miercuri, 27 aprilie 2011

Viitorul viitorului


“Viitorul nu este o destinatia clara, asa cum este orasul St. Louis, pentru ca se schimba in fiecare zi”, avertizeaza editorul revistei “The Futurist”, Patrick Tucker. Cu toate acestea, ei s-au aventurat sa faca cinci previziuni pentru prima decada a secolului XXI, chiar inainte de schimbarea mileniului, in anul 2001. Cata dreptate au avut futurologii? Va invitam sa descoperiti.
5 previziuni care s-au adeverit
1 - Internet pentru toata lumea si in toata lumea
“Cuvantul computer mobil va avea o alta semnificatie pana in 2010. Pana atunci, vom avea computere care vot fi purtate cu usurinta, oferindu-ne posibilitatea de a avea oricand acces la informatie si la Internet, oricand si oriunde”, declara in urma cu doar 9 ani, Tim Bajarin, presedintele unei firme specializate pe IT.
2 - Stocarea informatiilor
“Exista servicii specializate care pot pastra informatia digitala, insa majoritatea oamenilor vor prefera sa isi tina informatiile personale sub propriul control”, anunta in urma cu 10 ani Kurzweil.
3 - Virtual vs Real
“Casele vor fi complet cablate, iar omenirea va intra in era internetizarii a tot ceea ce este material posibil”, declara in anul 2000, Lance Travis, director de Cercetare si Dezvoltare a Tehnologiilor in cadrul firmei AMR Research.
4 - Chat-ul video
Tot Raymond Kurzweil a fost cel care a prezis ca in viitorul apropiat oamenii vor comunica intre ei prin intermediul camerelor video, calatorind prin spatiul virtual pentru a intalni oameni din toata lumea, fara a mai fi necesara vreo viza pe pasaport. “Partenerii virtuali sunt populari pentru ca reprezinta tot atatea ocazii de divertisment sexual, fara a te implica insa cu adevarat”,
5 - Clonele umane
La inceputul noului secol, scriitorul Arthur C. Clarke a prezis aparitia primelor clone umane, care vor fi aduse la cunostinta publicului in jurul anului 2004. Cand clonarea cu succes a unui mamifer, ramas in istorie sub denumirea de oaia Dolly, a fost anuntata in 1997. Cu toate acestea, obtinerea primilor embrioni umani produsi prin intermediul clonarii, facuta publica in luna mai a anului 2008, a avut o primire rece din partea opiniei publice.
Viitorul la… viitor

Scriitorul rus de literatura science-fiction, Vladimir Streletsky, a elaborat o lista a viitoarelor “achizitii” ale omenirii, folosindu-se de predictiile futurologilor, de profetii, dar si de proiectele viitoare ale oamenilor de stiinta. Chiar daca nivelul atins de stiinta va revolutiona viata pe Pamant, viitorul lui Streletsky arata putin cam infricosator.
2009-2025: robotii androizi vor intra in productie industriala;
2010: oamenii de stiinta vor dovedi ca sufletul uman supravietuieste mortii;
2010-2012: tari din Europa, America si regiunea Pacificului se vor uni sub forma unor blocuri regionale. O coalitie rusa-chineza va intrerpimde o misune de succes pe Luna;
2011: va fi inventat vaccinul impotriva SIDA;
2011-2023: Estul va crea o presiune demografica asupra Europei, iar numarul emigrantilor va creste considerabil. Democratia va cunoaste o criza in Europa si in Statele Unite, prin urmare, liderii acestora vor aborda forme de conducere autoritare;
2012: vor fi sintetizate medicamentele de marire a activitatii creierului;
2013: va fi construita prima plantatie pentru cresterea carnii artificiale;
2015-2025: resturile radioactive vor fi colectate de pe Pamant si deversate in spatiu;
2016: rezervele de petrol vor fi pe sfarsite;
2025: inceputul crizei globale de apa potabila. Cercetatorii vor gasi modalitati pentru a extinde durata de viata umana pana la 120 de ani;
2026: va fi creata inteligenta artificiala;
2027: vor fi receptionate primele semnale radio ale civilizatiilor extraterestre;
2029: aparitia cyborgilor;
2030: noi masuri impotriva imbatranirii umane;
2060: prima colonie umana pe Marte;
2090: primele orase subacvatice;
2114: omenirea va stabili primele contacte cu civilizatiile extraterestre.

sursa
http://www.descopera.ro/stiinta/4745318-inapoi-in-viitor-intre-previziune-si-realitate

marți, 26 aprilie 2011

Indienii hopi avertizează: toate cele 9 profeţii despre sfârşitul lumii s-au împlinit

