Daca vei crede intr-o vedenie falsa, apoi diavolul in vis te va invata "proorocii". Diavolii spun lucruri care o sa se intample peste o luna, peste doua, sau peste trei luni. Sunt draci care ghicesc viitorul si tu spui: "Mai, sunt adevarate! Pai, ce-am visat eu saptamana trecuta, s-a adeverit acum!" Acestia sunt draci vrajitoresti, care stiu viitorul.
Dar, ai sa-mi spui : "Parinte, dar in Scriptura spune ca a visat Iosif, a visat Daniil, a visat cutare ...". Da. Sunt si vise de la Dumnezeu. Dar acestea sunt foarte rare in viata omului si nu le poate intelege omul, daca nu vine langa el unul care are darul deslusirii duhurilor.
Duhul este unul, cum spune la Corinteni 1,12, marele Apostol Pavel, insa darurile sunt impartite.
Ati auzit ca este : "Duhul intelepciunii, duhul cunostintei, duhul temerii de Dumnezeu, duhul intelegerii ...". Auzi ce spune darul deslusirii duhurilor. Si Sfantul Ioan Evanghelistul spune: "Fiule, ispititi duhurile, ca nu toate sunt de la Dumnezeu".
Daca marele prooroc Daniil, barbatul doririlor, nu intelegea vedeniile, auzi ce spune Scriptura: A dat ordin Dumnezeu Arhanghelului Gavriil, zicand: "Gavriile, fa in somnul lui Daniil sa inteleaga
vedenia". Le vedea si
nu le intelegea. Deci, de aici sa tinem minte, ca nu tot ce vede o vedenie
sau un vis il intelege, pana nu are darul deslusirii.
Sunt si vise de la draci numiti arhiconi. Acestia stiu pe de rost toata Sfanta Scriptura. Iti spun proorocii pe care le gasesti in Biblie. Pe urma sunt draci care se cheama vrajitori. Acestia ajuta la vrajitori, la fermecatori, la descantatori si amagesc pe om, sa i se para ca s-a facut sanatos de acolo. De aceea Sfantul Ioan Scararul zice: "Cela ce tuturor vedeniilor si tuturor viselor nu crede, filosof duhovnicesc este."
Sa nu credeti in vise! Sa nu credeti in vedenii! Daca crezi in vise si ai venit la mine sa te spovaduiesc, eu te opresc direct trei ani de la Sfanta Impartasanie. Cine ti-a spus sa crezi in vise? Nu auzi ce spune Sfanta Scriptura? Ia cauta in Cartea Intelepciunii lui Isus fiul lui Sirah, la capitolul 34:
"Precum este cel ce alearga dupa vant si vrea sa prinda umbra sa, asa este omul care crede in vise. Ca pe multi visele i-au inselat si au cazut cei care au nadajduit in vise."
Eu am o carte scrisa despre vise si vedenii. Sa vedeti acolo cum te inseala diavolul prin vise.
Sufletul nostru are trei parti:
- partea rationala, este deasupra sanului stang pana la furca pieptului;
- partea manioasa, este in mijlocul inimii, si
- partea poftitoare, care este din mijlocul inimii pana la buric.
Toate aceste trei parti ale sufletului nostru au virtutile lor, patimile si visele lor. Trebuie sa le cunosti care sunt din partea rationala, care din partea manioasa sau din partae poftitoare.
Apoi sunt vise de la natura, de la tunete, de la fulgere, de la huietul apelor, de la vanturi.
Voi daca nu stiti, te poate insela in tot chipul.
Usor te insala. De aceea este oprit sa nu creada nimeni in vise, ca pe cei
slabi - cum zice Scriptura - pe multi visele i-a dus la pierzare. Sunt
vedenii si de la diavoli.
Si diavolul este putere nalucitoare. El se face in chipul lui Hristos, de straluceste ca soarele; in chipul Maicii Domnului, in chip de ingeri, in chip de sfinti, in tot chipul. Numai te-a prapadit, daca ai crezut. N-ati auzit ce spune Apostolul Pavel? Nu-i de mirare ca si satana se face in chip de inger de lumina; si slujitorii nedreptatii se fac in chip de slujitori ai dreptatii. Deci, baga de seama! Nu primi nici un fel de aratare, nici un fel de vedenie.
Sfintii Parinti ai Patericului, marii sihastri care traiau numai cu radacini in pustie, aveau adesea lupta cu diavolii. La unul a venit diavolul in chipul lui Hristos si el isi cauta de lucru, ca lucra la cosnite. Acela stralucea ca soarele iar batranul inchidea ochii. Si-a strigat:
- Batranule, da uita-te la mine!
