Mamă, de ce trăim? Această întrebare ia mama prin surprindere. În mijlocul unui tramvai zgomos. Tare şi clar! Şi toţi aud această întrebare. Toţi ceilalţi pasageri din jur aşteaptă curioşi răspunsul mamei. La fel ca şi copilul. Iar tensiunea creată este aproape tangibilă. Mama se gândeşte: Ce Dumnezeu voi răspunde acum? În acest mediu. Dar există totuşi un răspuns? Sau mai degrabă i-ar distrage atenţia schimbând subiectul: putem vorbi despre asta mai târziu, dragostea mea ...Copiii întreabă. Ei au multe întrebări. Odata ce pot vorbi şi îşi pot exprima gândurile, ei cer părinţilor, bunicilor, cadrelor didactice, ba chiar persoanei care se află alături în tramvai. Ei aproape bombardează cu întrebări. Ei vor ca adulţii să le explice lumea. Arată-mi! Spune-mi! Cum, de ce?
De ce nu?Dar ce le putem răspunde?
Căutând răspunsuri
Pentru aceste întrebări foarte profunde şi ample, adulţii nu au un răspuns imediat. În unele cazuri au un răspuns la toate. Uneori ei reactionează neajutorat, uneori ostil: Nu întreba atât de mult, nu întreba atât de stupid. Uneori sunt încurcaţi: Ce pot să spun? Ce cuvinte să folosesc? Fiecare cuvânt, brusc devine foarte important. Pentru că există întrebări
importante. Viaţa are probleme. Are întrebări majore cărora omul le poate căuta răspuns întreaga viaţa."Trăim ca să creştem", explică mama în tramvai. "Ca o omidă mică, care va deveni un fluture frumos. Sau ca o floare ce caută lumina soarelui, astfel încât să poată înflori ". Există multe exemple care pot ajuta unei explicaţii. Atunci când cineva căută un răspuns, poate face apel la experienţele familiare, personale, la cunoaştere, religii, scrieri biblice sau alte scrieri sacre, la natură, cărţi de ştiinţă şi poveşti.
Altcineva poate căuta răspunsuri în sine însuşi.
De la inimă la inimă
Întrebările copiilor poate ne reamintesc de ceva, ating ceva foarte adânc ascuns în inimă, pentru că sunt întrebări de la inimă către inimă, care aşteaptă un răspuns de la inimă la inimă. Ele sunt de o vârsta mai mare decât vârsta omului. Cel care le-a experimentat el însuşi, poate să le spună copiilor. Oricine a căutat răspunsuri în el însuşi, poate încuraja copilul să-şi găsească calea în propria sa fiinţă interioară şi să o urmeze.
Pe această cale răspunsurile de viaţă există şi pot fi descoperite. Chiar şi răspunsul la întrebarea: de ce trăim? Un om care a urmat o călătorie lăuntrică, poate spune despre ea copilului astfel: "Da, Dumnezeu există. Fiecare persoană de pe Pământ trebuie să fie unul dintre maeştrii - constructori ai lui Dumnezeu. Care să ajute la construirea marii Creaţii a lui Dumnezeu însuşi "
Orice persoană are o misiune de viaţă
O astfel de persoană a învăţat că fiecare are o misiune specială, o sarcină individuală în viaţa sa. Viaţa are drept scop găsirea aceastei sarcini şi aducerea ei la îndeplinire. Această sarcină nu are de-a face numai cu sine însuţi, ci întotdeauna şi cu persoanele pe care le cunoşti şi pe care urmează să le cunoşti.
"Dacă doreşti să-ţi găseşti misiunea ta în viaţă, întreabă ce poţi oferi acestor oameni", poate spune mama. Aceasta este cea mai importantă informaţie care poate fi transmisă copiilor aflaţi în căutarea unor răspunsuri. Cel care urmează această idee, va afla că oamenii au nevoie de el în multe feluri. "Tu sunt indispensabil pentru confraţii tăi", este o cunoştinţă care poate aduce maturitate chiar şi persoanelor tinere.http://www.lectorium.ro/filozofia-rosicruciana/viata-spirituala/cand-copii-intreaba-despre-semnificatia-vietii
