Ura şi
gelozia provin din frică. Din frică izvorăsc aproape toate relele
omenirii: frica de sine, frica de ceea ce gândesc alţii despre noi,
frica de imaginea pe care ceilalţi şi-au făcut-o despre noi etc. A
depăşi frica înseamnă a ne umple fiinţa mentală şi spirituală de ceea ce
alungă frica, adică iubirea manifestată în lume prin Acela care S-a
dăruit răscumpărării noastre. Iubirea, credinţa, înţelegerea acestor
legi alungă frica. Mânia este o otravă pentru tot organismul…
Resentimentul produce în organism acele secreţii care împiedică buna
funcţionare a diverselor sisteme (circulator, digestiv, respirator
etc.). Este necesar să ne purificăm corpul şi să oprim secreţia de
otrăvuri care dereglează organismul, îmbolnăvindu-l. Fiecare atom este
un univers. El acţionează într-un sistem de energie ordonat din corp,
dar poate crea energii de ruptură prin toxinele pe care le produce.
Acestea trebuie eliminate din corp prin diverse sisteme (respirator,
circulator, digestiv etc.). Purificarea spirituală şi fizică amână
procesul de îmbătrânire. Menţinerea echilibrului între asimilare şi
eliminare poate prelungi viaţa nebănuit de mult.
Rolul glandelor
Edgar Cayce remarca, în mod special,
rolul capital al glandelor endocrine în protejarea sănătăţii, aspect
neglijat de medicină, care nu acorda importanţă sistemului endocrin în
apariţia bolilor. În lecturile sale, Edgar Cayce spunea: “Sistemul
glandelor este sursa tuturor activităţilor omeneşti, a tuturor
dispoziţiilor, a tuturor stărilor sufleteşti, a tuturor temperamentelor
şi a diversităţii firilor şi raselor… Frica, mânia, bucuria, toate
aceste energii afective sunt legate de activitatea glandelor endocrine,
producând acolo secreţii (hormonale) care se vor răspândi în tot
organismul… Ochiul, nasul, creierul însuşi, traheea, bronhiile,
plămânul, inima, ficatul, splina, pancreasul nu-şi pot îndeplini rolul
decât cu ajutorul sistemului care le permite să se reînnoiască, adică
ansamblul funcţiilor glandelor… Plecând de la aceste glande se creează
boala sau vindecarea. Fiecare dintre glande corespunde nu numai unei
funcţii precise, dar şi unei vibraţii colorate şi sonore, unui element
al Pământului, unui semn astrologic sau influenţei unei planete.”
Cayce arată ca pituitara (hipofiza), cea
mai înaltă glandă a corpului, este legată de lumină şi se dezvoltă în
tăcere. Glanda pineală (epifiza) este punctul de plecare pentru
construirea embrionului în pântecul mamei. Tiroida intră în acţiune când
trebuie să luăm o decizie şi să acţionăm. Timusul corespunde inimii.
Suprarenalele sunt centrul nostru emoţional şi acţionează asupra
plexului solar. Celulele lui Leydig (Lyden) sunt centrul echilibrului
masculin-feminin şi gonadele sunt motorul corpului fizic. Boala se
declanşează în corp prin otrăvurile secretate în centrii glandulari,
prin atitudinile negative. Vindecarea se produce activând energiile prin
centrii corpului (chakra) direct legaţi de glande, un mijloc
fundamental pentru această activare fiind meditaţia, rugăciunea.
Tatăl Nostru
Astfel, Cayce, în lecturile sale, a
comunicat un lucru incredibil, corespondenţa dintre versetele rugăciunii
“Tatăl Nostru” şi principalele glande endocrine. Anumite cuvinte din
rugăciune reprezintă mantre (cuvinte-cheie) care declanşează deschiderea
unei glande, şi anume: Tatăl Nostru, care eşti în ceruri deschide
glanda pituitară, Sfinţească-se numele Tău deschide glanda pineală, Vie
împărăţia Ta şi Precum în cer deschid glanda tiroidă, Facă-se voia
Ta,(…) şi pe Pământ deschide glanda timus, Pâinea noastră cea de toate
zilele dă-ne-o nouă astăzi deschide gonadele (glandele sexuale masculine
şi feminine), Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi
greşiţilor noştri deschide suprarenalele, Şi nu ne duce pe noi în
ispită deschide celulele lui Lyden (sau Leydig, care nu sunt chiar o
glandă, ci un ansamblu de celule secretoare de hormoni, localizate sub
ombilic şi deasupra gonadelor), Ci ne izbăveşte de cel rău deschide
glanda timus, Căci a Ta este împărăţia deschide glanda tiroidă, şi
puterea deschide glanda pineală, şi mărirea deschide glanda pituitară,
Amin.
Corpul uman are centrii energetici din
partea superioară în legătură cu energiile cerului, iar cei din partea
inferioară în legătură cu energiile pământului. Partea superioară a
corpului uman este legată de viaţa spirituală, iar cea inferioară este
legată de viaţa fizică, respectiv cu plăcerile ei legate de materie
(mâncare, sex etc.). O funcţionare corectă a corpului este asigurată de
deschiderea tuturor centrilor lui, atât a celor superiori, cât şi a
celor inferiori. Rugăciunea “Tatăl Nostru” deschide până la jumătatea
ei, de sus în jos, centrii energetici, glandele organismului, iar de la
jumătate până la “Amin” verifică deschiderea lor de jos în sus. Spusă cu
credinţă, această rugăciune face ca un fior interior, ca un curent, să
străbată corpul din cap până în picioare. Este dovada că nu există
blocaje în circuitele energetice ale corpului. Din punct de vedere
religios, explicaţia constă în producerea unui fior creat de Divinitate,
care a ascultat ruga credinciosului.
Terapii
Iată că vindecarea, de orice natură ar
fi, constă în modificarea vibraţiilor Eului interior, în a pune
ţesuturile vii ale corpului în rezonanţă cu Energiile Creatoare,
Divine. Aşadar, rugăciunea transformă mentalul şi fizicul celui care se
roagă. Cayce s-a referit în lecturile sale şi la alte metode de
tratament folosite în medicina alternativă, pe care doar le amintesc,
astăzi fiind foarte mediatizate. Astfel, el a vorbit despre fitoterapie,
dietoterapie, tratamentul cu argilă, cu ajutorul apei, clismelor,
importanţa exerciţiului fizic, a masajelor, a terapiei osteopate, a
postului, cristaloterapiei, cromoterapiei, meloterapiei, aromaterapiei
şi chiar a terapiei prin voce.
http://www.e-dimineata.ro/edgar-cayce-efectele-rugaciunii-tatal-nostru/