„Cerul şi Pământul vor trece dar cuvintele mele nu vor trece“ - Christos-Iisus

Ce i-a dat Misteriul de pe Golgota omului? În faţa omenirii, o dată cu Misteriul de pe Golgota s-au aflat o sumă de evenimente naturale, un stâlp de nor sau de foc? Nu, în faţa oamenilor stătea un om, Christos-Iisus. Odată cu Misteriul de pe Golgota s-a împlinit cumva, din natura tainică, ceva asemănător cu despicarea apelor mării pentru ca poporul lui Dumnezeu să poată trece? Nu, în faţa oamenilor stătea un om. El îi face pe paralitici să meargă, deschide ochii orbilor. Aceste lucruri sunt înfăptuite de un om.
Evreul trebuia să privească natura pentru a găsi în ea pe cel pe care-l numea Domnul Dumnezeul său. Acum putea fi privit un om şi se putea spune că în el trăia Dumnezeu. Păgânul trebuise să fie iniţiat, sufletul său a fost nevoit să iasă din corp ca să se afle în prezenţa fiinţei care este Christos: Pe Pământ, el nu putea bănui prezenţa lui Christos. El putea să ştie doar că Christos era în afara Pământului. Acum, ceea ce trăia în afara Pământului coborâse pe Pământ, primise un corp omenesc.
În Christos-Iisus stătea, ca om în faţa celorlalţi oameni, fiinţa în faţa căreia se găsise, în Misterii, sufletul liberat de corpul său. Ce rezultă de aici? Rezultă că, din acest moment, forţele pierdute de către om de la începutul evoluţiei pământeşti, aceste forţe prin care îi este garantată nemurirea, au venit din nou către el prin Misteriul de pe Golgota. În biruirea morţii pe Golgota se află obârşia forţelor care au putut aprinde din nou în sufletul omenesc forţele pierdute. Şi cursul evoluţiei pământeşti va fi de acum în aşa fel încât, cu cât omul îl va primi mai mult în sufletul său pe Christos, cu atât mai mult va descoperi ce anume din el poate iubi şi dincolo de moarte, ceea ce înseamnă că el poate sta ca individualitate nemuritoare în faţa Dumnezeului său. De aceea, numai după Misteriul de pe Golgota a devenit adevărat cuvântul: „Să-L iubeşti pe Dumnezeul tău mai mult ca orice şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“
Voinţa a fost dată din rugul aprins, prin Decalog. Înţelepciunea a fost dată prin Misterii. Dar iubirea a fost dată prin faptul că Dumnezeu s-a făcut om în Christos-Iisus. Iar garanţia că putem să iubim dincolo de moarte şi că prin forţele regăsite ale sufletului nostru poate fi întemeiată o comunitate a iubirii între om şi Dumnezeu şi între toţi oamenii, această garanţie datează de la Misteriul de pe Golgota. Sufletul omenesc a regăsit în Misteriul de pe Golgota ceea ce pierduse de la obârşiile Pământului, forţele sale slăbind tot mai mult.
Trei forţe în trei mădulare sufleteşti umane: voinţă, înţelepciune şi iubire! În această iubire, sufletul îşi percepe relaţia sa cu Christos. Cred că putem fi profund convinşi că orice progres în cunoaşterea lui Christos este un câştig real pentru sufletul omenesc şi că, dacă privim relaţia sufletului omenesc cu Christos, vedem iar clar că, înainte de Misteriul de pe Golgota, între sufletul omului şi Christos era un fel de văl, că acest văl a fost sfâşiat prin Misteriul de pe Golgota şi că putem spune pe bună dreptate: Prin Misteriul de pe Golgota o fiinţă cosmică a intrat în viaţa Pământului, o fiinţă suprapământească s-a unit cu Pământul.
Ne va fi de ajuns să spunem un singur cuvânt şi vom înţelege cum trebuie să-şi înfăţişeze omul nemurirea sa; este vorba de cuvântul iubire. Tot ceea ce am spus despre nemurire putem apropia de ceea ce desemnează acest cuvânt. Iubirea nu este un lucru pe care să îl putem dobândi prin voinţă. Ea nu este ceva ce dobândim prin înţelepciune. Iubirea trăieşte în domeniul sentimentului, dar noi ştim şi trebuie să recunoaştem că sufletul nostru n-ar putea fi pe deplin uman dacă nu s-ar putea impregna de iubire. Când aprofundezi natura sufletului omenesc îţi dai seama că acesta n-ar mai fi el însuşi dacă n-ar putea să iubească.
Să ne imaginăm acum că, trecând prin poarta morţii, ne-am pierde individualitatea, ne-am uni cu Atotdivinul. Am fi în sânul acestei divinităţi, am face parte integrantă din ea, dar n-am mai putea să-l iubim pe Dumnezeu, am fi chiar în El. Iubirea n-ar mai avea sens dacă noi înşine am fi în Dumnezeu. Suntem forţaţi să admitem că, dacă nu ne-am putea păstra individualitatea dincolo de moarte, am pierde, la moarte, facultatea de a iubi, iubirea ar lua sfârşit odată cu individualitatea. O fiinţă nu poate iubi decât ceea ce este deosebit de ea; dacă vrem să continuăm să-L iubim pe Dumnezeu dincolo de moarte, trebuie să ne păstrăm individualitatea după moarte, trebuie să ducem prin moarte ceea ce aprinde iubirea în noi. Pentru ca omul să înţeleagă semnificaţia Pământului, el a trebuit să fie lămurit asupra nemuririi sale în aşa fel încât să-şi dea seama că fiinţa sa este inseparabilă de iubire. Nici voinţa, nici înţelepciunea nu-i pot da omului ceea ce are el nevoie. Numai iubirea o poate face.
Ce fusese deci întunecat în cursul evoluţiei umane pe Pământ? Să luăm pe evreu, sau pe păgân: ceea ce fusese întunecat la ei era conştienţa dincolo de moarte. Conştienţă există între naştere şi moarte; în afară de naştere şi moarte este întuneric, din conştienta în trupul pământesc nu rămâne nimic. „Cunoaşte-te pe tine însuţi“, se citea la intrarea sanctuarului grec, ca cea mai sacră chemare adresată omenirii. Însă omul nu putea răspunde la aceasta decât: Da, dacă rămân legat în trup cu sufletul meu aşa cum sunt ca om pământesc, eu nu mă pot recunoaşte în acea individualitate care poate iubi dincolo de moarte. Aşa ceva nu pot! A şti că dincolo de moarte poţi iubi ca individualitate, aceasta era ceea ce pierduseră oamenii.

SURSA
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA155/GA155_CCF1.html

Anomaniile Pamantului

RUGACIUNEA INIMII (ISIHASMUL)

Cuvantul isihasm vine de la termenul grecesc isihia, care inseamna liniste, tacere interioara. Isihasmul este una dintre cele mai directe si pure (libera de dogmatism ori inchistari religioase) cai de a atinge iluminarea spirituala. Toti marii sfinti ortodocsi au practicat isihasmul sau cel putin au abordat tehnicile speciale de control, transcendere a mintii ori focalizare a atentiei in interior (pantece, inima etc) caci dupa cum spune Sf. Grigorie Sinaitul dar si altii "e cu neputinta sa se mantuiasca cineva fara atentie amanuntita si fara paza mintii".

Cartea de capatai a isihasmului nu este Biblia ci Filocalia - o culegere a experientelor si invataturilor spirituale relatate de mari sfinti ori discipoli ai acestora. Practica de baza a isihasmului consta din rugaciunea inimii sau a mintii. Rugaciunea inimii include mai multe etape, pana la practica ei desavarsita. Stadiul suprem al acesteia fiind realizeazarea efectiva a contopirii cu Dumnezeu; transcenderea iluziei "desertaciunii" acestei lumi si dizolvarea mintii prin identificare cu constiinta divina.

