Gândurile, faptele şi vorbele omului se întorc spre el, mai devreme sau mai târziu, cu o exactitate extraordinară. Aceasta este legea “karmei”, cuvânt sanscrit care înseamnă “a veni înapoi”; “ceea ce semeni, aceea vei culege”.
Cu cât omul ştie mai multe, cu atât este mai responsabil; o fiinţă care cunoaşte legea spirituală şi nu o aplică suferă mai mult decât alta. “Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii”. Dacă dăm cuvântului “Domn” înţeles de Lege, multe pasaje din Biblie ne apar mai clare.
“Răzbunarea este a mea, voi plăti, spuse Domnul” (Legea). Legea este cea care se răzbună, nu Dumnezeu. El vede un om perfect, creat după chipul lui propriu şi îi dă puterea şi stăpânirea. Este ideea perfectă a omului, înregistrată în Mintea Divină, aşteptând recunoaşterea omului, fiindcă omul poate să fie numai ceea ce se vede el însuşi că este, şi atrage numai ceea ce el însuşi vede că atrage.
“Nimic nu se întâmpla fără să fie prevazut”, spune un vechi proverb. Înainte de a oscila invizibil, omul vede în propria lui imaginaţie eşecul sau succesul, bucuria sau supărarea. Am observat aceasta fie în atragerea bolii copilului de către mama sa, fie în femeia care vede succesul pentru soţul ei. Isus spune: “Şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va elibera”. Vedem astfel că eliberarea (din toate cazurile nefericite), vine prin cunoaştere, cunoaşterea legilor spirituale.
Ascultarea precede autoritatea, şi legea se supune omului când el se supune legii. Legea electricităţii a trebuit să fie ascultată înainte ca ea să devină nevătămătoare omului. Când se practică la modul ignorant, ea devine duşman necruţător al omului. Tot aşa şi cu legile minţii.
O femeie cu o voinţă de fier dorea să aibă o casă care aparţinea unei cunoştinţe, şi adesea construia imaginea mentală a acestui lucru. După un timp, locatarul a murit, iar ea a intrat în posesia casei. Mulţi ani mai târziu, a cunoscut legile spirituale şi a spus: “Crezi că am avut vreo legătură cu moartea proprietarului?” I-am răspuns: “Da, dorinţa ta era aşa de puternică, incat fiecare gând a făcut drum către aceasta, dar ai plătit deja datoria karmică. Soţul tău, pe care l-ai iubit cu pasiune, a murit curând după aceea, şi acest lucru a fost pentru tine ca un elefant alb”. Dorinţa iniţială de posesiune ar fi putut să nu-i afecteze soţul prin gândurile ei, dacă acestea ar fi fost pozitive, dar aşa, amândoi s-au aflat sub legea karmică.
Femeia simţea acea mare dorinţă de a avea casa, şi ar fi trebuit să spună: “Inteligenţă infinită, dă-mi casa potrivită, egală în frumuseţe cu aceea, dă-mi casa care este a mea prin drept divin!” Alegerea divină ar fi dat o perfectă satisfacţie şi ar fi adus binele în toate. Modelul divin este singurul căruia îi este permis să lucreze nevătămat. Dorinţa e o forţă de temut şi trebuie dirijată pe calea cea dreaptă, altfel ea naşte haos. În consecinţă, cel mai important este primul pas, acela de a “spune aşa cum trebuie”. Trebuie să ceri întotdeauna numai ce e al tău prin drept divin. De exemplu, dacă femeia ar fi luat această atitudine: “Casa pe care o doresc este a mea şi nu o pot pierde, iar dacă nu-i a mea, dă-mi echivalentul ei!”, atunci omul s-ar fi decis să se mute în altă parte în mod armonios (cazul alegerii divine pentru ea), spre a găsi o altă casă în schimb. Orice lucru forţat în manifestare prin dorinţa personală este întotdeauna cu “ghinion” şi nu are “succes”. Omul este avertizat: “Fie voia ta, nu a mea”; şi e curios cum obţine mereu ceea ce doreşte dacă renunţă la voinţa personală. În modul acesta dă posibilitate Inteligenţei Divine să lucreze pentru el. “Stai liniştit şi aşteaptă îndrumarea lui Dumnezeu”.
O altă femeie veni la mine cerându-mi un tratament pentru prosperitate. Ea nu arăta prea mult interes în treburile casnice şi casa îi era în mare dezordine. I-am spus: “Dacă doreşti să fii bogată, trebuie să fii ordonată. Toţi oamenii cu mari bogăţii sunt ordonaţi, ordinea fiind prima lege a omului.” Am adăugat, “şi nu vei deveni niciodată bogata dacă înfigi chibriturile în perniţa de ace”. A rearanjat mobila, a reparat sertarul de la birou şi îndată s-a manifestat o mare donaţie financiară, ca un cadou neaşteptat. Femeia însăşi a devenit fabricantă, ţinea contabilitatea, fiind totdeauna atentă la prosperitatea exterioară, ştiind că Dumnezeu este averea ei. Mulţi oameni nu cunosc faptul că darurile şi lucrurile sunt investiţii, că acumulările şi economiile duc inevitabil la pierdere. “Acolo a fost risipă şi acum este spor, acolo unde s-a îngrămădit mai mult decât trebuie apare sărăcia”.
Am cunoscut un om care avea nevoie de o blană pentru a-şi căptuşi un palton. El şi soţia lui au mers la diferite prăvălii, dar n-au găsit ceea ce doreau. El spunea că toate au un aspect “ieftin”. În fine, au văzut o blană despre care negustorul spunea că valorează 1000 de dolari, dar cum sezonul trecuse, era dispus să o dea cu 500 de dolari. Resursa lor financiară se ridica la 700 de dolari. Mintea raţională ar fi spus: “Nu-ţi pot permite să cheltuieşti atâţia bani pentru blană”, dar el era foarte intuitiv şi niciodată rezonabil. S-a întors spre nevasta lui şi a spus: “Dacă iau această blană, voi face un butoi cu bani”, şi nevasta lui a consimţit cu greu, cu ezitări. O lună mai târziu a primit un comision de 10.000 de dolari. Blana l-a făcut să se simtă aşa de bogat, că s-a înfrăţit cu succesul şi prosperitatea, dar fără această blană nu ar fi primit acel comision. A fost o investiţie răsplătită cu o mare dobândă. Dacă omul nu cunoaşte această cale spre a cheltui sau a dărui, aceeaşi sumă de bani se va duce într-un mod neinteresant sau nefericit.
O femeie mi-a spus că, la o aniversare a ei, a anunţat familia că nu-şi poate permite să dea o masă. Câteva zile mai târziu, cineva a intrat în biroul ei şi a luat de acolo o sumă echivalentă cu costul acelui dineu. Năpasta (legea) se retrage întotdeauna din faţa omului care cheltuieşte fără frică, dar cu înţelepciune.
Una din studentele mele se afla la târg cu nepoţelul ei; copilul cerea o jucărie şi ea spunea că nu-şi poate permite să o cumpere. Dar apoi, a înţeles că acest refuz ar fi o lipsă de prevedere, căci ea cunoştea pe Dumnezeu ca pe singura avere a ei. A cumpărat jucăria şi, pe drum, a găsit o sumă de bani egală cu cea pe care o dăduse pe jucărie. Averea omului este inepuizabilă şi mascată când acesta are credinţă şi deplină speranţă, lucruri care preced realizarea. Lasă credinţa ta să fie cu tine! Credinţa este substanţa lucrurilor sperate, evidenţa lucrurilor nevăzute; ea menţine viziunea hotărâtă şi imaginile contrare sunt dizolvate şi distruse; “şi în două răstimpuri am putea coace dacă n-am fi slabi”.
Isus Christos ne-a adus Evanghelia ca pe o lege mai puternică decât Karma şi fiindcă aceasta depăşeşte legea karmei. Este legea îndurării sau a iertării. Este legea care eliberează omul de cauză şi efect – legea consecinţelor. “Sub milă şi nu sub lege (judecată), am spus că pe acest plan omul culege şi unde nu a semănat; darurile Domnului sunt, pur şi simplu, vărsate asupra lui”. “Tot ce Împărăţia Cerurilor dă, este aici”. Această stare continuă de fericire îl aşteaptă pe omul care a depăşit gândirea rasei sau a omenirii. În gândirea omenească există mâhniri adânci, dar Isus a spus: “Îndrăzniţi, eu am biruit lumea!”.
