“Crezul vieții noastre româneşti pe viitor este acela care iese din rădăcinile realităţii româneşti” - Constantin Radulescu-Motru

“Întreaga noastră viaţă socială a fost întreţesută cu iluzii. Am adoptat legi civile şi politice nepotrivite tradiţiei noastre; am organizat un învăţământ public inutil marei majorităţi a poporului; am imitat tehnica burgheza de producţie economică în care nici însuşirile poporului, nici bogăţiile ţării noastre nu se pot valorifica; am făcut tot ce ne-a stat în putinţă ca să ne falsificăm tradiţiile şi aptitudinile dăruite de natură. Cu un scop bine intenţionat, fără îndoială: am crezut că aşa ne vom europeniza mai repede.”
Astăzi, ca şi în trecut, ideologia Statului român rătăceşte pe culmile unor idealuri străine. Sunt oameni politici în România, cari n-au încă simţul realităţii româneşti. Crescuţi în atmosfera spirituală a altor ţări, ei cred ca imitând ceea ce a avut succes aiurea, fericesc şi în ţara lor.
,,Noi înşine, din neprevedere, contribuim să ne mărim primejdiile. Căutăm vrăşmaşi în străinii izolaţi cari nu sunt, sau sunt puţin pericoloşi; în schimb, dăm mâna cu reprezentaţii naţiunilor puternice în al căror program imperialist stă scris aservirea noastră.”
,,De două mari slăbiciuni a suferit, în secolul al XIX-lea, conducerea politicei româneşti. De lipsa de încredere în virtuţile neamului şi de uşurinţa cu care străinătatea era imitată.”
“‎Crezul vietii noastre româneşti pe viitor este acela care iese din rădăcinile realităţii româneşti. El este Românismul întrevăzut de Alecu Russo şi Mihail Eminescu. Este timpul să ni-l însuşim, pentru a ne limpezi mintea şi a ne da încredere în fiinţa noastră proprie. Suntem Români: să avem curajul să ne cunoaştem ce suntem şi să ne prezentăm lumii aşa cum suntem.”
(Constantin Radulescu-Motru)

sursa
http://irinamonica.wordpress.com/2012/01/24/constantin-radulescu-motru-crezul-vietii-noastre-romanesti-pe-viitor-este-acela-care-iese-din-radacinile-realitatii-romanesti/

“Civilizaţia ţărănească nu cunoaşte lupta pentru autodepăşire. Este o calmă şi bună exprimare a bucuriei de a exista.
Cu cât ne îndepărtăm de omul tradiţional, cu atât riscul imposturii este mai mare. Nu putem compara humanoidul viitorului cu omul complet produs de societatea satului distrus sub ochii noştri.
Ortodoxia ţăranului e profundă şi nu putem înţelege nimic din omul de azi sau din cel viitor (cu toate malformaţiile sale) fără o cunoaştere profundă a creştinismului ortodox. Românii nu au avut războaie religioase. Nu ne-am închinat la idoli. Nu am produs idoli. Nu am produs ideologii.”
 (Horia Bernea)
“Ce înseamnă să ai “suflet politic”?

Înseamnă să nu fii tont, să nu te laşi îmbătat cu apă rece, să ştii să vezi, să simţi, să pricepi la iuţeală, să fii sensibil la microsemnale, să te doară de năpasta altora, să consideri problema pâinii aproapelui tău ca pe o datorie spirituală iar nu ca pe o simplă problemă materială, să poţi oricând deveni – cum atât… de frumos a spus Iorga – un om public în zilele de urgie. Suflet politic? Vai de capul bărbatului care nu-l are şi mare pierdere zău nu e dacă nu se năştea. Asta-i criza cea mare: a pierit din conştiinţa oamenilor sufletul politic, au devenit nişte robi nătângi. Şi nişte laşi – sufletul politic presupune o doză minimală de curaj. Să redevenim oameni cu suflet, minte şi niţică bărbăţie, adică oameni politici.” (Nicolae Steinhardt, din “Nicolae Steinhardt raspunde la 365 intrebari”
Zaharia Sangeorzan)