- Dar cine esti tu?
- Dar nu vezi ca eu sunt "Hristos"?
Si acela inchidea ochii mai tare;
- Eu sunt pacatos, a zis el, si nu sunt vrednic sa vad pe Hristos.
- Ei, batranule blestemat, m-ai cunoscut! Si a si fugit, ca a vazut ca l-a cunoscut.
Despre vedenii
Pr. Arsenie Boca
Predania Bisericii Răsăritene se fereşte de vedenii şi îşi fereşte şi
fiii, întrucât acestea nu sunt neapărat trebuitoare mântuirii şi,
desăvârşirea, la care suntem chemaţi, lasă în urmă orice vedenie.
Revelaţia e deplină, iar cele ce mai lipsesc le aşteptăm la a doua
venire.
Riscurile imaginaţiei sunt ocolite în duhovnicia Răsăritului (nălucirile false).
De aceea Răsăritul meditează fără imagini chiar contra imaginilor, chiar vedeniile reale le refuză - nu din rea credinţă sau din împotrivire, ci din grija de a nu greşi, primind orice. Şi se ştie că Dumnezeu nu Se supără când se stă pe acest punct de vedere. Singura pomenire ortodoxă este aceea care nu pune nici un tipar pe minte, care nu statorniceşte nici o imaginaţie sau imagine. Exemplu: ,Adevăr", ,Duh", Numele lui Iisus din rugăciunea călugărilor: ,Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul".
Despre vise
Sf.Ignatie Briancianinov
Demonii se folosesc de vise pentru a tulbura si vatama sufletele omenesti; chiar si monahii neincercati, luand aminte la vise, isi aduc vatamare si din aceasta pricina trebuie neaparat sa aratam aici ce
insemnatate au visele in ceea ce priveste omul a carui fire nu este inca
innoita prin Duhul Sfant.
In vremea somnului omenesc, starea celui ce doarme este astfel randuita de Dumnezeu, ca orice om se afla intr-o deplina odihna. Aceasta odihna este atat de deplina, incat omul, pe durata ei, pierde constiinta existentei proprii si intra intr-o stare de uitare de sine. Pe timpul somnului, orice activitate care se face cu efort, in mod deliberat, sub imperiul ratiunii si al vointei, conteneste: ramane doar acea activitate care este indispensabila existentei si nu poate fi despartita de aceasta. In corp, sangele isi continua miscarea, stoma|cul mistuie hrana, plamanii respira, pielea asuda; in suflete continua sa se nasca ganduri, inchipuiri si simtiri, insa nu dependent de ratiune si liberul-arbitru, ci prin lucrarea inconstienta a firii. Din asemenea inchipuiri, insotite de o gandire si simtiri caracteristice, se alcatuieste visul. El este adesea straniu, dat fiind ca nu apartine sistemului de inchipuiri si cugetari voluntare si deliberate, ci apare spontan si de sine statator, potrivit legii si necesitatii firii. Uneori visul poarta amprenta incoerenta a cugetarilor si inchipuirilor voluntare, iar uneori constituie o urmare a dispozitiei sufletesti. In acest fel, visul in sine insusi, nu poate si nu trebuie sa aiba nici o insemnatate. Asadar, este ridicola si cu totul ilogica dorinta unora de a vedea in himerele viselor pe care le au, prevestiri asupra viitorului propriu sau asupra viitorului altora sau vreun oarecare alt talc.
Cum poate exista un lucru care nu are nici o pricina ca sa existe ?
Demonii, care au cale libera spre sufletele noastre in vremea cat suntem treji, au cale libera spre ele si atunci cand dormim. Si in vremea somnului, ei ne ispitesc cu pacatul, amestecand cu inchipuirea noastra si inchipuirea faurita de ei. De asemenea, vazandu-ne ca luam aminte la vise, se silesc sa ne faca visele cat mai interesante, iar in noi sa starneasca o mai mare atentie fata de aceste naluciri, sa ne faca, incetul cu incetul, sa ne incredem in ele. Aceasta incredere este intotdeauna impreunata cu parerea de sine, iar parerea de sine, falsifica modul in care ne vedem cu mintea pe noi insine, iar drept urmare, intreaga noastra activitate se lipseste de dreapta socoteala - exact ce le trebuie demonilor. Celor ce au sporit in parerea de sine, demonii incep sa li se arate in chip de ingeri de lumina, in chip de
mucenici si preacuviosi, chiar si in chipul Maicii lui Dumnezeu si al
lui Hristos Insusi, fericesc petrecerea lor, le fagaduiesc cununile
ceresti, ridicandu-i prin aceasta la inaltimea parerii de sine si a
trufiei. Aceasta inaltime este, totodata, si prapastia pierzarii.