Potrivit mitului lor despre crearea lumii, Hopi au fost primii oamenii care au locuit pe aceasta planetă, ei fiind supravieţuitorii unei ere anterioare, în care omenirea a fost nimicită de potop. Tradiţiile indienilor mentionează că Pământul a fost nimicit de trei ori până acum: prima data de foc, a doua oara de gheaţă, şi cel mai recent de apă, în urma cu aproximativ 11-12 mii de ani. Conform profeţiilor Hopi, suntem pe cale să intrăm în cea de-a cincea era, numita "Lumea iluminării". Mai înainte însă de acest moment, se va da o luptă decisivă între bine si rău, iar natura va fi distrusă total de faptele omului.
În profeţiile indienilor hopi se vorbeşte şi despre sfârşitul lumii, prezentat ca un nou început : <strong><em>„A patra lume se va sfârşi în curând, urmând să înceapa cea de a cincea lume”strong>. Profeţia lor se va împlini după ce se vor arăta cele 9 semne. Iată care sunt semnele:
1) Primul semn spune că „Va veni un alb şi va lua pământurile ce nu sunt ale lui, lovind duşmanii cu fulgerul”. Semnul s-a împlinit pentru că profeţia face referire la folosirea armelor de foc.
2) Al doilea semn: „Pământurile noastre vor vedea roţi care se-nvârst, pline cu voci”. E vorba despre colonizarea statului Arizona, precum şi despre automobile.
3) Al treilea semn: „O bestie ciudată cu coarne mari şi lungi vor invada pământurile noastre”. Se referire la venirea vacilor, neştiute de indienii hopi, care au sosit odată cu colonizarea vestului sălbatic.
4) Al patrulea semn: „Pământul va fi străbătut de şerpi de fier”; face referire la liniile de cale ferată.
5) Al cincilea semn: „Vom fi invadaţi de o pânză imensă de păianjen”, in concret: reţelele de electricitate şi comunicaţii.
6) Al şaselea semn: „marea se va transforma în negru şi multe dintre creaturile apei se vor sfârşi din cauza transformării”. Se face referire la marile accidente petroliere care au avut loc pe mare.
7) Al şaptelea semn: „Pământul va fi traversat de râuri de piatră, ce or să reflecteze Soarele"; adică autostrăzile şi şoselele şi efectul de miraj atunci când e prea cald.
8) Al optulea semn:„Tineri mulţi ce vor purta părul lung asemeneni nouă, indienilor hopi, o să-i vedeţi cum vor veni şi vor învăţa din înţelepciune, alegând să propage pacea”. Acest semn a descifrat şi se pare că face referire la mişcarea hipiotă din anii ’60.
9) Al nouălea semn: „veţi vedea un sălaş în ceruri deasupra pământului care va cădea cu o mare viteză şi atunci va apare o stea albastră”. În 1979, naveta spaţială americană Skylab a căzut pe Pământ, iar cei care au văzut-o au comparat-o cu o stea albastră căzătoare.
Practic, toate cele 9 semne pe care ni le descrie profeţia indienilor hopi s-au împlinit. Astfel, potrivit profeţiei lor sfârşitul e aproape.

DE MENTIONAT TOTUSI CA, ACUM APROXIMATIV 2 ANI, BATRANII TRIBULUI HOPI AU APARUT PENTRU PRIMA DATA IN ATENTIA OPINIEI PUBLICE, FACAND CUNOSCUTE MULTE DINTRE PROFETIILE LOR FIINDCA, SPUN EI, OMENIREA A TRECUT DE PUNCTUL FARA INTOARCERE DATORITA IUBIRII DIN SUFLETELE OAMENILOR SI PROFETIILE DESPRE DISTRUGEREA TOTALA A LUMII NU SE VOR MAI INFAPTUI, IN SCHIMB SE VOR PRODUCE MARI TULBURARI SI TRANSFORMARI IN CONSTIINTA SI VIATA OAMENILOR, CARE SE VOR INTOARCE LA O BUNA INTELEGERE UNII CU ALTII SI CU MAMA NOASTRA, PAMANTUL!

joi, 21 aprilie 2011

APOCALIPSA LUI IOAN (5)


