Sa te trezesti dimineata si sa gasesti VIATA si asta sa te faca fericit
decembrie 5, 2014Ghidare
Orice fuga de banalul uman indica neimplinire la nivelul cel mai simplu si esential, viata insasi. Or
daca ne confruntam cu neimplinire la primul nivel, pentru ca ni se pare prea banal, plictisitor, neimportant si usor de trecut cu vederea, ce importanta mai are restul si cat conteaza si cum putem fi oare capabili sa gasim implinire si satisfactie si fericire la al doilea nivel, la al treilea nivel sau mai ales separati de viata prin dorinta de a o transcende, spiritual, cautand refugii, privind la ea DOAR din postura unor observatori?Mi-am dat seama ca nivelul de baza e adevaratul test daca e sa vorbim de vreo trezire, iluminare si desavarsire la modul foarte simplu. Sa fii simplu, sincer si sa iubesti viata pentru ce e, pentru ce-ti ofera si asta sa te implineasca si sa te faca fericit. Sa te trezesti dimineata si sa gasesti VIATA si asta sa te faca fericit, implinit, activ, entuziasmat si sa te bucuri.
In schimb, nu asta conteaza pentru noi, evitam si ignoram si cautam lucruri care sa ne ‘salveze’ de singurul “non-efort” esential pentru cresterea noastra – sa fii viata si sa te simti bine cu asta.
E foarte fain si usor sa zici ca viata e faina cand te abtii de la ea si fugi de ea ca de ciuma, gasindu-ti un refugiu in orice te pune in postura in care DOAR sa observi viata si sa nu iei parte la ea, in mod direct, personal si sincer.
Frica de a evolua, la modul uman, simplu si sincer, este cauza suferintei, pentru ca efortul nostru de a evolua incepe mai degraba cu separare si fuga de ce conteaza si va conta cu adevarat, simpla viata, viata simpla. De aceea este si un efort, ce duce mereu la frustrari, reprimari, suferinta si rezistenta.
Alegem sa traim intr-un focar de infectie, la nivel uman, mental, emotional, spiritual, si desi credem ca ne aparam si ne protejam de infectie, avem de fapt o mare afectiune pentru infectie. In loc sa gasim principala problema care cauzeaza infectia, alegem sa dam vina pe viata, asociand-o cu acest focar in care ne aflam, ce ne aduce si mai multa infectie si implicit rezistenta fata de viata, neincredere si dorinta mai intensa de separare, de cautare de refugiu.
Focarul de infectie e doar in tine, cum si toate proiectiile sunt doar proiectii a ce e in tine. Gaseste cauza inainte de a extirpa ceva (prin renuntare, invinovatire, sacrificiu). Nu e cazul. Tot ce ne este oferit in viata noastra este oferit pentru cresterea noastra, nu pentru decaderea noastra.
Suferinta e doar un simplu semnal ca gresim undeva si greseala e de fapt ca transformam viata in ce nu e inainte de a intelege ce e, in esenta ei.
Totul porneste de la neintelegerea unor aspecte simple ale vietii, (pe care daca le-am intelege, am incepe sa avem incredere in viata, ca ne sustine si sa i ne predam, sa curgem cu ea), atutudine ce duce la dezechilibru care la randu-i ameninta starea normala de functionare, echilibrul. Reactii au loc si incepem sa eliminam otrava (resentimente, furie, ura, gelozie, etc) in noi, din razbunare, asteptand ca ceilalti sa moara, pentru a ne fi validata pozitia si importanta, ceea ce creaza si mai mult dezechilibru, mai multa suferinta in noi. Cam asa ajung sa faca oamenii si cancer . . . cand nu ne uitam si nu recunoastem ca noi am cauzat totul de la bun inceput prin ignorarea unor aspecte simple si esentiale ce alcatuiesc viata, viata care e aici pentru noi sa fim fericiti si impliniti prin ea.
Nu intelegem esenta vietii, ne fura iluziile, ne fura propriul plan despre ce inseamna viata, propria nevoie de control, de importanta, si apoi ne trezim ca traim cu vina, cu un sentiment de separare, ajungand pana in punctul in care sa nu ne simtim demni, sa nu ne simtim sustinuti si iubiti de viata si sa ne dorim razbunare, opunand rezistenta vietii, cautand mereu ceva, cautand mereu acasa . . . Dar Acasa nu poate fi cautat, nu poate fi gasit. Acasa e aici.
Multumesc, viata.