Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

marți, 19 mai 2015

Te iubesc pentru ca…te iubesc


Te iubesc…stii de cand?

Ei bine nici eu nu stiu, dar cred ca de atunci de cand te desenam in vise fara sa te cunosc.

Stii de ce te iubesc?

Ei bine, nici eu nu stiu dar cred ca esti vinovat de treaba asta pentru ca ai un zambet care imi dezbraca sufletul, pentru ca ai o privire care imi opreste sangele in vene si ii schimba directia, esti vinovat…pentru ca esti tu.

Iti stiu pe de rost fiecare alunita (le numar dimineata cand te imbratisez si inca dormi), ti-am invatat fiecare zambet si fiecare bataie de gene (te privesc atent chiar si cand inchid ochii,atunci ma ajuta imaginatia) si ti-am invatat chiar si bataile inimii (m-a prins dimineata uitandu-ma la cum se zbatea jucausa inima ta intr-o vena, pe gat).

Mi-ai dezgolit gandurile si inima cu o simpla atingere si de buna voie am ales sa-ti dau tie viata mea, oricum am inceput sa o traiesc abia de cand te-am intalnit.

Te iubesc pentru ca te iubesc , 
tu stii ca te iubesc?

La naiba, nici nu accept ideea ca ai putea sa nu stii, dar totusi iti reamintesc, te iubesc pentru ca te iubesc si pentru ca eu nu puteam sa am un scop mai bun decat asta.

Nu te iubesc pentru ca esti frumos, nu te iubesc pentru ca esti destept, nu te iubesc pentru ca esti vreun romantic incurabil dar te iubesc pentru ca

LANGA TINE SIMT CA AM UN SCOP...
sa te iubesc din nou si din nou pana la epuizare.

vineri, 15 mai 2015

PROFEȚIILE LUI RASPUTIN

„A fost Rusia – în locul ei va fi o groapă roșie. 
A fost groapă roșie – va fi o mlaștină de necurați care au săpat groapa roșie. 
A fost mlaștină de necurați – va fi o câmpie uscată, 
dar nu va mai fi Rusia – nu va mai fi nici groapă”


Rasputin a prezis actualul conflict din vestul Ucrainei.
Conducătorii ruși, de la Ivan cel Groaznic și până în perioada modernă, la Brejnev și Elțîn, au fost puternic atrași de paranormali, astrologi și vindecători. 


Mai toți personalități puternice, „bolnavi” de mărire, convinși că omenirea începe și se termină cu ei, liderii ruși au vrut să fie tot timpul cu un pas înaintea timpului. Au vrut să-și știe viitorul, au vrut să trăiască veșnic, dacă s-ar fi putut. Din acest motiv, au avut grijă să se înconjoare de persoane cu puteri extrasenzoriale, astrologi, bioterapeutți etc.

Pentru unii dintre ei a fost benefic, cum este exemplul lui Brejnev, căruia faimoasa Djuna i-a prelungit viața, sau al lui Elțîn, care nu a luat niciodata o decizie importantă fără să-și fi consultat astrologul. Lucrurile nu au stat la fel în cazurile lui Ivan cel Groaznic, Lenin, Stalin sau al țarului Nicolae al II-lea. Acesta din urma a crezut orbește în Rasputin, despre care nimeni nu poate spune cu siguranță nici astăzi dacă a fost demon sau înger. Cert este însă că influența lui asupra familiei țarului a fost una nu tocmai fastă.


Aprinzătorul candelelor
Rasputin este „eminența neagră” de la curtea țarului Nicolae al II-lea. Omul care putea să pună stăpânire pe psihicul oamenilor, dar și cel care a prezis, cu un sfert de secol înainte, momentele cruciale ale celui de-al Doilea Război Mondial.

Grigori Efimovici Rasputin era un simplu țăran din satul Pokrovskoie, gubernia Tobol (Siberia de Vest). Cele mai importante victime ale influenței lui tenebroase au fost țarul Nicolae al II-lea și, în mod special, țarina Alexandra. Viața destul de grea a celor două capete încoronate și boala unuia dintre fiii cuplului imperial i-au provocat țarinei simptome de isterie.

Acesta este contexul, explică preasa rusă, în care „bătrânul Grigorie” a urcat drumul greu și deloc lipsit de obstacole al mașinii birocratice ruse din perioada premergătoare revoluției. Deși nu ocupa funcții oficiale, în afară de cea de „aprinzător al candelelor țarului”, a ajuns în vârful ierarhiei căpătând, pe zi ce trecea, un aer arogant și impertinent.

Persoana care l-a introdus pe „bătrânul Grigorie” în casa țarului a fost doamna de onoare și prietena personală a împărătesei, Anna Virubova, care după revoluția bolșevică, s-a refugiat în Finlanda, unde a și murit.

Blocada Leningradului
Anna Virubova a consemnat în jurnalul său multe dintre conversațiile cu Rasputin, pe care îl considera prooroc. Pentru ea, a fost „dascăl”, „prieten”, „bătrân” și chiar „înger ceresc”. Când profețea intra, probabil, în transă, și nu conștientiza ce spune. Profeția lui Rasputin cu privire la Marele Război pentru Apărarea Patriei a fost făcută în martie 1913, când nici măcar la Primul Război Mondial nu se gândea nimeni. „Într-o zi, Rasputin s-a supărat foc pe nemți. Țipa la unul dintre cei veniți cu plângeri la țar că germanii au sufletul putred. Pe urmă, întorcându-se spre mine, a strigat: «Știu, știu, vor încercui Petersburgul, ne vor chinui cu foametea!

Doamne, câți oameni vor muri! Și toți din cauza acestor nimicuri de nemți! Iar pâinea, pâinea nu o vei mai vedea! Și moartea va fi în oraș. Dar nu veți lua Petersburgul! Vom muri de foame, dar nu vă lăsăm să intrați în oraș». Apoi s-a liniștit și a cerut ceai, iar la întrebarea când se vor întâmpla toate acestea, a răspuns: «25 de ani după moartea mea»”, consemnează Virubova. Rasputin a fost omorât în 1916. Dacă la această dată adăugăm 25 de ani, ajungem în anul 1941, care nu semnifică doar începutul războiului, dar și al cumplitei blocade a Leningradului, despre care el a dat atâtea amănunte cu mult înainte.

Dezastrul de la Hiroșima
În februarie 1916, Rasputin a prevestit distrugerea a două orașe japoneze cu bombele atomice americane. Iată ce spune Virubova: „Alerga prin odaie și, speriindu-i pe toți, îi îndemna să se roage. Striga cu voce groaznică, spunea că vede oameni care ard în foc, vede o insulă, două orașe și, deodată, nu mai sunt nici orașe, nici oameni. Au fost, zice, dar au ars. Era o atmosferă sufocantă. M-am speriat: «Dar, Grigori, oare este în Rusia?». Respira cu greu: «Ce grijă ai tu de Rusia? Nu ți-e de-ajuns robia viitorului? Nu-ți ajunge sângele care se varsă, vrăjitoareo? Nu-ți ajunge puterea lui Satan și puterea roșie?». Am izbucnit în plâns și am plecat. Iar el a trimis-o pe Daria (servitoarea) să-mi spună că Dumnezeu nu îi va ierta pe japonezi și nu își va opri mâna pedepsitoare”.

Zborul pe Lună
Virubova ar putea fi suspectată ca a inventat singură aceste profeții ale lui Rasputin, în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial. Însă există și o altă mărturisire tulburătoare (făcută în noiembrie 1913): „Dascălul se uita la Lună și zice: «Ciudat, s-ar părea că oamenii sunt proști, dar uite ce s-a întâmplat: au vrut și au făcut». L-am întrebat: «Cine, Grigori? ». Și el a răspuns că americanii se vor plimba pe Lună, își vor lăsa acolo steagul păgân și vor zbura înapoi. Am întrebat: «Cum adică? Acolo doar nu există aer». «Dar ei vor fi în cutii și se vor lăuda că au luat-o înaintea noastră. Înaintea nostră? Nu te teme, noi ajungem acolo primii. Iurka va fi». Și eu am întrebat: «Unde? Pe Lună? Și care Iurka? Oare prințul Iuri Izotev? ». S-a înrăit brusc: «O, nobilă proastă! Nu este prințul acesta». Dupa aceea, ne-am rugam mult împreună la Dumnezeu”.

Virubova a murit in 1964, când programul american de explorare a Lunii, „Apollo”, încă nu fusese lansat.