Acum urmează să pătrundem în epoca noastră, în epoca din care facem parte, şi ne punem întrebarea: Revelaţiile autorului Apocalipsei ne privesc şi pe noi, se referă şi la epoca noastră? Răspunsul este afirmativ. Dacă aceste revelaţii s-au adresat până acum celor patru epoci de cultură trecute, ele trebuie să se refere şi la epoca noastră, a cincea, este nevoie însă să-i înţelegem vocea, să descifrăm care este misiunea şi scopul nostru pentru viaţa spirituală. Dacă există un curent de viaţă spirituală care să dezvăluie mistica universală, atunci acest curent, în măsura în care este conform cu Apocalipsa lui Ioan, trebuie să poată îndeplini ceea ce pretinde şi cere cel care vorbeşte, marele Inspirator, de la epoca noastră. Ce cere el şi cine este acesta? Il putem recunoaşte? Să încercăm.
„Scrie îngerului comunităţii din Sardes“ – aceste cuvinte trebuie să le simţim că ne sunt adresate nouă. „Iată ce spune Cel care are cele şapte spirite ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele“ (Apocalipsa, cap. 3, v.1). Ce sunt cele şapte spirite şi cele şapte stele?
În acord cu autorul Apocalipsei, omul, aşa cum ne apare aici, este expresia vizibilă a celor şapte principii ale naturii umane şi pe care le cunoaştem: principiul fizic, a cărui expresie este corpul fizic, principiul corpului vital, a cărui expresie este corpul eteric, principiul corpului astral care, transformat prin acţiunea conştientă a eului, devine Manas, principiul corpului eteric care, transformat, devine Buddhi şi Atma, sau corpul fizic transformat, spiritualizat. În centrul acestora se află principiul „eului“. Acesta este spectrul celor şapte constituenţi spirituali prin care se exprimă natura divină a omului. În termenii, să le spunem tehnici, utilizaţi în ocultism, aceste principii se numesc “cele şapte spirite ale lui Dumnezeu din om“. Cele şapte stele sunt acelea care ne ajută să înţelegem ce este omul astăzi şi ce trebuie să devină el în viitor. Acestea sunt cele şapte încarnări succesive ale Pământului: Saturn, Soare, Luna, Terra, Jupiter, Venus, Vulcan, care cuprind întreaga evoluţie a omului. Saturn a dat omului germenul corpului fizic, Soarele, germenul corpului eteric, Luna a dat corpul astral iar Terra, Pământul actual, a dat omului „eul“. Cele trei încarnări ulterioare, Jupiter, Venus şi Vulcan vor promova în continuare dezvoltarea elementelor constitutive spirituale ale omului. Dacă reuşim să înţelegem chemarea Spiritului care ţine în mâna sa cele şapte stele şi cele şapte spirite ale lui Dumnezeu, adică natura umană compusă din cele şapte elemente, atunci facem cu adevărat antroposofie în sensul celor scrise de autorul Apocalipsei. A practica antroposofia nu înseamnă altceva decât să ştim că textul Apocalipsei se referă la a cincea epocă de cultură postatlanteană, să ştim că în epoca noastră, când omul a coborât cel mai adânc în materie, avem datoria să începem a urca panta care duce pe urmele acelei mari Individualităţi care, pentru ca noi să recunoaştem drumul de urmat, ne dă cele şapte spirite ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele, drept călăuză. Dacă urmăm acest drum, vom transmite celei de a şasea epoci, care urmcază, adevărata viaţă spirituală a înţelepciunii şi a iubirii. Din înţelepciunea antroposofică pe care o vom fi elaborat, se va naşte impulsul de iubire care va predomina epoca a şasea, reprezentată prin comunitatea care deja, prin denumirea sa, dezvăluie caracterul de iubire frăţească, Filadelfia. Toate aceste nume şi denumiri nu sunt date la întâmplare. Omul îşi va dezvolta eul până la nivelul în care acesta va deveni independent şi va putea să-şi ofere în deplină libertate iubirea tuturor celorlalte creaturi. Toate acestea se vor împlini în următoarea epocă de cultură, reprezentată prin comunitatea sau Biserica din Filadelfia - (Filadelfia, în l. greacă „adelphos“ = frate şi „philos“, prieten, iubire sau prietenie frăţească între toţi oamenii ).
A şaptea epocă va aduna în jurul acestui mare Conducător pe toţi cei care au găsit această viaţă spirituală; îi va uni cu acest Conducător. Toţi aceştia vor fi atât de strâns legaţi de viaţa spirituală, vor participa atât de mult la ea, încât se vor deosebi profund de cei care s-au îndepărtat, de cei „călduţi“, care nu sunt „nici reci, nici calzi“. Un mic grup de oameni care vor fi găsit adevărata spiritualitate va întelege pe Acela care li se va revela spunând despre sine însusi aceste cuvinte: „Eu sunt acela care are în el adevăratul sfârşit spre care toţi năzuim“. Acest sfârşit este exprimat prin cuvântul „Amin“. De aceea se spune în Apocalipsă (cap. 3, v. 14): „Scrie îngerului Bisericii din Laodiceea: Iată ce spune Amin“ – acela care reprezintă fiinţa sfârşitului.
Vedem, deci, cum Apocalipsa lui Ioan ne redă conţinutul unei iniţieri. Chiar prima treaptă a acestei iniţieri, în care vedem succesiunea interioară a celor şapte epoci postatlanteene, în care vedem Spiritul planului fizic, ne arată deja că avem a face cu o iniţiere a voinţei. Acest conţinut ne poate înflăcăra chiar din zilele noastre voinţa, dacă vom şti să recunoaştem că ascultăm pe cei care, inspiraţi fiind, ne instruiesc, dacă vom înţelege ce semnificaţie au cele şapte stele şi cele şapte cuvinte ale lui Dumnezeu, dacă vom înţelege că sarcina şi misiunea noastră sunt să transmitem oamenilor viitorului cunoasterea spirituală.
* Se consideră că o epocă de cultură, în cadrul perioadei postatlanteene, durează 2160 de ani, adică 1/12 din “anul platonician“ care se întinde pe o perioadă de 25 920 de ani, cât durează trecerea punctului vernal prin toate cele douăsprezece constelaţii ale Zodiacului. În acest context se consideră că epoca noastră, a cincea, a început în anul 1413, când punctul vernal a intrat în constelaţia Peştilor. Ţinând seama de aceasta, se poate spune că prima epocă, protoindiană, a debutat aproximativ la anul 7227 î.Ch., iar ultima epocă se va sfârşi aproximativ în anul 7893 d.Ch. (N.T.). - Aceste calcule nu sunt însă valabile decât în cadrul perioadei postatlanteene şi nu se pot extinde asupra altor perioade, căci ar duce la rezultate şi concluzii eronate.

sursa
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA104/GA104_CF3.html

APOCALIPSA LUI IOAN (4)


