care ar lăsa tot. Sau invers, ar face tot. Dacă o găsești, să o ții o viață și încă una alături. Ea o să îți răspundă de ce nu poți dormi uneori noaptea sau de ce ești agitat când o vezi pe ea supărată. Așa că nu înceta să cauți, oriunde, deși de cele mai multe ori ea ar putea fi chiar lângă tine, căutându-te cu aceeași poftă.

O femeie, mai ales fiind omul tău, nu o alegi după gusturi de moment și nici nu cauți să fie ideal. 
Vezi să se potrivească cu viitorul ce-l păstrezi în cap și dragostea ce-o ții în inimă. Și cu ce ai trecut, ce ai simțit și ce dorești să simți. Așa că alege o femeie care să îți amintească de toate femeile pe care le-ai cunoscut sau le-ai fi cunoscut după ea. O femeie lângă care să uiți de toate emoțiile pe care le-ai trăit sau le-ai fi trăit după ea. O femeie care să cuprindă dorințele, pasiunile și preferințele legate de o femeie în general. O femeie care să îți alunge nebuniile din alte părți și să se adune nerușinate în patul vostru. O femeie care să îți ofere toate amintirile, chiar și acelea pe care le-ai fi putut avea în altă parte. Și nu, nu înseamnă s-o pierzi pe ea printre grămada de amintiri, femei regăsite și dorințe. Invers, înseamnă să o ai doar pe ea în gând și-n inimă. Pea ea să o admiri, să o respecți și să o iubești.

În dragoste, trebuie să poți să găsești într-o femeie pe toate femeile. 
Ca apoi să nu mai cauți niciodată.

sursa
http://devorbacutine.eu/trebuie-sa-poti-sa-gasesti-intr-o-femeie-pe-toate-femeile/

miercuri, 22 aprilie 2015

“Ingineria sufletului” - ÎN SENS MALEFIC!


INGINERI AI SUFLETULUI OMENESC? DA, DAR ÎN SENS MALEFIC!

La începutul anilor ’30, Stalin îi denumea pe scriitori drept “ingineri ai sufletului omenesc” - maximă ce a fost extinsă ulterior pentru toată mass-media. 
“Ingineria sufletului” este în fapt o manipulare a conștiinței și o anihilare a sufletului omului prin mijloace de informare disponibile.
Potrivit enciclopediei Wikipedia, teoreticienii sunt de acord că presa scrisă și audiovizuală are efecte asupra indivizilor, grupurilor, maselor și instituțiilor, modelând personalitatea umană sub aspect cognitiv, afectiv și comportamental. Modelarea personalității umane este mai profundă în sensul negativ, decât pare la prima înfățișare. Sub bombardamentul informațiilor transmise prin mass-media, individul se dezumanizează, comportându-se ca un robot potrivit șabloanelor trasate de trusturile de presă; care trusturi de presă se află sub influența cercurilor politice.
Ce spun psihologii despre mass-media

Cercetătorii psihologi atrag atenția asupra faptului că media este responsabilă de creșterea ratei sinuciderilor și agresivității tinerilor, fiind marcată de kitsch-uri, violențe, nonvalori și false modele comportamentale. Iar publicitatea prin mass-media provoacă aspirații nerealiste și dezvoltă simțul avidității, în dauna simțului realității.

Întrucât comunicarea are loc într-un singur sens, are ca efect instalarea pasivității consumatorului de mesaje media, în detrimentul participării sale active la treburile societății. Dependența de televizor, de internet, în general de mass-media este considerată ca o nouă formă de patologie, ce induce schimbări de atitudini, cogniții și comportamente.

Din cauza exemplelor negative furnizate de mijloacele de informare în masă, în rândul tinerilor se manifestă o crasă lipsă de responsabilitate și prevedere pentru viitor. Sunt îndemnați – indirect - să facă cheltuieli aberante din banii câștigați și economisiți cu trudă de părinții lor, cu scopul iluzoriu să fie văzuți “pe caii mari” de către semenii lor. Când dispare sursa financiară, tinerii care nu avut inteligenta și experiența necesare să se orienteze către o profesie care să le asigure o existență licită de sine stătătoare, se sinucid sau se lasă antrenați în afaceri ilegale, ce sfârșesc îndeobște la porțile pușcăriilor.



La început a fost cuvântul... Omenirea este manipulată prin mass-media, de către persoane plătite în acest scop. Consumatorul de media privește lumea înconjurătoare prin ochii unor farisei de la trusturi de presă scrisă și audiovizuală. (Sursa: Mass-media internațională).