Bolșevismul, ultima viziune

Ultima profeție, făcută în octombrie 1916, cu puțin timp înaintea morții lui Rasputin, se referă la comunism. „Grigori mi-a cerut să țin minte toată viata ceea ce îmi va spune. 
«A fost Rusia – în locul ei va fi o groapă roșie. A fost groapă roșie – va fi o mlaștină de necurați care au săpat groapa roșie. A fost mlaștină de necurați – va fi o câmpie uscată, dar nu va mai fi Rusia – nu va mai fi nici groapă»”. Această din urmă profeție vorbește despre urcușul și căderea comunismului, dar și despre actualul conflict de pe teritoriul Ucrainei.

„Groapa roșie” e, acum, „mlaștină de necurați”. Până la „câmpia uscată” va mai curge timp peste lume.

Jurnalul

http://www.efemeride.ro/profetiile-lui-rasputin-despre-actualul-conflict-din-vestul-ucrainei-a-fost-rusia-in-locul-ei-va-fi-o-groapa-rosie-a-fost-groapa-rosie-va-fi-o-mlastina-de-necurati-care-au-sapat-groapa

joi, 14 mai 2015

Un înger mi-a cerut să mă rog pentru el

A fost odată un pustnic care locuia de mulți ani în pustia cea mai adâncă și dobândise harisma străvederii într-o asemenea măsură, încât îl cercetau adeseori Îngerii.



Doi monahi au auzit cele despre acest pustnic și doreau să-l cunoască și să primească folos de la el. Pentru aceasta au ieșit din chiliile lor și se îndreptau spre el cu încredere în inimile lor.

Și căutând pe robul lui Dumnezeu prin pustie, după câteva zile s-au apropiat de peștera pustnicului. De departe, însă, au văzut pe cineva îmbrăcat în haine albe stând pe una din colinele, care erau aproape de Bătrânul ca la o depărtare de trei semne. Acela văzându-i le-a strigat:
– Fraților! Fraților!
– Cine ești și ce vrei? l-au întrebat monahii.
– Spuneți-i avvei la care mergeți următoarele: „Adu-ți aminte de ceea ce te-am rugat”.
Monahii l-au găsit pe avva, l-au heretisit și căzând la picioarele lui l-au rugat să le spună un cuvânt de mântuire. Și într-adevăr, au primit cuvânt de folos și s-au folosit mult.
Apoi i-au spus și despre omul pe care l-au văzut în timp ce veneau, precum și despre cererea lui. Bătrânul și-a dat seama cine este, dar se prefăcea că nu știe. Chiar le-a spus că alt om nu locuiește cu el. Frații însă făcându-i mereu metanii și cuprinzându-i picioarele l-au înduplecat să le spună cine este cel pe care l-au văzut. Atunci Bătrânul s-a ridicat în picioare și le-a spus:
– Făgăduiți-mi că nu veți spune nimănui despre mine, lăudându-mă ca pe un Sfânt, până ce nu voi pleca la Domnul și atunci vă voi spune limpede despre această taină.
Monahii făgăduindu-i așa cum le-a cerut, bătrânul le-a spus:
– Cel pe care l-ați văzut îmbrăcat în alb este un Înger al Domnului, care a venit aici și îmi cere mie, neputinciosului, să mă rog pentru el, spunându-mi: „Roagă-l pe Domnul pentru mine ca să mă întorc la locul meu, pentru că s-a sfârșit deja sorocul pe care mi l-a rânduit Dumnezeu”. Când l-am întrebat care este pricina pedepsei lui, acela mi-a răspuns: „Într-o cetate mulți oameni Îl întărâtaseră pe Dumnezeu cu păcatele lor vreme îndelungată, iar Dumnezeu m-a trimis să-i cert, însă cu milă. Eu însă văzându-i păcătuind fără frică, am pus asupra lor mai multă certare, încât unii dintre ei au și murit. De aceea am fost pedepsit cu depărtarea de la fața lui Dumnezeu”.
Când i-am spus: „Sunt eu oare vrednic să mă rog lui Dumnezeu pentru un Înger?”, acela mi-a spus: „Dacă nu aș fi știut că Dumnezeu primește rugăciunea adevăraților Lui robi, nu aș fi venit și te-aș fi rugat”.
În acea clipă cugetam la nemăsurata milă a lui Dumnezeu și nespusa Sa dragoste pentru om, pe care l-a făcut vrednic să vorbească cu El și să-L vadă, de asemenea și la Îngerii Lui, care îi slujesc pe oameni și au împărtășire cu ei, precum s-a făcut cu fericiții Săi robi, Zaharia și Cornelie, cu proorocul Ilie și cu alți Sfinți. Cugetând la acestea am rămas uimit și am slăvit milostivirea Lui.
După acestea, de trei ori fericitul Părinte a adormit. Frații l-au îngropat cu cinste, în cântări și rugăciuni.
Iar noi să ne străduim să urmăm virtuțile acestui Bătrân, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos, Care vrea ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină.
Un Stareț spunea că nu trebuie să ne îngrijim de nimic altceva, decât de frica lui Dumnezeu. Apoi a adăugat: „Și chiar dacă sunt nevoit să mă îngrijesc de vreun lucru pământesc, niciodată nu mă gândesc la el mai înainte de vremea lui”.




Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu via: marturieathonita.ro

http://www.ganduridinierusalim.com/un-inger-mi-a-cerut-sa-ma-rog-pentru-el/

marți, 12 mai 2015

Regulile de aur ale iubirii

Menţinerea unui cuplu e muncă grea. Dar merită! Specialiştii în probleme sentimentale afirmă că există câteva reguli de aur, care asigură trăinicia unei relaţii şi depăşirea celor mai grele momente - 


Iubirea e muncă grea

Iubirea presupune muncă, ne învaţă psihologii. Şi anume, o muncă grea. Chiar dacă acest adevăr nu sună foarte atrăgător, suntem nevoiţi să-l acceptăm. Lumea în care trăim a devenit extrem de complexă, totul se mişcă mai repede, împărţirea tradiţională a rolurilor între sexe, cu bărbatul-general şi femeia- ordonanţă, e definitiv căzută în desuetudine. O căs­nicie din trei eşuează, printre altele, din cauză că soţii n-au muncit destul - sau poate nu suficient de bine - ca să-şi consolideze relaţia. În marile oraşe, lucru­rile stau şi mai rău: jumătate din cuplurile căsătorite ajung în cele din urmă în faţa judecătorului. În Fran­ţa, de exemplu, se înregistrează aproape 200.000 de divorţuri anual. Ce-i drept, cifra a scăzut cu 5% în ultimul timp, dar specialiştii opinează că motivele ar putea fi mai curând de natură economică. Fiindcă o despărţire oficializată la tribunal poate transforma rapid un cuplu cu un statut financiar solid în doi foşti parteneri cam strâmtoraţi.
Media mondială arată că un sfert din căsnicii nu du­rează mai mult de zece ani şi, deseori, în mod paradoxal, soţii sunt dezbinaţi tocmai de ceea ce ar fi trebuit să-i unească: de micuţele fiinţe care au trans­format un bărbat şi o femeie în părinţi. "Pentru cuplurile cu aşteptări deosebite în privinţa iubirii şi a armoniei, copiii reprezintă adesea o sursă de con­flicte", subliniază psihologii. "Mulţi ajung astfel în­tr-o situaţie de criză, îşi aruncă reciproc acuze, încep să aibă chiar şi legături extraconjugale."
Sentimentul de fericire de la începutul unei relaţii se poate compara cu experienţele trăite de un narco­man. La propriu! Cercetătorii britanici au constatat că îndrăgostirea induce un adevărat extaz în anumiţi centri de la nivelul creierului. Tomografia compu­terizată a arătat că, la proaspăt îndrăgostiţii cărora li s-a permis să privească foto­grafii ale partenerului, aşa-numitul centru al recom­pensei din creier a se­cretat prompt hormoni ai fericirii, cum este dopa­mina. Aşadar, iubirea ne îmbată. Însă, ca să nu ne trezim într-o zi mah­muri, trebuie să ne înarmăm la momentul oportun cu un sistem eficient de avertizare. Şi să res­pectăm câteva reguli care, luate în sine, ni se pot părea banale. Cu toate aces­tea, ele au darul de a ne im­pune un compor­tament dis­ciplinat şi o autoevaluare co­rectă.

