marți, 22 iunie 2010

Svalbard, speranta de dupa apocalipsa

O viziune optimista asupra omenirii ar spune ca, pe masura ce anii trec, natiunile lumii se coalizeaza, oamenii evolueaza, popoarele – ca intreg – se “civilizeaza”, iar competentele de orice – tehnologice si cognitive – fel sporesc. Toate tind sa garanteze consens, efort unificat, capacitatea de a ne opune dezastrelor de orice fel. Si totusi, subiectul apocalipsei este din ce in ce mai discutat in societatile moderne, iar Armaghedonul parca sta ca drobul de sare deasupra noastra. Sfarsitul lumii este asteptat si prevestit din orice directie: de la factorul uman – razboaie, poluare, incalzire globala si dezechilibrarea ciclurilor naturale ale planetei prin activitati iresponsabile, pana la evenimente independente de noi – coliziuni cu asteroizi, cutremure sau furtuni solare. Prin urmare, diverse organizatii internationale s-au mobilizat deja, prevazatoare, si au procedat la asigurarea unor masuri de conservare a vietii si a lumii vii, asa cum o cunoastem, in eventualitatea unei extinctii a speciei umane. Cel mai prolific, in acest sens, este seiful de seminte Svalbard, amplasat in insula norvegiana Spitsbergen, din izolatul arhipelag arctic Svalbard.

Svalbard este o banca de seminte securizata, construita pentru a prezerva o larga varietate de seminte de plante originare din toate colturile lumii intr-un depozit subteran. Seiful de seminte gazduieste mostre duble, sau copii de rezerva pastrate in bancile de gene de pe toata planeta. Seiful de seminte este un fel de asigurare in vederea pierderii semintelor pastrate in bancile de gene, dar si un refugiu pentru seminte in eventualitatea unor crize puternice regionale sau globale.
Insula Spitsbergen se afla la o distanta de aproximativ 1.300 kilometri de Polul Nord. Seiful de seminte este administrat sub egida unui acord trilateral intre guvernul norvegian, Trustul Global al Diversitatii Culturilor Agricole (GCDT) si Centrul Nordic de Resurse Genetice. Constructia seifului de seminte, care a costat aproximativ 9 milioane de dolari, a fost in intregime finantata de Guvernul Norvegiei, iar stocarea semintelor in incinta seifului este gratuita. Costurile operationale sunt suportate de Norvegia si de catre GCDT. Primele fonduri din partea Trustului au venit din partea Fundatieti Bill & Melinda Gates, a Regatului Unit al Marii Britanii, Norvegiei, Australiei, Elvetiei si Suediei. Finantari au venit inclusiv din tari aflate in stadiu de dezvoltare: Brazilia, Columbia, Etiopia si India.Primii ministri ai Norvegiei, Suediei, Finlandei, Danemarcei si Islandei au participat la o ceremonioasa "asezare a primei pietre" a seifului la data de 19 iunie 2006. Banca de seminte este construita la 120 de metri in interiorul unui munte de gresie din Svalbard. Banca este dotata cu un numar sporit de foarte eficiente sisteme de securitate. Semintele sunt impachetate in pachete speciale, sigilate la cald, pentru eliminarea umezelii.
Misiunea Seifului de Seminte Svalbard este aceea de a oferi o plasa de siguranta impotriva unei pierderi accidentare a diversitatii bancilor de gene traditionale. In timp ce majoritatea lumii a rezonat cu ideea eventualei utilitati a seifului in cazul unei catastrofe regionale sau globale, el va fi cu siguranta mai frecvent accesat atunci cand bancile de gene isi vor pierde mostrele din pricina proastei ingrijiri, accidentelor, defectarii echipamentelor, reducerilor de fonduri si dezastrelor naturale. Astfel de evenimente se intampla cu o oarecare regularitate. In anii trecuti, unele banci de gene nationale au fost distruse de razboaie si conflicte civile. Exista aproximativ 1.400 de colectii de diversitati agricole in lume, dar multe se afla in teritorii instabile din punct de vedere politic sau in medii amenintate.

SURSA
http://www.descopera.ro/stiinta/6430545-svalbard-speranta-de-dupa-apocalipsa