"Minte care se intoarce in ea insasi si mai presus de ea spre a se uni cu Dumnezeu"
Sf. Grigore Palama

In aceatsa ultima etapa nu se mai pot rosti cuvinte, rugaciunea dispare, si orice mijloc al acesteia ramane doar o traire pura inefabila lipsita de orice obiect intr-un profund extaz mistic "rapire extatica" care poate dura zile in sir. In acest stadium sunt revelate marile mistere, trairile coplesitoare "pe care nici un muritor nu le-ar banui". Adevarata realitate perceputa deja la o dimensiune unde timpul si spatial, forma, lumina si insasi actul intelegerii or al cunoasterii sunt transcese dupa cum spune si Sfantul Dionisie Areopagitul:

"Dumnezeirea nu este nici suflet nici minte nici parere nici ratiune, nu poate fi exprimata, nici inteleasa…nici stiinta nici adevar nici imparatie nici unitate nici bunatate nici duh nici paternitate nici filiatie, ea scapa oricarui rationament de a o numi ori cunoaste. Nu e nici intuneric, nici ratacire…despre ea nu se poate afirma ori nega nimic in mod absolut dar este totodata Cauza unica si desavarsita a tuturor fiind transcendenta, fiind libera de toate si mai presus de toate." din lucrarea Teologia Mistica

RUGACIUNEA INIMII (sau a mintii)

Aceasta cuprinde o serie de tehnici structurate pe mai multe etape echivalente nivelului de practica. Rugaciunea inimii este nestemata invataturii si meditatiei crestine. Azi din pacate, isihasmul se mai practica in putine locuri pe glob. Rugaciunea inimii este mult superioara rugaciunii obisnuite caci ea sporeste necontenit puterea de concentrare si creste profunzimea perceptiei si aduce linistea sufletului, o stare permanenta de beatitudine pentru cel care se roaga.
Rugaciune inimii:

"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul(a)."

Treptele rugaciunii inimii

Acestea difera. Dupa unii parinti sunt 8, dupa altii doar 3 sau 5, dar o varianta generala dupa Filocalia ar fi aceasta:
1) Rugaciunea mintii: - primul stadium al rostirii in care mintea repeat neincetat: "Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul(a)." Aici intreaga atentie este focalizata pe aceasta rostire, astfel gandurile razlete inceteaza sa mai sustraga fiinta. Mintea atunci este automat orientata in interior
2) Rugaciune mintii in inima: - "Aici mintea in timpul rugaciunii petrece fara iesire in interiorul inimii. Aici se afla toata esenta lucrarii" (Parintele Cleopa in "Ne vorbeste Parintele Cleopa" vol. 12.) Aici atentia este directionata in inima, lucru ce in unele cazuri se intampla spontan sau se intampla firesc, de la sine. "Dupa o bucata de vreme am simtit ca rugaciunea se coborase, asa zicand de la sine de pe buze in inima". (Pelerinul Rus) Devenim constienti de natura noastra, de gandurile, de emotile noastre pe care acum le percepem, le analizam - introspectie. Apare o stare de calm profund, siguranta incepand sa creasca focalizarea si forta interioara.
3) Rugaciunea neincetata sau cea care se misca de la sine: - "Inima cu fiecare zvacnitura repeta singura cuvintele rugaciunii…inceta-i sa mai pronunt rugaciunea si nu mai faceam altceva decat sa ascult cu bagare de seama ce spunea inima. Ochii (viziunea interioara) mi se scufunda inlauntrul ei si aparu un sentiment intens de fericire. (pentru o mai buna intelegere am redat relatarea experientei Pelerinului Rus). In acest stadiu apare asanumita dulceata duhovniceasca, o forma permanenta de beatitudine. Rugaciunea devine aici neincetata in sensul ca acea stare beatifica din inima devine continua "ca o curgere" chiar si in timpul desfasurarii actiunii zilnice, chiar si cand vorbim sau dormim "Eu dorm, dar inima-mi vegheaza" (Cantarea Cantarilor cap 5.2).
4) Rugaciunea curata: - Aici "rugaciunea da nastere unei contemplatii…cel care traieste o astfel de contemplatie cunoaste o stare de extaz si devine asemenea unui trup parasit de suflet" (Sf. Isaac Sirul). In acest extaz, in care mintea nu mai poate misca ramane doar constiinta care contempla. Aici apare din inima "o lumina ce straluceste ca soarele ce izvoraste din adancul inimii" (evident este o perceptie a viziunii interioare).
5) Rugaciunea, vederea duhovniceasca (dupa Sf. Isaac Sirul) sau rugaciunea fara de rugaciune: - "De indata ce mintea a trecut dincolo de rugaciunea curata nu mai exista nici simtiri, nici lacrimi, nici stapanire, nici libertate, nici smerenie, nici…nici…nici lumea asta sau cealalta. Asadar nu exista rugaciune dincolo de rugaciunea curata…Trecand dincolo de marginile ei intram in starea de extaz si nu mai suntem in rugaciune. Aceasta este viziunea" (Sf. Isaac Sirul)

Sursa
http://puterea-credintei.blogspot.com/2010/05/isihasmul-rugaciunea-inimii.html