Gândirea omenească cauzează dureri, supărări şi moarte. Isus a tăiat cu fierăstrăul absoluta lor nerealitate şi a spus că grijile, supărările şi chiar moartea trebuie să treacă; ultimul inamic va fi depăşit. Noi ştim acum, chiar din punct de vedere ştiinţific, că moartea poate fi depăşită cu convingerea tinereţii eterne, a vieţii eterne. Subconştientul, fiind putere fără direcţie, duce ordinele la îndeplinire fără să întrebe. Lucrând sub direcţia subconştientului (Christ sau Dumnezeu din om), învierea corpului va fi împlinită. Omul nu-şi va mai lepăda trupul său în moarte, ci îl va transforma în trupul electric cântat de Walt Whitman, pentru că creştinismul este întemeiat pe iertarea păcatelor şi pe “mormântul gol”.
Lumina Soarelui lui Dumnezeu adusă pe pământul nostru de Christos a pătruns încet în mintea oamenilor în cei aproape 2000 de ani. Din această Lumină sfântă s-a hrănit mintea oamenilor, şi de azi ne putem bucura, în parte, de binefacerile ei. Unii oameni, făcându-se slujitorii ei, s-au speriat de consecinţele ei şi au falsificat-o. În numele lui Dumnezeu au făcut mult rău, au dat foc la oameni, au condamnat la moarte; au însetat sufletele oamenilor cu "iertări" (indulgenţe), pomeni, spovedanii, alte nenorociri şi născociri, sub masca iertării unui Dumnezeu despre care au spus că este aspru, făcându-l astfel dur şi vanitos. Au făcut atâta rău că au întunecat şi speriat sufletele lumii. Iar ca rezultat, întunericul minţilor s-a manifestat din plin. Este epoca lui Kali Yuga cea în care trăim acum şi pe care o numim civilizaţie. Şi acum Christos, Fiul lui Dumnezeu, care ne-a dat această Lumină cu sacrificiul pe care-l ştim, vine din nou să ne dea Învăţătura Sfântă a sănătăţii desăvârşite, a stăpânirii, a dezrobirii şi a vieţii veşnice. El ne învaţă că nu există decât un Dumnezeu, Tatăl tuturor, că acest Dumnezeu e plin de iubire, de bunătate, de Lumină, Frumuseţe veşnică şi PACE! Dumnezeu Tatăl nostru nu ne pedepseşte niciodata căci el a făcut Legea Vieţii, ci ne pedepsim fiecare încălcând-o. Închei cerându-vă să ne pregătim a înţelege bine aceasta, pentru ca tâlharii să nu-l mai răstignească încă o dată, căci aceasta ar însemna şi răstignirea noastră.
Florence Scovel Shinn
Florence Scovell-Shin - Jocul Vietii
Jocul Vietii Si Cum Sa-l Joci_FLORANCE SCOVEL SHINN
surse
http://pasi-ndoi.blogspot.ro/2012/08/capitolul-v-legea-karmei-si-iertarii.html
http://www.wattpad.com/68673-florence-scovell-shin-jocul-vietii
http://www.florence-scovel-shinn.com/
miercuri, 31 octombrie 2012
marți, 30 octombrie 2012
Proiectul Conştiinţei Globale
Există oare cu adevărat o putere a minţii care poate influenţa materia?
Dacă da,atunci cât de mare este această influenţă? Oare ce poate face
omul prin forţele psihice şi până unde au ajuns acestea să se manifeste?
Care este situaţia actuală a rezultatului gândurilor şi acţiunilor
umanităţii?
„Proiectul Conştiinţei Globale” este primul experiment şi eveniment ştiinţific, care
demonstrează prin mijloace riguros ştiinţifice identificabile,
repetabile şi reproductibile că mintea umană poate influenţa materia.
Proiectul Conştiinţei Globale* (The Global Consciousness Project) este cel mai important
proiect internaţional de cercetare a unor posibile acţiuni neconvenţionale ale minţii umane. Originea sa se găseşte în numeroase discuţii purtate în anii 1990, în cadrul unor grupuri de avangardă, formate din oameni de ştiinţă cu vederi largi şi reprezentanţi ai unor curente spirituale, preocupate de ideea tulburătoare potrivit căreia mintea umană ar putea influenţa nemijlocit realitatea fizică.
proiect internaţional de cercetare a unor posibile acţiuni neconvenţionale ale minţii umane. Originea sa se găseşte în numeroase discuţii purtate în anii 1990, în cadrul unor grupuri de avangardă, formate din oameni de ştiinţă cu vederi largi şi reprezentanţi ai unor curente spirituale, preocupate de ideea tulburătoare potrivit căreia mintea umană ar putea influenţa nemijlocit realitatea fizică.
Afirmaţiile ce consideră gîndul uman o forţă redutabilă, care poate
modela direct realitatea, au o tradiţie milenară şi au jucat un rol
esenţial în majoritatea curentelor esoterice şi doctrinelor spirituale
ce s-au succedat de-a lungul istoriei.
Această idee tradiţională a fost şi este însă infirmată categoric de către comunitatea ştiinţifică, deoarece pare să contrazică nu doar setul de legi bine cunoscute ale fizicii, ci înseşi principiile restrictive fundamentale ale ştiinţei.
Proiectul Conştiinţei Globale consideră că de fapt contradicţia este doar una temporară şi
aparentă şi încearcă să demonstreze acest fapt prin metode de investigaţie moderne strict ştiinţifice. Principalul său artizan şi totodată directorul de proiect este dr. Roger D. Nelson, psiholog şi cercetător recunoscut al fenomenelor neconvenţionale în cadrul laboratoarelor de pe lîngă Universitatea Princeton din New Jersey (S.U.A.).
Principalele obiective urmărite de Proiectul Conştiinţei Globale sunt următoarele:
- să evidenţieze prin metode ştiinţifice o posibilă acţiune a minţii asupra materiei, adică o acţiune nemijlocită a conştiinţei umane în realitatea fizică;
- să verifice o posibilă sincronizare a unui număr ridicat de minţi umane, care pot acţiona corent şi simultan asupra lumii fizice, determinînd modificări şi efecte măsurabile;
- să evalueze ipoteza existenţei unei conştiinţe de grup sau chiar a unei conştiinţe globale, care ar reprezenta un fel de superminte planetară.
Proiectul Conştiinţei Globale a debutat în august 1998 cu două sisteme electronice la Princeton şi s-a extins treptat în S.U.A. şi apoi în întreaga lume. În prezent, el cuprinde o reţea formată din 55 sisteme electronice interconectate, răspîndite din Alaska pînă în Noua Zeelandă (Fig. 1). Fiecare astfel de sistem, denumit şi egg, este format dintr-un generator de numere aleatoare cuplat la un calculator. Generatorul de numere aleatoare (random number generator) este denumit astfel deoarece generează 200 numere pe secundă, în esenţă secvenţe de cifre 0 şi 1.
Unul dintre cele 55 sisteme generator de numere
aleatoare-calculator, primul din Europa de est, se află la Cluj-Napoca,
ca urmare a participării active a Colectivului de cercetări
neconvenţionale al Institutului de cercetări experimentale
interdisciplinare din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai la Proiectul Conştiinţei Globale. Din luna iunie 2002, sistemul electronic de la Cluj-Napoca, denumit egg.bellatrix.ro 1025, este conectat prin Internet la computerul central de la Princeton şi transmite în timp real secvenţe numerice de cîte 200 cifre pe secundă, funcţionînd neîntrerupt 24 ore din 24.Această idee tradiţională a fost şi este însă infirmată categoric de către comunitatea ştiinţifică, deoarece pare să contrazică nu doar setul de legi bine cunoscute ale fizicii, ci înseşi principiile restrictive fundamentale ale ştiinţei.
Proiectul Conştiinţei Globale consideră că de fapt contradicţia este doar una temporară şi
aparentă şi încearcă să demonstreze acest fapt prin metode de investigaţie moderne strict ştiinţifice. Principalul său artizan şi totodată directorul de proiect este dr. Roger D. Nelson, psiholog şi cercetător recunoscut al fenomenelor neconvenţionale în cadrul laboratoarelor de pe lîngă Universitatea Princeton din New Jersey (S.U.A.).