Cele zece porunci


Psihologul american John Gottman trece drept autoritatea supremă în do­meniul terapiei de cuplu, căci lucrările sale se vând în milioane de exemplare, pretutindeni în lume. În institutul său de pe lângă Universitatea din Washington, el studiază, de aproape patru decenii, relaţiile a mii de cupluri ame­ricane. Într-un laborator consacrat iubirii (numit chiar aşa: Love Lab), partenerii sunt filmaţi şi li se mon­tează senzori care le măsoară pulsul, cantitatea de trans­piraţie apărută în palme, viteza de circulaţie a sân­gelui şi mişcările involuntare ale corpului în poziţia şezând, în timp ce bărbatul şi femeia au o dispută. Cercetătorii înregistrează fiecare gest, toa­te sem­nalele verbale şi nonverbale. Sunt "Mă­surile iu­bi­rii", cum de altfel şi-a intitulat Gottman ultima carte, recent apărută. În paginile ei, el explică în ce mod se poate menţine funcţională o relaţie. Cele "zece po­runci" ale lui Gottman, dacă vreţi. Iată câ­teva dintre ele:

* Una dintre cele mai importante este trans­pa­renţa. Cunoaştem o mulţime de oameni care se plâng fără încetare de serviciul pe care-l au, însă le lipseşte curajul să renunţe la el, deoarece salariul obţinut aco­lo e indispensabil pentru supravieţuirea familiei. Ei ar trebui să împărtăşească perechilor lor grijile şi ne­mul­­ţu­mirile lor, în loc să stea lângă ea, la masă, ab­senţi ca nişte zombie. Numai cine dezvăluie parte­ne­rului dorinţele, ţelurile şi temerile sale poate cons­trui cu el o intimitate reală. Iar aceasta va ac­ţiona ca o pavăză eficientă împotriva nu­me­roşilor sabotori ai relaţiei, întâlniţi în viaţa de zi cu zi.

* Legături aproape conjugale.Capcanele pân­desc pretutindeni, ele pot fi personificate cu uşurinţă. Sunt prieteni, cu care te duci să faci sport, ori colegi dintre cei mai simpatici. Gottman avertizează insis­tent în privinţa legăturilor "aproape conjugale" de la locul de muncă şi a altor prietenii cu conotaţii, dacă nu sexuale, totuşi exagerat de afectuoase. Desigur, îndrăgostiţii nu trebuie să se izoleze şi să-şi suspende contactele sociale. Situaţia devine însă critică în momentul când preferi să discuţi problemele tale majore de viaţă cu o colegă nouă, iar nu cu logod­nica. Şi cine comentează cu prietenii cele mai intime detalii ale relaţiei sale fără ştirea partenerului comite un act de trădare, cel puţin în plan mental.
În orice caz, poate fi primejdios ca un prieten sau o rudă să ştie prea multe despre crizele unei relaţii. Despicarea firului în patru împreună cu mama ori cu cea mai bună prietenă riscă să alunece curând spre un fel de complicitate. Se ana­lizează minuţios defectele şi greşelile parte­nerului, până când însuşirile lui pozitive pălesc şi dispar din câmpul vizual. Iar dacă un sfat din partea mamei capătă mai multă greutate decât unul primit de la tovarăşul de viaţă, este doar o ches­tiune de timp ca acesta să-şi piardă complet creditul. Cine îşi doreşte să formeze o echipă bună cu par­tenerul său are datoria să fie solidar cu el şi să nu-i pună opiniile sub semnul întrebării. Sau, cel puţin, să aştepte cu răbdare până când va fi posibilă o discuţie între patru ochi.
 * Inechitatea sub diverse forme este un alt ele­ment care va genera garantat situaţii de criză în con­vie­ţuirea a doi oameni. Cea mai concentrată dintre ele este egoismul. Relaţiile în care serviciul soţului are mereu întâietate în faţa carierei soţiei, sau ea nu e dispusă să-şi sacrifice măcar o dată concediul la ma­re pentru ca el să meargă pe munte, după care este înnebunit, au, cu certitudine, o durată de viaţă limi­tată. Pe de altă parte, e important să nu accepţi com­promisuri decât atunci când eşti sigur că te vei putea ţine de cuvânt. Căci o promisiune încălcată distruge în­crederea pe termen lung. Această afirmaţie este va­labilă mai ales în ceea ce priveşte deciziile cruciale ale vieţii, cum ar fi căsătoria, dorinţa de a achiziţiona o casă ori de a aduce pe lume un copil.

* Comunicarea. Ar trebui să fim deschişi şi sinceri faţă de noi înşine, ca şi faţă de partener. Să-l includem în tot ce înseamnă viaţa noastră. Când trec printr-o perioadă stresantă, mulţi oameni reacţio­nează la fel ca şopârlele iarna: cad într-o stare de încremenire absolută şi nu mai sunt capabili să ofere tovarăşului de viaţă altceva decât indiferenţă. Cine nu răspunde la dorinţele celuilalt sau - şi mai rău - îi ia în râs temerile se află pe punctul de a da lovitura de graţie coeziunii cuplului. Şi cine foloseşte rapor­turile intime ca mijloc de presiune, ameninţând cu abstinenţa sexuală în momente de criză, lezează profund relaţia, astfel încât reparaţiile ulterioare vor fi dificile, dacă nu imposibile.
În lucrările lui Gottman se scoate insistent în evidenţă însemnătatea comunicării şi se revine mereu la faimoasa formulă 5:1, care sintetizează observaţia sa că o critică venită de la partener va fi acceptată în spirit constructiv doar atunci când e compensată de un volum de cinci ori mai mare de complimente, laude, alintări verbale şi fizice.
Condiţia indispensabilă pentru reuşita unei relaţii este ceea ce psihologii americani înţeleg prin terme­nul "commitment": o angajare totală, iar nu o dis­trac­ţie temporară, până îţi va ieşi în cale ceva mai bun.

* Internetul. Gottman consideră că tendinţa de a-ţi compara mereu partenerul cu unii şi cu alţii este nici mai mult, nici mai puţin decât un păcat mortal. Astăzi, în era digitală, suntem mai expuşi ca ori­când la tentaţiile de acest gen. Internetul pune la dis­poziţia celor singuri sau nehotărâţi o piaţă uriaşă cu posi­bi­lităţi infinite de cuplare, promiţându-le că algo­ritmul corect programat le va găsi partenerul ideal. Tot ce ai de făcut este să introduci câteva cri­terii de bază, ca şi cum ai căuta o maşină la mâna a doua, ori o lo­cuinţă de închiriat. Şi mecanismul impersonal se pune în mişcare. Este o variantă simplificată şi rece a procesului de căutare şi descoperire a iubirii, co­borât la nivelul unui simplu calcul matematic.
Oare aşa va arăta viitorul? Să te întâlneşti de do­uă-trei ori şi să cugeţi în sinea ta: "Ce ar fi bine să fac acum? Să mă implic? Ori să caut mai departe în secret, asumându-mi riscul că şi celălalt procedează la fel?" Acestea sunt dilemele de tip nou, care nu pot fi abordate decât cu umor, atunci când te decizi să le discuţi deschis. Vorbim de o teroare a posibilităţilor multiple, de un paradox al libertăţii de alegere: cu cât e mai generoasă oferta, cu atât "clientul" se teme mai tare de o eventuală opţiune greşită. După cum au constatat psihologii, capcanele digitale ale iubirii se ascund cel mai adesea în contul de e-mail şi în tele­fo­nul mobil. Gadget-urile noastre au puterea de a de­clanşa in­cendiul geloziei: dacă înainte puteai găsi, în­tâm­plător, într-un buzunar al sacoului, note achitate la res­taurant sau chitanţe de la hotel, poate şi câte o scri­sorică înflăcărată de amor, acum poţi citi un schimb nesfârşit de e-mail-uri, uneori cu o precizie a detaliilor de-a dreptul înfiorătoare.