Profeţiile uluitor de exacte ale Sfântului Malachia

În 1968 s-a publicat la Paris cartea „Les Prophéties des Papes de Malachia“ („Profeţiile despre Papi ale lui Malachia“). Această profeţie datează din Evul Mediu, cuprinzând de fapt o listă de scurte sentinţe profetice despre o înşiruire de 111 Papi, care urmau să ocupe începând cu anul 1130 scaunul Sfântului Petru, şi, în final, descrierea ultimului Papă, care va fi martorul… Apocalipsei.
Iată ce spune, în mod foarte semnificativ, profeţia despre un Papă care a fost ales în 1978 şi care a avut neşansa de a fi „chemat de Domnul“ la o lună după alegerea sa ca reprezentant pe Pământ al lui DUMNEZEU! Aşadar, Malachia l-a desemnat pe Papa Ioan Paul I prin sentinţa „De medietate lunae“ (De la jumătatea lunii). Aceasta descria o fatalitate: cardinalul Albino Luciani a fost găsit mort la câteva săptămâni după ce a preluat investitura. La acea vreme, moartea sa suspectă a făcut senzaţie şi presa din întreaga lume s-a repezit la profeţiile lui Malachia pentru a verifica dacă există concordanţă.
Ioan Paul I, născut în dioceza Belluno (lună frumoasă!) a fost ales la jumătatea unei luni (25 august), a domnit cam o lună şi a murit în timpul celeilalte jumătăţi (28 septembrie), iar calendarul lunar din 1978 dovedeşte acest lucru. Cât despre colaboratorul său apropiat, cardinalul Villor, acesta s-a născut, şi nu este un lucru inventat, la periferia Lyonului numită Tassin la Demie-lune! De altfel, Villor a asigurat interimatul până la alegerea lui Ioan Paul al II-lea… Daniel Réju, istoric specialist în Malachia, a descris astfel evenimentul care a produs uimirea lumii creştine de la acea vreme:
„«În acea dimineaţă de 29 septembrie 1978, spre orele 5:30, secretarul personal al Papei, părintele Magee, a intrat în dormitorul Papei Ioan Paul I. Negăsindu-l în capelă ca de obicei, l-a căutat în camera sa şi l-a găsit mort în pat, cu lumina aprinsă, ca şi cum ar fi citit. Medicul, care a venit imediat, a constatat decesul, survenit probabil către orele 23, pe 28 septembrie, prin moarte subită, datorită unui infarct miocardic.»
Acest comunicat laconic al Vaticanului, preluat de teleimprimatoare, reluat de canalele de radio şi televiziune de pe cinci continente, a aruncat întreaga lume, şi în special creştinătatea, într-o stupefacţie totală. Consternare, neîncredere, emoţii, teamă, nu sunt decât nişte sărmane cuvinte pentru a descrie sentimentele diverse şi confuze pe care le-au simţit oamenii atunci când au aflat această veste, atât de neaşteptată, la care cu o zi înainte nu s-ar fi gândit nimeni. Pe 6 august seara, abia murise Paul al VI-lea. Pe 28 septembrie se stingea, la rândul său, Ioan Paul I, succesorul său. Cel care părăsea astfel această lume după un pontificat de 33 de zile, Ioan Paul I, până atunci singurul suveran pontif care alesese un prenume compus din istoria Papalităţii (lucru pe care unii l-au interpretat ca un semn de rău augur), corespundea celei de-a 109-a sentinţe a sfântului Malachia, «De medietate Lunae».“ („Mort des Papes et Apocalypse“, Daniel Réju, Editions du Rocher, 1979, pag.104)
Sentinţa cu numărul 110, corespunzătoare lui Ioan Paul al II-lea, este uimitoare, „De labore Solis“ (De eclipsă solară, sau Lucrarea Soarelui). Malachia, care a trăit în timpurile aşa-zis întunecate ale Evului Mediu, nu avea de unde să ştie, altfel decât prin revelaţie dumnezeiască, despre foarte solarul cardinal Woytila că avea să vină pe lume într-o zi cu eclipsă de Soare, pe 18 mai 1920 (arhivele NASA precizează chiar că această eclipsă a fost una dintre cele mai puternice eclipse ale secolului, cu o magnitudine de 0,9734) şi că va fi şi înmormântat în timpul unei eclipse de Soare. Asemenea lucruri nu pot fi scornite. El nu putea doar să îşi imagineze lucruri atât de precise şi cu atâtea secole înainte. Era el un mesager divin, care s-a supus Proniei cereşti? Putem să fim încredinţaţi de acest lucru şi datorită descrierii sale „Religio depopulata“ pentru Papa din timpul Primului Război Mondial, Benedict al XV-lea (1914-1922). Această ultimă sentinţă profetică este dovada, dacă mai era necesar, a geniului său vizionar, chiar dacă Sfântul Malachia s-a mulţumit să atribuie doar o simplă frază în latină, un sui generis motto, fiecărui Papă.
Singurul care a beneficiat de mai multe rânduri este cel care va domni în vremurile din urmă:
„În timpul ultimei persecuţii la care va fi supusă sfânta Biserică Romano-Catolică, ea va fi condusă de Petru Romanul. El va păstori turma credincioşilor în vâltoarea a numeroase frământări, care vor culmina cu distrugerea cetăţii celor şapte coline (Roma), iar apoi Judecătorul cel de temut va judeca poporul.“
Înţelegem astfel de ce rândurile scrise cu pană de gâscă acum 900 de ani mai planează şi astăzi ameninţător deasupra Romei. Trebuie să mai adăugăm că din cauza „Profeţiilor lui Malachia“, mulţi oameni din ziua de azi au emoţii, rugându-se să nu i se petreacă nimic grav lui Benedict al XVI-lea, ca să nu mai vorbim de toţi cei care afirmă sus şi tare, pe nenumărate site-uri de pe internet, că noi trăim ultimii ani înaintea faimoasei Apocalipse, pentru că cel de-al 111-lea Papă al Sfântului Malachia este în funcţie chiar în acest moment. Deci din punct de vedere tehnic, conform acestei interpretări, noi am intrat deja în „vremurile din urmă“.
O altă profeţie, chiar mult mai precisă, a fost făcută unei fetiţe (Conchita Gonzales) de Fecioara Maria în 1962 în Spania, la Garabandal. Profeţia este uimitoare pentru că ea a prevăzut cu 16 ani înainte evenimentele la care se referă: „După moartea Papei Ioan al XXIII-lea, vor mai fi încă trei papi, iar unul dintre ei va avea o domnie foarte scurtă. După aceea vor veni vremurile din urmă, dar nu şi Sfârşitul Lumii“. Or, putem observa că după Papa Ioan al XXIII-lea a fost Papa Paul al VI-lea, urmat de Papa Ioan Paul I şi de Papa Ioan Paul al II-lea. Aceasta arată că din punctul de vedere al lui DUMNEZEU, Ioan Paul al II-lea a fost ultimul Papă catolic în sensul propriu al cuvântului, iar cu Benedict al XVI-lea încep vremurile din urmă. Benedict al XVI-lea ar corespunde, deci, din acest punct de vedere, lui „Petrus Romanus“ din lista Sfântului Malachia!
În ce îl priveşte pe Malachia, pe numele său laic Maolmhaodhog O’Morgair, acest mistic irlandez născut în 1094 şi canonizat în 1199 pentru sfinţenia sa, nu ştim prea multe despre, decât că a fost hirotonisit preot în 1119 şi că a devenit vicar de Armagh, apoi episcop de Connor în 1124. Cum părinţii săi îl puseseră sub patronajul ultimului proroc biblic, Malachia, era cumva firesc ca acest prenume să-l fi predestinat într-o oarecare măsură unei cariere de proroc al vremurilor din urmă. De fapt, „Cartea lui Malachia“ încheie „Vechiul Testament“, aşa cum „Apocalipsa lui Ioan“ încheie „Noul Testament“. Malachia şi Ioan par a fi predestinaţi să „încheie“ timpurile. După biografia sa foarte interesantă scrisă de Bernard de Clairvaux, Sfântul Malachia era cunoscut pentru puterea sa de a vindeca bolnavii şi mai ales pentru cea de a prezice viitorul. El şi-a prezis locul şi anul morţii, ca şi pe cele ale multor oameni cu care s-a întâlnit, ceea ce indică aptitudinea sa incredibilă de a „vedea“ viitorul şi destinul. La apogeul vieţii, el a luat hotărârea de a se retrage în mica dioceză de la începuturile călugăriei sale, Down, pentru a regăsi viaţa monastică cisterciană din tinereţe. Istoria ne spune că în 1139, în piaţa Sf. Petru, el a avut o viziune-extaz în legătură cu fiecare Papă ce urma să vină şi cu lucrarea lui, până la faimoasele vremuri din urmă (până la el fuseseră deja 165 de papi, primul fiind Sfântul Petru, „ales“ în '67), caracterizate de distrugerea Romei. Pentru a complica lucrurile, lista sa nu a fost făcută publică decât la 452 de ani după moartea sa, adică în 1595, şi aceasta datorită bibliotecarului benedictin Arnold de Wion, care a transcris-o în dicţionarul, elaborat de el, al călugărilor din ordinul său, intitulat „Arborele vieţii“ sau „Lignum Vitaeornamentum et decus Ecclesiae“. Este vorba despre o simplă notă de dicţionar la litera D, despre dioceza Down: „Sfântul Malachia, irlandez, episcop de Down, călugăr în Bevehor şi arhiepiscop de Armagh. După ce a ocupat acest scaun mai mulţi ani, el l-a părăsit în anul Domnului 1137 şi s-a retras la locaşul din Down, unde a rămas până la sfârşitul vieţii sale. A murit la 2 noiembrie 1143, în conformitate cu viaţa sa descrisă de Sf. Bernard... Se spune că a scris el însuşi câteva opuscule, dar eu nu am văzut niciunul, cu excepţia unei anumite lucrări, numită «Profeţie despre suveranii pontifi». Pe aceasta, deoarece este scurtă, şi pentru că nu a fost niciodată, după câte ştiu, imprimată, şi deoarece mulţi vor să o cunoască, o reproduc în cele ce urmează.“
Daniel Réju, autorul lucrării „Moartea papilor şi Apocalipsa“, remarca deja acum 30 de ani că Malachia cântăreşte foarte greu în balanţa pontificală, chiar dacă numele său nu era niciodată pronunţat oficial: „Trebuie să avem în vedere un obicei curios al Bisericii, de teamă, superstiţie, respect pentru o tradiţie al cărei sens este uitat, sau ascuns în mod intenţionat: niciun suveran pontif nu şi-a ales numele de Petru după ce a urcat pe scaunul pontifical. Se presupune chiar că a fost prevăzută adoptarea unui prenume pontifical pentru a se evita ca un prelat cu numele de Petru, care ar fi ajuns pe scaunul pontifical, să trebuiască să poarte acest prenume. Or, este totuşi vorba de scaunul lui Petru, ucenicul lui Hristos, fondatorul Bisericii Apusene. În mod logic, noul ales ar fi trebuit să se bucure că se află sub un asemenea patronaj. Totuşi, acest lucru nu s-a petrecut niciodată: niciun prelat nu şi-a ales numele de Petru ca prenume pontifical.
Ce tabu misterios poate fi atât de puternic, pentru a fi respectat atât de scrupulos? Ce interdicţie înconjoară cu atâta rigoare prenumele de Petru, pentru a întreţine o teamă aproape supranaturală?“.
Într-adevăr, este interesant de aflat de ce niciun cardinal ales Papă nu s-a numit, niciodată, Petru al II-lea, dând astfel naştere unei „dinastii“ cum este, spre exemplu, cea a Papilor numiţi Benedict (16 Papi), a celor numiţi Clement (5 Papi) sau a celor numiţi Pius (14 Papi)?
Se pare că numele de Petru al II-lea este văzut mai mult ca oricând drept un pericol, tocmai din cauza listei lui Malachia.
La Vatican nu iese niciodată fum fără foc, mai ales dacă ţinem cont de această conjuncţie stranie între viziunea unui mistic cistercian din Evul Mediu şi profeţiile Fecioarei. Această conjuncţie ne spune poate ceva foarte important, şi în acelaşi timp foarte simplu: că anii care vor veni vor fi mai dramatici decât toată istoria umanităţii.
sursa
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=6133