Rolul televiziunii în manipularea maselor

Să ne oprim asupra televiziunii, cea mai răspândită formă de comunicare în masă. Televiziunea deține monopolul mesajelor transmise prin imagine, sunet și text, deci este cea mai cuprinzătoare formă media. Este știut că o imagine este mai convingătoare decât 1000 de cuvinte. Puțini dintre telespectatori își dau seama, că în fapt participă la manipularea propriei lor conștiințe. Noi vedem la televizor numai ce ni se indică prin imagine, sunet și textul unui reportaj, de pildă. Realizatorul tv conduce privirea telespectatorului numai unde vrea el, privându-l de dreptul de a observa în ansamblu evenimentului în sine și a-i putea analiza detaliile componente. Prin dimensiunile planului filmat, prin încadrarea și prin durata în timp a acelui cadru în montajul emisiunii, prin locul cadrului în secvența filmată și locul secvenței în emisiunea propriu-zisă, realizatorul tv deține un control permanent asupra telespectatorului. Nu lasă se vadă decât ce vrea el și cum dorește el, nesocotind năzuințele omului așezat în fața televizorului. În funcție de poziția liniilor din cadru (liniile orizontului, a munților, a acoperișurilor clădirilor, a coloanelor, etc.), a unghiurilor de filmare, a gamei coloristice și a altor elemente ce concură la construcția cadrului-imagine, psihicul omului este orientat în sensul dorit de realizatorul tv. În acest mod, prin ingineria imaginii televiziunile participă în mod direct la manipularea conștiinței telespectatorilor.

Rusia aplică de mult timp tehnica manipulării psihicului omului prin mass-media, activitate ce a fost răspândită asupra subiecților umani de pe întregul mapamond. Recent, ministrul rus al Apărării, Serghei Soigu, a declarat că mass-media este unul dintre noile tipuri de armament modern, care de-a lungul timpului a adus Rusiei atât victorii, cât şi înfrângeri. „În ultima vreme, mass-media înglobează foarte multe aspecte şi poate aduce prejudicii serioase. Conștientizăm acum că o fotografie, un cuvânt, o cameră de luat vederi, Internetul, informația în general, au devenit un tip de armament, care poate fi bine sau prost utilizat. În prezent, o informație deținută de cine nu trebuie poate deveni o dovadă, un procuror, un judecător, un călău” – a încheiat ministrul Serghei Soigu, potrivit surselor de informare ruse.

Declarația ministrului rus al Apărării întregește ceea ce se cunoaște în mod oficial despre efectele negative produse asupra psihicului omului, de către mass-media. Neoficial, se utilizează o serie de mijloace subliminale de manipulare cu efecte distructive asupra voinței omului, subjugându-i conștiința și aspirațiile umane. (Asupra acestui capitol ne vom axa cu alt prilej).

Manipularea minții umane prin imagine și sunet. (Sursa: Mass-media internațională).

Cum ne putem apăra de efectele nefaste induse în psihicul nostru, de presa scrisă și audiovizuală

În epoca modernă, apărarea în fața bombardamentului de informații transmise prin mass-media este dificilă. Dar putem să reducem, gradual, efectul negativ al mijloacelor de informare în masă asupra psihicului nostru, prin micșorarea timpului alocat pentru emisiuni de televiziune și să nu luăm ad litteram tot ce scrie în ziare, în reviste sau se transmite la radio și la televizor. Prin abordarea unor activități extraprofesionale, care să implice socializarea și gândirea pe varii teme, ne putem sustrage de la “ingineria sufletului omenesc” - afirmație fatidică răspândită de Stalin în anii ‘30. Și - foarte important! - să ferim copiii noștri de influența nefastă a mediilor de informare, pentru a le da posibilitatea să-și dezvolte gândirea pe cale naturală, ferită de ingerințele fariseice ale unor trusturi de presă scrisă și audiovizuală. Televizorul, calculatorul cu acces la internet, aparatul de radio și telefonul mobil sunt contraindicate să fie lăsate în camera copiilor, atât din cauza radiațiilor pe care le emană, cât prin informații manipulatorii la care au acces copiii de la cea mai fragedă vârstă.

Pe de altă parte trebuie să recunoaștem că pentru omul adult mass-media constituie un rău necesar, prin informațiile pe care le furnizează. Dar se cerere a fi abordată cu prudență și cu discernământ.

http://jurnalparanormal.ro/content/ingineri-ai-sufletului-omenesc-da-dar-%C3%AEn-sens-malefic

marți, 21 aprilie 2015

Secretul magnetului inimii

Primul Secret
„ Fiecare om care vă caută compania este atras de ceva propriu magnetului dvs.”

De ce unii oameni de abia pot să scape de atractia pe care o generează, în timp ce altii tânjesc după iubire?
De ce vă atrage ca prin magie, un anumit tip de bărbat sau de femeie în timp ce alte tipuri nu?
De ce relatiile dvs. sfârsesc mereu uimitor de asemănător, indiferent cât de mult vă străduiti să schimbati această situatie?
De ce partenerul dvs. nu se poate comporta altfel decât o face, pe termen lung, oricât s-ar strădui?
De ce, oricât v-ati strădui, Universul nu vă dă ceea ce îi cereti cu toate puterile, ba uneori vă oferă chiar contrariul?
Motivul este forta de atractie a magnetului inimii dvs. Ea actionează dincolo de aspectul fizic, educatia, vârsta, limba si starea materială. Această fortă actionează ca un magnet, care are grijă să vă simtiti atrasi sau respinsi de anumite persoane sau situatii, să reactionati sau să rămâneti neinfluentati. În acelasi timp actionează ca un program care face ca toti cei implicati să se comporte exact asa si nu altfel.

