Umanitatea este într-o continuă stare de AŞTEPTARE care se prelungeşte
zi după zi, lună după lună. Unii ar spune că este vorba, de fapt, despre
RĂBDARE, dar asta ar însemna că, cel puţin, s-ar şti cu exactitate ceea
ce urmează să se petreacă. Dar realitatea este că nimeni nu ştie ce
urmează să se petreacă cu exactitate. Aşa că, nu este deloc vorba despre
a fi răbdător, în acest caz. Este doar o aşteptare. Este o atitudine
pasivă în care fiecare vrea ca altcineva (poate, vreun conducător), sau
altceva (un eveniment natural) să dea un imbold, să înlocuiască lipsa de
energie, energie care este necesară pentru transformarea personală a
fiecăruia.
O primă observaţie este aceea că AŞTEPTAREA s-ar putea
să se prelungească foarte mult, extrem de mult. Astfel, s-ar putea
adăuga zile, luni, sau chiar ani şi zeci de ani la timpul pe care deja
l-am pierdut prin aşteptare. ZECI DE ANI. Ştiind asta, cine ar vrea
să-şi mai petreacă următoarele câteva zeci de ani trăind în aceeaşi
stare de fapt care există astăzi? ...Trăind această asteptare lâncedă,
"de melc"? Este o întrebare la care ar trebui să ne gândim fiecare cu
importanţa pe care o merită.
Unii ar spune că ar vrea să survină mai repede toate schimbările
necesare, ba alţii ar spune că ar fi dispuşi să facă ceva, dar nu prea
ştiu ce anume... şi de aceea ei au ales să aştepte în continuare,
motivându-şi atitudinea pasivă în acest fel. În aceste condiţii, ce e de
făcut?
Încă din primele luni ale anului 2013 am găsit de
cuviinţă că ar fi interesant pentru toţi ceilalţi (adică, pentru voi),
să vă împărtăşesc din experienţele pe care le-am avut în acele zile.
Este vorba de modul în care am interacţionat cu cea mai nouă "prezenţă"
din acest sistem solar şi care este cunoscută cu numele de energia
fotonică.
Detalii despre toate acestea găsiţi în "Cum ne pregătim pentru 4D ?".
De ce am adus în discuţie, din nou, energia fotonică? Pentru că această energie fotonică poate să ne ajute să înfăptuim acele transformări personale pe care le dorim.
Atitudinea pasivă de aşteptare ne-productivă este efectul unei lipse. A
faptului că, aşa cum îmi spunea cineva, "nu simt nimic, deşi înţeleg şi
sunt de acord cu toate aceste schimbări din ziua de azi". Sau, "toate
sunt bune şi frumoase, dar nu simt nimic".
Această LIPSĂ a simţirii, sau care ar putea fi descrisă plastic ca o
NE-SIMŢIRE, este cauza ce ne împiedică să devenim ACTIVI, să acţionăm.
Pentru că, ne-simţind nimic, nu avem motive să "investim" intenţia
noastră şi energiile noastre în ceva care, din punctul de vedere al
celui ne-simţit, nu există! Nu există, doar pentru că el nu simte că
există. Din punctul lui de vedere, chiar dacă alţii spun că există şi
chiar descriu cu detalii concrete, pentru el nu poate să existe pentru
simplul fapt că el nu simte. Aceasta este judecata interioară, motivaţia
- adesea ne-conştientizată - a atitudinii sale de "melc".
Este
corect să fie aşa. Nu poţi să obligi pe nimeni să acţioneze CU EFICIENŢĂ
într-o anumită direcţie, dacă acea persoana nu simte, în prealabil, că
aşa ar trebui să acţioneze. De aceea, aşteptarea pasivă este o
consecinţă corectă şi a acestei realităţi.
Ce e de făcut, în această situaţie?
Fiinţa umana actuală, în majoritate, este una care îşi trăieşte viaţa în
mod pasiv-reactiv. Adică, dacă nu se petrece nimic, "viaţa merge
înainte" (nu comentez acest "înainte"). Dacă însă este "călcat pe
picior", atunci reacţionează. Recunoaştem că în acest model se
încadrează imensa majoritate a oamenilor de pe Pământ. Rămânând în
această stare de fapt, în această paradigmă a pasiv-reactivităţii, nu se
poate face nimic.
Însă, dacă ieşim din această paradigmă, dacă
ne ridicăm "privirea" şi gândirea undeva mai sus şi observăm situaţia
din acest nou punct de vedere superior, atunci soluţia apare ca fiind
evidentă: să încetăm să mai fim pasiv-reactivi. Doar fiind ACTIVI reuşim
să trecem peste obstacole, să ne mobilizam pentru a obţine ceea ce
intenţionăm. Soluţia este, deci, să nu mai fim leneşi.
Concret,
pentru a aduce schimbarea cea mult aşteptată de fiecare dintre noi, este
suficient dar necesar să începem să simţim. "Cum, adică, să începem să
simţim?", se vor întreba unii... care s-au obişnuit să simtă doar atunci
când sunt "călcaţi pe picior". Ei, da, aici e o adevărată schimbare de
paradigmă. Aceştia vor fi complet uluiţi să afle că este perfect posibil
să începi să simţi - la voinţă.
Aici e util un exemplu clasic:
aminteşte-ţi de momentele în care ai simţit că eşti fericit, sau măcar
bucuros. Aminteşte-ţi de trăirile tale de fericire şi bucurie.
Aminteşte-ţi în detaliu de toate aspectele pe care le-ai trăit în acele
momente plăcute, şi trăieşte-le din nou acum pe măsură ce îţi
aminteşti...
E un exerciţiu foarte bun care ilustrează în mod practic
modul în care poţi să simţi la voinţă.
(Un "adjuvant" foarte util sunt
fotografiile care au fost realizate în acele momente din trecut, şi care
evocă "atmosfera" de atunci.)
Ulterior, după ce te-ai familiarizat cu acest procedeu simplu dar
eficient, vei putea să începi să simţi la voinţă şi alte trăiri care,
spre exemplu, nu fac parte din categoria "amintiri personale". Această
afirmaţie s-ar putea să şocheze pe unii, dar este la fel de adevărată.
Pentru asta e necesar să fii "deschis la minte şi la suflet" pentru a-ţi
permite ţie însuţi să simţi ceea ce intenţionezi să simţi. Un ajutor în
această directie este să îţi îndrepţi toată atenţia către acel aspect
pe care intenţionezi să îl simţi. Dacă, în plus, eşti interesat cu
adevărat (şi nu doar mental) de aspectul respectiv, atunci mobilizarea
resurselor tale interioare se face "de la sine", şi succesul este
garantat. Secretul este, deci, să fii cu adevărat interesat, să simţi
din inimă că vrei să descoperi acele aspecte.
În acest fel,
pornind pe calea descoperirii unei lumi care este, practic, o nouă lume,
reuşeşti să părăseşti vechea paradigmă închistată şi rigidă care făcea
ca să trăieşti viaţa într-un mod pasiv-reactiv, şi să îţi faci un
"upgrade" personal îmbrăţişând noua paradigmă fluidă care îţi permite să
trăieşti o viaţă ACTIVĂ, descoperindu-ţi potenţiale de care nu aveai
habar că dispui, uimindu-te pe tine însuţi şi deopotrivă pe ceilalţi
prin transformarea ta uluitoare. Astfel, vei fi un exemplu viu demn de
urmat, pentru cei care te cunosc. Vei fi un "catalizator" al noii lumi,
al noului Pământ ascensionat.
Adresa acestui articol
este http://roaim.net.tf/?a=articles&p=855