În România există o zonă numită “Ţara Gugulanilor”. Unde este această zonă şi cine sunt mândrii Gugulani?
Bănăţenii cunosc foarte bine termenul de Gugulan. E sinonimul specific lor pentru Mândrie.
Când vii dinspre
Ţara Haţegului şi te îndrepţi către Valea Bistrei, şoseaua se grăbeşte
voiniceşte spre mângâierea suavă a apelor Banatului. Înainte de
Sarmizegetusa, un pui de şosea o coteşte ştrengăreşte spre stânga (spre
sud), atrasă de ocheadele sălbaticului Retezat. Rezişti ispitei şi te
duci mai departe trecând pios pe lângă Ulpia Traiana Sarmizegetusa,
vatra unei civilizaţii născută din urletul muribund al capului de LUP,
un fior ce încă fumegă în rădăcinile noastre. Pe dreapta, spre nord,
misteriosul Poiana Ruscă se opinteşte
în şosea, aruncând priviri
furioase către sud. Retezatul îl priveşte condescendent pe mai
invidiosul său tovarăs de gardă. Orizontul se îngustează pe tăcute.
Aerul se cerne în ritmul mărşăluitor şi funebru al Legiunii a V-a
Alaudae, legiunea lui Domiţian ce grăbeşte la pieire spre Pasul Tapae.
Suntem deja în Pas, Porţile de Fier ale Transilvaniei. Şoseaua îngheaţă.
În liniştea pădurilor milenare se mai aud strigătele victorioase ale
dacilor lui Decebal, şi vaietul înfundat al legiunii romane căzute.
Frigul iscat ne scutură, ne trezeşte 
o stare de jenă la amintirea
vremurilor când eram lupi şi când doar moartea ne îngenunchea. Părăsim
spaţiul amintirilor şi coborâm energici către Bucova, cu sângele încă
clocotind a luptă.
Cine sunt cei care
îşi spun cu atâta mândrie Gugulani? Săpăturile arheologice în această
zonă au confirmat prezenţă umană din perioada neolitică. Cele mai vechi
atestări documentare datează din secolul al XV-lea. Vorbim de o zonă
greu încercată datorită poziţiei la graniţa dintre mari puteri europene,
Regatul Ungar apoi Imperiul Habsburgic respectiv Imperiul Otoman. Marea
majoritate a confruntărilor în spaţiul românesc dintre marile puteri
creştine şi turci s-au dat în
teritoriul delimitat de Culoarul
Timiş-Cerna-Bistra. Iar românii au luptat întotdeauna în primele
rânduri. A fost controlată de Regatul Ungar, apoi de Imperiul Otoman
după Mohacs şi transformarea Ungariei în paşalic. După Passarowitz 1718,
Banatul este alipit la Imperiul Habsburgic. Populaţia din zonă a
alimentat adevărate regimente de grăniceri. Gugulanii sunt urmaşii unei
populaţii dârze, rezistente şi trecute prin mari încercări.
Cu 15 ani în urmă ascultam fascinat poveştile viitoarei mele soţii şi a viitorilor cumnaţi despre Glimboca. Aveau un mod atât de molipsitor şi incitant de a-mi povesti despre natură, despre oameni
încât nu îmi doream decât să ajung acolo. Povesteau despre lucruri simple, despre obiceiuri locale cu atâta drag şi cu atâta căldură sufletească încât deveneai încetişor vunul de-al lor. Întotdeauna când se adunau şi începeau să vorbească de Banat, ca un resort plecat din interior, toţi începeau să pronunţe cuvintele în dialectul bănăţean.
În august 1998 am vizitat pentru prima oară Glimboca. Realitatea găsită acolo nu era cu nimic mai prejos decât imaginile create din poveştile lor. Casele, oamenii, râul Bistra, pârâiaşul Ramna, pădurile din marginea Munţilor Poiana Ruscă, toate te fermecau. Vizitele şi
Răchia făceau serile tot
mai fierbinţi. Atunci am participat prima dată şi la cea mai importantă
sărbătoare a Gugulanilor. Este sărbătoarea de Sfânta Maria din 15 august numită RUGĂ (Negeie). La 15 august Glimboca redevine centrul
universului. Toţi se întorc acasă. Copiii şi nepoţii se întorc la mamă,
la părinţi, la bunici, la vatră. Indiferent unde i-a dus valul vieţii,
pe 15 august lumea se comprimă şi se confundă cu vatra satului. Fiecare
îşi pregăteşte locuinţa pentru a primi vizitatori. Se face curăţenie în
casă, se vopsesc geamuri, porţi, borduri. Se curăţă de iarbă trotuarul
din faţa porţilor. Cuvântul “FALĂ” 
este foarte important în această
perioadă. Cu cât ai mai mulţi vizitatori de Rugă, cu cât îţi trec mai
mulţi pragul casei, se consideră că eşti un om important în comunitate,
un Gugulan cu Fală. Oamenii se îmbracă în port popular, vin muzicanţii,
străzile duduie de joc şi petrecerea se duce până la miezul nopţii.