Toate reactionează la tot
Sunteti mai mult decât materia pe care o vedeti. Corpul, gândurile si sentimentele dvs. sunt forme de energie care influentează alte forme de energie. Legea de bază a vibratiilor si a rezonantei face ca cele similare sau opuse să reactioneze reciproc, în mod clar. Indiferent cum se petrece fenomenul, îl veti simti si îl veti percepe ca potrivit sau nepotrivit, plăcut sau neplăcut. La aceste sentimente veti reactiona apoi, prin actiuni sau gânduri corespunzătoare.

Nimic nu se întâmplă fără motiv
Fiecare om care se apropie de dvs. si vă influentează emotional, într-un fel sau altul, a fost atras în proportie de 80% de forta magnetului dvs. interior si 20% de anumiti factori externi. Chiar dacă unii oameni sau unele întâmplări vin spre dvs. aparent fără nici o legătură, de fapt există un motiv, numai că, de multe ori, motivul nu este atât de evident. Cu cât întelegeti mai bine magnetul inimii dvs. cu atât mai clar vă apar motivele acestea si veti putea întreprinde o minunată călătorie initiatică prin care să vă autodescoperiti si să-i descoperiti pe ceilalti.
Fiecare contact cu alt om are un sens:
- întăreste ceea ce există,
- completează ceea ce lipseste,
- evidentiază diferentele,
- ajută la autocunoastere.
Continutul magnetului dvs. constă, în special, din „scene de film” legate de sentimentele dvs. personale. Tot ce ati trăit sau vă doriti să trăiti devine „cinematograful dvs. sentimental”. Oamenii din jurul dvs. vor percepe sentimentele pe care le puteti manifesta si se vor simti atrasi, respinsi sau indiferenti din punct de vedere sentimental, în functie de sentimentele pe care vor să le trăiască ei însisi ori să le evite.
Ceea ce simtiti si modul în care simtiti vă determină Charisma. Atrageti oamenii care caută exact asa ceva.

Pe cine atrageti si de ce
Nu atrageti automat oamenii care vi se potrivesc, ci pe aceia cărora le-ar fi necesar ceea ce radiati. Elementele din magnetul dvs. care atrag sau resping alti oameni, sunt în special următoarele:
- experientele plăcute si neplăcute ale dvs. si ale altor oameni, în măsura în care acestea au fost preluate de mintea dvs.
- asteptările, consideratiile si preocupările dvs. precum si cele ale altor oameni.
- dorintele, ideile, obiectivele si deciziile dvs. interne.
- esenta reală a fiintei dvs.
Dacă Charisma ar fi generată numai de esenta reală a fiintei dvs., ati atrage în viata dvs., rând pe rând numai oamenii si evenimentele perfect compatibile. A putea deosebi Charisma ce iradiază din esenta reală a fiintei dvs. de toate celelalte influente, este unul din cele mai mari daruri pe care vi le puteti face dvs. însivă.

Magnetul masculin si cel feminin
Secretul Charismei masculine si feminine este o cheie foarte valoroasă pentru orientarea proprie în căutarea unui partener si în viata de cuplu. Fiecare bărbat are în sine părti feminine si fiecare femeie poartă în sine elemente masculine. Sunt considerate preponderent feminine: sensibilitatea, diplomatia, preocuparea fată de altii, empatia, interesul social, abilitătile interpersonale si de integrare. Printre calitătile considerate preponderent masculine se numără: ratiunea, logica, dominatia, spiritul de actiune, exercitarea puterii, urmărirea obiectivelor si deciziilor transante. Bărbatul si femeie caută, inconstient, să devină „un întreg”, adică să primească acele elemente care le lipsesc. Nu există bărbat care are exclusiv însusiri masculine si nici femeie care să fie exclusiv feminină.
În functie de cât considerati ca fiind părti masculine sau feminine în magnetul dvs., veti influenta gradul de masculinitate sau feminitate al partenerului pe care îl atrageti.

Paradoxul „femei puternice” – bărbati slabi”
Multe femei independente si „stăpâne pe situatie” se confruntă cu un fenomen ciudat la bărbatii cu care vin în contact: sunt admirate si respectate dar, în acelasi timp, pare că unii bărbati resimt o teamă inexplicabilă fată de ele si nu se încumetă să se implice prea mult într-o relatie. Motivul este că un bărbat se simte, pe de o parte, atras de aceste însusiri, care îi lipsesc, dar pe de altă parte, ar vrea să se simtă „mascul” lângă o femeie. Acest lucru îi reuseste cu atât mai putin cu cât femeia manifestă mai multe elemente masculine. În acelasi timp, femeia doreste ca bărbatul să fie sentimental, dar nu îl poate considera ca „ bărbatul potrivit”, dacă acesta trăieste prea mult din sentimente.
Cazul opus: dacă un bărbat este sensibil, dispus să facă compromisuri, diplomat, îsi manifestă grija si interesul în bunăstarea altora, atunci magnetul său radiază multe elemente ale însusirilor feminine. În felul acesta, generează o atractie din partea acelor femei care caută tocmai aceste energii feminine, pentru că lor le sunt proprii multe însusiri masculine.