Comunitatea bisericii din Thyatira. Acestei comunităţi el i se arată ca „Fiul lui Dumnezeu“, acela care are ochii ca para focului, iar picioarele ca arama încinsă (Apocalipsa, cap. 2, v. 18). Acum se arată ca „Fiu al lui Dumnezeu“, acum el este conducătorul celei de a patra epoci de cultură, când omul ajunge să coboare până în străfundul lumii fizice, când îşi creează propria imagine în elementele exterioare ale civilizaţiei. Este epoca de cultură când însăşi divinitatea se face om, ia trup, se face persoană umană, când fiinţa umană coboară ea însăşi până la acel nivel al personalităţii la care sculptura greacă prezintă însăşi divinităţile individuale, când această personalitate umană se afirmă pe plan istoric ca cetăţean roman. Această epocă a primit în acelaşi timp un impuls cu totul nou prin faptul că însăşi divinitatea apare sub formă umană. Omul coborât pe Pământ nu poate fi salvat decât de Dumnezeu însuşi venit pe Pământ sub o formă umană. Eul uman din corpul astral, acel „eu sunt“ al omului avea nevoie de impulsul lui Christos Iisus. Ceea ce până atunci se manifestase numai ca germen, venise vremea să apară acum în lumea exterioară, în istorie. Fiul lui Dumnezeu care de acum devine Conducător al viitorului, poate acum să spună: „Şi toate comunităţile vor cunoaşte pe «eu sunt», care cercetează inimile şi cele dinăuntru“ (Apocalipsa, cap. 2, v. 23) - ( În textul romaînesc (Nicodim): „... şi vor înţelge Bisericile că Eu sunt Cel ce cearcă inimile şi lăuntrul şi voi da fiecăruia din voi după faptele voastre“). Accentul se pune acum pe „eu sunt“, pe „eu“, acest al patrulea element al fiinţei umane. „Aşa cum am primit de la Tatăl meu, eu îi voi da Steaua dimineţii“ (Apocalpsa, cap. 2, v. 28). - (Fraza pare lipsilă de sens; trebuie subânţeles cuvântul “putere“. Cuvântul se află totuşi astfel: în textul german (Luthcr) la v.26, iar în textul românesc ( Nicodim) la v.27 )
În vechiul ocultism, dintr-o justificată precauţie fată de cei care puteau utiliza, aşa cum se putea întâmpla, în scopuri egoiste revelaţiile Misteriilor, s-a recurs la o mică diversiune, care purta numele de „mască“. Se recurgea la exprimări indirecte, la termeni care disimulau faptele reale. Esoterismul medieval nu putea însă să recurgă decât la metode primitive. Astfel, în loc de Venus s-a spus Mercur şi în loc de Mercur s-a spus Venus. Într-adevăr, dacă dorim să vorbim în sens esoteric, cum a făcut autorul Apocalipsei, trebuie să numim planeta Mercur „Steaua dimineţii“. Prin aceasta denumire se înţelegea Mercur: Am dat eului tău direcţia care conduce spre înălţimi prin Steaua dimineţii, prin Mercur. În anumite texte din evul mediu veţi putea găsi enumerarea planetelor din sistemul nostru planetar: Saturn, Jupiter, Marte, Terra, după care urmează, nu aşa cum este în realitate, Venus, Mercur, ci invers, Mercur, Venus. Iată deci explicaţia versetului „Aşa cum Eu am primit de la Tatăl meu; şi îi voi da Steaua dimineţii“.

miercuri, 20 aprilie 2011

APOCALIPSA LUI IOAN (3)