* Infidelitatea - funcţionează ca un steguleţ de semnalizare: ea scoate în evidenţă toate punctele slabe ale relaţiei din pricina cărora cel puţin unul dintre cei doi parteneri s-a simţit singur şi dispreţuit. Investigaţiile clinice şi studiile de laborator desfă­şurate pe tema infidelităţii conduc de regulă la con­cluzia că resorturile trădării trebuie căutate în relaţia însăşi. Partenerii nu devin infideli peste noapte. Cele mai multe dintre aventuri nu sunt nici măcar axate pe sex, ci constituie mai degrabă o tentativă de a com­pensa singurătatea resimţită în căsnicie, prin prezenţa cuiva dispus să acorde mai multă atenţie omului de lângă el. Când ambii parteneri îşi neglijează căsnicia, atitudinea lor deschide larg calea spre infidelitate: când nu se mai preocupă de sentimentele celuilalt şi trec cu vederea semnalele lui de insatisfacţie, când îşi păstrează propriile nemulţumiri pentru sine, doar în speranţa că astfel vor fi evitate conflictele.
Gottman îi sfătuieşte pe cei înşelaţi să nu pri­vească trădarea partenerului ca pe o ofensă personală şi să nu-şi frământe mintea cu întrebarea inutilă: "Ce are acela/aceea, iar eu nu am?". În schimb, dacă par­­tenerii se vor încumeta să analizeze împreună petele albe de pe harta relaţiei lor, ei au şansa de a o face din nou viabilă. Este necesar să se ajungă la un limbaj comun al iubirii, deoarece fiecare a venit de acasă cu limbajul său personal, învăţat în familie, în anii copilăriei şi ai adolescenţei. "Noi trebuie să ne exprimăm verbal dorinţele şi nevoile, în loc să presu­punem că partenerul le va descoperi singur. Cine aşteaptă ca partenerul să-l facă fericit se aşteaptă la prea multe", avertizează psihologii. Întotdeauna vor exista neajunsuri într-o relaţie, important este să le abordăm cu seninătate. În clipa când vom accede la această stare de calm şi de echilibru, vom avea un sentiment de imensă eliberare. În concluzie: nu vă încrâncenaţi! Gottman spune: "Reprezentarea pe care o avem noi despre fericire într-o relaţie este îm­prumutată dintr-un film hollywoodian." Însă cu asemenea aşteptări nerealiste, ne ridicăm noi singuri obstacole pe drumul vieţii.
Şi iată că, uneori, realitatea reuşeşte să fie mult mai emoţionantă decât ficţiunea. Cu puţin timp în urmă, a făcut înconjurul planetei povestea adevărată a doi bătrâni: Maxine şi Don Simpson din California. Fuseseră căsătoriţi vreme de 62 de ani şi au murit amândoi în aceeaşi zi, la numai patru ceasuri unul după celălalt. Fotografia care-i arată ţinându-se de mâ­nă pentru ultima oară a făcut să lăcrimeze mili­oane de oameni. Nepoata lor, Melissa Sloan, spune: "Nu i-am văzut niciodată certându-se. În ochii bu­nicului meu, bunica era mai preţioasă decât un dia­mant. O iubea mai presus de orice, o adora, pur şi simplu. Pentru ea ar fi fost în stare să meargă până la capătul lumii."
O astfel de iubire poate deveni regulă cu vala­bilitate generală? Fireşte că nu. Dar ea ne poate oferi o lecţie despre respect reciproc, valori comune şi funcţionarea ca echipă. În aceasta constă, de fapt, secretul unei iubiri de o viaţă, pe care, în final, nici moartea nu reuşeşte s-o spulbere. Maxine s-a stins cea dintâi: la şapte dimineaţa şi-a dat ultima suflare. Melissa Sloan a încercat zadarnic să-şi consoleze bunicul: "Când trupul ei fără viaţă a fost scos din cameră, sufletul lui a plecat dupa ea".

Puterea cuvintelor şi a gesturilor

Cheia unei relaţii fericite este comunicarea. John Gottman a identificat în studiile sale patru erori de comunicare, ce pun în ma­re pericol iubirea. Atitu­dinea critică, manifestată prin acuze şi prin jus­tifi­cări ale compor­ta­mentului propriu, subaprecierea şi dispreţuirea partenerului, ţinerea lui la distanţă şi retragerea în sine sunt, în descrierea metaforică a lui Gottman, "cei patru călăreţi ai Apocalipsei", vesti­torii sfârşitului. Ei anunţă o despărţire care ur­mea­ză să se producă după maximum şase ani. Şi cine în­târzie să răs­pundă la micile rugăminţi sau la dorinţele partenerului riscă să compromită fericirea relaţiei. Es­caladarea certurilor duce la creşterea tensiunii arteriale şi la secretarea unei cantităţi sporite de hor­moni ai stresului. În această stare, devine imposibilă o discuţie constructivă. Cuplu­rile care îşi păstrează umorul, chiar şi în împrejurări con­flic­tuale, schimbă uşoare atin­geri sau îşi spun câ­teva cu­vinte plă­cute, au con­side­rabil mai mul­te şanse de a realiza o con­vie­ţuire du­rabilă. Situaţiile ne­fe­­ricite, în care un par­tener se plân­­ge de ce­lălalt sau chiar îi adre­­sea­ză vorbe jignitoare, trebuie com­pensate de afir­maţii şi gesturi care conţin un mesaj pozitiv cât se poate de clar. Este important să-i facem mereu com­plimente parte­nerului, să-i re­cunoaştem calităţile şi să-i mul­ţumim. Numai cei ce stăpâ­nesc limbajul iubirii pot avea o relaţie stabilă, care le permite să se simtă îm­pliniţi.

Sărutul şi secreţia de cortizol

Iubirea ne menţine sănătoşi şi ne vindecă. E îndeobşte cu­noscut faptul că oamenii im­plicaţi într-o relaţie au o sănă­tate mai bună şi o speranţă de viaţă mai mare decât divor­ţaţii, văduvii şi persoanele singure. Mai multe studii ne arată că aceştia din urmă pre­zintă un risc cu 20% mai ri­dicat de a se îmbolnăvi de diabet, afecţiuni cardiovas­culare şi cancer. S-a constatat, de exemplu, că băr­baţii care se simt iubiţi de soţiile lor dez­voltă mai rar un ulcer duodenal. Şi că bărbaţii care suferă de o boală gravă au şanse mai bune de a-şi pre­lungi viaţa în cazul când sunt căsă­toriţi. La femei, se ma­nifestă un efect similar nu­mai atunci când ele con­sideră că au o căs­nicie fericită.
Cei care se iubesc sunt bucu­roşi să se alinte întruna. Şi, fără să se gândească la asta, ei fac un lucru benefic pentru sănătatea lor. De pildă, dez­mierdările stimulează secreţia de oxitocină, hor­monul ataşa­mentului. Unele studii legate de inves­tigarea afecţiunilor psi­hosomatice atestă, de ase­me­nea, acţiunea pozitivă a oxi­tocinei în tulburări ne­vro­tice şi în anxietate. Prin ur­mare, mângâierile ne fac fe­riciţi, reduc stresul şi con­so­lidează ataşamentul afectiv. În timpul sărutului se realizează un antre­nament al sistemului imunitar. Şi unde mai pui că se întâmplă într-un mod atât de plăcut! În cadrul unui ex­pe­riment, cercetătorii japonezi au reuşit să evi­den­ţieze în sân­gele participanţilor care se lă­sau mân­gâiaţi prezenţa unor pro­teine cu efect favorabil a­su­pra capacităţii naturale de apă­rare a organismului.

Iubire la distanţă

Oricine a făcut naveta între două lo­calităţi cu­noaşte acel du-te-vino emo­ţional între tristeţea despărţirii şi bucuria re­ve­de­­rii. "Relaţiile la distanţă au nevoie de un set de reguli proprii", declară Gott­man. Trebuie creată o punte de legătură între două universuri separate. Pentru aceasta, e necesar ca partenerii să sta­bilească de comun acord care este centrul de greutate al relaţiei lor şi în ce direcţie urmează să evolueze ea. Iubirea la distanţă impune o implicare totală din partea celor doi, o încredere absolută în fidelitate. În acelaşi timp, e important ca partenerii să nu-şi ascundă problemele şi trăirile nega­tive, ca să nu existe o linie de demarcaţie între cele două vieţi. Nu poţi veni în întâmpinarea ne­voilor celuilalt, dacă nu ştii ce se întâmplă cu el. De aceea, cura­joşii care se iubesc la distanţă trebuie să fie perfect sinceri şi să-şi acorde unul al­tuia un "avans" de încre­dere.