Principalele obiective urmărite de Proiectul Conştiinţei Globale sunt următoarele:
- să evidenţieze prin metode ştiinţifice o posibilă acţiune a minţii asupra materiei, adică o acţiune nemijlocită a conştiinţei umane în realitatea fizică;
- să verifice o posibilă sincronizare a unui număr ridicat de minţi umane, care pot acţiona corent şi simultan asupra lumii fizice, determinînd modificări şi efecte măsurabile;
- să evalueze ipoteza existenţei unei conştiinţe de grup sau chiar a unei conştiinţe globale, care ar reprezenta un fel de superminte planetară.
Proiectul Conştiinţei Globale a debutat în august 1998 cu două sisteme electronice la Princeton şi s-a extins treptat în S.U.A. şi apoi în întreaga lume. În prezent, el cuprinde o reţea formată din 55 sisteme electronice interconectate, răspîndite din Alaska pînă în Noua Zeelandă (Fig. 1). Fiecare astfel de sistem, denumit şi egg, este format dintr-un generator de numere aleatoare cuplat la un calculator. Generatorul de numere aleatoare (random number generator) este denumit astfel deoarece generează 200 numere pe secundă, în esenţă secvenţe de cifre 0 şi 1.
Fig. 1. Distribuţia geografică a celor 55 sisteme electronice (egg-uri) ale reţelei.
Ipoteza de lucru a proiectului este următoarea: mintea, conştiinţa, gîndul uman poate influenţa direct evenimente, fenomene şi sisteme fizice. Sistemul fizic ales pentru a verifica ipoteza este tocmai generatorul de numere aleatoare menţionat.
Cu alte cuvinte, potrivit ipotezei de lucru, mintea umană, gîndul ar putea influenţa secvenţele de cifre, în sensul structurării şi ordonării lor. Dar, deoarece efectul este mic, se urmăreşte amplificarea sa. Pentru aceasta, se aleg intervale de timp în care un număr cît mai ridicat de persoane, deci de minţi şi gînduri umane, se sincronizează şi se interconectează, deoarece se concentrează asupra unui eveniment major foarte recent, capabil să determine o reactie emoţională colectivă.
Astfel de evenimente sunt:
- conflicte majore (războaie, revoluţii, revolte populare, lovituri de stat, conflicte religioase);
- catastrofe naturale (cutremure, erupţii vulcanice, alunecări de teren, inundaţii etc.);
- accidente teribile (pe pămînt, în apă, în aer sau chiar în spaţiul cosmic);
- atentate importante;
- festivităţi şi ceremonii tradiţionale (Anul Nou Kumbh Mala etc.);
- evenimente colective (meditaţii pentru pace, vizite ale unor personalităţi etc.)
- evenimente astronomice (eclipse de Soare şi Lună, alinieri ale planetelor, opoziţii ale planetelor etc.).
Imaginea metaforică este aceea a unor minţi individuale, reprezentate sub forma unor insule izolate într-un ocean, între care în momente deosebite, de tipul evenimentelor menţionate, se aştern punţi care le interconectează. Iar aceste minţi umane interconectate în număr ridicat acţionează coerent şi simultan asupra realităţii fizice. Unul dintre numeroasele rezultate ale acestei acţiuni este influenţarea preferenţială a secvenţelor numerice produse de generatoarele de numere aleatoare ale egg-urile reţelei răspîndit în lume, care sunt parţial ecranate faţă de posibile influenţe fizice convenţionale.
Rezultatele obţinute demonstrează cu fermitate faptul că, indiferent de locul unde se produce evenimentul major, efectul observat este global. Aceasta înseamnă că factorul extern, care pare să acţioneze independent de distanţă, afectează simultan toate egg-urile reţelei raspîndite în lume.
Proiectul Constiintei Globale (PCG) incearca sa demonstreze ca mintile umane se pot sincroniza si pot actiona coerent si simultan asupra lumii fizice, determinand modificari si efecte masurabile. PCG verifica astfel posibilitatea existentei unei constiinte de grup sau chiar a unei constiinte globale, care ar reprezenta un fel de superminte planetara. Constiinta globala se manifesta cu predilectie in cazul unor evenimente importante: conflicte majore (razboaie, revolutii), catastrofe naturale, accidente teribile, atentate, festivitati si ceremonii traditionale (Anul Nou), evenimente colective (demonstratii, rugaciuni pentru pace, vizite ale unor personalitati etc.) sau evenimente astronomice (eclipse de Soare si Luna, alinieri ale planetelor).
Concluzia cercetatorilor vine sa certifice o idee tulburatoare, veche de secole: aceea ca gandurile si trairile sufletesti pot influenta materia, realitatea fizica, si isi pot face simtita prezenta cat se poate de clar. In anii '90, ideea ca mintea umana poate influenta realitatea concreta a fost mult discutata in cadrul unor grupuri de avangarda, formate din oameni de stiinta si reprezentanti ai unor curente spirituale. Desi veche de cand lumea, jucand un rol esential in majoritatea doctrinelor spirituale, ipoteza a fost infirmata categoric de comunitatea stiintifica, deoarece pare sa contrazica legile fizicii si principiile fundamentale ale stiintei.
Altfel spus, omenirea în ansamblu reacţionează mai puţin la actele de violenţă extremă şi tinde să se desensibilizeze şi să se obişnuiască cu violenţa. Trăim într-o lume din ce în ce mai violentă şi mai nesigură iar răspunsul la violenţă prin violenţă nu face decît să amplifice acest flagel ce tinde să se globalizeze. Rezultatele oferite de Proiectul Conştiinţei Globale arată că violenţa este pe cale să nu mai fie resimţită ca o excepţie, ci mai degrabă ca un fapt aproape obişnuit şi inevitabil în viaţa noastră.
Iar dacă acest avertisment nu este luat în considerare cu seriozitate şi responsabilitate, consecinţele ar putea fi imprevizibile într-un viitor apropiat.
Referinţe bibliografice:
*PĂTRUŢ, Adrian, Proiectul Conştiinţei Globale, 2004 (materialul a fost redactat pentru media de către Adrian Pătruţ, responsabilul pentru partea română a Proiectului Conştiinţei Globale şi este reprodus cu acordul său şi al lui Roger Nelson, directorul general al Proiectului Conştiinţei Globale)
Creierul Global from Paul Marian on Vimeo.
surse
http://noosphere.princeton.edu/http://www.descopera.ro/stiinta/929468-misteriosul-proiect-al-constiintei-globale
http://cristytepes.wordpress.com/2012/04/16/proiectul-constiintei-globale/
http://www.artadeatrai.ro/arhiva/32/egg.32.php
luni, 29 octombrie 2012
Cum supravietuim ? Ce ne ramane de facut?
5 instrumente pentru a supravietui
Pornind atat de la inclinarea noastra de a glumi pe seama pericolului,
cat si de la nevoile fundamentale ale oamenilor, redactorii publicatiei Popular Science au imaginat - mai in gluma, mai in serios - trusa
de supravietuire in caz de cataclism major: cinci obiecte - nu mai
multe - care, daca ne-ar fi la indemana, ar putea fi de mare ajutor in
cazul in care ceva groaznic se abate asupra Terrei sau chiar numai
asupra unei regiuni mai restranse a ei. Daca e regiunea in care
locuiesti chiar tu… poate n-ai sa mai ai timp sa te gandesti singur ce
sa iei inainte sa fugi din casa si sa te refugiezi unde-oi putea. Asa
ca… ia astea cinci lucruri si descurca-te cum poti! Aer respirabil
Daca, in urma unui impact devastator de orice soi, este distrusa o uzina chimica, aerul din apropierea ei ar deveni, cu mare probabilitate, otravitor. Si, cum uzinele chimice sunt destul de raspandite, iar multe toxine au neplacuta proprietate de a putea fi cu usurinta dispersate pe distante mari de catre curentii de aer, ne trebuie un echipament de protectie. Solutia Popular Science: o masca de gaze prevazuta cu un filtru care tine la distanta amoniacul, clorul, pulberile toxice…
Modelul propus - Advantage 420 Half Mask Respirator - are un mecanism foarte simplu de fixare, ca s-o puteti pune repede pe cap (ca doar nu va puteti tine respiratia nu stiu cat) si se gaseste in trei marimi diferite, ca sa se potriveasca pe orice capatana.
msanorthamerica.com
Hrana si adapost
Forta - fizica si morala -, rabdare si noroc; daca le ai pe astea, tot ce-ti mai trebuie sunt niste scule bune, un "utilaj" minim cu care sa poti incropi un refugiu si ceva de mancare.
