altminteri dintre cele mai obişnuite, sunt transformate în afecţiuni
înfricoşătoare, şi din ce în ce mai mulţi oameni normali ajung bolnavi
peste noapte. Într-o carte din 2005, „Selling Sickness. How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients”
, Alain Cassels (cercetător în politica medicamentelor, la
Universitatea Victoria din Canada) şi Ray Moynihan (jurnalist
specializat în sănătate) fac o radiografie necruţătoare a strategiilor
de marketing cinice, atunci când nu sunt pur şi simplu criminale, ale
producătorilor de medicamente. Cei doi cercetători dezvăluie cum, prin
campanii de promovare concertate, industria farmaceutică mondială, cu o
cifră de vânzări de circa 500 miliarde dolari anual, exploatează perfid
temerile cele mai profunde ale omului: de moarte, de şubrezire fizică,
de boală etc.Epicentrul acestui tip de comerţ sunt Statele Unite. Americanii reprezintă 5% din populaţia lumii, dar primesc 50% din medicamentele prescrise pe glob. Cheltuielile populaţiei cu sănătatea s-au dublat în ultimii şase ani, din cauză că preţurile la medicamente cresc dramatic, dar mai ales pentru că doctorii prescriu din ce în ce mai mult.
Aceeaşi maladie cu altă pălărie
Americanul Vince Parry este un guru al acestui tip de marketing. Într-un articol intitulat uluitor
„Arta de a cataloga starea de sănătate”
(The Art of Branding a Condition – în Medical Marketing & Media,
Londra, mai 2003), Parry explică metodele prin care firmele sale „favorizează crearea” tulburărilor medicale:- reevaluarea stării de sănătate;
- redefinirea unor boli cunoscute de mult şi rebotezarea lor;
- crearea unor disfuncţii din nimic; preferatele lui Parry sunt disfuncţia erectilă, deficitul de atenţie la adulţi şi sindromul disforic premenstrual.
Sub patronajul firmelor de marketing, experţi medicali şi guru precum Parry se aşază la aceeaşi masă pentru a descoperi „idei noi despre boli şi stări de sănătate”. Totul este ca acestea să li se prezinte potenţialilor clienţi într-o manieră nouă, inedită.
Un raport al Business Insights, destinat conducătorilor de multinaţionale din sectorul farmaceutic este încă şi mai clar: Capacitatea de „a crea pieţe pentru boli noi” se traduce în cifre de vânzare de miliarde de dolari. Una dintre strategiile cel mai performante, potrivit raportului, este de a schimba modul în care oamenii privesc afecţiunile banale. Ei trebuie „convinşi” că „probleme acceptate până acum ca uşoare disconforturi” necesită „intervenţia medicului”. Acelaşi raport are şi o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice: „Anii care vor veni vor fi martorii creării bolilor năşite de firme”.
Este evident dificil să trasezi o linie între omul sănătos şi omul
bolnav. Dar este la fel de evident că, cu cât se extinde aria de
definire a unei patologii, cu atât ea va atinge mai mulţi bolnavi
potenţiali. Şi cu atât mai mult vor creşte vânzările de medicamente.
Racolarea medicilor agenţi publicitari
Medicul generalist Des Spence povesteşte în „British Medical Journal” din
iulie 
2008 cum a fost contactat pentru a participa la o specializare
care ar fi trebuit să facă din el un expert într-o maladie născocită de
imaginaţia industriei. Universitatea la care preda i-a transmis lui
Spence oferta unei firme în care scria: „ căutăm lideri de
opinie (…) a căror muncă va trebui să influenţeze gestionarea şi terapia
viitoare ale disfuncţiei sexuale feminine (…) prin dorinţă hipoactivă.”
Firmele care au o boală de inventat pentru a crea o piaţă pentru un
anumit medicament racolează medici pe care îi folosesc într-o schemă de
marketing cu scopuri stabilite dinainte şi în care slujitorii lui
Hipocrate nu au nici un fel de libertate de mişcare. Totul, evident, în
schimbul unor avantaje financiare, dar şi al prestigiului, notorietăţii,
pe care o asemenea campanie o aduce.
2008 cum a fost contactat pentru a participa la o specializare
care ar fi trebuit să facă din el un expert într-o maladie născocită de
imaginaţia industriei. Universitatea la care preda i-a transmis lui
Spence oferta unei firme în care scria: „ căutăm lideri de
opinie (…) a căror muncă va trebui să influenţeze gestionarea şi terapia
viitoare ale disfuncţiei sexuale feminine (…) prin dorinţă hipoactivă.”Dar, „partea cea mai neplăcută în toată această poveste”, continuă Spencer, „este lipsa oricărei legitimităţi medicale a disfuncţiei sexuale feminine prin dorinţă hipoactivă. (…) Industria trebuie să transforme această disfuncţie bănuită, în boală gravă.