Un scepticism sănătos, în loc de încredere oarbă

Se consideră, pe drept cuvânt, că încrederea constituie funda­men­tul oricărei relaţii solide. Ho­tă­râtoare este însă respectarea unei măsuri rezonabile: "Încre­de­rea oarbă e categoric supra­apre­ciată", spune Gottman. Mai mult, el ne atrage atenţia că idealizarea tovarăşului de viaţă ar putea să dăuneze re­laţiei: "Un scep­ti­cism sănătos ne ajută să se­sizăm schim­bările de dispo­zi­ţie ale parte­nerului şi să ac­ţionăm la mo­mentul oportun, pentru a-i dezamorsa nemulţu­mirea." Această "încredere lucidă" este nece­sară, căci datorită ei avem posibilitatea să stopăm un proces care poate duce la infi­de­litate. Şi, în spe­cial la cuplu­rile tinere, in­fide­litatea este cel mai frecvent motiv de despăr­ţire. Dar mai pot fi salvate re­laţiile după trauma desco­pe­ririi unei legă­turi cu o terţă per­soană? O serie de studii efec­tua­te în SUA demonstrează că perechile care solicită ajutor cali­ficat, în scopul depăşirii acestui impas, au aceleaşi şanse de a-şi reface relaţia ca şi partenerii cu alte probleme.
Lecţia esenţială, dar totodată şi cea mai grea în ges­tionarea crizei declanşate de aventura par­te­nerului: cel înşelat nu tre­buie să interpreteze întâm­plarea ca pe o jignire personală. "Nu e cazul să vă întrebaţi «Cu ce am greşit eu?», ci «Ce anume a trezit sau a de­clanşat în tine acea per­soană stră­­ină?», «Ce n-am făcut eu bine, ca să cauţi rezolvarea în altă parte?». Un om înşelat nu se poate împăca din nou cu viaţa lui în doar câteva zile. Ca să izbu­teas­că aşa ceva, ar avea nevoie de o forţă suprauma­nă, însă, pe termen lung, el trebuie să lase trecutul în urmă şi să-şi îndrepte privirea spre vii­tor." Starea de inocenţă de dinaintea trădării va fi pierdută pentru totdeauna. În schimb, cuplurile sunt îndemnate să acumuleze noi experienţe po­zitive. "Ar trebui să se ocupe în mod deliberat cu lucruri care le fac plăcere, tocmai ca să se detaşeze de pro­blema lor."


sursa
http://www.formula-as.ro/2014/1140/asul-de-inima-45/regulile-de-aur-ale-iubirii-18412

luni, 11 mai 2015

Toți spun că unde este dragoste, este tot. Eu zic că unde nu este încredere, nu este nimic.

Toți pun dragostea în capul lucrurilor și uită de celelalte lucruri. 
Atunci când cineva te întreabă dacă vrei să fii într-o relație cu el și spui da, te gândești că îl iubești. Atunci când omul drag îți propune să fii alături pentru toată viața, spui da, pentru că știi că îl iubești. Atunci când cel de alături te roagă să îl înțelegi, să îl asculți sau să îl ierți, spui da, pentru că îți dai seama că îl iubești și că nu ar putea fi altfel. Atunci când te desparți de cineva, nu spui că nu îl mai iubești, pentru că îl poți iubi mult timp înainte. Spui că nu mai ai încredere. Și atunci, oare nu încrederea trebuie să stea în capul lucrurilor?

Dragostea nu apare pe neașteptate. Zic de dragoste adevărată, nu de emoțiile de la primele întâlniri și nici de simpatia pentru cineva. Dragostea nu e când îți plac sânii ei sau mușchii lui. Dragostea crește în timp, se dezvoltă prin fapte, prin gesturi, prin demonstrații. Ea merge mână în mână cu atitudinea, cu responsabilitatea într-o relație și cu încrederea. Degeaba iubești, dacă nu ai încredere în omul de alături. 
Așa, te vei întreba de fiecare dată pe cine iubești, dacă merită să-l iubești și cât va dura toată treaba asta cu dragostea. Să ai încredere în cineva e mult mai greu decât să te îndrăgostești în primul întâlnit care cică are cuvinte mai bune și bani mai mulți. Să recapeți dragostea poți, încrederea însă practic nu o recapeți niciodată.

Toți spun că unde este dragoste, este tot. Eu i-aș contrazice. Aș spune că unde este dragoste, este pasiune. Unde este dragoste sunt și dorințe, lucruri comune, dorința de a fi alături de celălalt, de a iubi. 
Dar asta nu înseamnă că este și încredere și liniște și dorința să construiești alături de cineva, nu pentru o zi sau mai ales pe-o noapte. Doar dragostea adevărată îi va face pe cei care iubesc să fie siguri de ce iubesc. Doar emoțiile sincere vor pune și responsabilitate în cuvinte. Și atitudine. Doar oamenii care sunt siguri de ce vor și ce sunt ei vor putea iubi corect, cât de straniu nu ar suna acest cuvânt corect. Iubiri sunt multe, dragostea e una. Și ea mereu apare atunci când este încredere. Încredere că el e omul tău. Încredere că ziua de mâine va fi la fel de bună, alături de el. Încredere că toate lucrurile merg așa cun trebuie și că mâine vei iubi la fel de mult, pentru că altfel nu paote fi.

Toți spun că unde este dragoste, este tot. Eu zic că unde nu este încredere, nu este nimic.

sursa
http://devorbacutine.eu/toti-spun-ca-unde-este-dragoste-este-tot-eu-zic-ca-unde-nu-este-incredere-nu-este-nimic/

duminică, 10 mai 2015

TRÃIASCÃ REGELE!

DE 10 MAI, SÃ NE BUCURÃM: 
"TRÃIASCÃ REGELE!"
Anul acesta se împlinesc 149 de ani de la începerea domniei lui Carol I 
- pe data de 10 mai 1866 
- si 69 de ani de la ultima sărbătorire a acestei zile 
- ca ziua natională a României - de 10 mai 1946.
IMNUL ROMÂNIEI: ''TRÃIASCÃ REGELE'' (1884-1948)
                                                                                                            Muzica: Eduard Hübsch
                                                                                                         Versurile: Vasile Alecsandri
Trăiască Regele
În pace și onor
De țară iubitor
Și-apărător de țară.
Fie Domn, glorios,
Fie peste noi,
Fie-n veci, norocos,
În război, război.
O! Doamne Sfinte,
Ceresc părinte,
Susține cu a Ta mână
Coroana Română!
Trăiască Patria
Cât soarele ceresc,
Rai vesel pământesc
Cu mare, falnic nume.
Fie-n veci, el ferit,
De nevoi, nevoi.
Fie-n veci, locuit,
De eroi, eroi.
O! Doamne Sfinte,
Ceresc Părinte,
Întinde a Ta mână
Pe Țara Română!

Variantă corală:

sâmbătă, 9 mai 2015

Coborarea mintii in inima

Pentru a-i fi de folos omului, indemnandu-l la cele bune, mintea trebuie sa asculte glasul sufletului, al inimii, fiindca de acolo primim ceea ce Dumnezeu vrea sa ne transmita.

Vibratia sufletului nostru este de 0,5 Hz. La nastere copilul are vibratia structurii rationale tot de 0,5 Hz adica comuniunea dintre suflet si ratiune este totala. In fiecare an, vibratia ratiunii unui copil creste cu 1 Hz pana la varsta de 21 de ani, pana la atingerea pragului de 21 Hz. Dupa aceasta varsta ar trebui ca ea sa scada ca urmare a inaintarii pe calea spiritualitatii, a meditatiei, a rugaciunii. Daca insa vibratia structurii rationale creste in continuare, atunci apare uzura creierului in gol, fara a fi in corelatie  cu sufletul. Cand valoarea se apropie de 48 Hz, numarul de ganduri pe unitatea de timp e prea mare, e prea mult zgomot, se uzeaza creierul si apare imbatranirea precoce. Peste 50 Hz pot aparea boli mentale.

Pentru a avea mintea coborata in inima trebuie sa ajungem ca structura rationala sa poata auzi din nou sufletul, adica sa-si coboare frecventa, functionand asemenea copiilor. Aceasta nu inseamna un comportament infantil intrucat ceea ce receptionam de la suflet corespunde cu ceea ce avem de facut in viata. Cand Iisus spunea ca trebuie sa fim asemenea copiilor pentru a intra in imparatia cerurilor, El se referea si la acest aspect al functionarii creierului. Atingerea frecventei de 0,5 Hz, cea de la nastere, inseamna controlul complet asupra organismului si inducerea starii de vindecare.