După 1998 am revenit la Glimboca de multe ori. Frumuseţea locurilor a rămas neştirbită. Căldura oamenilor nu s-a pierdut deloc. Am hoinărit prin Munţii Banatului de fiecare dată. Extrem de puţin pe cât mi-aş fi dorit. Munţii Ţarcu cu a sa perlă Poiana Mărului, Muntele Mic, Munţii Poiana Ruscă, mai în amonte Retezat, peste Timiş Semenicul. Cât de frumos este şi la Trei Ape!
De 15 ani sunt îndrăgostit de Ţinutul Gugulanilor!
sursa
http://adrianmanea.ro/tinutul-gugulanilor/
Pe ei ii
uneste o istorie construita in jurul Varfului Gugu, obiceiuri
neschimbate de veacuri, faima de a produce cele mai bune mere. Si
mandria.
Tara aceasta de langa noi exista de mai bine de 2.000 de ani, dar nu este trecuta pe nici o harta. Se numeste Gugulania. Avem nevoie de o lectie de geografie, nu-i asa? Delimitare teritoriala: Valea Bistrei, incepand de la Bucova la Caransebes, culoarul Timis – Cerna, pana la Teregova, Rusca, Valea Higegului, Muntii Godeanu, pana la izvoarele raului Bistra. Forma de relief predominanta: munte.
Vechea vatra a Gugulaniei se afla pe cel mai inalt varf al Muntilor Godeanu, Gugu (2.291 m), iar capitala se gaseste la Caransebes. Populatie: 80.000 de locuitori. Ocupatii de baza, prin traditie: agricultura si cresterea animalelor, negotul cu mere.
De religie ortodoxa, gugulanii sunt considerati "de cea mai curata origine dacica", iar leaganul poporului, Varful Gugu, este numit "muntele sacru al lui Zamolxe".
Oamenii si muntele lor sfant fie se ascund privirii muritorilor, fie se falesc. "... Acest cel mai inalt pisc al Masivului Godeanu uneori se ascunde.
Daca vii din Retezat spre apus si e senin si soarele straluceste in sens avantajos, Gugu poate fi invaluit in ceata, sau cine stie cum si in ce, fiindca pentru vedere apar numai cerul si orizontul, ca si cum muntele ar fi straveziu", nota Victor Kernbach, in "Muntele ascuns al lui Zamolxis", din "Romania pitoreasca" nr.7/ 1972.
Gugulanii se ascund in spatele portilor inalte, in curtile interioare ale caselor lor, in spatele obloanelor trase peste ferestrele de la strada. Asa i-am gasit la Turnu Ruieni, dar asa ii vezi pretutindeni in tara lor, Gugulania.
Gugulania, Tara zeului Zamolxe
Aproape 100.000 de romani se falesc cu numele de gugulani.Pe ei ii
uneste o istorie construita in jurul Varfului Gugu, obiceiuri
neschimbate de veacuri, faima de a produce cele mai bune mere. Si
mandria.Tara aceasta de langa noi exista de mai bine de 2.000 de ani, dar nu este trecuta pe nici o harta. Se numeste Gugulania. Avem nevoie de o lectie de geografie, nu-i asa? Delimitare teritoriala: Valea Bistrei, incepand de la Bucova la Caransebes, culoarul Timis – Cerna, pana la Teregova, Rusca, Valea Higegului, Muntii Godeanu, pana la izvoarele raului Bistra. Forma de relief predominanta: munte.
Vechea vatra a Gugulaniei se afla pe cel mai inalt varf al Muntilor Godeanu, Gugu (2.291 m), iar capitala se gaseste la Caransebes. Populatie: 80.000 de locuitori. Ocupatii de baza, prin traditie: agricultura si cresterea animalelor, negotul cu mere.
De religie ortodoxa, gugulanii sunt considerati "de cea mai curata origine dacica", iar leaganul poporului, Varful Gugu, este numit "muntele sacru al lui Zamolxe".
Oamenii si muntele lor sfant fie se ascund privirii muritorilor, fie se falesc. "... Acest cel mai inalt pisc al Masivului Godeanu uneori se ascunde.
Daca vii din Retezat spre apus si e senin si soarele straluceste in sens avantajos, Gugu poate fi invaluit in ceata, sau cine stie cum si in ce, fiindca pentru vedere apar numai cerul si orizontul, ca si cum muntele ar fi straveziu", nota Victor Kernbach, in "Muntele ascuns al lui Zamolxis", din "Romania pitoreasca" nr.7/ 1972.
Gugulanii se ascund in spatele portilor inalte, in curtile interioare ale caselor lor, in spatele obloanelor trase peste ferestrele de la strada. Asa i-am gasit la Turnu Ruieni, dar asa ii vezi pretutindeni in tara lor, Gugulania.