Trebuie sa stim si iarasi sa stim ca in starea noastra, neinnoita inca
prin har, nu suntem in stare sa vedem alte vise in afara de cele
alcatuite de aiurarea sufletului si de barfirea demonilor. Asa cum, in
stare de veghe, din firea cazuta, rasar in noi, sau sunt aduse de demoni
in chip statornic si neincetat, cugete si inchipuiri, si in vremea
somnului vedem vise doar prin lucrarea firii cazute si prin lucrarea
demonilor. Asa cum mangaierea noastra in vreme de trezie sta in
strapungerea inimii, care se naste din constiinta pacatelor noastre, din
aducerea-aminte de moarte si de judecata lui Dumnezeu (numai ca aceste
ganduri apar in noi din harul lui Dumnezeu, care traieste in noi, sadit
prin Sfantul Botez, si sunt aduse de ingerii lui Dumnezeu, potrivit
starii noastre de oameni aflati sub pocainta) - tot asa si in somn,
foarte rar, la mare nevoie, ingerii lui Dumnezeu ne infatiseaza fie
sfarsitul nostru, fie muncile din iad, fie infricosata judecata care
incepe odata cu apropierea mortii si continua dupa moarte. Aceste vise
ne aduc frica de Dumnezeu, strapungerea inimii, plansul pentru noi
insine. Asemenea vise se dau, insa, foarte rar unui nevoitor, sau chiar
si unui pacatos vadit si inrait, prin osebita si nestiuta iconomie a lui
Dumnezeu; sunt date rar nu din zgarcenia Dumnezeiescului har, fata de
noi - nu ! Ci din acea pricina, ca tot ce se intampla cu noi in afara
randuielii obisnuite ne duce la parere de sine si clatina in noi
smerenia, care este neaparat trebuincioasa pentru mantuirea noastra.
Voia lui Dumnezeu, in a carei implinire sta mantuirea omului, este infatisata in Sfanta Scriptura atat de viu, atat de puternic, atat de amanuntit, ca a lucra pentru mantuirea oamenilor prin incalcarea obisnuitei randuieli a lucrurilor apare ca o fapta de prisos si nefolositoare. Celui ce a cerut invierea celui mort si' trimiterea lui catre fratii sai spre a-i vesti sa treaca de pe calea cea larga pe cea stramta, i s-a zis: "Au pe Moise si pe prooroci: sa asculte de ei". Iar cand cel ce ceruse aceasta s-a impotrivit: "Nu !..., ci daca cineva dintre morti se va duce la ei, se vor pocai", a primit raspunsul: "Daca nu asculta de Moise si de prooroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva din morti" (Lc. 16, 27-31 ). Experienta a aratat ca multi dintre cei care s-au invrednicit in vis de vedenia vamilor, a Infricosatei Judecati si a altor lucruri cumplite de dincolo de mormant, au fost cutremurati de vedenie pentru scurt timp, iar apoi au cazut in imprastiere, au uitat de cele vazute si au trait in negrija; dimpotriva, unii care nu au avut nici un fel de vedenii, ci s-au invatat cu osardie in legea lui Dumnezeu, au venit treptat la frica lui Dumnezeu,
.jpg)
au atins
sporirea duhovniceasca si au trecut din pamanteasca vale a plangerii in
fericita vesnicie cu bucuria nascuta din incredintarea mantuirii.