Un briceag multifunctional ar fi o optiune foarte buna, iar daca vreti ceva mai "profi" - o multiunealta smechera, ca asta din poza, Leatherman Super Tool 300,
cu clesti, lame taioase, pila, mini-fierastraie… in fine, 19 unelte
diferite adunate intr-un singur manunchi. Daca nici cu astea nu faceti
nici o treaba, inseamna ca sunteti chiar neajutorati si degeaba ati avut
noroc si ati supravietuit cateva zile dupa Apocalipsa: selectia naturala tot o sa va rada din schema.
leatherman.com
leatherman.com
Totul a sarit in aer, continutul retelei de
canalizare s-a dus direct in cursurile de apa, s-au deversat fel de fel
de mizerii peste tot, asa ca apele din jur sunt mai poluate decat au
fost vreodata - desi era destul de rau si inainte. Ce-i de
baut… pardon, de facut? Fara apa nu putem trai, deci ne trebuie ceva cu
care sa o decontaminam, curatand-o macar de agentii patogeni care misuna
prin ea si dintre care unii ne-ar putea veni de hac in mai putin de 48
de ore.
Metoda ieftina, dar laborioasa - mai ales cand n-ai de nici unele:
fierberea apei (daca aveti in ce, la ce etc.) Alta propunere? Iata,
scump, dar rapid si eficient: CamelBak All Clear UV Water Purification
System, un dispozitiv portabil, avand incorporat in capacul etans un bec
special, cu lumina ultravioleta, care distruge in 80 de secunde,
bacterii, virusuri si protozoare. Functioneaza cu o baterie care se
reincarca prin miscare, asa ca nu stati degeaba in timp ce razele UV se
lupta cu microbii, ci alergati, cel mai bine dupa un animal comestibil
(sau din calea unuia care va considera el pe voi comestibili !!!) Oricum
miscarea prinde bine, ca sa va sa va mentineti in forma (fiindca, dupa
Apocalipsa, treaba cu supravietuirea celui mai apt o sa fie mai valabila
ca oricand).
camelbak.com
camelbak.com
Energie electrica
In caz de Apocalipsa de orice origine, sunt
mari sanse ca sistemele de alimentare cu energie sa fie la pamant - si
la propriu, si la figurat. Presupunand ca soarele mai
straluceste inca (daca n-a fost intunecat de un strat gros de cenusa,
cum ar fi cazul unei ierni nucleare, de exemplu), un dispozitiv care
converteste energia solara in energie electrica poate fi de ajutor, in
prima urgenta, pentru a capata lumina (probabil ca inca nu stiti sa
faceti focul frecand doua bucati de lemn, desi n-ar fi stricat sa
invatati) si alimenta niste alte dispozitive consumatoare de curent, pe
care eventual le-ati avea asupra voastra.
Cu SunNight Solar BoGo SN-3, o ora de incarcare la soare egal 15-40 minute de utilizare. Situatia
devine cu adevarat naspa grava daca nu mai vine destula lumina de la
Soare; atunci chiar ca trebuie sa va apucati numaidecat sa frecati
lemnele alea, fiindca dureaza ceva timp pana se aprind. N-o sa capatati
electricitate, dar o sa aveti macar caldura si lumina.
sunnightsolar.com
sunnightsolar.com
Contactul cu alti oameni
Nici nu va dati seama cat e de necesar pana cand nu ramaneti fara el. Cum luati legatura cu alti supravietuitori, atunci cand retelele de telefonie mobila s-au dus naibii? Un telefon cum e Motorola Clutch i465 s-ar putea sa fie de folos, deoarece are incorporat un dispozitiv tip walkie-talkie, cu ajutorul caruia se poate comunica prin radio cu telefoane similare aflate pe o raza de 10 km. Mda, telefoane similare… deci ar trebui sa ne inzestram tot neamul cu asa ceva?
motorola.com
Nici nu va dati seama cat e de necesar pana cand nu ramaneti fara el. Cum luati legatura cu alti supravietuitori, atunci cand retelele de telefonie mobila s-au dus naibii? Un telefon cum e Motorola Clutch i465 s-ar putea sa fie de folos, deoarece are incorporat un dispozitiv tip walkie-talkie, cu ajutorul caruia se poate comunica prin radio cu telefoane similare aflate pe o raza de 10 km. Mda, telefoane similare… deci ar trebui sa ne inzestram tot neamul cu asa ceva?
motorola.com
Dintre comentariile utilizatorilor referitoare la articolul din Popular Science,
cele mai interesante s-au dovedit cele privind obiectele pe care
fiecare martor al Apocalipsei le-ar lua cu el daca ar fi silit sa se
refugieze. Ideile au variat: o pusca de vanatoare, o sticla plina cu
whisky…
Sursa:
Sursa:
www.descopera.ro
Puteti sa va alcatuiti singuri o trusa de supravietuire din care nu ar trebui sa lipseasca:
Cutit;
carlige de pescuit si nilon;
ace de cusut;
amnar (folosit la aprinderea focului);
trusa medicala de prim ajutor;
folie termoizolatoare;
filtrul de apa;
fireste si alte chestii pe care le puteti gasi daca cautati pe google cum am facut si eu.
Puteti sa va alcatuiti singuri o trusa de supravietuire din care nu ar trebui sa lipseasca:
Cutit;
carlige de pescuit si nilon;
ace de cusut;
amnar (folosit la aprinderea focului);
trusa medicala de prim ajutor;
folie termoizolatoare;
filtrul de apa;
fireste si alte chestii pe care le puteti gasi daca cautati pe google cum am facut si eu.
P.S.
In general omul este stapan pe situatuie, insa cand totul se naruie in jurul sau, singura speranta ramane Dumnezeu. Nu cred ca se poate supravietui usor la un haos global. Noua insa, dependentii de tehnologie, care iubim libertatea si dreturile omului, confortul,….muti vor ceda in primul rand psihic.
Apoi cum sa te aperi ca talhari, caci ei vor aparea ca ciupercile dupa ploaie.
Adica daca moare toata lumea tu mai poti supravietui?
Este posibila doar o prapaganda si un mod de a face ceva bani…:)) sute de milioane de dolari
http://www.howtosurvive2012.com/htm_night/home.htm
http://pato.ro/2010/09/tehnici-de-supravietuire-2012.html
http://www.inventatori.ro/view_article.php?id=1185
duminică, 28 octombrie 2012
De ce a venit Christos pe Pământ? Ce trebuia să îi aducă Pământului impulsul Său?
În limbajul ocult, această parte a naturii umane care
rămâne întinsă în pat, adormită (corpul fizic şi corpul
eteric), se numeşte omul
pământesc propriu-zis, „omul”. Iar cea în care sălăşluieşte
Eul zi şi noapte, care este născută însă din corpul fizic şi
corpul eteric, era numită „copilul omului”, sau „fiul omului”. „Fiul
omului” este termenul tehnic care desemnează Eul şi corpul astral, aşa
cum s-au născut ele în cursul evoluţiei pământeşti din
corpul fizic şi eteric.