Stiinta clasifica aceste frecvente ale creierului in unde beta, alfa, teta, delta ( in ordine descrescatoare cu frecventa). Cele beta au frecventele cele mai ridicate si corespund momentelor in care desfasuram activitati ce necesita concentrare, focalizare, atentie. Undele alfa sunt asociate cu starea starea de relaxare, creativitate; cele teta cu meditatia si starea premergatoare somnului iar cele delta sunt caracteristice somnului. Undele beta sunt benefice daca frecventa lor este situata in limita de jos a intervalului beta, intre 14 si 21 Hz, ceea ce corespunde unei concentrari calme, pozitive. Exista persoane care desfasoara activitati ce necesita concentrare si cu toate acestea ele se afla in starea alfa. Frecventele alfa si cele mai joase inseamna de fapt " Dumnezeu ma conduce " in timp ce frecventele beta inseamna " eu stau la conducere ".

Putem influenta doar in mod indirect vibratia la care lucreaza creierul. Oricum, constientizarea acestui mod de functionare este primul pas pentru a merge in directia dorita. O functionare buna a structurii rationale inseamna sa tinem seama de tot ceea ce ne inconjoara si sa interactionam cu aceste lucruri inconjuratoare, dar mai ales cu cele care traiesc in jurul nostru. Astefl realizam o buna corelare cu universul Tatalui. Acest mod de functionare trebuie sa incercam sa-l mentinem cat mai mult timp, pe toata durata zilei.
Exista mai multe metode care ajuta la scaderea vibratiei creierului, la coborarea mintii in inima si linistirea ei. Multi calugari folosesc pentru aceasta rugaciunea inimii care inseamna sincronizarea cu respiratia a rugaciunii "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu pentru rugaciunile Maicii Tale miluieste-ma pe mine pacatosul". Multe tehnici de meditatie, introspectie au acelasi rol, de a invata mintea sa colaboreze cu sufletul, sa se subordoneze lui. In viata de zi cu zi ne sunt de folos ruperile de ritm, care ne scot din gandurile care se perinda in capul nostru. Asta se intampla de exemplu cand observam o floare frumoasa si ramanem uimiti de frumusetea ei, vazand de fapt in ea frumusetea lui Dumnezeu. Cand discutam cu cineva, mintea coborata in inima inseamna ca il ascultam pe omul respectiv fara a ne gandi in alta parte; cerem insa sufletului parerea referitor la tot ceea ce ni se spune si transmitem omului din fata noastra doar ceea ce vine
prin suflet de la Dumnezeu. A faptui ceva avand mintea in inima inseamna constientizarea ca Dumnezeu e cel care lucreaza prin noi; daca insa consideram ca noi suntem cei care facem totul, mintea nu mai sta in inima si devine agitata fiindca incearca sa controleze si organizeze ea totul.

Calitatea somnului influenteaza si ea vibratia creierului. Pe durata somnului, o parte din suflet se duce la Tatal Ceresc unde primeste tot ceea ce are nevoie pentru buna desfasurare a zilei care  urmeaza. E bine ca o parte mai mare din suflet sa se degaje astfel in timpul somnului, ceea ce corespunde unui somn profund, cu vibratie scazuta a creierului. Aceasta se obtine in masura in care reusim sa ne abandonam cu totul Tatalui Ceresc, fara nici o frica, fara nici o retinere, cu toate grijile si problemele noastre.
Cand mintea este coborata in inima se observa prin calitatea luminii spirituale pe care o emanam. Lumina emanata de Tatal Ceresc e asa stralucitoare incat e necesar ca heruvimii si serafimii sa stea in jurul Lui pentru a transmite mai departe aceasta lumina in forma in care celelalte creatii o pot percepe. Lumina din noi care vine din scanteia divina, trecand prin suflet e si ea frumoasa, stralucitoare, pura. O minte agitata, plina de felurite ganduri, opacizeaza aceasta lumina si o face sa isi piarda din stralucire. O minte coborata in inima lasa aceasta lumina sa treaca mai departe neperturbata, luminandu-i si pe cei din jur. 

http://caleaiubirii.blogspot.ro/2012/09/ce-inseamna-coborarea-mintii-in-inima.html

vineri, 8 mai 2015

Nimic mai mult si nimic mai putin decat IUBIREA

Chiar langa inima fiecaruia, se ascunde de ochii nostri un imens focar de energie spirituala. O energie care daca am reusi sa o stapanim ne-ar face viata mult mai simpla si mai frumoasa. Simtim uneori fiorii iubirii, in momente in care anumite intamplari genereaza in noi un surplus de energie sau in momente in care ne amintim cu emotie de o iubire demult apusa. In astfel de momente, toate canalele energetice subtile ale aurei conduc mai multa energie spre inima spirituala – spre centru focar al iubirii. Atunci cand acest centru este in plina activitate traim pe deplin iubirea asa cum ar fi normal sa o traim cat mai frecvent.

Se spune ca starea noastra naturala ar fi sa simtim permanent starea de iubire si ca numai datorita slabei energizari a acestui centru focar simtim ca iubim pe apucate. Uneori da, alteori ba.

Un mic test pentru tine

Un test cu o singura intrebare, simti ca oferi sau simti ca primesti iubire? Am intalnit persoane care mi-au spus ca nu pot sa simta ca sunt iubite. Am intalnit persoane care mi-au spus ca nu pot iubi. Am intalnit si persoane care mi-au spus ca se simt iubite si iubesc.
Acest centru focar de energie se alimenteaza cu energie din univers : in momentul in care primeste energie incepi sa simti ca esti iubit/iubita. In momentul in care din centru focar pleaca energie spre cineva sau ceva – incepi sa simti ca iubesti la randul tau.
Totul este un joc de a primi energie si a oferi energie. In cazul acesta energia se numeste iubire. Asa cum culoarea rosie e tot lumina dar care poarta in ea numai o anumita informatie (frecventa de vibratie), tot asa si iubirea este una dintre frecventele de vibratie ale energiei din univers. Fiecare tip de energie difera prin efectele asupra noastra, tocmai datorita informatiei diferite pe care o poarta. Si pentru fiecare energie diferita exista un instrument diferit pentru a o recepta in aura.

De aceea iti spuneam ca sunt 7 categorii de energie, fiecare cu poarta sa de intrare in aura – adica cele sapte focare de energie.

Cum iti dai seama cata energie circula prin focarele tale

In mod natural focarele de energie se inchid pe masura ce copilul creste daca nu devine constient de ele. Focarul de energie al iubirii este situat in dreptul regiunii inimi, acolo se incruciseaza milioane de canale care poarta energie inspre acest loc. Fiecare canal inseamna energie si informatie diferita pentru finta umana. Fiecare dintre noi avem aceste focare energetice activate (pline cu energie) in mai mica sau mai mare masura. Daca ne referim numai la focarul energetic al inimii atunci putem sa ne dam seama daca este sau nu activat la o persoana prin urmatoarele caracteristici.

Stim ca acest focar energetic are efecte asupra psihicului uman prin starile emotionale. Stiti ca la nivelul sternului se afla o glanda care se numeste “glanda copilariei” pentru ca secreta hormoni numai pana in adolescenta? Ei, un lucru interesant s-a descoperit de catre medici – persoanele care si la varste adulte se simt ca niste copii – au suflet de copil si au inca capacitatea de a se juca cu inocenta copilariei, au inca activata aceasta glanda (este vorba de timus). Daca esti o persoana care ai trecut de copilarie, dar nu te dai in laturi de la jocurile adolescentilor si copiilor atunci sa stii ca focarul energetic al inimii este activ si ca prin el circula energie.

Vreau insa sa iti atrag atentia asupra unui aspect important. O necesitate a acestor focare de energie este ca energia lor sa fie echilibrata. Ce inseamna aceasta?! Degeaba am multa energie acolo, daca nu sunt in stare sa o controlez. Nu pot sa fac nimic cu ea. E ca si cum ai avea o masina prea puternica pentru abilitatile tale de control. Probabil ca ai auzit deja despre Yin si Yang (din mistica chineza). Yin-ul simbolizeaza energia (vazuta cantitativ), iar Yang-ul simbolizeaza pe cel care controleaza aceasta energie (capacitatea de control si autocontrol). O intreaga filozofie a rezultat din conceptul Yin – Yang, dar nu e timp pentru aceasta aici si acum.