Cuv. Paisie Aghioritul: Oamenii nici nu inteleg ca traim vremuri apocaliptice, ca pecetluirea inainteaza. Astazi traim in anii Apocalipsei...

Linistea care stapaneste ma nelinisteste. Se pregateste ceva. N-am inteles bine in ce ani traim, nici nu ne gandim ca vom muri. Nu stiu ce va fi, situatia este foarte grea. Soarta lumii sta in mainile unora, dar Dumnezeu inca franeaza. Anii sunt foarte grei. Este nevoie de o interventie dumnezeiasca.Si noi dormim in opinci.Situatia de azi poate fi infruntata numai duhovniceste, iar nu lumeste. Strig si eu, netrebnicul, de atatia ani! Situatia este infricosatoare, ciudata. Nerozia a intrecut limitele. A venit lepadarea si ramane ca acum sa vina fiul pierzarii (antihrist). Totul va deveni un spital de nebuni… Vom avea incercari mari. Crestinii vor avea mare prigoana. Si, uitate, oamenii nici nu inteleg ca traim vremuri apocaliptice, ca pecetluirea inainteaza. Traiesc ca si cum nu s-ar intampla nimic… statul s-a pus rau cu legea dumnezeiasca. Voteaza legi care sunt impotriva legii lui Dumnezeu.
Am auzit pe unii duhovnici: „Voi sa nu va preocupati cu acestea!” Daca unii ca acestia ar fi avut sfintenie mare si ar fi ajuns cu rugaciunea intr-o astfel de stare incat sa nu-i intereseze nimic, le-as fi sarutat si picioarele. Dar acum stau nepasatori pentru ca vor sa se puna bine cu toti si vor sa petreaca bine.
Acum suntem in razboi, razboi duhovnicesc. Trebuie sa fiu in prima linie. Ce marxisti exista, ce franc-masoni, ce satanisti si atatia altii… Iar acum, iata, cum ma lupt. Si vezi celalalt nu vorbeste. Oare prin aceasta nu arata ca merge sa distruga Biserica? „ Nu-i intereseaza nimic ! Nu au nimic inlauntrul lor… nepasare ! Daca Biserica nu vorbeste ca sa nu intre in conflict cu statul, daca mitropolitii nu vorbesc ca sa fie bine cu toti, caci ii ajuta la Fundatii etc., aghioritii (calugarii) iarasi nu vorbesc (de frica, din lasitate), ca sa nu le taie veniturile, atunci cine sa vorbeasca? Cineva poate ajuta mai mult cu rugaciunea, dar tacerea lui o vor exploata ceilalti si vor spune: „Cutare si cutare, nu au protestat, prin urmare sunt de partea noastra, sunt de acord cu noi”. Daca nu incep unii sa loveasca raul, adica sa mustre pe cei care smintesc pe credinciosi, se va face mai mult rau… Biserica nu este corabia lor cu care sa faca plimbari, ci este corabia lui Hristos! Acestia sunt de blamat. Din pacate unii „cunoscatori” infasa pe fiii lor duhovnicesti ca pe niste prunci, chipurile, ca sa nu-i mahneasca : „Aceasta nu vatama. Nu-i nimic. E suficient sa credeti launtric”. Sau spun : „Nu vorbiti despre subiectul acesta – despre buletine si pecetluire – ca sa nu se mahneasca oamenii”….
Ma mir cum de nu-si fac probleme de constiinta, dupa toate aceste evenimente ce se intampla? De ce nu-si pun macar un semn de intrebare la talcuirile mintii lor ? Si daca-l ajuta pe antihrist in pecetluire, cum de atrag si alte suflete la pierzanie?
Desi Sfantul Ioan Evanghelistul vorbeste clar in Apocalipsa despre pecetluire, unii nu inteleg. Ce sa le spui ? Din pacate auzi o gramada de neghiobii ale mintii unor „cunoscatori” comtemporani. Unul spune: „Eu voi primi buletinul cu 666 si voi pune si o cruce”. Altul: „Eu voi primi pecetea pe frunte si imi voi face si o cruce pe ea”. Si o gramada de asemenea prostii. Ei cred ca se vor sfinti in felul acesta, dar toate acestea sunt inselari… Apa curata primeste harul si se face agheasma, dar urina nu se face agheasma. Piatra se face paine prin minune. Necuratia, insa, nu primeste sfintire. Prin urmare, diavolul, antihristul, atunci cand este in buletinul nostru de identitate, pe mana sau pe fruntea noastra cu simbolul lui, nu se sfinteste, chiar daca am pune si o cruce.
Astazi traim in anii Apocalipsei. Nu este nevoie ca cineva sa fie prooroc pentru ca sa inteleaga aceasta. Incet-incet lucrurile inainteaza.....

sursa
http://fatanevazutaalumii.blogspot.com/2010/11/cuv-paisie-aghioritul-oamenii-nici-nu.html

Piramidele din Ţara Bîrsei

Valentin Thrcaar din Bran susţine că extratereştrii au construit piramide în zona Braşovului, asemănătoare celor din Egipt. Brăneanul, pe numele real Valentin Tîrcă, crede că a descoperit adevărul despre evoluţia omenirii sub supravegherea unui popor extraterestru.
Vizitatori din Constelaţia Dragonului

După Valentin Thrcaar (foto medalion),
Terra a fost descoperită de o civilizaţie din Constelaţia Dragonului, care a modelat planeta noastră în decursul a 1,2 miliarde de ani, a colonizat-o şi i-a exploatat resursele naturale: aur, diamante şi uraniu. Tot ce au excavat au depozitat pe un asteroid plasat pe orbită, deasupra Polului Nord. Acest asteroid s-ar fi transformat, în timp, în satelitul artificial Luna. Extratereştrii s-au ocupat şi de axa Terrei, înclinînd-o astfel încît clima să devină propice vieţii. Terraformarea s-a soldat cu crearea continentelor pe care le ştim azi, plus Atlantida şi Lemuria (legendarele continente dispărute). Pe uscat s-au constituit 17 colonii ET, tot atîtea cîte stele numără Constelaţia Dragonului, locul de baştină al alienşilor. Tot 17 sînt şi oraşele importante aşezate pe Dunăre, fluviu artificial, în teoria brăneanului, care, privit din spaţiu, arată tot ca un dragon. La fel, şi Nilul. Cel mai mare dragon proiectat pe harta Pămîntului uneşte 17 oraşe importante, din Egipt pînă în Mongolia, unul dintre ele fiind Codlea.