Acest „Fiu al omului” desprins din sânul divinităţii, smuls din legăturile în care trăise, dar care a dobândit în schimb conştienţa fizică, trebuie, prin forţa lui Christos apărut pe Pământ, să ajungă din nou la conştienţa spiritualității. El nu trebuie numai să vadă cu simțurile fizice în lumea fizică care-l înconjoară, ci prin forţa propriei sale fiinţe interioare, de care acum nu este conştient, el trebuie să-și aprindă conştienţa existenţei divine. Prin forţa lui Christos venit pe Pământ, Fiul omului trebuie să fie din nou înălțat în divin. Odinioară doar câtorva aleşi le era cu putinţă să perceapă lumea spirituală, pe calea vechii iniţierii în Misterii. Cei care pătrundeau astfel în lumile spirituale, şi care deveneau martori, primeau un nume deosebit. Ei erau numiți „şerpi”. „Şerpii” sunt acei oameni din timpurile vechi iniţiaţi în acest fel în Misterii. Aceşti „şerpi” erau precursorii faptei lui Christos Iisus. Moise şi-a înfăţişat misiunea înălţând în faţa poporului său simbolul înălţării celor care au putut să vadă în lumile spirituale: el a înălţat şarpele. Starea cucerită de aceşti câţiva aleşi trebuia să fie cucerită de toţi fiii omului prin forţa lui Christos pe Pământ. În discuţia cu Nicodim, Christos spune: „Cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot astfel trebuie să se înalțe Fiul omului!”
Christos Iisus se slujeşte anume de terminologia proprie timpului Său. Este de ajuns să cauţi adânc sensul literal al acestor cuvinte şi atunci prinzi şi sensul adevărat, care concordă şi cu învăţătura antroposofică. Așadar în timpurile vechi doar o prevestire a doctrinei „Eu sunt”-ului putea prinde rădăcini. Numai prin autoritatea iniţiaţilor puteau popoarele să audă ceva despre forţa „Eu sunt”-ului, care trebuie să fie aprinsă în fiecare „fiu al omului”. Şi despre asta suntem instruiţi îndeajuns.
Să ne amintim că tot ce apare de-a lungul timpurilor este totdeauna fructul unei lente elaborări. Ce aduce Christos Iisus a trebuit să fie maturizat puţin câte puţin în vechile Misterii, în adepţii Vechiului Testament, aşa cum se maturizează un copil în sânul matern. Şi ceea ce s-a pregătit în adepţii Vechiului Testament, în vechiul popor evreu, fusese maturizat, la rândul său, la vechii egipteni. Existau la egipteni mari iniţiaţi care au ştiut tot ce urma să se petreacă pe Pământ. În acest popor, care alcătuieşte a treia subrasă a rasei postatlanteene, s-a format treptat impulsul deplin al „Eu sunt”-ului; acest popor a creat oarecum sânul matern, structura exterioară a „Eu sunt”-ului, dar nu a ajuns atât de departe încât din el, din acest popor, să poată fi născut principiul Christos. În cele din urmă, poporul evreu s-a desprins atunci de el. Ni se arată cum Moise este ales printre egipteni să devină vestitorul Dumnezeului care este „Eu sunt”-ul încarnat. El trebuia să Îl vestească celor care ar fi putut să-L înţeleagă, trebuia să-L prevestească. El trebuie să anunţe că formula „Eu şi Tatăl Avraam suntem una” va fi înlocuită într-o zi prin alta: „Eu şi Tatăl suntem una!”, adică Eu şi fundamentul spiritual al lumii suntem unul şi acelaşi lucru. Adepţii Vechiului Testament, în marea lor majoritate, venerau sufletul-grup al poporului, iar individul se simţea în acest suflet-grup ca ocrotit într-o divinitate. Însă prin Moise, ca un iniţiat în sensul antic, a fost vestit că va veni Christos, altfel spus, că deasupra sângelui care curge prin generaţii există un principiu divin superior. Fără îndoială, Dumnezeu acţionează în sânge de la Avraam; dar acest tată după sânge nu este decât manifestarea exterioară a tatălui spiritual.
„Moise i-a spus lui Dumnezeu:
Cine sunt eu ca să mă duc la faraon şi să fac să iasă din Egipt copiii lui Israel?
Şi Dumnezeu spuse: Eu voi fi cu tine. Şi iată semnul că eu te-am trimis. Când tu vei fi făcut să iasă din Egipt poporul meu, veţi aduce jertfă lui Dumnezeu pe acest munte.
Moise a spus lui Dumnezeu: Când voi merge la copiii lui Israel şi le voi spune: Dumnezeul părinţilor noştri m-a trimis la voi!, dacă ei mă întreabă care este numele Său, ce trebuie să le răspund?” (Exodul3, 13)
El trebuie să vestească profetic un Dumnezeu superior care este în Dumnezeul Tatălui Avraam, dar care în principiul Său este deasupra lui. Care este numele Său?
„Şi Dumnezeu i-a spus lui Moise: «Eu sunt»-ul.”
Aceasta este vestirea profundului adevăr despre Cuvântul care apare mai târziu încarnat în Christos Iisus.
„Şi spune: Aşa le vei răspunde copiilor lui Israel: «Eu sunt-ul m-a învăţat astfel!»“
Aşa arată textul literal. Ceea ce, în alţi termeni, înseamnă „Numele”, acel nume care stă la baza numelui de sânge, este „Eu sunt”; el este cel care apare încarnat în Christosul Evangheliei după Ioan.
„Şi Dumnezeu îi spune mai departe lui Moise: Tu vei spune deci copiilor lui Israel: Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isac şi al lui Iacov m-a trimis la voi.”
Deci tot ceea ce până acum n-aţi văzut decât exterior, prin sângele care curge, este, în sensul său mai profund, „Eu sunt”-ul. Prin aceasta se anunţă ceea ce va intra în lume prin Christos Iisus. Acesta este numele Logosului; este cel care strigă către Moise: „Eu sunt «Eu sunt»-ul!”
Logosul îşi strigă numele Său;
El strigă ceea ce poate fi înţeles despre El în primul rând prin raţiune, prin intelect.
Cuvântul care răsună acolo apare ca Logosul încarnat în Christos Iisus.
Să privim acum semnul exterior prin care Logosul se răspândeşte peste israeliţi, în măsura în care ei îl pot cuprinde pur raţional, în gândire. Acest semn exterior esta „manna” din deşert. „Manna” are în realitate – cei care cunosc ştiinţa ocultă ştiu asta – acelaşi sens ca cuvântul „Manas”, Sinea spirituală. Astfel primul val al Sinei spirituale pătrunde în acea parte a omenirii care a dobândit treptat conştienţa de Eu. Ceea ce trăieşte în esența însăşi a acestui „Manas” poate fi numit şi altfel. Nu este numai ceea ce se poate şti, ci şi o forţă care poate fi chiar asimilată. Când Logosul nu face decât să îşi strige numele, trebuie să Îl înţelegi prin raţiune. Dar când El se încarnează şi trăieşte printre oameni, atunci nu trăieşte doar ca doctrină şi idee, ci este o forţă-impuls la care omul poate adera. Atunci El nu se mai numeşte pe sine „manna”, ca în deşert, ci „pâinea vieţii”, ceea ce este chiar expresia pentru caracterizarea Spiritului vieţii, sau Budhi.
Apa transformată prin spirit, oferită ca simbol samarinencei, ca şi pâinea vieții, acestea sunt primele semne ale revărsării Spiritului vieţii, sau Budhi, în om.
SURSA
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA103/GA103_CF06.html
Acest „Fiu al omului” desprins din sânul divinităţii, smuls din legăturile în care trăise, dar care a dobândit în schimb conştienţa fizică, trebuie, prin forţa lui Christos apărut pe Pământ, să ajungă din nou la conştienţa spiritualității. El nu trebuie numai să vadă cu simțurile fizice în lumea fizică care-l înconjoară, ci prin forţa propriei sale fiinţe interioare, de care acum nu este conştient, el trebuie să-și aprindă conştienţa existenţei divine. Prin forţa lui Christos venit pe Pământ, Fiul omului trebuie să fie din nou înălțat în divin. Odinioară doar câtorva aleşi le era cu putinţă să perceapă lumea spirituală, pe calea vechii iniţierii în Misterii. Cei care pătrundeau astfel în lumile spirituale, şi care deveneau martori, primeau un nume deosebit. Ei erau numiți „şerpi”. „Şerpii” sunt acei oameni din timpurile vechi iniţiaţi în acest fel în Misterii. Aceşti „şerpi” erau precursorii faptei lui Christos Iisus. Moise şi-a înfăţişat misiunea înălţând în faţa poporului său simbolul înălţării celor care au putut să vadă în lumile spirituale: el a înălţat şarpele. Starea cucerită de aceşti câţiva aleşi trebuia să fie cucerită de toţi fiii omului prin forţa lui Christos pe Pământ. În discuţia cu Nicodim, Christos spune: „Cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot astfel trebuie să se înalțe Fiul omului!”