Am amintit de control si autocontrol pentru a nu cadea intr-o greseala frecventa. Daca ceva te-a induiosat asa de tare incat nu ai putut sa iti controlezi lacrimile, daca ti s-a facut mila de cineva si ai inceput sa plangi la o secventa dintr-un film asta inseamna ca ai energia activata in focarul inimii – dar numai energia de tip Yin. Lipseste cea de tip Yang, adica capacitatea de a o controla. E ca si cum ai avea jumatate de energie. De ce e nevoie de energie tip Yang (control)? Pentru ca fara aceasta energie (yang), oricat de multa ar fi energia iubirii, ea se disperseaza cu usurinta.

Traim intr-un univers predominant Yin, in care energiile de tip Yang sunt exilate si uitate. Din aceasta cauza apar excesele in orice directii. In cazul energiei primului focar – prea multa energie vitala, dar de tip Yin duce la ingrasare si la stari de teama si angoasa nejustificata. La focarul urmator – energia sexuala – faptul ca predomina energia Yin duce la lipsa controlului in viata sexuala, dorinta erotica fiind urmata ca o obsesie necontrolata. La nivelul focarului energetic trei – energia vointei – prea mult Yin duce la exacerbarea violentei si a mandriei. Iar la nivelul energiei inimii – prea mult Yin duce la o viata emotionala dezorientata, dependenta de iubirea altcuiva.

Articol de MARIUS SIMION

http://online.avantajlastart.net/spiritualitate/energia-iubirii-%E2%80%93-focarul-energetic-al-inimii/

https://fiituinsutimaa.wordpress.com/2014/04/21/focarul-energetic-al-inimii/

joi, 7 mai 2015

Rabindranath Tagore

În temeiul versurilor sale profund sensibile, proaspete și frumoase, prin care, cu un meșteșug desăvârșit, a izbutit să facă din gândirea sa poetică, rostită în propriile-i cuvinte englezești, o parte integrantă a literaturii occidentale“ (Laureații Premiului Nobel pentru Literatură – Almanah „Contemporanul“, 1983 , pag 101
Aceasta a fost motivația decernării premiului Nobel lui Rabindranath Tagore în anul 1913.
Fiu al lui Debendranâth Thâkur, unul din fondatorii mișcării „Brahmo Samaj“, Rabindranath Tagore , numele europeinizat al lui Rabindranâth Thâkur (n. 7 mai 1861, Jorosanko, Calcuta — d. 7 august 1941) a fost un scriitor și filosof indian din provincia Bengal, supranumit Sufletul Bengalului și Profetul Indiei moderne,Tagore a crescut într-o famile de artiști și reformatori sociali și religioși, opuși sistemului castelor și favorabili unei ameliorări a condiției femeii indiene. Tagore și-a făcut studiile la Calcutta și în Anglia, unde a studiat dreptul. În 1906, după divizarea Bengalului, aderă la mișcarea naționalistă indiană. Tagore este cunoscut atât ca poet, cât și ca filosof, însă aceste două calități sunt greu de separat în cultura indiană, în mod implicit filosofia este permanent prezentă în poezia sa. S-a interesat de problemele educației și, în 1921, reorganizează Universitatea „Vishba-Bharati“ din Shantiniketan, unde însușirea culturii indiene este accesibilă atât studenților indieni, cât și celor străini. În 1951 a fost recunoscută ca Universitate internațională de stat. 
A început să scrie poezii încă de la vârsta de 17 ani. Operele sale au fost scrise în dialectul bengalez, pe care Tagore le traducea el însuși în limba engleză. A fost cel mai important scriitor indian din epoca colonială. Tagore a scris poezii, povestiri, romane, drame și eseuri filosofico-pedagogice. Opera sa literară cea mai faimoasă este culegerea de poezii „Grădinarul“ sau „Ofranda lirică“ (1913). Alte opere mai cunoscute sunt romanul „Căminul și lumea“ (1910), drama „Oficiul poștal“ (1912). Scrierile sunt pătrunse de o adâncă religiozitate și reflectă admirația pentru natură și pentru patria sa, India. Începând cu anul 1929 a început să se ocupe cu pictura, a fost și compozitor al mai multor cântece cu caracter popular. Imnurile naționale ale Indiei și Bangladeshului sunt compuse pe cuvintele unor poeme ale lui Rabindranath Tagore. A fost primul scriitor din Asia care a fost laureat cu Premiul Nobel pentru Literatură (1913). (Conform Wikipedia)

12 de cugetări minunate ale acestui monument de înțelepciune. 
  1. Iubirea este cea mai înaltă fericire la care poate ajunge omul, căci numai prin ea cunoaște că el este mai mult decât el însuși, că e una cu totul.
  2. Credința este pasărea care cântă când zorii nu au apărut încă.
  3. Copacii sunt efortul nesfârșit al pământului de a vorbi cu cerul.
  4. Adevărul mărunt se exprimă prin vorbe; Adevărul mare se exprimă prin tăcere.
  5. Dacă nu poți să accepți adevărul din exterior, trebuie să te împaci cu minciuna din interior.
  6. Cerul sărută pământul prin ploaie, pământul sărută cerul prin flori.
  7. Am închis ușile să nu intre greșeala; m-a întrebat atunci Adevărul: “Acum pe unde să intru eu?”
  8. Iubirea e plenitudinea. Ea nu cerșește, ea dorește.
  9. Dacă există în lume o forță, care să depășească frica pe deplin, să nimicească orice pericol, să rămână nepăsătoare față de orice pagubă chiar și față de moarte, această forță este iubirea.
  10. Nu te teme de clipă. Așa cântă glasul eternității.
  11. Este simplu să fi fericit, dar e foarte greu să fi simplu.
  12. Numai acela este liber care iubește libertatea pentru el și care este bucuros să o extindă și asupra altora.

Aripi

Am iesit pe aripile primei raze de lumina
si mi-am urmat drumul prin singuratatile lumilor,
lasand urma mea pe atatea stele.

Blandete

Iata ceasul de pace si de cantare,
fata catre fata cu Tine,
binecuvantarea vietii mele,
in linistea acestui bland popas!

Calator

Calatorul trebuie sa bata la toate portile inainte
de a ajunge la a sa.Trebuie sa ratacim prin toate lumile din afara
pentru a ajunge in sfarsit la templul cel mai launtric.

Dragoste

Cand soarta darnica devine avara
si flacara dragostei fumega stinsa;
cand mangaierile si cand surasurile
ti-s dramuite sau ti-s respinse;
cand toti prietenii te-au dat uitarii
si toti datornicii te trag de maneca
e vremea, Poetule, sa-ti zavorasti usa,
si sa-ti apropii cuvant de cuvant
si ritmuri de ritmuri sa le alipesti.

Eternitate

Nu te teme de clipa. Asa canta glasul eternitatii.

Har

Caut har inaintea Ta,
ingaduie-mi o clipa odihna langa Tine!
Lucrarile ce le fac,
le voi sfarsi mai apoi.

Iubire

Daca iubirea de viata
s-ar dezamagi in moarte,
atunci cancerul dezamagirii
ar roade maduva a toate,
iar stelele si-ar tot zbirci lumina,
pina s-ar face negre-n intuneric...




miercuri, 6 mai 2015

ARMONIA IMBRATISARII DINTRE UN BARBAT SI O FEMEIE

O armonie care poate fi contemplată în frumusețea Creației, în frumusețea munților, în infinitul mării, în frumusețea cerului înstelat, în varietatea florilor – și toate aceastea sunt interpretate doar de bărbat și femeie!

Toate acestea sunt doar cadrul iubirii dintre un bărbat și o femeie, se află în slujirea lor. Armonia acestui cadru este infinită. Cu cât mai frumoasă va fi armonia dintre bărbat și femeie. Nu este nimic pe lume atât de asemănător cu Dumnezeu decât armonia îmbrățișării dintre un bărbat și o femeie.

Nici o poezie din lume nu poate spune explica profunzimea iubirii dintre bărbat și femeie, nici un cântec nu poate spune ce este iubirea . Deoarec e iubirea dintre soți este imaginea chipului și a asemănării lui Dumnezeu.

Niciodată Dumnezeu nu se rușineaza de iubirea între bărbat și femeie. Dumnezeu și-a arătat chipul său într-un soț și o soție, a ascuns aici secretul Creației. A arătat nu numai cine este prezent în această relație dar și secretul cum ar putea să fie societatea.

În inima familiei nu e înscris numai viitorul fiilor ci e înscris viitorul întregii societăți; cum funcționează familia așa va funcționa societatea. Când se termină iubirea familiei se termină și iubirea societății. Dacă în familie domnește egoismul, în societate se va multiplica egoismul.