În epoca a treia, omul s-a apropiat şi mai mult de realitatea exterioară; aceasta a încetat să mai fie un duşman pe care trebuie să-l învingă. Când privea stelele, vechiul indian gândea: Oh! tot ce există, tot ce văd cu ochii, nu e decât maya, iluzie. Preoţii chaldeeni observau mersul şi poziţia stelelor şi gândeau: Când observ poziţia stelelor şi urmăresc mersul lor cu ochii, ele devin pentru mine ca nişte litere ale unei scrieri în care pot citi voinţa entităţilor spirituale de natură divină. Eu pot descifra voinţa zeilor care se exprimă în creaţia lor. Lumea fizic-sensibilă nu mai era pentru chaldean o maya: astrele de pe cer şi forţele naturii erau ca o scriere divină, o expresie a voinţei divine, aşa cum şi scrierea obişnuită era expresia propriei sale voinţe. Cu dragoste se făcea descifrarea acestei scrieri a naturii. În felul acesta, a luat fiinţă o admirabilă cunoaştere a astrelor, pe care oamenii de astăzi nici nu o pot bănui.
Dar pentru egipteni ce reprezenta Pământul? Să ne amintim descoperirea geometriei: omul învaţă să măsoare Pământul în deplin acord cu legile spaţiului, cu regulile geometrice. El explorează acum această maya, ea devine ceva concret. În vremea anticei civilizaţii persane, omul învăţase să lucreze pământul, acum el îi studiază proporţiile determinate de legile spaţiului, îl măsoară şi îl împarte. Gândirea lui este aceasta: Nu în zadar ne-au dat zeii darul să citim în stele, nu în zadar ne-au revelat voinţa lor în legile naturii. Dacă omul vrea să îndeplinească prin efortul propriu ceea ce este util, el trebuie să imite, în instituţiile pe care şi le-a creat aici pe Pământ, tot ceea ce a descoperit în secretul astrelor. De aţi putea privi într-una din acele încăperi în care lucrau iniţiaţii egipteni! Era o activitate cu totul diferită faţă de aceea care are loc, în prezent, în laboratoarele ştiinţifice. În acele timpuri, savanţii erau iniţiaii. Ei cercetau stelele şi observau regularitatea cu care acestea îsi urmau drumul, observau poziţia lor şi mai ales influenţa pc care o exercitau asupra evenimentelor terestre. Ei spuneau: Dacă pe cer apare o constelaţie sau alta, se va produce cutare sau cutare eveniment în sânul comunităţii. Fiecare constelaţie anunţa un eveniment. Peste un secol, alte constelaţii vor apărea şi atunci vor avea loc alte evenimente corespunzătoare. În felul acesta ei puteau prezice întâmplări care urmau să se producă peste secole şi milenii. Aşa au apărut acele aşa-zise „cărţi sibilinice“. Conţinutul lor nu este o invenţie. Iniţiaţii au consemnat în ele cu cea mai mare grijă ceea ce se prevedea pentru mii de ani înainte şi ţineau seama de succesiunea faptelor. Ei nu făceau niciodată ceva ce nu era indicat în aceste cărţi, în deplină concordanţă cu mersul stelelor. Să presupunem că era cazul să se stabilească o lege. Aceasta nu se făcea pe baza unui vot majoritar ca astăzi; se consultau aceste cărţi, în care se găsea ce trebuie făcut pe Pământ pentru ca să fie oglinda, reflexul evenimentelor înscrise în mersul astrelor şi se îndeplinea cu stricteţe ce se spunea în ele. Scriind aceste cărţi, preoţii egipteni ştiau că cei ce veneau după ei vor acţiona numai aşa cum se arăta în ele. Erau absolut convinsi că trebuie să asculte întru totul de ele.
Comunitatea din Pergam. Ea reprezintă epoca în care omenirca s-a adaptat mai mult la lumea fizică, omul citea în stele secretele pe care spiritul le putea desluşi. Această posibilitate s-a dat omului în a treia epocă de cultură. EI acţionează acum din propriul imbold. Având o viaţă interioară, omul observă şi lumea exterioară. Faptul că acum este înzestrat cu suflet îl face capabil să studieze mersul stelelor si să descopere legile geometriei. Este ceea ce se cheamă „cercetare prin cuvânt“ şi acest lucru se exprimă în Apocalipsa lui Ioan prin „sabia care iese din gură“. Cel care inspiră această Scrisoare arată, prin aceasta, că forţa acelei epoci este cuvântul ascuţit, tăios, o sabie cu două tăişuri. Este cuvântul lui Hermes, al preoţilor din antichitate, cuvântul prin care forţele naturii şi stelele erau explorate în vechiul sens, este cultura care s-a dezvoltat aici, pe plan fizic, datorită forţelor interioare, astral-sufleteşti ale omului . Realizate sub această veche formă, ea apare într-adevăr ca o sabie cu două tăişuri, pentru că atunci cunoaşterea sapienţială se afla foarte aproape, şi în mod primejdios, de linia care despărţea magia albă de magia neagră, se găsea între calea care duce la mântuire şi cea care duce la pieire. De aceea el spune că acolo unde se aflau reprezentanţii acestei epoci se găsea şi tronul Satanei. Este o aluzie la tot ce ne poate îndepărta de adevăratele ţeluri ale evoluţiei, iar cultul lui Balaam nu este decât cultul magiei negre, cultul celor care „sfâşie“, care distrug popoarele. Distrugători de popoare sunt magicienii negri, care nu lucrează decât pentru binele lor propriu, egoist, ei distrug şi devorează comunităţile şi tot ce este viu în popor. Dar există şi o parte bună a acestei culturi, este chiar faptul că omul poate să înceapă să-şi purifice şi transfigureze corpul astral. Este ceea ce am putea numi „mana ascunsă“ – mana cerească, adică tot ce este destinat lumii fizice să fie transformat în mană cerească, tot ce este pentru fiinţa egoistă să fie transformat în realitate divină. Aceasta este „mana cea ascunsă“. Toate, aceste simboluri arată că omul îşi purifică sufletul pentru a face din el un purtător purificat pentru acel element superior al fiinţei sale, care estc „Manas“.
VA URMA
sursa
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA104/GA104_CF3.html

marți, 19 aprilie 2011

APOCALIPSA LUI IOAN (2)


Reprezentativă pentru cea de a doua epocă de cultură este comunitatea din Smirna. Conducătorul omenirii se adresează către aceasta prin al doilea mare precursor, inspiratorul şi călăuzitorul vechii culturi persane. Modul de a gândi al vechilor perşi era acesta: Cândva, Zeul luminii avea un duşman, materia exterioară, pe întunecatul Ahriman. La început, eram unit cu Spiritul luminii, care a fost primul, dar apoi, am fost atras spre lumea materială, de care s-a legat puterea ostilă şi retrogradă a lui Ahriman. Acum, în legătură cu Spiritul luminii, prelucrez materia şi fac ca spiritul să pătrundă în ea. După ce divinitatea răului va fi învinsă, Zeul luminii va reapărea. „Eu sunt cel dintâi, dar şi cel din urmă“, acela care este mort în viaţa materială şi va fi din nou viu prin înviere în spirit. Citim textual în cea de a doua Scrisoare: „Eu sunt cel dintâi şi cel de pe urmă, cel care este şi care a fost şi care vine, care este din nou viu“ (Apocalipsa, cap. 2, v. 8). Ne-ar răpi prea mult timp să analizăm fiecare frază, dar nu putem trece mai departe fără a cita textual acel verset care ne arată cu precizie modul în care se comportă un membru al comunitătii din Smirna, când o transformă într-un principiu creştin. Aceasta înseamnă că materia moartă se poate însufleţi, că moartea poate fi înviată, că moartea poate fi spiritualizată. Omul nu piere prin moarte. Dacă ar pieri, moartea ar fi pentru el un eveniment care l-ar duce spre o lume spirituală în care experienţele vieţii terestre nu i-ar mai fi de folos. Să luăm exemplul unei persoane care nu a dus o viaţă din care să culeagă roade adevăratc. El nu aduce nimic în viaţa spirituală. Dar acolo, în lumea spirituală, el nu va putea trăi fără roade aduse de pe Pământ. Acela care nu aduce nimic din experienţa sa pe Pământ, nici un fruct al existeneţei sale terestre, ar suferi o „a doua moarte“. Acela care a ştiut să lucrezc, să fie activ, aici pe Pământ, va fi salvat de la această „a doua moarte“. Iată acest text: „Cine are urechi de auzit să audă ce spune Spiritul către comunitate: Cel care va învinge nu va mai suferi o a doua moarte“ (Apocalipsa, cap. 2, v. 11).
Această a doua epocă este vechea cultură persană, situată în jurul anului 5000 î. Ch.; este acel moment când Pământul avea încă pentru om un aspect ostil, fără a mai avea însă şi aparenţa unei iluzii pe care să o respingă, de care să fugă. Pământul devenea un câmp de lucru pe care trebuia să-l marcheze cu propria sa spiritualitate. Dar Pământul era stăpânit, datorită structurii sale materiale, de o forţă opusă Binelui, de o forţă a Răului, care era zeul Ahriman. Zeul cel bun, Ormuzd, venea însă în ajutorul omului, în slujba sa se angajau oamenii. Când oamenii îndeplineau voinţa sa, ei puteau transforma Pământul într-un ogor al lumii spirituale superioare; se încorpora lumii sensibile ceea ce se cunoştea pe cale spirituală. Pentru epoca a doua de cultură, din Persia antică, lumea fizic reală, sensibil reală, era, aşadar, un câmp de acţiune. Pentru indian lumea sensibilă era înşelăciunea, maya. Pentru persan lumea era stâpânită de demoni răi, dar în acelaşi timp era o lume din care omul avea datoria să alunge răul, pentru a face loc entităţilor spirituale bune, adică a celor care erau în slujba zeului-lumină, a lui Ormuzd.
VA URMA
sursa
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA104/GA104_CF3.html