România, colonia preferată a ET
Dragonienii stabiliţi pe Terra s-au împerecheat cu băştinaşele, rezultînd mai multe rase. Una dintre cele 17 colonii întemeiate de către ET se numea Agartha şi includea actualul teritoriu al României. Valentin are multe detalii despre Agartha. Aici trăiau thrcii, oameni albi cu părul negru, din care au derivat tracii şi etruscii, pelasgii (elita thrcilor), dar şi sauromaţii, „rasă albă cu o tentă de albastru deschis, ochii luminoşi şi părul blond. Perla creaţiei extraterestre. Ei sînt strămoşii celţilor şi ruşilor“. Mai găsim pe plaiurile Agarthei şi giganţi de 3,5 metri înălţime, rezultaţi din împerecherile ET cu thrci şi sauromaţi.
Agartha era cea mai importantă bază extraterestră, Carpaţii fiind regiunea în care s-au construit laboratoare şi uzine pentru prelucrarea aurului, obiective legate între ele prin tunele. Dovada că România era preferata dragonienilor este mulţimea de piramide construite în zonă, mai multe ca în Egipt. „Între Rîşnov şi Bran se găseşte cel mai mare complex de piramide împădurite“, susţine Valentin. Cele 17 piramide erau, de fapt, locuinţele extratereştrilor, în care erau protejaţi de radiaţiile solare. În interior, pentru confort, anulaseră forţa gravitaţională. „În această colonie, nu existau bani, fiecare îşi făcea conştiincios datoria. Unii extrăgeau aurul, alţii îl transportau (agathîrşii, rezultaţi din încrucişarea ET cu thrcii), ceilalţi erau agricultori, meşteşugari, crescători de animale“, spune Valentin. Piramidele şi construcţiile megalitice, fie ele din România, Egipt, Stonehenge, Insula Paştelui sau Teotihuacan, au fost construite din piatră topită cu laserul. Blocurile erau ridicate prin anularea gravitaţiei.
Complexul de la Şona
„Un complex de piramide identice cu cele din Egipt se afla la Măgura Codlei. Acestea au fost demontate şi asamblate în piramide mai mici la Şona, ca morminte pentru regii agathîrşi, în mileniul IV, î.e.n.“, susţine Valentin.
Un alt complex ar fi la Tulcea, înaintea bifurcării Dunării în cele trei braţe. Iar alt grup de piramide mici e la Rîşnov. Curtea de Argeş, Ţara Luanei (Munţii Buzăului), Bran şi Sinaia ar fi alte centre locuite cîndva de extratereştri. Dacă unim cu o linie imaginară Măgura Codlei cu Curtea de Argeş şi Ţara Luanei, obţinem un triunghi. Dacă adăugăm şi al patrulea vîrf, Sfinxul, rezultă o piramidă triunghiulară. Aceasta adăposteşte o altă piramidă imaginară cu baza în punctele Sinaia, Rîşnov şi Bran şi vîrful tot în Sfinx. Mai interesant decît această geometrie imaginară este faptul că, după observaţiile brăneanului, piramidele de la Şona (gurguie), care dau şi azi bătăi de cap oamenilor de ştiinţă, ar fi dispuse exact ca acelea din Complexul de la Gizeh şi ca acelea descoperite în imaginile captate de la suprafaţa planetei Marte, rămase şi azi fără explicaţie.
O altă istorie
Atlanţii s-au luptat pentru bogăţiile din adîncurile Agarthei, dar populaţia locală a fost protejată de ET, singura colonie rămasă intactă fiind în Carpaţi. În războiul atomic, atlanţii au distrus Lemuria, iar ET au scufundat Atlantida. Supravieţuitori ai tuturor dezastrelor, agathîrşii vor avea parte de o istorie proprie. Alta decît cea din manuale. Chiar istoria universală şi creştinismul sînt diferite faţă de cele cunoscute, dacă e să îl credem pe Valentin. El susţine că, încă din antichitate, agathîrşii au constituit Ordinul Dragonului (după numele constelaţiei din care au venit ET), al cărui stindard era dragonul negru, asemănător cu al tracilor, deci tot un cap de lup. Acest ordin a făcut istoria românilor din cele mai vechi timpuri şi o mai face şi azi. Cavalerii dragonieni l-au instalat pe Ceauşescu la putere. Dictatorul s-ar trage din stirpea lui Vlad Ţepeş şi familia Basarabilor, şi n-ar fi fost un conducător aşa prost cum crede lumea. Politica de azi e sub influenţa francmasonilor, ordin de care Putin a scăpat, el fiind singurul conducător care mai poate salva planeta. Toate informaţiile pe care le deţine Valentin sînt înscrise în tăbliţele de la Sinaia. Aşa crede el. Cine va reuşi să le desluşească va afla şi că Decebal e înmormîntat la Şona. Denumirile de Bîrsa şi Transilvania, ar proveni din Thrsa, termen agathîrs. „Limba agathîrşilor era foarte complexă, se poate vedea pe tăbliţele de la Sinaia şi cele de la Tărtăria. Pentru un obiect, existau opt cuvinte“. Regele lor se numea thrcaar, termen din care ar deriva şi cuvintele „ţar“ şi „Caesar“. Toţi românii care poartă numele Tîrcă, Terciu, Toarcea, Tercea sau derivate ale acestora, plus toponimele de prin zona Buzăului, provin de la vechea civilizaţie a agathîrşilor. Valentin se consideră regele ultimilor 86 de agathîrşi. Nu vrea onoruri şi bogăţii, ci doar să receptăm mesajul lui. Mesaj care sună cam aşa: „Adevărul despre originile noastre a fost mereu acelaşi, însă ne-a fost confiscat ca să nu putem emite pretenţii. Prin teroare controlată, ne-au furat identitatea, istoria şi dreptul de gîndi liber. Adevărul poate fi dureros uneori, dar istoria este doar una şi este total diferită de istoriile pe care cei de la conducere le-au scris pentru noi, cei conduşi“.
Agatîrşii şi Agartha, enigme nedezlegate
Termenii folosiţi de Valentin Thrcaar există şi în limbajul istoricilor, numai că au alte înţelesuri. Astfel, agatîrşii reprezintă un popor pomenit de Herodot, localizat „acolo unde rîul Maris izvorăşte“, şi unde arheologii au identificat morminte la Aiud, Teiuş, Blaj. Iorga notează că „se crede că agatîrşii, în curs de tracizare, au preluat la sfîrşitul sec. VI î.Hr. conducerea unor triburi geto-dace din depresiunea Transilvaniei şi Subcarpaţii Meridionali“. Legenda spune că Skytes şi Agathirsos erau fii lui Hercule. Agatîrşii ar fi migrat spre apus sub presiunea sciţilor, în jurul anului 600 î.Hr. Herodot îi apropie de traci, distingînd la agatîrşi gingăşia, bogăţia în aur şi proprietatea comună asupra femeilor. Aristotel scria că se tatuau şi cîntau legile pentru a le învăţa pe de rost. În schimb, Agartha este o lume subterană în care se intră pe la Polul Nord. Aici, conform spuselor amiralului Richard E. Byrd, primul om care a zburat deasupra Polului Nord, ar locui, de 100.000 de ani, o civilizaţie mult mai evoluată. Virgil Armstrong, fost agent CIA, a descris o lume formată din oameni nemuritori care stăpînesc o tehnologie uimitoare, inclusiv farfurii zburătoare. NASA deţine o fotografie a uriaşei găuri de la Polul Nord (foto). Dosarul cu informaţiile legate de Agartha este secretizat.