În interiorul familiei avem secretul viitorului omenirii. În familie există expresii care sunt maxime ale înțelepciunii omenești.

Există însușiri pe care nimeni nu le poate experimenta în afara familiei: complementaritatea nu există atât de unită și de distinctă decât între bărbat și femeie. Co- responsabilitatea: nu există nici o societate din lume care să fie atât de coresponsabilă precum familia.

În nici un alt loc, în nici o congregatie religioasă nu există o atât de bună organizare ca și în familie. Ce frumoasă este împreună-prezența, locul în care se trăiește iubirea în mod intens, deoarece chiar și absența devine prezență. Dacă un fiu se întoarce acasă este mult mai prezent în inima noastră decât dacă ar fi fost tot timpul acasă.

Familia este cel mai mare expert al iubirii. Nici o pedagogie nu este atât de capabilă să învețe iubirea precum familia!

Papa Ioan Paul II-lea spune în Familiaris Consortio: spiritul pe care Domnul îl revarsă peste toți ne dă o inimă nouă și face pe bărbat și pe femeie capabili să se unească cu Cristos în mod dezinteresat.

Nu există un acoperiș care să închidă iubirea. Când pare că cei doi nu mai pot să se iubească, se poate începe din nou. Ca și Isus pe cruce devenim capabil de a ne iubi. Murind, Isus ne face un dar și mai mare.

Toate acestea sunt scrise în cartea Puterile familiei.

Este doar nevoie să intrați în harul sacramentului căsătoriei.

Cealaltă carte este Taina căsătoriei. Aici se explică ce înseamnă că am fost botezați și care e trecerea de la botez la căsătorie.

Odată căsătoriți, ce devin, ce pot face soții cu harul spiritului sfânt? Veți înțelege la cununie ce anume se sfințeșete prin sacramentul căsătoriei. Pentru că fiecare dintre miri a fost consacrat la botez, mir, euharistie. Relația lor de iubire este consacrarea căsătoriei. Spiritul sfânt locuiește în relația de iubire. Fiecare gest dintre bărbat și femeie este pătruns de lumina spiritului. Când soții fac dragoste sunt pătrunși de puterea spiritului și își comunică iubirea divină. Ei se ajută reciproc să trăiască iubirea lui Dumnezeu.

Fiecare familie, prin sacramentul căsătoriei devine Biserică domestică! Deoarece aici este prezent Isus.

Această iubire reciprocă îi conduce spre Biserica. La liturghia duminicală se înțelege secretul Euharistiei, al nunții mai mari care este Euharistia: a iubi precum Isus iubește!

În ultima carte Liturghia familiei se explică cum Isus este prezent prin iubire, soții sunt părtași la iubirea lui Isus. Fiecare gest de iubire este o arătare, o explicare a iubirii lui Isus care ni se dăruiește total.

Căsătoria în sine este un act liturgic, de preamărire a lui Dumnezeu prin Isus Cristos în Biserică.

Orice gest în familie dăruiește glorie lui Dumnezeu; cum trăim în casa noastră, prin modul nostru de a ne îmbrăca, oferim glorie lui Dumnezeu prin mângâieri și îmbrățișări. Vom înțelege astfel că salvarea căsătoriei și a familiei îi revine doar lui Dumnezeu. Nu există o salvare a iubirii familiei fără Isus Cristos. Nu există nici o mântuire fără Cristos. În Italia mulți merg la psiholog, avocat, sociolog, dar numai Isus mântuiește planul, proiectul de iubire dintre bărbat și femeie. Am văzut multe cupluri care au început să crească atunci când l-au recunoscut pe Cristos.

Spiritul Sfânt care este în mijlocul nostru să pătrundă în imimile noastre. Ascultați ceea ce Spiritul Sfânt dorește să vă spună !

Parintele Renzo Bonetti – Italia

https://fiituinsutimaa.wordpress.com/2014/07/09/armonia-imbratisarii-dintre-un-barbat-si-o-femeie/

marți, 5 mai 2015

Iubirea, eterna poveste

Unde există iubire, miracolele apar întotdeauna.
Aceasta este cu putinţă pentru că, înainte de toate, DUMNEZEU este iubire.

Iubirea ne permite să ne transformăm ca prin farmec, într-un mod plăcut şi uşor. Datorită câmpului său magic care apare în jurul nostru, iubirea ne permite să construim o lume mai bună. 
Iubirea face să apară în mod spontan în fiinţa noastră dăruirea de sine, bunătatea, altruismul, bunăvoinţa, fericirea, încântarea, compasiunea...

Iubirea este cel mai puternic elixir magic, pe care fiecare dintre noi îl avem oricând la dispoziţie. Tocmai de aceea, este minunat să-l savurăm fără încetare.

Pentru că iubirea vine de la DUMNEZEU şi pentru că DUMNEZEU este înainte de toate iubire, prin intermediul energiei tainice a iubirii intrăm într-o comuniune profundă, amplă şi instantanee cu DUMNEZEU Tatăl. 
Aceasta explică, printre altele, starea de fericire, extazul, entuziasmul, bucuria, încântarea şi exaltarea care apar în fiecare dintre noi atunci când iubim.

Scufundându-ne plini de extaz în inimă,
descoperim totul cel vast şi nebănuit.
Acolo Îl găsim pe DUMNEZEU
care ne aşteaptă misterios şi veşnic răbdător.
Noi înşine existăm acolo şi suntem revelaţi
în profunzimile sufletului ca o divină capodoperă.
Din preaplinul de iubire care ne apare atunci,
dăruim mereu iubire celor care vin către noi
şi sunt pregătiţi să o primească.
Astfel devenim un stâlp uriaş de lumină
în jurul căruia creşte şi înfloreşte viaţa spirituală.
Rând pe rând abandonăm astfel toate vălurile
care ne acoperă şi ajungând la esenţă ne revelăm
veşnicul Sine, care este o scânteie din DUMNEZEU Tatăl.
Descoperindu-L pe DUMNEZEU, descoperim astfel totul,
şi apoi încântaţi avem revelaţia că, în realitate,
totul se oglindeşte în inima noastră.
Iubirea ne inundă ca un fluviu tumultuos fiinţa
şi devine hrana cea magică a sufletului
atât pentru noi, cât şi pentru ceilalţi.
Prezenţa lui DUMNEZEU în noi este
un Soare de lumină divină, fericire şi inspiraţie.
Atunci când iubim frenetic şi fără măsură,
urmăm cu uşurinţă şi îmbătaţi de extaz
calea regală a inimii extaziate de prezenţa lui DUMNEZEU.
Descoperim apoi mereu că inima are raţiuni
pe care raţiunea nu le cunoaşte.
Iubind totul Creaţiei Sale,
DUMNEZEU se oglindeşte fără încetare în noi
şi atunci Îl savurăm pe DUMNEZEU
sub forma iubirii nesfârşite.
Atunci inima îmbrăţişează totul
şi iubirea devine sângele pe care îl simţim
pulsând fără încetare în întregul univers.
Descoperim astfel, mintea cea plină de înţelepciune
a lui DUMNEZEU care se află dincolo de tot şi de toate.
Ea este în veşnicie prezentă în întregul univers.
Gândurile lui DUMNEZEU s-au materializat
într-un anume mod şi au manifestat în final
cele trei universuri.
Iubirea Sa învăluie în veşnicie totul.
Întregul MACROCOSMOS se oglindeşte în noi
şi fiecare dintre noi este una cu el.
Chiar dacă nu bănuim deocamdată aceasta,
DUMNEZEU este în noi şi noi suntem fără încetare în El.
Devenind o picătură ce se reintegrează
în marele ocean al manifestării,
viaţa divină se revarsă în noi şi astfel extazul ne topeşte.
Atunci când iubeşti fără măsură
eşti îmbrăţişat de tot şi cuprinzi cu inima
totul ce ţi se revelează în oceanul cel misterios al manifestării.
Abia atunci descoperim că tot ceea ce s-a trezit în noi
există în afara noastră în veşnicie
şi DUMNEZEU contemplă totul de dincolo de toate.
Atunci realizăm că suntem nemuritori
şi nu vom muri niciodată.
Pentru noi atunci iubirea este totul
şi bucuria iubirii ne expansionează în nemărginire.

Articol preluat de pe www.yogamagazin.ro

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com