Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca
foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai
corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste
ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van
Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat
ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele
trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al
petalelor…
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa
treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii
iubesc.
As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai
indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai
indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa
zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea,
ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat
ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de
seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat
ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima
oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.
Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar
atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe
care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi,
deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna
ca in mod neferecit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca
asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte
strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca
as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as
da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.
Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as
inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o
data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi
ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as
asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta
oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si
ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te
iubesc, ca niciodata te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran.
Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De
aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va
ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp
pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca
sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti
aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei,
iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”,
“iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale
secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima.
Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.
Gabriel García Márquez (n. 6 martie 1927, Aracataca, Columbia - d. 17 aprilie 2014, Ciudad de México, Mexic) a fost un scriitor columbian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982,
pentru roman și proză scurtă, în care fantasticul și realul sunt
combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând viața
și conflictele unui continent. Este cunoscut de către prieteni drept Gabo.
Copilăria sa este relatată în memoriile
sale: Vivir para contarla (Sa trăieşti pentru a povesti). În anul 2007
s-a întors în Aracataca, după o absenţă de 24 ani, pentru a primi
omagiul adus în onoarea sa de către guvernul columbian la împlinirea
celor 80 ani de viaţă şi 40 de la prima publicare a celei mai cunoscute
nuvele: Cien años de soledad (Un veac de singurătate).
sursa (bibliografie) : http://ro.wikipedia.org/