Christos Iisus se slujeşte anume de terminologia proprie timpului Său. Este de ajuns să cauţi adânc sensul literal al acestor cuvinte şi atunci prinzi şi sensul adevărat, care concordă şi cu învăţătura antroposofică. Așadar în timpurile vechi doar o prevestire a doctrinei „Eu sunt”-ului putea prinde rădăcini. Numai prin autoritatea iniţiaţilor puteau popoarele să audă ceva despre forţa „Eu sunt”-ului, care trebuie să fie aprinsă în fiecare „fiu al omului”. Şi despre asta suntem instruiţi îndeajuns.
Să ne amintim că tot ce apare de-a lungul timpurilor este totdeauna fructul unei lente elaborări. Ce aduce Christos Iisus a trebuit să fie maturizat puţin câte puţin în vechile Misterii, în adepţii Vechiului Testament, aşa cum se maturizează un copil în sânul matern. Şi ceea ce s-a pregătit în adepţii Vechiului Testament, în vechiul popor evreu, fusese maturizat, la rândul său, la vechii egipteni. Existau la egipteni mari iniţiaţi care au ştiut tot ce urma să se petreacă pe Pământ. În acest popor, care alcătuieşte a treia subrasă a rasei postatlanteene, s-a format treptat impulsul deplin al „Eu sunt”-ului; acest popor a creat oarecum sânul matern, structura exterioară a „Eu sunt”-ului, dar nu a ajuns atât de departe încât din el, din acest popor, să poată fi născut principiul Christos. În cele din urmă, poporul evreu s-a desprins atunci de el. Ni se arată cum Moise este ales printre egipteni să devină vestitorul Dumnezeului care este „Eu sunt”-ul încarnat. El trebuia să Îl vestească celor care ar fi putut să-L înţeleagă, trebuia să-L prevestească. El trebuie să anunţe că formula „Eu şi Tatăl Avraam suntem una” va fi înlocuită într-o zi prin alta: „Eu şi Tatăl suntem una!”, adică Eu şi fundamentul spiritual al lumii suntem unul şi acelaşi lucru. Adepţii Vechiului Testament, în marea lor majoritate, venerau sufletul-grup al poporului, iar individul se simţea în acest suflet-grup ca ocrotit într-o divinitate. Însă prin Moise, ca un iniţiat în sensul antic, a fost vestit că va veni Christos, altfel spus, că deasupra sângelui care curge prin generaţii există un principiu divin superior. Fără îndoială, Dumnezeu acţionează în sânge de la Avraam; dar acest tată după sânge nu este decât manifestarea exterioară a tatălui spiritual.
„Moise i-a spus lui Dumnezeu:
Cine sunt eu ca să mă duc la faraon şi să fac să iasă din Egipt copiii lui Israel?
Şi Dumnezeu spuse: Eu voi fi cu tine. Şi iată semnul că eu te-am trimis. Când tu vei fi făcut să iasă din Egipt poporul meu, veţi aduce jertfă lui Dumnezeu pe acest munte.
Moise a spus lui Dumnezeu: Când voi merge la copiii lui Israel şi le voi spune: Dumnezeul părinţilor noştri m-a trimis la voi!, dacă ei mă întreabă care este numele Său, ce trebuie să le răspund?” (Exodul3, 13)
El trebuie să vestească profetic un Dumnezeu superior care este în Dumnezeul Tatălui Avraam, dar care în principiul Său este deasupra lui. Care este numele Său?
„Şi Dumnezeu i-a spus lui Moise: «Eu sunt»-ul.”
Aceasta este vestirea profundului adevăr despre Cuvântul care apare mai târziu încarnat în Christos Iisus.
„Şi spune: Aşa le vei răspunde copiilor lui Israel: «Eu sunt-ul m-a învăţat astfel!»“
Aşa arată textul literal. Ceea ce, în alţi termeni, înseamnă „Numele”, acel nume care stă la baza numelui de sânge, este „Eu sunt”; el este cel care apare încarnat în Christosul Evangheliei după Ioan.
„Şi Dumnezeu îi spune mai departe lui Moise: Tu vei spune deci copiilor lui Israel: Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isac şi al lui Iacov m-a trimis la voi.”
Deci tot ceea ce până acum n-aţi văzut decât exterior, prin sângele care curge, este, în sensul său mai profund, „Eu sunt”-ul. Prin aceasta se anunţă ceea ce va intra în lume prin Christos Iisus. Acesta este numele Logosului; este cel care strigă către Moise: „Eu sunt «Eu sunt»-ul!”
Logosul îşi strigă numele Său;
El strigă ceea ce poate fi înţeles despre El în primul rând prin raţiune, prin intelect.
Cuvântul care răsună acolo apare ca Logosul încarnat în Christos Iisus.
Să privim acum semnul exterior prin care Logosul se răspândeşte peste israeliţi, în măsura în care ei îl pot cuprinde pur raţional, în gândire. Acest semn exterior esta „manna” din deşert. „Manna” are în realitate – cei care cunosc ştiinţa ocultă ştiu asta – acelaşi sens ca cuvântul „Manas”, Sinea spirituală. Astfel primul val al Sinei spirituale pătrunde în acea parte a omenirii care a dobândit treptat conştienţa de Eu. Ceea ce trăieşte în esența însăşi a acestui „Manas” poate fi numit şi altfel. Nu este numai ceea ce se poate şti, ci şi o forţă care poate fi chiar asimilată. Când Logosul nu face decât să îşi strige numele, trebuie să Îl înţelegi prin raţiune. Dar când El se încarnează şi trăieşte printre oameni, atunci nu trăieşte doar ca doctrină şi idee, ci este o forţă-impuls la care omul poate adera. Atunci El nu se mai numeşte pe sine „manna”, ca în deşert, ci „pâinea vieţii”, ceea ce este chiar expresia pentru caracterizarea Spiritului vieţii, sau Budhi.
Apa transformată prin spirit, oferită ca simbol samarinencei, ca şi pâinea vieții, acestea sunt primele semne ale revărsării Spiritului vieţii, sau Budhi, în om.
SURSA
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA103/GA103_CF06.html
sâmbătă, 27 octombrie 2012
Comercianţii de boli inventate - Buyology – Ştiinţa manipulării consumatorilor
Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce
în ce mai agresiv către oamenii sănătoşi. Suişurile şi coborâşurile
vieţii devin tulburări mentale; slăbiciuni sau stări mai proaste,
altminteri dintre cele mai obişnuite, sunt transformate în afecţiuni
înfricoşătoare, şi din ce în ce mai mulţi oameni normali ajung bolnavi
peste noapte. Într-o carte din 2005, „Selling Sickness. How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients”
, Alain Cassels (cercetător în politica medicamentelor, la
Universitatea Victoria din Canada) şi Ray Moynihan (jurnalist
specializat în sănătate) fac o radiografie necruţătoare a strategiilor
de marketing cinice, atunci când nu sunt pur şi simplu criminale, ale
producătorilor de medicamente. Cei doi cercetători dezvăluie cum, prin
campanii de promovare concertate, industria farmaceutică mondială, cu o
cifră de vânzări de circa 500 miliarde dolari anual, exploatează perfid
temerile cele mai profunde ale omului: de moarte, de şubrezire fizică,
de boală etc.
Epicentrul acestui tip de comerţ sunt Statele Unite. Americanii reprezintă 5% din populaţia lumii, dar primesc 50% din medicamentele prescrise pe glob. Cheltuielile populaţiei cu sănătatea s-au dublat în ultimii şase ani, din cauză că preţurile la medicamente cresc dramatic, dar mai ales pentru că doctorii prescriu din ce în ce mai mult.
Aceeaşi maladie cu altă pălărie
Americanul Vince Parry este un guru al acestui tip de marketing. Într-un articol intitulat uluitor „Arta de a cataloga starea de sănătate” (The Art of Branding a Condition – în Medical Marketing & Media, Londra, mai 2003), Parry explică metodele prin care firmele sale „favorizează crearea” tulburărilor medicale:
Sub patronajul firmelor de marketing, experţi medicali şi guru precum Parry se aşază la aceeaşi masă pentru a descoperi „idei noi despre boli şi stări de sănătate”. Totul este ca acestea să li se prezinte potenţialilor clienţi într-o manieră nouă, inedită.
