Egipteanca.Atunci cand campul constiintei noastre se ingusteaza vorbim de boala psihica( depresie, tulburare bipolara, schizofrenie, paranoia, etc), iar cand campul constiintei se extinde, se expandeaza vorbim de starea de om “ales”, de vas ales a lui Dumnezeu, de om care si-a implinit destinul. Cand ma straduiesc sa definesc starea de normalitate in contextul psihologiei credintei religioase dilema e ca aceasta stare de constiinta extinsa probabil ca ar trebui sa ne caracterizeze, ca norma. Desigur, ca in fapt lucrurile nu stau asa.
Zosima era un monah care nu se indepartase de chilia lui, era considerat unul dintre cei mai mari induhovniciti ai timpului sau (el stia si sa citeasca si studiase textul biblic), dar in sinea lui el s-a intrebat daca ar putea cunoaste pe cineva mai desavarsit decat el si asa l-a implorat pe Dumnezeu sa-i lamureasca aceasta dilema. Asa a ajuns in pustiu, unde a intalnit-o pe Maria Egipteanca.
Dumnezeu randuise ca Maria Egipteanca sa nu moara neobservata, sa fie o pilda si pentru altii sa “treaca Iordanul” adica sa-si lase greselile pe partea cealalta a raului…Zosima a perceput-o de la inceputul conversatiei(ea i-a spus pe nume) ca fiind “mai puternica in duh” decat el, de aceea ii tot cerea el binecuvantarea la inceputul intalnirii lor, apoi a vazut-o ca in timp ce se ruga “s-a inaltat cam un cot de la pamant”, (am citat acum din textul tradus in romana de Benedicta Ward).Acesta a fost de altfel si momentul in care Zosima s-a speriat ca ar fi o nalucire a diavolului aceasta pustnica.
In pustiu ascetii isi infruntau direct demonii, pe cand in pustia urbana acestia sunt si ei, membrii ai urbei.
(dupa un caz real)
sursa
http://psyuser.com/2012/05/06/film-viata-sfintei-maria-egipteanca-video/
http://www.nistea.com/maria_egipteanca.htm