luni, 18 aprilie 2011

APOCALIPSA LUI IOAN (1) - OMULE TREZESTETE SI VEI INTELEGE

Apocalipsa lui Ioan ne redă conţinutul unei iniţieri. Chiar prima treaptă a acestei iniţieri, în care vedem succesiunea interioară a celor şapte epoci postatlanteene, în care vedem Spiritul planului fizic, ne arată deja că avem a face cu o iniţiere a voinţei. Acest conţinut ne poate înflăcăra chiar din zilele noastre voinţa, dacă vom şti să recunoaştem că ascultăm pe cei care, inspiraţi fiind, ne instruiesc, dacă vom înţelege ce semnificaţie au cele şapte stele şi cele şapte cuvinte ale lui Dumnezeu, dacă vom înţelege că sarcina şi misiunea noastră sunt să transmitem oamenilor viitorului cunoasterea spirituală.

Epocile de cultură, care se succed în perioada noastră dupa Atlantida, sunt indicate de autorul Apocalipsei prin acele mici comunităţi sau „biserici“, dispersate pe pământ şi pe care el le consideră drept reprezentante ale celor şapte epoci de cultură după cum urmează :

Perioada actuală postatlanteană:
1. Epoca protoindiană (Biserica din Efes)
2. Epoca protopersană (Biserica din Smirna)
3. Epoca egipto-chaldeo-babiloniană şi ebraică (Biserica din Pergam)
4. Epoca greco-latină (Biserica din Thyatira)
5. Epoca noastră actuală (Biserica din Sardes)
6. Epoca următoare (Biserica din Filadelfia)
7. Epoca ultimă (Biserica din Laodiceea)
Se sfârşeşte prin Marele Război al tuturor împotriva tuturor.

Vom găsi că fiecare Scrisoare este adresată reprezentantului uneia din cele şapte epoci de cultură. În fiecare Scrisoare se spune: Voi sunteţi aşa şi aşa! Cutare sau cutare aspect al fiinţei voastre corespunde spiritului creştin, dar alte aspecte trebuie să le schimbaţi. Aşa scrie autorul Apocalipsei fiecărei epoci de cultură, ce poate să păstreze şi ce nu mai este bun şi trebuie schimbat.

