ceea ce traim ,din ceea ce simtim ,din ceea ce faptuim. Totul parcurge paginile unui scenariu prestabilit. De cat de bine ne jucam rorurile, de cat de bine ne adaptam ,,textului'' depinde rasfatul si aplauzele destinului insusi.Nici macar cea mai nesemnificativa fractiune de secunda din timpul nostru, nici macar cel mai sovaitor si infim pas facut in spatiul propriu, nici macar o singura fiinta intalnita de-a lungul vietii nu sunt intamplatoare. Ele fac parte dintr-un interior, dintr-o recuzita...sunt particolele care alcatuiesc viata fiecaruia dintre noi.
Eu nu cred ca exista nici macar o singura definitie perfecta pentru absolut nimic din ce constituie Universul, exista insa o
fantastica precizie de a fi pus totul sub semnul relativitatii, pana cand echilibrul absolut va fi atins ori pana cand el va fi distrus definitiv.In acest joc ambiguu de-a exista ne gasim originea si noi: o forma de energie materializata careia i se adjudeca un spatiu relativ, o perioada de timp necunoscuta si o intensitate de a se consuma unica pentru fiecare dintre noi.
Nu stiu daca ceea ce am scris va fi vreodata o carte ,nu stiu nici macar daca cineva,citind-o, va reusi sa patrunda dincolo de talcul fiecarei povestiri, cuprinzand intr-o imagine reala toate tainele si locurile pe unde sufletul fiecaruia dintre noi calatoreste intr-o viata.Stiu doar ca uneori avem nevoie sa ni se reaminteasca ca trebuie sa existe un timp in care sa ne reamintim ca ceea ce numim
destin este o simpla calatorie a timpului si spatiului nostru in timpul si spatiul celorlalti, ca puse una langa alta toate drumurile facute impreuna cartografiaza o harta unica a carei destinatie terminus este implinirea destinului nostru.Scriind aceste povestiri am descoperit inca o data cat de mult mi-au marcat topografia destinului toti si toate cele intalnite pana acum, asa cum probabil si eu le-am influentat pe ale lor.
Am redescoperit cai uitate, cai ratacite, cai parasite prematur, cai duse la bun sfarsit, cai dureroase si obositoare, cai norocoase, cai fantastice...cai. Un labirint fara sfarsit, in care daca nu ai aripi sa zbori la inaltimi de la care sa-ti fie vizibila cararea ta,te pierzi pentru totdeauna. Un labirint insemnat pe ici pe colo cu singurele repere ale trecerii tale prin el: amintirile.
Si asta as vrea sa insemne pentru oricare cititor aceste cateva amintiri ale mele, o salva de focuri, un semnal de regasire , o lumina colorata care sa le aduca aminte sa-si caute prin labirintul propriilor vieti reperele : amintirile .
Singura moarte eterna este aceea in care memoria amintirilor s-a stins.
Singura viata fara suflare este aceea care lasa memoria amintirilor sa se stinga.
Eu ca si altii am aprins o flacara, la capatul unui fitil infinit...focul este insa al tuturor si de toti depinde sa arda in veci.
Publicat de Mariastela Iacoban
http://mariastela-doareu-mariastela.blogspot.ro/2013/09/jurnal-peste-timpprolog.html
~Visele iti ating sufletul si inima, sunt amintiri magice care impletesc fantezia cu realitatea.... Iti doresc sa ai cele mai frumoase vise si somnul cel mai linistit ... - Noapte buna, vise dragi sufletelului tau ~
Asculta mai multe audio manele