SURSA
http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=mozaic&s_id=78958&a=citeste
VEZI SI


viziteaza si site-ul
http://www.agarthacode.com/

AKASHA - Memoria cosmica – totul despre orice a fost si va sa fie

Credinciosii, in special cei bigoti, traiesc cu certitudinea ca Dumnezeu este omniprezent si omniscient, iar in ziua judecatii va cantari in talerele balantei sale de aur faptele bune si rele ale fiecarui suflet, pentru a-i decide destinatia intru eternitate. Scepticii, ateii sau pur si simplu aceia care aleg sa gandeasca independent de sisteme si norme religioase, cantaresc premisa ca fiind cel putin improbabila, daca nu ridicola. Totusi, desi poate parea ca tine mai degraba de un oarecare entuziasm naiv al celor care adera la ea, o noua idee, care o frizeaza practic pe cea originala, netezindu-i marginile, se poate dovedi in masura sa ii fidelizeze si pe unii dintre cei sceptici cu privire la inmagazinarea intr-o memorie universala a tuturor lucrurilor spuse sau facute in lumea noastra.
Teosofie si antroposofie
Este vorba despre memoria cosmica sau Akasha, termen a carui insemnatate in limba de origine, sanskrita, desemneaza notiunea de "eter". Formula "memorie akashica" este utilizata in teosofie si in antroposofie pentru a descrie plentitudinea cunoasterii mistice incifrate intr-un plan non-fizic, paralel al existentei. Adeptii celor doua curente ezoterice sunt de parere ca aceste date contin toata cunoasterea experientei umane precum si istoria cosmosului.

Conform principiilor teosofice al caror parinte spiritual este filosoful, esoteristul, artistul si pedagogul de origine austriaca Rudolf Steiner, memoria akashica reprezinta un sistem universal care inmagazineaza fidel, ca intr-un fel de biblioteca a destinelor, toate evenimentele petrecute vreodata in acest Univers, orice gand, cuvant si fapta. Amintirile sunt impresionate pe o substanta de natura subtila denumita akasha (sau eter). In misticismul hindus, akasha este considerata principiul primordial al naturii din care celelalte patru principii fundamentale (apa, aerul, focul si pamantul) sunt create. Impreuna, cele cinci principii reprezinta, de asemenea, cele cinci simturi ale fiintei umane.Se crede despre memoria akashica ca arhiveaza pe "rafturile" ei, in amanunt, trecutul, prezentul si, cred unii, o umbra in plina evolutie a viitorului nu doar al fiecarei persoane, dar al fiecarui graunte de materie. Intelepciunea spirituala antica ne invata ca toata istoria lumii este cumva incifrata intr-o baza de date universala. Timp de mii de ani, oamenii au vorbit si au scris despre aceasta cronica extraordinara. Fiecare cuvant, fiecare fapta, gand si sentiment, inregistrate intr-o arhiva intrinseca de tipare energetice. O arhiva ce ne este potential accesibila. Hinduismul, budismul si chiar Biblia insasi fac referiri la o astfel de memorie akashica sau Carte a Vietii.
Un exemplu al istoriei recente care sugereaza accesarea si intrebuintarea de catre un om a frecventei akashice, il reprezinta celebrul clarvazator american Edgar Cayce. Se crede despre acest personaj misterios, adesea comparat cu Nostradamus, ca si-a folosit harul pentru a citi sau a percepe intr-un fel "marea bliblioteca a vietii". Atunci cand era intrebat despre sursa informatiilor sale, Cayce facea referire la doua fenomene. Unul era subconstientul persoanei pentru care executa procesul de ghicire, iar celalalt, conform propriilor spuse, chiar aceasta baza de date universala, pe care o numea arhiva akashica.
Atunci cand Edgar Cayce facea o "citire", se transpunea intr-o stare de transa si calatorea in sfere mai inalte ale constiintei, asa cum se intampla in vis sau intr-un stadiu avansat de meditatie. Descria aceasta experienta ca pe urmarea unei raze de lumina ce il transporta intr-un loc similar cu o biblioteca. Acolo era intampinat de un batran cu carti, ce avea cate un manuscris cu numele fiecarui om de pe Pamant. Acesta ii inmana cartea individului pentru care clarvazatorul cauta informatii.
O alta forma de a accesa akasha rezida in oniric, in ceea ce visam. Cayce spunea ca visele noastre ofera informatii nu numai despre trecutul nostru, ci si despre activitatile noastre prezente, furnizand amanunte chiar si in privinta viitorului. Astfel de date ne sunt trimise in fiecare noapte, insa nu suntem foarte atenti la ceea ce visam sau uitam atunci cand ne trezim. Un al treilea mijloc este incercarea de a urmari tiparele repetitive din vietile noastre. De multe ori avem de-a face cu experiente si intamplari menite sa ne ajute in evolutie spirituala si dezvoltare personala. Adesea, aceste lectii ne vin sub forma relatiilor personale cu alti indivizi.
Principiul Akashei este mentionat in Biblie in mai multe forme. Se mentioneaza adesea o anumita Carte a Vietii sau o carte in care Dumnezeu compileaza o baza de date celesta. Prima referinta din Scripturi la memoria akashica se afla chiar in "Exod". Moise vorbeste cu Dumnezeu despre israeliti, pentru care pledeaza in virtutea abandonarii de catre acestia a venerarii Vitelului de Aur. Iar in schimbul iertarii, Moise se ofera sa i se stearga propriul nume din Carte. In alte imprejurari, in Vechiul Testament putem citi ca totul despre viata unei persoane este inregistrat intr-o Carte a Amintirilor. David, in Psalmi, mentioneaza ca totul din viata sa este memorat, chiar si faptele pe care urmeaza sa le faca.
Rudolf Steiner, in lucrarea sa "Din Cronica Akasha", marseaza pe ideea unei indepartari, in timp, a oamenilor de catre contopirea cu sferele mai inalte si implicit cu Akasha, prezentandu-i pe stramosii nostri, atlanteeni, foarte diferiti de omul actual. Aceasta deosebire se refera nu numai la aspectul exterior, ci mai ales la facultatile spirituale. Gandirea logica, facultatea de a face calcule si combinatii, pe care se realizeaza astazi toate realizarile moderne, nuexistau la primii oameni. In schimb, ei aveau o memorie extraordinara, si aceasta constituia una dintre capacitatile lor spirituale cele mai remarcabile. Rudolf Steiner, in lucrarea sa "Din Cronica Akasha", marseaza pe ideea unei indepartari, in timp, a oamenilor de catre contopirea cu sferele mai inalte si implicit cu Akasha, prezentandu-i pe stramosii nostri, atlanteeni, foarte diferiti de omul actual. Aceasta deosebire se refera nu numai la aspectul exterior, ci mai ales la facultatile spirituale. Gandirea logica, facultatea de a face calcule si combinatii, pe care se realizeaza astazi toate realizarile moderne, nuexistau la primii oameni. In schimb, ei aveau o memorie extraordinara, si aceasta constituia una dintre capacitatile lor spirituale cele mai remarcabile. Tot Rudolf Steiner spunea ca "tot ceea ce apare in timp, isi are originea in eternitate". El si adeptii teoriilor sale cred ca viitorul a fost de fapt trait si ca acesta este pastrat in acea Memorie Cosmica in care este inregistrat chiar Universul. De vreme ce timpul insusi este o componenta a acestui univers, tot ceea ce se va fi intamplat vreodata in raport cu el, este deja continut in memoria Akasha.
Pana acum, singurele dovezi prezentate ale datelor akashice au fost declaratiile celor care pretind ca obtin informatii de la ele. Aceste afirmatii nu pot fi testate prea usor si de aceea nu au cum sa imbrace forma unei chestiuni serioase de natura stiintifica. Nici traditiile crestine si nici cele vedice sau hinduse nu recunosc radacina scripturilor si a credintelor lor in memoria Akasha, desi anumite grupuri de indivizi adera la aceasta convingere. Totusi, in credinta islamica, sub conceptul de Qadar, exista o notatie a unei asa-numite "Carti a Decretului" sau "Al-Lawh-Mahfud" ce este, de asemenea, definita ca o tableta sfanta ce retine amintiri ale tuturor evenimentelor petrecute si nepetrecute inca.
Credinciosi sau nu, entuziasti ai Akashei sau nu, ceea ce toti oamenii ar trebui sa observe din existenta acestei notiuni si ar trebui sa inteleaga, este ca toti suntem la fel, credintele noastre sunt la fel si nu ne deosebim decat in forma, avand acelasi fond, exprimat diferit. Akasha nu este, la urma urmei, decat un alt cuvant pentru ideea de Divin, de etern, de zeitate si de taram spiritual. Fie ca alegem sa credem sau nu in explicatiile oferite, ar trebui sa invatam lectia solidaritatii si a ideii de "toti suntem unul" din aventura Akashica.