Autorul Apocalipsei gândeşte aşa: În Efes există o comunitate, o Biserică. Aceasta a primit creştinismul, dar îl îmbracă într-o haină care este din prima epocă, străină pentru o viaţă exterioară, lipsită de iubire pentru ceea ce este cu adevărat sarcina şi misiunea omului din perioada postatlanteană. Că această comunitate a părăsit cultul pentru o viaţă senzuală grosolană şi că s-a întors spre o viaţă spirituală – aşa spune cel care scrie Scrisorile către Biserici – aceasta este ceva plăcut pentru el. Noi ştim că autorul Apocalipsei se referă la faptul că la Efes era locul unde se celebrau Misteriile Dianei cea castă. El vrea să spună că acolo era foarte înfloritor impulsul care ducea spre o îndepărtare de lumea senzuală pentru a se orienta spre spiritualitate. „Dar eu am ceva împotriva ta, căci ai părisit prima iubire“ (- Apocalipsa, cap.2, v. 4: „Dar ceea ce am împotriva ta este că ai părăsit dragostea ta cea dintâi“ -). Această primă iubire este dragostea pe care omul primei epoci de cultură postatlanteene ar fi trebuit să o arate Pământului, pe care trebuia să-l considere drept câmp în care să fie semănată sămânţa divină.
Cum se caracterizează însă, pe sine, cel care dictează această Scrisoare? El se arată ca fiind precursor al lui Christos Iisus, şi totodată conducător al primei epoci de cultură. Christos Iisus vorbeşte oarecum, prin el, prin acest îndrumător al primei epoci, când iniţiatul îşi îndrepta privirea spre lumea de dincolo. El spune despre sine că ţine în mâna dreaptă cele şapte stele şi cele şapte sfeşnice de aur. Cele şapte stele nu sunt altceva decât simbolurile celor şapte entităţi spirituale superioare care conduc şi călăuzesc marile epoci de cultură. Iar cele şapte sfeşnice nu sunt decât – şi aceasta o spune în mod expres – fiinţe spirituale care nu se pot vedea în lumea sensibilă, fizică. În iniţierea de tip yoga se vorbeşte despre aceste fiinţe în termeni clari, dar totodată se arată că omul nu va acţiona niciodată în sensul evoluţiei normale, dacă urăşte lucrările lumii exterioare, dacă încetează să le aprecieze şi să le iubească. Comunitatea din Efes s-a îndepărtat de iubirea faţă de lucrările lumii exterioarc. Pe bună dreptate, deci, se spune în Apocalipsă: „Tu urăşti lucrările nicolaiţilor“ (-Apocalipsa, cap. 2, v. 6: „Dar ai această parte bună că urăşti faptele nicoilaiţilor, pe care le urăsc şi eu“-). „Nicolaiţii“ este un termen care desemnează pe oamenii pentru care viaţa se desfăşoară numai în materia sensibilă. În epoca la care s-a scris această Scrisoare, exista o sectă a nicolaiţilor care nu arăta interes decât pentru viaţa exterioară, senzuală, materială. Este ceea ce tu nu trebuie să faci, spune cel care inspiră această primă Scrisoare. Dar nu-ţi părăsi prima ta iubire, spune el totodată, căci din clipa când ai prins dragoste pentru lumea exterioară tu o însufleţeşti şi o înalţi spre spiritualitate. Cine are urechi de auzit să audă; celui care va birui, îi voi da să mănânce nu numai din poamele cele trecătoare, ci din pomul Vieţii – cu alte cuvinte acela va fi capabil să spiritualizeze ce este material aici pe Pământ, pentru a-l aduce ca ofrandă pe altarul vieţii spirituale.
VA URMA

sursa http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA104/GA104_1index.html

marți, 12 aprilie 2011

Al treilea secret de la FATIMA

Cele trei secrete profetice încredinţate de Sfânta Fecioară , copiii au avut încuviinţarea să dezvăluie numai două. De ce? Cât timp era valabilă interdicţia? Şi mai ales, la ce se referea al treilea secret?

Pe 13 mai 1917 trei copii păstori aveau grijă de animalele lor la aproximativ 4 kilometri vest de Fatima. Aceştia erau Lucia Santos de 10 ani, Francisco Marto, de 9 ani şi Jacinta Marto, sora lui Francisco, de doar 7 ani. O rază neaşteptată de lumină i-au făcut pe cei trei să coboare grabnic dealul pe care se aflau; apoi cele două fetiţe au fost martorele apariţiei uimitoare a unei frumoase doamne, radiind în lumină albă, stând între frunzele unui stejar tânăr. timp în care copii trebuiau să se întoarcă la locul în care s-au întâlnit în fiecare zi de 13 a fiecărei luni. Femeia misterioasă a spus că toţi trei vor merge în Rai, dar că Francisco, ce nu a putut-o vedea, va trebui să spună multe rugăciuni. Când o instruia pe Lucia să spună rugăciuni, băiatul a putut-o vedea pe femeie, dar nu putea să o şi audă. După ce le-a cerut copiilor să se roage pentru sfârşitul războiului, misterioasa apariţie s-a pierdut în înaltul cerului.

Chiar dacă cei trei copii au convenit să ţină secretă întâmplarea, odată ajunşi acasă, micuţa Jacinta le-a povestit părinţilor că a văzut-o pe Fecioara Maria. Ştirea s-a răspândit rapid, iar pe data de 13 a lunii următoare, când copiii s-au întors la locul viziunii, alţi 50 de credincioşi i-au însoţit. Îngenunchind în rugăciune în faţa stejarului, copiii au văzut-o pe femeia misterioasă coborând din cer şi oprindu-se între frunzele copacului.

Astfel s-a stabilit un soi de ritual care s-a repetat în fiecare lună la data specificată, deşi copiii au fost absenţi pe 13 august, întrucât au fost reţinuţi de autorităţi care s-au arătat sceptice faţă de povestea acestora şi i-au supus unui mic interogatoriu. Pe 13 iulie cei trei copii afirmaseră că primiseră un secret pe care nu îl puteau face public. Miracolul apariţiei femeii a rămas invizibil celorlalţi privitori, dar câţiva au afirmat că au văzut un mic nor ridicându-se din copac ori o mişcare a frunzelor copacilor, ca şi când rochia femeii în urcare către cer antrenase mişcarea frunzelor copacului.

Când cele şase luni s-au încheiat, pe 13 octombrie 1917, o zi cu vreme ploioasă, nu mai puţin de 70 de mii de persoane, anticipând un miracol, au venit în locul în care se aştepta să-şi facă apariţia finală Fecioara Maria. Din nou, aceasta s-a arătat numai copiilor. S-a identificat ca "Doamna rozariului" (rozariu - culegere de rugăciuni pentru Fecioara Maria). I-a îndemnat pe oameni să se căiască şi să construiască o capelă în acel loc. După ce a prezis sfârşitul războiului şi le-a oferit copiilor nişte secrete nedezvăluite, Fecioara Maria şi-a ridicat mâinile către cer. Atunci Lucia a exclamat: "Soarele!", iar oamenii privind către cer au observat cum un disc argintiu (Soarele) şi-a făcut apariţia dintre nori.