Un raport al Business Insights, destinat conducătorilor de multinaţionale din sectorul farmaceutic este încă şi mai clar: Capacitatea de „a crea pieţe pentru boli noi” se traduce în cifre de vânzare de miliarde de dolari. Una dintre strategiile cel mai performante, potrivit raportului, este de a schimba modul în care oamenii privesc afecţiunile banale. Ei trebuie „convinşi” că „probleme acceptate până acum ca uşoare disconforturi” necesită „intervenţia medicului”. Acelaşi raport are şi o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice: „Anii care vor veni vor fi martorii creării bolilor năşite de firme”.
Dar, „partea cea mai neplăcută în toată această poveste”, continuă Spencer, „este lipsa oricărei legitimităţi medicale a disfuncţiei sexuale feminine prin dorinţă hipoactivă. (…) Industria trebuie să transforme această disfuncţie bănuită, în boală gravă. Iar pentru aceasta e important să existe o acoperire mediatică, mărturii ale celebrităţilor, dar mai ales sacrosancţi experţi medicali care legitimează totul. ‚Experţii’ estimează că 40% dintre femei ‚suferă’ de această ‚boală’. Iată un exemplu de simplificare numai bună pentru a fi citată peste tot! Uneori această ‚problemă’ este prezentată ca un aspect al luptei feministe, când, de fapt, e vorba doar de manipulare cinică. Deşeurile pe care le produce acest tip de activitate farmaceutică otrăvesc viaţa prin mesajul pe care-l vehiculează: slăbiciunea dvs. (tristeţe, calviţie, libido în scădere etc) este automat simptom de boală”, conchide medicul din Glasgow.
Între 1984 şi 1987, „Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder” (DSM 4), care este biblia psihiatrilor americani, a introdus 77 de noi boli mentale, scrie Jean-Claude St-Onge în „Reversul pilulei”, publicată la Montreal, Ecosocietes, în 2004. Pentru a introduce aceste noi boli a trebuit schimbată definiţia bolnavului. Oricine resimte la un moment dat o stare de rău devine automat bolnav. Şi, bineînţeles, comentează maliţios St-Onge, pentru fiecare boală există un medicament. Iată câteva exemple de „boli noi”:
Impresia de depresie
Numărul persoanelor depresive de pe mapamond a crescut de şapte ori din 1970 până în 1996, relevă St-Onge. În Statele Unite numărul de consultaţii în urma cărora s-au prescris antidepresive s-a dublat între 1980 şi 1989. O tendinţă similară s-a înregistrat în tot Occidentul. Numărul femeilor care iau antidepresive este triplu faţă de cel al bărbaţilor, iar milioane de copii americani le iau cu regularitate. Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiilor uşoare la adulţi, ele sunt prescrise masiv. Două sunt motivele pentru care medicii o fac totuşi:
1. În 1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a pus la punct un program de formare rapidă, cu durata de o jumătate de zi, care să permită medicilor să pună un diagnostic într-un timp scurt, pornind de la ghidurile clinice. Permisiunea acordată, astfel, medicilor generalişti de a trata depresia a dus la multiplicarea de câteva ori a vânzărilor de antidepresive.
2. Societăţile farmaceutice au culpabilizat medicii acuzându-i în mod repetat că rata crescândă a sinuciderilor este vina lor, pentru că nu prescriu suficiente antidepresive. Lobby-ştii au lansat chiar ideea că 60-70% dintre sinucideri sunt cauzate de depresiile netratate.
Osteoporoza, procesul normal de scădere a densităţii osoase odată cu vârsta, face şi el o ţintă de marketing din femeia de vârsta a doua. Dar probabil cel mai sfruntat tertip al firmelor de farmaceutice este deja pomenita disfuncţie sexuală la femei (DSF). Peste 40% dintre femeile între 18 şi 59 de ani ar suferi de ea.
De unde această cifră?
St-Onge ne lămureşte. Un studiu făcut în Statele Unite cerea unui număr de 1500 de femei să răspundă cu da sau nu la 7 întrebări. Dacă răspundeau cu da fie şi numai la una dintre întrebări, erau catalogate ca suferind de DSF. Printre ele, se numărau cele care declarau că vreme de mai mult de două luni în ultimul an nu au simţit dorinţă sexuală, au simţit anxietate faţă de propria performanţă sexuală sau au avut probleme de lubrifiere. (Journal of the American Medical Association, 1991)
Farmacoterapia fricii
Cea mai eficientă strategie de marketing pentru „vânzarea”bolilor” este frica. Pentru a vinde femeilor la menopauză hormonul de substituţie s-a mizat pe frica de criza cardiacă. Pentru a vinde părinţilor ideea că cea mai mică depresie necesită un tratament greu şi îndelungat s-a mizat pe teama de sinucidere a tinerilor. Pentru a vinde medicamente anticolesterol s-a mizat pe teama morţii premature. Şi asta în pofida faptului că de multe ori medicamentele promovate furibund produc efecte inverse celor scontate. În noul limbaj de marketing se vorbeste deja de „farmacoterapia fricii”. Alături de „mongering disease”, negoţul cu boli.
„Dacă altădată puteam spera să găsim un tratament pentru fiecare boală, negustorii de sănătate, astăzi, mai mult ca niciodată, par să vrea a găsi o boală pentru fiecare medicament fabricat”, constată medicul Martin Winkler în postafaţa lucrării lui Jorg Blech, „Inventatorii de boli”. „Manipulând membrii influenţi ai comunităţii medicale, lobby-urile industriei farmaceutice au modificat încet, încet normele anumitor valori biologice (colesterol, tensiune arterială etc) pentru a obţine astfel creşterea numărului pacienţilor susceptibili a fi trataţi”. Căci, conchide Winkler, „a-i face pe nişte oameni perfect sănătoşi să creadă că trebuie să se îngrijescă pe viaţă reprezintă pentru fabricanţi o veritabilă rentă viageră”.
sursa
http://www.ziuaveche.ro/actualitate-interna/social/buyology-%E2%80%93-stiinta-manipularii-consumatorilor-comerciantii-de-boli-inventate-12396.html
Buyology-Stiinta Manipularii Consumatorilor
Buyology; Truth and Lies About Why We Buy
Epicentrul acestui tip de comerţ sunt Statele Unite. Americanii reprezintă 5% din populaţia lumii, dar primesc 50% din medicamentele prescrise pe glob. Cheltuielile populaţiei cu sănătatea s-au dublat în ultimii şase ani, din cauză că preţurile la medicamente cresc dramatic, dar mai ales pentru că doctorii prescriu din ce în ce mai mult.
Aceeaşi maladie cu altă pălărie
Americanul Vince Parry este un guru al acestui tip de marketing. Într-un articol intitulat uluitor „Arta de a cataloga starea de sănătate” (The Art of Branding a Condition – în Medical Marketing & Media, Londra, mai 2003), Parry explică metodele prin care firmele sale „favorizează crearea” tulburărilor medicale:
- reevaluarea stării de sănătate;
- redefinirea unor boli cunoscute de mult şi rebotezarea lor;
- crearea unor disfuncţii din nimic; preferatele lui Parry sunt disfuncţia erectilă, deficitul de atenţie la adulţi şi sindromul disforic premenstrual.
Sub patronajul firmelor de marketing, experţi medicali şi guru precum Parry se aşază la aceeaşi masă pentru a descoperi „idei noi despre boli şi stări de sănătate”. Totul este ca acestea să li se prezinte potenţialilor clienţi într-o manieră nouă, inedită.
Un raport al Business Insights, destinat conducătorilor de multinaţionale din sectorul farmaceutic este încă şi mai clar: Capacitatea de „a crea pieţe pentru boli noi” se traduce în cifre de vânzare de miliarde de dolari. Una dintre strategiile cel mai performante, potrivit raportului, este de a schimba modul în care oamenii privesc afecţiunile banale. Ei trebuie „convinşi” că „probleme acceptate până acum ca uşoare disconforturi” necesită „intervenţia medicului”. Acelaşi raport are şi o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice: „Anii care vor veni vor fi martorii creării bolilor năşite de firme”.