Sfantul Ioan Scararul cugeta despre partea pe care o au demonii in
visele monahilor, folosind cuvintele de mai jos: "Atunci cand parasim,
pentru Domnul, casa si rudeniile noastre, dandu-ne pe noi insine
strainatatii pentru dragostea lui Hristos, demonii, din razbunare,
incearca sa ne tulbure prin visuri, aratandu-ne rudeniile noastre
plangand, fie murind, fie inchise, fie stramtorate pentru noi. Deci, cel
ce crede viselor e asemenea celui ce alearga dupa umbra sa si incearca
sa o prinda. Dracii slavei desarte se fac, in visuri, prooroci. Ei
ghicesc ca niste vicleni, cele viitoare si ni le vestesc mai dinainte,
ca implinindu-se vedeniile sa ne minunam si sa ne inaltam cu gandul ca
unii ce ne-am afla deja aproape de darul proorociei. In cei care cred
dracului acestuia, el se face adeseori prooroc. Iar pentru cei ce-l
defaima, el este pururea mincinos. Duh fiind, el vede cele ce se
savarsesc in cuprinsul vazduhului si cunoscand pe cineva ca moare,
vesteste 
despre aceasta, in vis, celor usurei la minte. Dracii nu stiu
nimic din cele viitoare, dintr-o cunostinta de mai inainte, altminteri
si vrajitorii ar fi in stare sa ne prezica ceasul mortii.Demonii se prefac deseori in ingeri de lumina si in chipuri de mucenici si ne arata pe aceia venind la noi in visuri. Iar cand ne desteptam, ne afunda in bucurie si inaltare. Dar aceasta sa-ti fie semnul inselarii (amagirii dracesti). Caci ingerii ne arata muncile, judecata si moartea, iar odata treziti, ne umplem de cutremur si tanguire. Cand incepem sa ne plecam in vis dracilor, ei vor incepe sa-si bata joc de noi si cand suntem treji. Cel ce crede visurilor e cu totul necercat. Iar cel ce nu crede nici unora, e cu adevarat filosof. Crede numai celor care-ti vestesc tie chinuri si judecata. Dar daca acestea iti pricinuiesc deznadejde, si ele sunt de la draci" (Sf. Ioan Scararul, Adaos la cuvantul al 3-lea).
Preacuviosul Casian Romanul povesteste despre un monah oarecare, de loc din Mesopotamia, cum ca ducea o viata cat se poate de anahoretica si postniceasca, dar a pierit, amagit fiind de demoni
prin vise.
Demonii, vazand ca monahul nu prea lua seama la cresterea lui
duhovniceasca, ci isi indrepta toata luarea-aminte spre nevointa
trupeasca, au inceput sa-i infatiseze vise care, prin reaua viclenie a
dracilor, se implineau in fapta. Atunci cand monahul s-a intarit in
increderea in visele sale si in sine, diavolul i-a infatisat intr-un vis
maret pe iudei desfatandu-se de bunatatile cele ceresti, iar pe
crestini chinuindu-se in muncile iadului. Facand aceasta, demonul -
bineinteles, in chip de lumina sau de oarecare drept al Vechiului
Testament - l-a sfatuit pe monah sa primeasca iudaismul spre a avea
putinta de a se impartasi de fericirea iudeilor, ceea ce monahul a si
facut fara sa mai intarzie catusi de putin. (Cuvant despre dreapta
socotinta, Filoc. slav. V, VI).
Cele spuse sunt de ajuns pentru a lamuri iubitilor nostri frati (.) cat de nesocotit lucru este a lua aminte si, cu atat mai mult, a te increde in vise, precum si cumplita vatamare care poate sa se nasca dintr-o asemenea incredere. Din luarea-aminte la vise totdeauna se furiseaza in suflet increderea fata de ele: de aceea este oprita cu asprime chiar si aceasta simpla luare-aminte.
Firea innoita prin Duhul Sfant se carmuieste dupa cu totul alte legi decat faptura cazuta si impietrita in caderea ei. Carmuitorul omului innoit este Duhul Sfant. "Caci peste acestia a stralucit harul Dumnezeiescului Duh," a spus Preacuviosul Macarie cel Mare, "si S-a salasuit in adancul mintilor: pentru acestia, Domnul este ca sufletul lor" (Omilia 7, cap.l2). Si in trezie, si in somn, ei petrec in Domnul, afara de pacat, afara de gandurile si inchipuirile pamantesti si trupesti. Gandurile si inchipuirile lor, care se afla in timpul somnului in afara de carmuirea ratiunii si vointei omenesti si lucreaza in ceilalti oameni in mod inconstient, sub impulsul firii, in acestia lucreaza sub indreptarea Duhului, iar visele lor au o insemnatate duhovniceasca. Astfel, dreptul Iosif in vis a fost invatat despre taina inomenirii lui Dumnezeu-Cuvantul; in vis i s-a poruncit sa fuga in Egipt, precum si sa se intoarca de acolo (Mat. cap.I si II). Visele trimise de Dumnezeu poarta in ele insele o nebiruita putere de convingere. Aceasta putere de convingere este de inteles in ceea ce-i priveste pe sfintii lui Dumnezeu, insa de neatins pentru cei aflati in lupta cu patimile.
Sursa
http://www.interpretareaviselor.com/