Al doilea Secret
„ Ceea ce atrageti permanent vă arată, ca o oglindă ce se găseste în magnetul dvs. interior, pentru a putea să vă reorientati mai bine”.

„Oglindă” nu vrea să însemne că fiecare om pe care l-ati atras ar fi ca dvs. Vrea să însemne că cealaltă persoană se adresează acelui „ceva” care se găseste în magnetul dvs. interior. Multi din cei care au auzit de principiul oglinzii, desi presupun că este corect, renuntă totusi să îl mai aplice după câteva încercări, pentru că nu pot recunoaste conexiunile. Uneori pare să functioneze, alteori nu. Motivul este că „oglinda” nu reflectă, pur si simplu, ceea ce sunteti. Vă arată mult mau mult!
Magnetul inimii dvs. actionează în patru moduri: el atrage similitudinile, contrastele, respingerile sau „o minune”.
Dacă ati atras în viata dvs. un om cu care descoperiti că aveti multe în comun, acest fapt este plăcut si întelegeti imediat de ce v-ati găsit unul pe celălalt. Asemănările dau senzatia de familiar, iar familiaritatea creează un sentiment de sigurantă, securitate si pace – sentimente după care tânjesc majoritatea oamenilor. Observati în celălalt ceva ce vi se aseamănă si, în acelasi timp, simtiti iubire si afectiune pentru ceea ce observati. Si, pentru că vi se aseamănă, nu simtiti numai iubire pentru celălalt, ci si iubire de sine. Vă recunoasteti si vă regăsiti în persoana de lângă dvs. Acesta este primul efect al oglinzii.
Atunci când un om pe care l-ati atras este deosebit de dvs. în multe privinte, probabil că vă întrebati de ce v-ati apropiat. Pentru această atractie, există două motive. O astfel de persoană poate reprezenta o minunată completare a calitătilor dvs. sau poate fi o permanentă provocare.
De fiecare dată când constatati o deosebire fată de celălalt om, simtiti unde vă situati dvs. Si de fiecare dată, vă puteti decide pe ce cale ati dori să vă dezvoltati, adăugând, astfel, încă ceva la forta dvs. lăuntrică.
Dacă ceva – un anume tip de om sau o anumită situatie – reapare permanent în viata dvs., desi nu doriti, acest lucru este pe de o parte agasant, dar pe de altă parte, este perfect pentru a întelege care este problema cu magnetul dvs. interior, care cauzează toate acestea. Repetările nedorite reprezintă cel mai bun ghid. Iată de ce atrageti deosebit de puternic ceea ce respingeti, deoarece acest lucru trezeste sentimente si perceptii puternice. Acestea constituie continutul magnetului dvs. interior, de care alti oameni se simt atrasi.
Cu fiecare gând sau sentiment, prin care vreti să refuzati sau să condamnati pe cineva, magnetul dvs. interior începe să le atragă tot mai tare tocmai pe acestea.
De fiecare dată când în viata dvs. apare ceva ca o minune, acest fapt zdruncină ceea ce credeati până atunci despre dvs. si despre viata dvs. Încercati să întelegeti minunea, însă aceasta nu se lasă deslusită. Puteti să o percepeti numai ca pe un dar. Este posibil ca exact în acest moment să simtiti cât de mult vă iubeste Universul. Chiar dacă nu întelegeti imediat, totusi ceva din magnetul inimii dvs. a declansat această minune. Minunile apar atunci când ne luăm mâna. Când încetăm să luptăm pentru ceva care credeam că trebuie să-l rezolvăm neapărat, se întâmplă adesea ceva total neasteptat. Pare o minune, dar a fost în aceiasi măsură atras de magnetul interior al inimii. Unul din cele mai frumoase exemple este minunea iubirii. Aparitia iubirii între oameni se poate întâmpla numai atunci când nu este voită. Controlul împiedică manifestarea iubirii. Dacă vă luati mâna cu adevărat, faceti loc iubirii unui alt om pentru dvs., dar si iubirii de sine.

Al treilea Secret
„ Claritatea dvs. atrage din haosul numeroaselor posibilităti tocmai pe acei oameni si acele evenimente care vi se potrivesc.”

Realitatea care vă înconjoară este plină cu infinit mai multe posibilităti si lucruri decât vă puteti da seama sau închipui. Mai pe scurt: există de toate. Orice fel de om, orice fel de comportament. Cel mai bun lucru pe care-l puteti face pentru dvs. este să vă lămuriti cu claritate care este ideea dvs. de viată si să vă simtiti că sunteti pe calea spre un viitor perfect.
Ce fel de oameni veti atrage, cel mai probabil, dacă încă nu aveti o idee clară despre viata dvs.?
# Oameni care nu au nici ei o idee clară despre viata lor.
# Oameni cărora li se pare perfect că nu aveti o idee despre viată, deoarece astfel vă va fi usor să vă integrati în ideea lor despre viată.
# Pe nimeni, deoarece dacă ati trecut deja prin primele două cazuri, nu mai permiteti nimănui să se apropie.