Articol preluat de pe site-ul Descopera.ro

TIMPUL IN PROVERBE SI ZICATORI

"Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate." (William Shakespeare)
Piatra de încercare a caracterului omenesc este timpul. (Menander)
Dacă timpul pentru alţii înseamnă bani, pentru noi are un preţ incalculabil. (Goce Delcev)
Ce a trecut a dispărut; ceea ce speri este absent; doar prezentul este al tău. (arab)
S-ar putea ca ziua de mâine să fie a altuia. (arab)
Nu timpul ţi se potriveşte ţie, ci tu potriveşte-te timpului. (armean)
Înainte ca omul să-şi dea seama, iată-l cu părul alb. (armean)
Este un timp pentru a merge la pescuit şi un timp pentru a usca năvodul. (chinez)
Mănâncă fructele când ţi se oferă, fiindcă mai târziu nu vei mai găsi nici o coajă. (indian)
Dacă mlădiţa de bambus n-a fost folosită când era tânără, la ce mai poate servi acum când a îmbătrânit? (malaez)
În amânare se află primejdia. (persan)
Strădania tinereţii este odihna bătrâneţii. (persan)
Măgarul când îmbătrâneşte nu ajunge neapărat mai marele grajdului. (turc)
Preţul tinereţii la bătrâneţe se apreciază. (turc)
Cine l-a văzut pe “mâine”? Ce osteneală este aceea de a săpa o fântână când arde casa? (Bhartrhari)
Timpul consumă rodul oricărei acţiuni care nu-i îndeplinită îndată. (Pancatantra)
De cele mai multe ori remediul unui lucru neplăcut este amânarea. (Somadeva)
Bătrânului nu-i şade bine nici soldat, nici amorezat. Acestea sunt atributele tinereţii. (Ovidus)
Felul cum întrebuinţăm timpul liber ne trădează caracterul. (Plinius)
Pentru sufletul care doreşte (cu nerăbdare), nimic nu se face destul de repede. (Sallustius)
Socoteşte fiecare zi o viaţă. (Seneca)
Oricare ar fi durata timpului, ştiinţa întrebuinţării lui îl va face lung. (Seneca)
Îţi petreci cea mai mare parte a vieţii făcând ce nu trebuie, iar o bună parte a ei, nefăcând nimic, toată viaţa te-ai preocupat de cu totul altceva decât ceea ce ar fi trebuit. (Seneca)
Adesea din cauza deliberării dispare prilejul. (Syrus)
Un minut de îndoială face cât o veşnicie de suferinţă. (Balzac)
Pierderea vremii bune este maica şi sămânţa vremii rele. (Cantemir)
Zăbava aduce pierdere, amânarea, pericol. (Erasmus)
A alege momentul înseamnă a câştiga timp. (Francis Bacon)
Cei care îşi întrebuinţează rău timpul sunt cei dintâi care se plâng de scurtimea lui. (La Bruyere)
Care ţi-e datoria? Cerinţa zilei. Pentru a atinge ţintele cele mai înalte şi cele mai grele ale vieţii, trebuie să te apropii de ele prin împlinirea scrupuloasă a sarcinii tale cotidiene. (Goethe)
Nimic nu este mai de preţuit decât valoarea zilei. (Goethe)
Puţini oameni ştiu să fie bătrâni. (La Rochefoucauld)
Oamenii care nu au niciodată timp lucrează cel mai puţin. – împrăştierea este duşmana acţiunii. (Lichtenberg)
Nu este lucru înţelept să spui: “voi trăi”; viaţa de mâine este prea târzie – trăieşte azi. (Martialis)
Pierderea de timp este cea mai ireparabilă şi tocmai ea este aceea care pricinuieşte cea mai puţină nelinişte. (Oxenstierna)
Împrejurarea este foarte importantă în acţiunile omeneşti, astfel încât ceea ce ar fi cel mai bine de făcut acum, mâine (din cauza schimbării timpului) ar fi poate zadarnic şi rău. (Oxenstierna)
Ceea ce n-a avut loc niciodată, poate avea loc mâine. (Maeterlinck)
Mereu ne gândim cum vom trăi şi niciodată nu trăim în prezent. (Manilius)
Când îţi propui un scop, timpul, în loc să crească, scade. (Rivarol)
Pentru mulţi, viitorul visat nu este adesea, decât reîntoarcerea la un trecut idealizat. (Robertson Davies)
Ceea ce vrem să facem, s-o facem atunci când vrem; pentru că acest “vrem” se schimbă şi are scăderi şi amânări. (Shakespeare)
O singură clipă poate schimba totul. (Wieland)
Viaţa întreagă pare prea scurtă celor ce fac binele, dar pentru cei ce fac rău o singură noapte înseamnă un timp nesfârşit. (Lucian)

The Planet Earth - Good For Me - Colţuri neumblate

Fără comentarii

Measjul lui Uriel – Unde sunteti??