Iar pentru aceasta e important să
existe o acoperire mediatică, mărturii ale celebrităţilor, dar mai ales
sacrosancţi experţi medicali care legitimează totul. ‚Experţii’
estimează că 40% dintre femei ‚suferă’ de această ‚boală’. Iată un
exemplu de simplificare numai bună pentru a fi citată peste tot! Uneori
această ‚problemă’ este prezentată ca un aspect al luptei feministe,
când, de fapt, e vorba doar de manipulare cinică. Deşeurile pe care le
produce acest tip de activitate farmaceutică otrăvesc viaţa prin mesajul
pe care-l vehiculează: slăbiciunea dvs. (tristeţe, calviţie, libido în
scădere etc) este automat simptom de boală”, conchide medicul din Glasgow.
- timiditatea este reciclată sub numele de „anxietate socială”
- naturala regurgitare la bebeluşi devine „reflux esofagian patologic”
- omeneasca senescenţă se transformă în „insuficienţă circulatorie cerebrală”
- până şi stresul de la loterie este legat de „traumatismul biletului necâştigător”
redactarea DSM 4 au fost plătiţi de firmele care fabrică exact
medicamentele care tratează aşa-zisele boli noi introduse în manual.Impresia de depresie
Numărul persoanelor depresive de pe mapamond a crescut de şapte ori din 1970 până în 1996, relevă St-Onge. În Statele Unite numărul de consultaţii în urma cărora s-au prescris antidepresive s-a dublat între 1980 şi 1989. O tendinţă similară s-a înregistrat în tot Occidentul. Numărul femeilor care iau antidepresive este triplu faţă de cel al bărbaţilor, iar milioane de copii americani le iau cu regularitate. Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiilor uşoare la adulţi, ele sunt prescrise masiv. Două sunt motivele pentru care medicii o fac totuşi:
1. În 1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a pus la punct un program de formare rapidă, cu durata de o jumătate de zi, care să permită medicilor să pună un diagnostic într-un timp scurt, pornind de la ghidurile clinice. Permisiunea acordată, astfel, medicilor generalişti de a trata depresia a dus la multiplicarea de câteva ori a vânzărilor de antidepresive.
2. Societăţile farmaceutice au culpabilizat medicii acuzându-i în mod repetat că rata crescândă a sinuciderilor este vina lor, pentru că nu prescriu suficiente antidepresive. Lobby-ştii au lansat chiar ideea că 60-70% dintre sinucideri sunt cauzate de depresiile netratate.
Osteoporoza, procesul normal de scădere a densităţii osoase odată cu vârsta, face şi el o ţintă de marketing din femeia de vârsta a doua. Dar probabil cel mai sfruntat tertip al firmelor de farmaceutice este deja pomenita disfuncţie sexuală la femei (DSF). Peste 40% dintre femeile între 18 şi 59 de ani ar suferi de ea.
De unde această cifră?
St-Onge ne lămureşte. Un studiu făcut în Statele Unite cerea unui număr de 1500 de femei să răspundă cu da sau nu la 7 întrebări. Dacă răspundeau cu da fie şi numai la una dintre întrebări, erau catalogate ca suferind de DSF. Printre ele, se numărau cele care declarau că vreme de mai mult de două luni în ultimul an nu au simţit dorinţă sexuală, au simţit anxietate faţă de propria performanţă sexuală sau au avut probleme de lubrifiere. (Journal of the American Medical Association, 1991)
Farmacoterapia fricii
Cea mai eficientă strategie de marketing pentru „vânzarea”bolilor” este frica. Pentru a vinde femeilor la menopauză hormonul de substituţie s-a mizat pe frica de criza cardiacă. Pentru a vinde părinţilor ideea că cea mai mică depresie necesită un tratament greu şi îndelungat s-a mizat pe teama de sinucidere a tinerilor. Pentru a vinde medicamente anticolesterol s-a mizat pe teama morţii premature. Şi asta în pofida faptului că de multe ori medicamentele promovate furibund produc efecte inverse celor scontate. În noul limbaj de marketing se vorbeste deja de „farmacoterapia fricii”. Alături de „mongering disease”, negoţul cu boli.
„Dacă altădată puteam spera să găsim un tratament pentru fiecare boală, negustorii de sănătate, astăzi, mai mult ca niciodată, par să vrea a găsi o boală pentru fiecare
medicament fabricat”, constată medicul Martin Winkler în postafaţa lucrării lui Jorg Blech, „Inventatorii de boli”. „Manipulând
membrii influenţi ai comunităţii medicale, lobby-urile industriei
farmaceutice au modificat încet, încet normele anumitor valori biologice
(colesterol, tensiune arterială etc) pentru a obţine astfel creşterea
numărului pacienţilor susceptibili a fi trataţi”. Căci, conchide Winkler, „a-i
face pe nişte oameni perfect sănătoşi să creadă că trebuie să se
îngrijescă pe viaţă reprezintă pentru fabricanţi o veritabilă rentă
viageră”.sursa
http://www.ziuaveche.ro/actualitate-interna/social/buyology-%E2%80%93-stiinta-manipularii-consumatorilor-comerciantii-de-boli-inventate-12396.html
Buyology-Stiinta Manipularii Consumatorilor
Buyology; Truth and Lies About Why We Buy