Când este vorba despre realizarea propriului viitor, adesea se spune că puterea gândurilor, dorintelor si conceptiilor dvs. functionează ca un magnet, care atrage oameni si evenimente în realitatea dvs. personală. Este adevărat, dar nu numai gândurile sunt cele care actionează, ci si sentimentele dvs. care sunt strâns legate de anumite gânduri.Gândul este numai cheia de contact. Adevăratul motor sunt sentimentele.
Un gând frumos fără un sentiment potrivit, este ca o floare fără apă. Pierde rapid din fortă si frumusete. Iar, dacă nu mai este frumos, nu-l mai băgati în seamă.
Cel mai bun lucru pe care îl puteti face, pentru a permite ca sentimentele reciproce să înflorească, este să nu întreprindeti nimic special. Sentimentele au nevoie de spatiu si de timp.

Al patrulea Secret
„ Izvorul a tot ce căutati se găseste în magnetul dvs. interior. Izvorul este tot ce simtiti.”

Indiferent ce ati căuta la alti oameni, purtati deja în dvs. acel ceva, căci, în fond, ce căutati înainte de toate? Sentimente! Sentimentul de securitate, sentimentul de a fi iubit, sentimentul de bogătie, sentimentul de libertate, sentimentul de a face parte dintr-o familie, sentimentul de a avea succes...Nimeni nu vă poate da un sentiment. Poate doar să trezească un sentiment în dvs. Dar este sentimentul dvs. produs de dvs. Omul de lângă dvs. este numai un dar care vă ajută la aceasta. Cunoasterea acestei deosebiri reprezintă cheia. Vă eliberati din clipa în care recunoasteti că sentimentele proprii vă apartin numai dvs., că nu există nici măcar un sentiment pe care vi-l poate da sau lua altcineva. Nimeni nu vă poate da iubire, fiindcă iubirea se află deja în dvs. Stiti deja asta. Observati un animal sau o plantă sau orice altceva în natură, care vă impresionează. Simtiti iubirea din dvs.? Priviti o fotografie cu un copil fericit? O simtiti? Nu primiti nimic si totusi o simtiti. Este aceiasi iubire pe care o simtiti când un om iubit se găseste efectiv lângă dvs.
Când oamenii caută anumite sentimente, dar nu fac nimic spre a ajunge la trăirea dorită, sau dacă trăiesc multă vreme fără iubire, încep uneori să-si dezvolte un comportament pe care altii vor socoti ca fiind ciudat sau deconcertant. În final, acesta este, de fiecare dată, un strigăt după iubire. „Am succes, sunt harnic, sunt frumos, sunt inteligent, am o situatie, am o casă.” Cu cât mai mult se străduieste cineva să le arate altora aceste lucruri, cu atât mai tare strigă: „ Vă rog iubiti-mă! Vă rog, iubiti-mă!” Altii nu au succes pe această cale si încearcă să se victimizeze: „ Sunt bolnav, sunt sărac, sunt slab, nu-mi merge bine. Vă rog priviti-mă! Vă rog, iubiti-mă!”
Acest mod de a dori să primesti din partea altora sentimente frumoase este istovitor pentru toti cei implicati.
Când aveti o problemă cu un om, nu-i puteti schimba acestuia problema. Dar vă puteti schimba propria problemă. Si este posibil ca în acest fel să dispară si problema lui.
„ Nu uitati că cea mai bună relatie este aceea care trece peste nevoia de a fi necesari unul altuia în iubirea dvs. reciprocă.” - Tenzin Gyatsco -

Al cincilea Secret
„ De fiecare dată când simtiti un simbol în magnetul inimii dvs. tineti în mână cheia magică pentru o schimbare”

Credinta într-un anumit simbol sau ritual comportamental poate reprezenta un tip de „programe” puternice, care actionează independent în magnetul dvs. interior. O astfel de credintă poate sprijini ceea ce doriti să realizati, dar poate si bloca total această realizare.

Obiecte simbolice: Ce îmbrăcăminte poartă cineva? Cum îsi aranjează casa? Ce meserie are? Ce masină conduce? Ce mărci de produse utilizează?
Toate aceste simboluri pot dezvălui ceva despre omul respectiv. A evalua pe cineva în functie de ele, ar putea însemna să-i evaluezi trecutul. Si atunci, veti vedea în gând un alt om decât cel pe care îl aveti în fata dvs. Bazati-vă mai bine pe ce simte inima.

Gânduri simbolice: Există nenumărate gânduri simbolice gresite despre iubire, idei care pot programa magnetul inimii cu o fortă de respingere. Iată câteva exemple:
# Pentru iubire trebuie să lupti. Trebuie să-l convingi pe celălalt.
# Iubirea cere folosirea intensă de simboluri ale afectiunii.
# Timpul este scurt. Dacă nu te grăbesti să primesti mărturisirea personală a celuilalt, îl pierzi.
# Spre a-l convinge pe celălalt este nevoie de trucuri creatoare. Numai cel mai istet primeste iubire.
# Cei buni sunt deja luati. Dacă el mai este liber, trebuie să mai aibă vreun cusur.
# Iubirea, durerea, emotia si drama merg împreună. Li se zice „fluturi”. Dacă acestia lipsesc, nu e iubire. Într-adevăr, senzatia de „fluturi” este aceiasi cu teama de a pierde. „Oare sunt iubit cu adevărat?”