Energiile lunii iunie
Nu-i asa ca anul acesta fost interesant pana acum? Timpul a trecut foarte repede, pentru ca intram in cea de-a sasea luna si suntem la numai sase luni departare de inceputul lui 2012. Am vazut pana acum revendicari fara precedent pentru reforme sociale si politice, conditii meteo neobisnuite, care au inclus unele dintre cele mai devastatoare furtuni din acest secol si scoaterea la iveala a unor neoranduieli financiare si politice, care vor continua pentru tot restul acestui an. Si asta este numai ceea ce se intampla la nivel global. Pe plan individual se intampla mult mai multe. Ce urmeaza? Iunie va fi o luna foarte captivanta, cu trei eclipse, incepand din 1 iunie si cu Solstitiul din 21 iunie. Ori de cate ori o luna incepe cu o eclipsa, ne putem astepta la transformari puternice. Eclipsa de pe 1 iunie este in Gemeni, un semn care guverneaza comunicarea – asteptati-va la anumite revelatii in legatura cu industria media si la cereri de schimbare. Eclipsa din 17 iunie este in conjunctura cu Centrul Galactic, punctul central de forta al galaxiei noastre, cel in jurul caruia se desfasoara galaxia. Eclipsa din 1 iulie il aspecteaza pe Pluton – ceea ce creaza un tip de ruptura sociala si politica, asemanatoare celei intalnite ultima data in anii 1770, la ultima trecere a lui Pluton prin Capricorn, o ruptura inspirata de energiile noastre noi, de constiinta de sine si de dorinta de conectare. Mai avem si solstitiul din 21 iunie, care aduce cu sine energii emotionale puternice si extreme. Nu mai exista cale de mijloc, trebuie sa ne alegem clar drumul. . Suntem impinsi sa ne aflam in integritate cu noi insine si unii cu ceilalti, recunoscandu-ne astfel legaturile in marea familie a omenirii. S-ar putea sa fim incercati pe fiecare plan, in dorinta noastra de a ne afirma adevarul, dar acest lucru se intampla pentru ca simtim ca trebuie sa cream, sa miscam si sa purtam energia si lumina transformarii. Ce-ar fi sa ne sustinem adevarul, fara frica de incercarile care s-ar putea afla la fiecare pas? Daca am presupune, pur si simplu, ca suntem deja cei care ne dorim sa fim si, in contextul acestei cunoasteri, sa ne afirmam cu tarie dorintele? Putem sa ne amintim ca lucram impreuna cu Universul, din pozitia de co-creatori? Ne vom trai vietile in frica sau in adevar? Putem gasi intotdeauna ceva de care sa ne temem, iar daca refuzam sa traim in frica, atunci frica nu mai are de ce sa se agate si va disparea, pur si simplu. Aceasta este o alegere importanta pentru noi toti, la intrarea in aceasta luna puternica. Putem fi durerea sau puterea noastra, adevarul sau negarea. Putem incerca sa ne luptam cu intunericul – sau ne putem aminti ca acest intuneric isi are locul lui in marele plan al inaltarii. Stelele frumoase pe care le vedem pe cer, noaptea, stralucesc la fel si ziua, numai ca nu le putem vedea din cauza luminii soarelui. Ce frumusete sta ascunsa in intunericul nostru si pe care lumina o poate scoate la iveala? Suntem luptatori spirituali, dar arma noastra nu este sabia ci este adevarul nostru, credinta noastra, cunoasterea si angajamentul in fata luminii. Ce puteti schimba, astfel incat viata voastra sa capate mai multa putere? Ce puteti transforma in voi insiva, pentru a va elibera de frica? Luna iunie va va aduce ocazii de a va exprima adevarul si, cand veti profita de ele, ii veti permite luminii sa va fie arma de lupta si sa va dezvaluie calea prin intuneric si catre maretul adevar superior.
Measjul lui Uriel – Unde sunteti??
Lucratorii intru Lumina, prezenti in aceasta lume, vin din multe timpuri si locuri, din multe dimensiuni, de pe multe planete, din multe universuri si sisteme solare si sunt cu totii aici, acum, pentru a asista la inaltarea planetei Pamant. In timp ce sunteti constienti de inaltarea planetei, aceasta reprezinta un ciclu care se repeta in intregul univers si face intrarea intr-o noua era a acestuia. Fiecare ciclu si proces de inaltare permite ca aceasta inaltare sa se produca pentru mai multe dimensiuni diferite. Daca faceti parte din acest ciclu – in acest moment si in acest loc – inseamna ca ati ales sa lucrati acum cu Pamantul tridimensional si fiinta voastra reprezinta o prezenta, sub forma luminii si energiei voastre, care a acceptat sa particpe la acest proces. Este mai usor pentru voi sa va aflati in lumea spiritului, in dimensiunile superioare sau in locuri care au o frecventa sau o vibratie mai inalta decat cea pe care o are Pamantul acum. Momentele dinaintea inaltarii sunt intotdeauna cele mai dificile si, din aceasta cauza, atat de multi dintre voi se simt pierduti si confuzi, simt ca nu le este locul aici sau doresc sa plece, se lupta cu aceste ultime ore. Dar fiinta voastra, care este energie si Lumina, a acceptat sa fie aici si sa ramana ancorata in energiile Pamantului – adica in locul in care au loc inaltarea si transformarea, aceasta fiind contributia voastra la inaltarea planetei. A fost alegerea voastra sa veniti aici ca participanti de buna voie la inaltarea universala care include si Pamantul – dar nu este limitata numai la el. Fiinta voastra, care reprezinta aspectele aliniate ale Luminii, divinitatii, puterii si adevarului vostru, este prezenta permanent. Dar atunci cand se exprima prin temerile voastre, aceasta fiinta nu mai e ancorata in momentul prezent si, atunci cand va concentrati asupra dorintei de a va afla in alta parte sau aveti credinta ca nu sunteti la locul sau la momentul potrivit, va scadeti puterea si eficienta. Sunteti prezenta voastra EU SUNT in fiecare clipa si, pentru a exprima acest lucru cat mai puternic, in fiecare clipa trebuie sa fiti constienti de perfectiunea scopului si a consimtamantului vostru, amintindu-va ca ati ales sa fiti aici si ca ati facut asta. printr-un angajament puternic fata de inaltarea si transformarea universala. Va aflati acolo unde trebuie sa fiti acum, nu exista niciun alt loc in care ati putea fi si sufletul vostru a convenit sa particpe la aceast ciclu al inaltarii. pentru ca aveti o contributie importanta, necesara si puternica de adus. Chiar daca va doriti un mediu inconjurator mai putin stresant, mai comod si mai compatibil din punct de vedere energetic, fiecare dintre voi aduce o anumita frecventa energetica de care Pamantul are nevoie – iar aceasta reprezinta darul vostru facut inaltarii. Sa stiti ca sunteti ceea ce ati fost timp de eoni, trecand prin multe cicluri ale inaltarii – un agent energetic al schimbarii. Cand ramaneti aliniati si ancorati in acest scop, sunteti de fapt aliniati si ancorati cu Pamantul si va impartasiti fiinta voastra unica, aflata la cea mai puternica expresie a sa, indeplinindu-va rostul in acest ciclu si ajutand la aducerea Raiului pe Pamant.
Copilul vostru sensibil din punct de vedere energetic
Am vorbit despre copiii empatici Cristal, care sunt sensibili din punct de vedere energetic si despre copiii cei noi, care vin dupa acestia si care sunt extrem de sensibili, dar si despre modul in care ii putem intelege si le putem gestiona energiile. Este o generatie de copii care se nasc acum si in urmatorii cinci ani, care vor fi chiar si mai sensibili si care vor avea nevoie de ceva mai multa atentie din partea noastra, in timpul primelor lor luni de viata, deoarece se vor descurca mai greu cu densitatea si a le purta de grija va fi ceva destul de complicat. Acestia sunt copiii care nu sunt obisnuiti sa traiasca in densitate, iar unii nu sunt obisnuiti nici chiar sa traiasca in corp fizic sau pe Pamant si de aceea primele lor luni vor implica mult plans, stomacele deranjate, probleme legate de boli si infectii si chiar unele probleme de piele, cum ar fi iritatiile. Multi – daca nu majoritatea acestor copii – vor veni din dimensiuni diferite si de pe alte planete, fara sa stie cum sa existe in densitatea celei de-a treia dimensiuni si viata lor aici va fi un soc pentru ei. Ei resimt aceleasi probleme fizice ca si noi, atunci cand trecem prin procesul de eliberare a densitatii si de trecere in dimensiunile superioare ale fiintei. In cazul lor, trebuie sa preia densitatea, sa isi coboare vibratiile si sa incerce sa gestioneze frecventele energetice care sunt mult mai joase decat cele cu care sunt obisnuiti. Multi dintre acesti copii se nasc din parinti mai in varsta, constienti din punct de vedere spiritual si care vor sa le dea atentia suplimentara, de care au nevoie. Mai multe tipuri de cristale, cum ar fi ametistul si cuartul roz, pot ajuta, daca sunt asezate in camera lor si sub saltea, deoarece le echilibreaza energiile. Este utila si folosirea aromaterapiei (in camera lor dar nu prea aproape de ei si fara sa le atinga pielea), ca si multa atentie acordata celor care ii inconjoara, pentru ca acesti copii absorb usor energie de la ceilalti. Si atunci cand devin coplesiti din punct de vedere energetic, inseamna ca trebuie sa le acordati putin timp in liniste, pentru a se putea stabiliza. Vor fi foarte selectivi in legatura cu cine ii tine in brate si are grija de ei si vor fi foarte vocali, cu privire nevoile lor si cu momentul in care au nevoie de mai multa atentie. De ce nu au asteptat crearea unui mediu mai prietenos din punct de vedere energetic? Sunt aici, acum, pentru a putea intelege densitatea, inainte ca ea sa dispara, odata cu tranzitia la dimensiuni superioare ale vietii. Prezenta lor reprezinta confirmarea faptului ca suntem foarte aproape de aceasta tranzitie si, daca suntem constienti de cine sunt acesti copii si de nevoile lor diferite si speciale, vom putea sa ii ajutam sa treaca in lume mai usor. Ei reprezinta o noua Lumina si un nou mod de viata pentru aceasta lume si prezenta lor este o binecuvantare si un semn al vremurilor ce vor veni. Daca aveti unul dintre acesti copii, intelegeti ca cel pe care il considerati a fi un copil „cu toane” este de fapt un copil care e coplesit din punct de vedere energetic si care se lupta cu vibratiile cu care incearca sa lucreze. Asigurati-le odihna din plin, urmariti-le reactiile fata de oamenii care ii inconjoara si acordati-le multa iubire, pentru ca ea reprezinta vibratia cu care ei se simt cel mai bine.
www.urielheals.com
Sursa: editura foryou