Este evident dificil să trasezi o linie între omul sănătos şi omul
bolnav. Dar este la fel de evident că, cu cât se extinde aria de
definire a unei patologii, cu atât ea va atinge mai mulţi bolnavi
potenţiali. Şi cu atât mai mult vor creşte vânzările de medicamente.
Racolarea medicilor agenţi publicitari
Medicul generalist Des Spence povesteşte în „British Medical Journal” din
iulie 2008 cum a fost contactat pentru a participa la o specializare
care ar fi trebuit să facă din el un expert într-o maladie născocită de
imaginaţia industriei. Universitatea la care preda i-a transmis lui
Spence oferta unei firme în care scria: „ căutăm lideri de
opinie (…) a căror muncă va trebui să influenţeze gestionarea şi terapia
viitoare ale disfuncţiei sexuale feminine (…) prin dorinţă hipoactivă.”
Firmele care au o boală de inventat pentru a crea o piaţă pentru un
anumit medicament racolează medici pe care îi folosesc într-o schemă de
marketing cu scopuri stabilite dinainte şi în care slujitorii lui
Hipocrate nu au nici un fel de libertate de mişcare. Totul, evident, în
schimbul unor avantaje financiare, dar şi al prestigiului, notorietăţii,
pe care o asemenea campanie o aduce.Dar, „partea cea mai neplăcută în toată această poveste”, continuă Spencer, „este lipsa oricărei legitimităţi medicale a disfuncţiei sexuale feminine prin dorinţă hipoactivă. (…) Industria trebuie să transforme această disfuncţie bănuită, în boală gravă. Iar pentru aceasta e important să existe o acoperire mediatică, mărturii ale celebrităţilor, dar mai ales sacrosancţi experţi medicali care legitimează totul. ‚Experţii’ estimează că 40% dintre femei ‚suferă’ de această ‚boală’. Iată un exemplu de simplificare numai bună pentru a fi citată peste tot! Uneori această ‚problemă’ este prezentată ca un aspect al luptei feministe, când, de fapt, e vorba doar de manipulare cinică. Deşeurile pe care le produce acest tip de activitate farmaceutică otrăvesc viaţa prin mesajul pe care-l vehiculează: slăbiciunea dvs. (tristeţe, calviţie, libido în scădere etc) este automat simptom de boală”, conchide medicul din Glasgow.
Între 1984 şi 1987, „Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder” (DSM 4), care este biblia psihiatrilor americani, a introdus 77 de noi boli mentale, scrie Jean-Claude St-Onge în „Reversul pilulei”, publicată la Montreal, Ecosocietes, în 2004. Pentru a introduce aceste noi boli a trebuit schimbată definiţia bolnavului. Oricine resimte la un moment dat o stare de rău devine automat bolnav. Şi, bineînţeles, comentează maliţios St-Onge, pentru fiecare boală există un medicament. Iată câteva exemple de „boli noi”:
- timiditatea este reciclată sub numele de „anxietate socială”
- naturala regurgitare la bebeluşi devine „reflux esofagian patologic”
- omeneasca senescenţă se transformă în „insuficienţă circulatorie cerebrală”
- până şi stresul de la loterie este legat de „traumatismul biletului necâştigător”
Impresia de depresie
Numărul persoanelor depresive de pe mapamond a crescut de şapte ori din 1970 până în 1996, relevă St-Onge. În Statele Unite numărul de consultaţii în urma cărora s-au prescris antidepresive s-a dublat între 1980 şi 1989. O tendinţă similară s-a înregistrat în tot Occidentul. Numărul femeilor care iau antidepresive este triplu faţă de cel al bărbaţilor, iar milioane de copii americani le iau cu regularitate. Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiilor uşoare la adulţi, ele sunt prescrise masiv. Două sunt motivele pentru care medicii o fac totuşi:
1. În 1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a pus la punct un program de formare rapidă, cu durata de o jumătate de zi, care să permită medicilor să pună un diagnostic într-un timp scurt, pornind de la ghidurile clinice. Permisiunea acordată, astfel, medicilor generalişti de a trata depresia a dus la multiplicarea de câteva ori a vânzărilor de antidepresive.
2. Societăţile farmaceutice au culpabilizat medicii acuzându-i în mod repetat că rata crescândă a sinuciderilor este vina lor, pentru că nu prescriu suficiente antidepresive. Lobby-ştii au lansat chiar ideea că 60-70% dintre sinucideri sunt cauzate de depresiile netratate.
Osteoporoza, procesul normal de scădere a densităţii osoase odată cu vârsta, face şi el o ţintă de marketing din femeia de vârsta a doua. Dar probabil cel mai sfruntat tertip al firmelor de farmaceutice este deja pomenita disfuncţie sexuală la femei (DSF). Peste 40% dintre femeile între 18 şi 59 de ani ar suferi de ea.
De unde această cifră?
St-Onge ne lămureşte. Un studiu făcut în Statele Unite cerea unui număr de 1500 de femei să răspundă cu da sau nu la 7 întrebări. Dacă răspundeau cu da fie şi numai la una dintre întrebări, erau catalogate ca suferind de DSF. Printre ele, se numărau cele care declarau că vreme de mai mult de două luni în ultimul an nu au simţit dorinţă sexuală, au simţit anxietate faţă de propria performanţă sexuală sau au avut probleme de lubrifiere. (Journal of the American Medical Association, 1991)
Farmacoterapia fricii
Cea mai eficientă strategie de marketing pentru „vânzarea”bolilor” este frica. Pentru a vinde femeilor la menopauză hormonul de substituţie s-a mizat pe frica de criza cardiacă. Pentru a vinde părinţilor ideea că cea mai mică depresie necesită un tratament greu şi îndelungat s-a mizat pe teama de sinucidere a tinerilor. Pentru a vinde medicamente anticolesterol s-a mizat pe teama morţii premature. Şi asta în pofida faptului că de multe ori medicamentele promovate furibund produc efecte inverse celor scontate. În noul limbaj de marketing se vorbeste deja de „farmacoterapia fricii”. Alături de „mongering disease”, negoţul cu boli.
„Dacă altădată puteam spera să găsim un tratament pentru fiecare boală, negustorii de sănătate, astăzi, mai mult ca niciodată, par să vrea a găsi o boală pentru fiecare medicament fabricat”, constată medicul Martin Winkler în postafaţa lucrării lui Jorg Blech, „Inventatorii de boli”. „Manipulând membrii influenţi ai comunităţii medicale, lobby-urile industriei farmaceutice au modificat încet, încet normele anumitor valori biologice (colesterol, tensiune arterială etc) pentru a obţine astfel creşterea numărului pacienţilor susceptibili a fi trataţi”. Căci, conchide Winkler, „a-i face pe nişte oameni perfect sănătoşi să creadă că trebuie să se îngrijescă pe viaţă reprezintă pentru fabricanţi o veritabilă rentă viageră”.
sursa
http://www.ziuaveche.ro/actualitate-interna/social/buyology-%E2%80%93-stiinta-manipularii-consumatorilor-comerciantii-de-boli-inventate-12396.html
Buyology-Stiinta Manipularii Consumatorilor
Buyology; Truth and Lies About Why We Buy
vineri, 26 octombrie 2012
The UFO Vigilantes - Observatori OZN
Un grup de vanatori ai OZN-urilor mexicani numiti ,,The Vigilantes", exploreaza cerul cu echipamente video dotate de inalta tehnologie , in observarea obiectelor ,,ciudate" pe cer. Printre imaginile uimitoare pe care le-au capturat, au surprins si "un obiect neidentificat ciudat acum mentionat ca Ebanis." Se crede aceste Ebanis-uri sunt "structuri gigantice biologice care se comporta ca un fel de portavion pentru OZN-uri."
Cele mai multe dintre OZN-uri in acest video sunt dificil de explicat. Mexicul este cunoscut pentru producerea dintre cele mai ciudate videoclipuri cu OZN-uri. Multe persoane au respins in privinta cu plutirea ,,baloanelor" deasupra oraselor ori cum ar fi ,,serpi" in cer. Acest video este o productie UFOTV.
surse
http://fymaaa.blogspot.ro/2012/10/observatori-ozn-22102012.html
http://fymaaa.info/main/documentare-traduse/649-observatori-ozn-the-ufo-vigilantes-2011.html