Sensul fiecărui simbol, creat de tine în mod inconstient, constă în final în a-l da la o parte si în a te elibera de el. Vă puteti inventa, în mod constient, noi simboluri si le puteti asocia cu sentimentele pe care le doriti în magnetul dvs. interior. În acest caz, simbolurile vor deveni un ajutor pentru a vă reaminti ce doriti să simtiti.

Al saselea Secret
„ Oamenii de lângă dvs. se comportă rareori asa cum vreti, si adesea asa cum vă temeti că o vor face.”

Suntem interconectati. Toti suntem legati între noi. Asa suntem construiti. Este o lege a naturii. Un om cu care sunteti în contact simte ceea ce simtiti si gânditi dvs. Ati avut de multe ori ocazia să constatati personal faptul că această lege „a rezonantei” chiar functionează independent de distantă: vă gânditi la un om si, aproape imediat, vă contactează. Stiinta este pe cale să descopere si să explice aceste lucruri, stiute din vechime, încadrându-le în tema „neuroni în oglindă”. Pe scurt, savantii sunt în curs de a demonstra că elemente din celulele corpului nostru actionează ca emitători si receptori si intră în comunicare cu celulele altor oameni. Atunci când ceea ce spuneti sau faceti nu corespunde cu ce gânditi si simtiti, alte persoane vor percepe acest lucru ca un comportament incoerent si confuz. Rezultatul este neîncrederea si distantarea. Atunci când sentimentele si faptele corespund, alti oameni le vor percepe ca autentice, integre si „reale”. Urmarea e încrederea si apropierea. Magnetul inimii este complet autentic. El radiază sentimentele dvs. Dacă gânditi ceva, dar simtiti contrariul, în final se va întâmpla ceea ce simtiti.
Atunci când aveti cu cineva o relatie strânsă sau intimă, nu există secrete adevărate. Este posibil să nu-i dati unele informatii, dar nu-l puteti împiedica pe celălalt să perceapă sentimentele din magnetul inimii dvs. A-i dezvălui unui alt om secretul cel mai mare pe care îl ai poate reprezenta una dintre cele mai mari dovezi de încredere si poate să aibă ca efect schimbări mari în relatia dintre cei doi. Este nevoie de curaj, deoarece trebuie întâi să-ti analizezi singur secretul si să nu te condamni din cauza lui. Un lucru este sigur: chiar dacă pare riscant, curajul într-o relatie va fi răsplătit în final.
Priviti în interiorul dvs. Ajutati-l si pe partenerul sau iubitul dvs. să privească înăuntrul lui. Acolo se poate găsi o mare durere. De aceea fiti prudenti si iubitori, atât fată de dvs. cât si fată de celălalt.

Al saptelea Secret
„ Cea mai puternică dintre toate fortele magnetului dvs. interior este iubirea pentru propria dvs. viată”

Iubirea este turboacceleratorul a tot ce ati dori să împliniti. Aproape că fiecare om stie ce e iubirea dar putini o pot si descrie.
Se spune că sculptorul Michelangelo, fiind întrebat cum de reuseste să scoată dintr-un bloc de marmură o sculptură a unui leu, atât de perfectă, încât pare vie, ar fi răspuns în felul acesta:
„ Pur si simplu, îndepărtez tot ce nu arată a leu.”
În mod asemănător decurge si descoperirea iubirii. Ea este deja la îndemână. Nu există nimic ce ati putea face pentru o obtine sau găsi iubire. Singura dvs. sarcină constă în a vă îndepărta mereu mai mult de ceea ce nu reprezintă iubirea. Restul, vine de la sine.

Dacă nu sunteti siguri ce decizie să luati sau cum să actionati...
Dacă vreti să metamorfozati sentimente si gânduri neplăcute...
Puneti-vă o singură întrebare:
CE –AR FACE IUBIREA?

