Obama le-a spus americanilor: vom trece peste asta si vom fi mai
puternici ca înainte. Dar in 2011, SUA va împrumuta 2 trilioane de
dolari, doar ca sa-si acopere cheltuielile si datoriile. Agențiile de
rating avertizează guvernul american ca in 2011 si 2012, sute de mii de
companii vor continua sa dea faliment. In 2017, datoria publica a SUA va
fi egala cu PIB-ul. Asta înseamnă faliment. In noiembrie, am văzut in
New York oameni care mureau efectiv de foame pe strada. Oameni care cu 2
ani înainte aveau job, casa si mașina. Care ieșire din criza?
Angela Merkel si Sarkozy au anunțat încă de anul trecut ieșirea din
criza. Dar in Franța, 10 firme dau faliment in fiecare zi (de 100 de ori
mai mult ca înainte de criza). Șomajul creste. In Germania, industria
auto (coloana vertebrala a economiei germane) are vânzările blocate si e
învinsa de micul si ieftinul Logan. Care ieșire din criza?
Intre 2007-2009, SUA si UE au cheltuit 7 trilioane de dolari pe
programe anticriză si investiții de stat. Rezultatul: zero! Economia nu
si-a revenit. Bolnavul s-a simțit mai bine câteva luni, dar boala nu a
fost învinsa. Investițiile statului nu sunt o soluție.
Pentru că orice criza are si o componenta psihologica. Iar guvernele
sunt disperate si nu știu ce sa mai facă. Când nimic nu are efect,
tratezi bolnavul cu placebo si te rogi la Dumnezeu. (In România am avut
parte doar de rugăciuni. De făcut, nu prea s-a făcut mare lucru).
Lumea occidentala, cu cel mai înalt nivel de trai din istorie, se
prăbușește. De ce? simplu: a cheltuit prea mult. Nivelul de trai costă.
Protecția socială, solidaritatea socială, grija pentru bătrâni, sistemul
de sănătate publica, sistemul de pensii – toate astea s-au făcut pe
banii firmelor, care au fost obligate sa mărească prețurile. Iar acum nu
mai au vânzări. Sunt învinse de firmele chinezești, care vând la
preturi de 10 ori mai mici. Pentru ca dau si salarii de 10 ori mai mici.
Pentru ca nu plătesc contribuții sociale. Si pentru ca muncitorii
chinezi lucrează 10 ore pe zi.
Si așa va fi peste tot.
România e (evident!) intr-o situație mult mai gravă ca SUA sau
Germania. Noi nu avem ce economie sa își revină. In plina criza, noi
suntem obligați sa construim o economie, aproape de la zero.
Sincer,
șansele noastre sunt mici.
Salariile vor scădea. Nu cu 50%, ci cu 90%. Oamenii vor fi mulțumiți
măcar sa le aibă. Pensiile de stat vor scădea mai mult, sau chiar nu se
vor mai plăti deloc. Contractele de munca si angajările “legale” vor
deveni o raritate – pentru ca firmele nu vor putea sa supraviețuiască,
daca plătesc actualele contribuții. Si chiar daca o sa luam toate
masurile care trebuie, chiar daca o sa muncim cu toții 12 ore pe zi, si
tot ne va fi îngrozitor de greu in anii următori.
Mulți români or sa moara – de munca prea multa, de stres, de mizerie.
Campaniile electorale din ultimii doi ani au distrus tot ce se mai
putea distruge. Si e uluitor: alegerile s-au terminat, dar campania
electorala continua. In loc sa schimbe rapid legile care blochează
firmele private, partidele se sfâșie mai departe intre ele. E evident ca
oamenii ăștia nu vad ce se întâmpla in jurul lor.
Peste 100 de ani, toata lumea va ști de Marea Criză de la începutul
secolului 21.
Dar nimeni nu va mai ști de Băsescu, Antonescu, Ponta sau
Geoană. Preocuparea pentru politica trebuie sa se oprească. Alegerile
s-au terminat, au fost pierdute de unii si câștigate de alții. Gata!
Acum trebuie sa înceapă reforma statului – imediat.
România trebuie sa devina rentabila. Toate cheltuielile care au dus
la falimentul statului trebuie oprite. Numărul de angajați ai statului
trebuie redus la jumătate. Protecția sociala trebuie sa dispară.
Subvențiile trebuie sa dispară. Companiile de stat, falimentare de 20 de
ani, trebuie sa dispară. Pensiile de stat trebuie sa dispară.
Contractele de stat trebuie sa dispară. Corupția trebuie oprita cu
brutalitate. Investițiile de stat, s-a văzut, nu rezolva criza. Statul trebuie sa
plece din economie. El trebuie doar sa ofere firmelor un cadru
favorabil. Firmele private au nevoie de o legislație a muncii flexibila.
Trebuie sa poată da afara pe cine vor, când vor si pentru ce motiv vor
ele. România i-a protejat pe angajații slabi timp de 70 de ani.
Salariații trebuie sa își plătească singuri contribuțiile sociale – si
numai daca doresc. Trebuie creata o alternativa legală la contractul de
munca. Nu ne convine? Poate ne convine sa murim de foame.
In schimb, impozitele trebuie plătite de absolut toata lumea. Nu
trebuie sa mai existe firme “protejate” de ANAF si firme “persecutate”.
Legea e aceeași pentru toți.
Fără asta, nu vedem revenire economica. Nici peste 6 luni, nici peste 10 ani. Niciodată.
sursa
http://capitalismpepaine.wordpress.com/2012/12/27/treziti-va-criza-abia-a-inceput-vine-un-apocalips-economic-2/