Capcana la încercarea iubirii de sine
Îndemnul „iubeste-te pe tine însuti!”este un adevăr minunat. Dacă functionează pentru dvs. păstrati în inimă această propozitie valoroasă si simtiti-i efectul de împlinire. Dacă aveti probleme cu el, acest lucru s-ar putea datora faptului că tocmai ati căzut în „capcana iubirii de sine”: oricât încercati sentimentul vă scapă iar si iar, încât uneori ajungeti să nu mai credeti în el. De ce, adesea, ideea iubirii de sine nu reuseste? Pentru că, luată ad-litteram „iubeste-te pe tine însuti!” nu este posibilă. Este o capcană.
„ Iubeste-te pe tine însuti!” este un îndemn de a face ceva. Dar pentru a iubi, nu trebuie să faci nimic. Este imposibil să te iubesti pe tine, dacă nu se întâmplă de la sine. Este ca si când cineva v-ar zice: „ Iubeste-l pe omul ăla de acolo!” Nu merge, doar pentru că vrei.
„ Iubeste-te pe tine însuti!” este un apel la ratiune. Dar ratiunea nu poate iubi, cu atât mai putin e posibilă iubirea de sine. Iubirea este o stare lăuntrică, dincolo de gândire, la fel ca pacea. Dacă am vrea să o considerăm ca pe o senzatie corporală, cel mai adesea iubirea s-ar simti în regiunea inimii.
„ Iubeste-te pe tine însuti!” ne istoriseste că tocmai acum n-am fi în regulă, pentru că este evident că ne iubim prea putin pe noi însine. Dar, dacă simtim că suntem în regulă, blocăm exact acest sentiment de iubire.
Dacă apelul „ Iubeste-te pe tine însuti!” nu reuseste, el duce la contrariul său. Sentimentele de nepotrivire, de autorespingere si de îndoială devin mai intense. „ Pur si simplu nu reusesc să mă iubesc” este gândul care apare mereu si mereu.
Există o solutie: reconstructia! Luati-vă un moment de răgaz si analizati: cum ar fi – doar ca un joc – dacă acum nici nu ar mai trebuie să vă iubiti? Doar să presupunem...Analizati-vă acum în interior: cum ati resimti asta?
„ Dacă n-ar trebui să mă iubesc pe mine însumi...” Asteptati un moment si verificati...
Simtiti ceva?

Când veti înceta să credeti povestea că trebuie să vă iubiti pe voi însivă, în fapt vă veti face un dar: vă eliberati pentru a putea simti că vă iubiti deja.

Când vă iubiti propria viată mai presus de toate, nu faceti nimic ce ar putea să vă rănească. Nu vă veti mai lăsa răniti de altii, indiferent din ce motive. Ceilalti vor continua să spună ce au de spus, dar dvs. nu veti mai lupta împotriva lor, deoarece de câte ori vă luptati, simtiti cum vă pierdeti într-o bătălie care nu este a dvs. Veti auzi ce se vorbeste, veti vedea ce se face. Si veti întelege de ce sunt oamenii asa, deoarece vă întelegeti si resimtiti mereu mai mult secretul magnetului inimii. Si atunci, veti spune si dvs. ce aveti de spus, si veti actiona, dar nu într-o luptă împotriva cuiva sau a ceva, ci din iubire de sine.
Îi veti condamna mai putin pe altii, deoarece simtiti că nu vă face bine dvs. Cu cât simtiti mai mult acest tip de iubire, cu atât magnetul dvs. interior va iradia mai putin ceea ce ar fi interesant pentru făptasi, luptători si despoti. Le oferiti o suprafată tot mai mică pe care să vă atace. Când vă considerati si vă iubiti viata ca pe un dar, exact acesta va iradia magnetul dvs. interior.
A iubi înseamnă a întelege. Cu cât întelegeti mai mult – pe dvs. însivă si pe ceilalti – cu atât puteti accepta mai mult fără a modifica. Si, cu atât mai mult, veti simti iubire.
Cineva care vă condamnă pe dvs. si pe altii este bolnav. Cineva care trage lumea la răspundere este bolnav. Cineva care vrea să fiti altfel decât sunteti este bolnav. Dacă veti reusi să întelegeti de ce fac oamenii asa ceva – pentru că în magnetii lor interiori actionează forte care generează astfel de reactii – veti înceta să mai sprijiniti această boală. Reactionati mai putin si prin aceasta faceti ca această boală să nu se mai răspândească.

Al optulea Secret
„ Magnetul dvs interior atrage cu atât mai puternic ceva, cu cât simtiti mai profund în dvs. spatiul gol în care acel ceva îsi are locul”

Cu cât vă puteti imagina mai intens telul dvs. cu atât mai mult magnetul dvs. interior va atrage oameni si întâmplări. Însă nu fiecare are o imaginatie atât de creatoare si, în plus – după ce entuziasmul s-a atenuat – este necesară o disciplină puternică si multă perseverentă.
Secretul spatiului interior lăuntric reprezintă o fortă cel putin tot atât de mare ca si imaginatia unui tel si ca sentimentul de a fi pe calea cea bună. De fiecare dată când simtiti că vă doriti ceva, cu ardoare, oricum vedeti deja acel ceva cu ochiul interior. În loc să vă imaginati că îl aveti deja – si asta nu le reuseste multora – dezvoltati acest exercitiu de imaginatie până exact în locul în care se va plasa acel ceva, atunci când va deveni realitate. Acestui loc îi putem spune: „ izvorul dorintei” dvs.
Multi oameni nu vor să meargă la acest izvor, deoarece se tem că acolo ar putea resimti o senzatie de neîmplinire si de gol sufletesc. Ei se gândesc: „ Un gol în mine si o dorintă atât de mare...cât de dezolant trebuie să fie. Asa ceva nu vreau să simt.”
Adevărul este, însă, că spatiul acestor sentimente este o parte din dvs. Este prezent si actionează, indiferent dacă vreti sau nu. Aveti două posibilităti:
Continuati să gânditi că acest spatiu urât si neîmplinit se află în interiorul dvs. si evitati să-l priviti, de ex. înăbusindu-vă dorintele. Puteti, de asemenea, să vă retineti de fiecare dată si să încercati să vă închipuiti ceva pozitiv. În schimb, nu există nici o obiectie atâta vreme cât aveti sentimentul că vă atrageti dorintele spre viata reală. Dacă nu, veti resimti spatiul lăuntric gol ca pe o neîmplinire si veti atrage în continuare neîmpliniri la tema respectivă.
A doua posibilitate este să nu considerati izvorul dorintei dvs. ca pe o neîmplinire, ci ca pe o pregătire pentru ceea ce oricum vine spre dvs. si se potriveste exact acelui spatiu.
Este posibil ca în acest spatiu să găsiti tot felul de sentimente. Cele neplăcute sunt motivul pentru care, până de curând, dorintele dvs. nu au fost atrase. În acelasi timp, este probabil să se întâmple ceva neasteptat: veti constata că este frumos să vedeti ceea ce, până de curând, vă împiedica dorintele. Este una din cele mai frumoase experiente pe care le puteti trăi, pentru că este adevărul. Vedeti adevărul în dvs. însivă. Recunoasteti, în sfârsit, ceea ce fusese programat în magnetul dvs. interior, anume să vă împiedice fericirea în viată. Iar acest lucru este atât de valoros, deoarece din adâncuri se iveste o recunostintă profundă.

Al nouălea Secret
„ Dacă vreti să realizati ceva, luati o decizie conform acesteia. O actiune bazată pe o decizie multiplă forta de atractie a magnetului dvs. interior.”

Există situatii în care, desi stiti unde vreti să ajungeti, nu sunteti sigur ce trebuie să faceti pentru a vă atinge telul. Adesea din nesigurantă, nici nu actionati.
Cu cât vă folositi mai mult forta magnetului dvs. interior si resimtiti efectul acestuia, cu atât vă devine mai clar că este mai putin important dacă exact această actiune sau acea cale vor duce, în final, la succes. Pentru forta de atractie a magnetului dvs. interior este hotărâtor doar să actionati, de îndată ce simtiti ce vreti. Iesiti cu dorintele pe piată, pentru ca furnizorii să vă poată contacta. Iar atunci când vă creati un sentiment sezizabil de actiune, legat de dorinta dvs. începeti să creati o realitate.
Chiar dacă puterea magnetului dvs. interior actionează deja de la sine, actiunea dvs. pune în functiune forte pozitive suplimentare în legătură cu tema aleasă:
# Vă arătati dvs. însivă si celorlalti că ati luat o decizie ( claritate)
# Vă arătati dvs. însivă si celorlalti că, în domeniul respectiv, nu sunteti o victimă, ci cel care îsi croieste singur viata (fortă)
# Vă conferiti credibilitate propriei clarităti. În felul acesta puteti crede din ce în ce mai mult în dvs. însivă si în propria putere (convingere)
# Prin actiunea dvs. practic deschideti porti prin care poate veni ceva spre dvs. Uneori, prin această poartă nu vine telul dorit de dvs., ci un om care vă deschide alte porti (canale)

Al zecelea Secret
„ Momentul cel mai important al vietii dvs. este Prezentul! Tot ce simtiti si gânditi în prezent dă nastere viitorului.”

Cu cât veti continua să trăiti în trecut sau purtând ceea ce considerati a fi povara trecutului, cu atât mai mult sentimentele vechi vor reapărea în viata dvs., obsesiv. Prin aceasta, vă creati în magnetul interior o fortă de atractie, care îi va atrage pe acei oameni care vor dori să retrăiască, alături de dvs., acele sentimente vechi. Pur si simplu vă „târâti” trecutul în viitor, ca într-un cerc care se închide. Viata dvs. ar putea fi comparată cu cea a unui hamster care aleargă în roata turnantă din cusca sa.Puteti alerga cât vreti de repede, veti fi mereu în aceeasi roată. Există o posibilitate să evadati din această roată si să vă făuriti un viitor cu adevărat nou. Un viitor care este mai putin rodul trecutului dvs., care este acum eliberat de povara vechilor răni sufletesti.Trăiti-vă mai mult viata în prezent! Pentru aceasta aveti nevoie de încredere în calea vietii si, suplimentar, de posibilitatea de a decide fără să fiti nevoiti să rechemati trecutul pe post de sfetnic.
De câte ori decide ratiunea, decide trecutul. Numai acea picătură de curaj, inclusă în decizie, va fi recompensată ce ceea ce poate fi numit o nouă trăire.
Intuitia este factorul de decizie superior. Prezentul este calea pentru a simti mai multă iubire.

„ Iubirea trecută nu este decât o amintire. Iubirea viitoare este un vis si o dorintă. Numai Aici si Acum putem iubi cu adevărat”

- Mahatma Gandhi -
Text extras din cartea „ Secretul Magnetului Inimii” de
Ruediger Schache



http://dincolo-de-iluzii.blogspot.ro/2012/09/secretul-magnetului-inimii.html















Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com