Jacinta, Francisco şi Lucia

Al treilea secret de la FATIMA nu a fost divulgat însă a fost dedus din mărturiile diferiţilor capi ai bisericii şi din afirmaţia sorei Lucia că ar avea legătură cu capitolul 13 din Apocalipsa.

Preotul catolic Stefano Gobbi a primit în 2009 un avertisment explicit, considerat a fi cel din urmă mesaj al Sfintei Fecioare.


"Am coborât din Ceruri ca să vă dezvălui toate marile secrete şi să vă pregătesc pentru ceea ce veţi îndura în scopul purificării întregului Pamânt. Satan şi-a instalat deja regatul în aceasta lume. El este stapân peste voi şi se bucură de victoria pe care a obţinut-o atât de uşor.

Forţele care stabilesc evenimentele ce vor urma, în conformitate cu planurile perverse ale Răului, ţin de puterile întunecate ale demonilor. Ei au reuşit să determine umanitatea să trăiască fără credinţă şi au împrăştiat peste tot otrava îndoielii.

Au construit noi idoli, în faţa cărora oamenii, prostiţi, se înclină neputincioşi: PLĂCEREA pentru tot ceea ce este grosier şi inferior, BANII, ORGOLIUL, NECURĂŢENIA, DORINŢA DE A DOMINA alţi oameni şi NEÎNCREDEREA în forţa pe care Dumnezeu a sădit-o în ei.

Satan a fost conducătorul necontestat al omenirii în acest ultim secol şi a reuşit să-i facă pe oameni să se îndepărteze de ADEVĂR, să-i lipsească de puterea purificatoare a DRAGOSTEI. El a împrăştiat discordia şi ura între oameni, legitimând imoralitatea şi slăbiciunea, avortul şi obscenitatea.

Războaiele nu au încetat nici o clipă şi s-au multiplicat mereu. Oamenii trăiesc acum într-o lume sfâşiată de conflicte şi ură, dar războiul cel mare, care va distruge ţări şi naţiuni întregi, abia începe. Când el va înceta, nimeni nu va fi victorios. Marea judecată a venit pentru toţi oamenii.

Biserica îşi va asculta prohodul. Anticristul va pătrunde în templul lui Dumnezeu şi se va aşeza pe tronul Acestuia, şi va fi adorat ca şi cum ar fi Acesta. Puţini sunt cei care nu se vor lăsa păcăliţi, şi aceia vor fi supuşi la mari persecuţii.

Sunt şi vor apărea în continuare o mulţime de falşi învăţători printre oameni. Ei vor încerca să-i convingă pe semenii lor că minciuna este adevăr, şi fapta lor îi va situa împotriva lui Dumnezeu. Mulţi îi vor asculta şi vor aluneca pe un drum greşit.

Naţiunile se vor ridica una împotriva alteia, şi regatele unul împotriva altuia. Vor fi epidemii, oamenii vor sărăci şi vor suferi de foame, iar inundaţiile şi cutremurele vor distruge tot ceea ce fiinţele umane au construit până acum. Şi aceste dezastre vor fi doar începutul suferinţelor care îi aşteaptă.

Soarele se va întuneca, şi nici luna nu va mai trimite razele ei pe Pământ. Stelele vor cădea de pe cer. Atunci se va manifesta Anticristul.

Am venit şi te-am chemat ca să fac din tine vocea Cuvântului Meu. Oamenii trebuie să-şi deschidă inimile către dragoste şi lumină, să-şi salveze sufletele în acest ultim refugiu al iubirii, singurul care le-a rămas accesibil. Numai înlăturând ura şi înlocuind-o cu puterea purificatoare a iertării şi înţelegerii, ei vor putea să se protejeze de Anticrist şi de demonii lui. Dumnezeu îi va salva pe cei care vor persevera în bine şi pe cei care vor crede în puterea divină sădită pentru totdeauna de El în ei"

Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului Real Secrets of Fatima de Joe Nickell, traducere realizată cu acordul revistei Skeptical Inquirer.

Trebuie sa intelegem ca este un mesaj si nu o amenintare cu moartea!

Noi ne supunem legii ca orice alta creatie a Tatalui. Ne nastem,devenim maturi, crestem,devenim din nou copii ca mai pe urma sa ne micsoram si sa murim, adica sa ne reintoarcem de unde am venit. Important este ce se intampla cu noi launtric atata timp cat suntem in carne, incatusati, separati, stransi si amnezici aparent fata de natura noastra adevarata. Din totdeauna am fost chemati la trezire, chiar de acum 2000 de ani cand insusi Mantuitorul nostru a spus ca timpul se apropie. Iar 2000 de ani pentru o evolutie a omului pe pamant nu este nicidecum o perioada lunga. Ce inseamna 2000 de ani pentru pamant? Dar ce inseamna pentru univers? Toate minunile, toate aparitiile sunt numai pentru a trezi fiecare individ in parte, sunt numai pentru acele momente intime ale fiecaruia dintre noi cand ne rugam si incercam sa calcam peste firea noastra intunecata de orgoliu, vanitate, mandrie, neacceptare, dezbinare si ura. Lumea este orbita, noi suntem orbiti si intunecati de o asa zisa maniera obligatorie impusa de societate.

luni, 11 aprilie 2011

Profetii nestiute

Predictiile au fascinat dintotdeauna. Multi se intreaba care va fi viitorul si cauta raspunsuri chiar si in trecut. Nostradamus nu este singurul care a prezis ce se va intampla cu omenirea.

Alois Irlmaier
profetii

Irlmaier a fost un neamt simplu, care in anii '50 a facut predictii despre al treilea razboi mondial. El a prezis ca acesta va incepe in Orientul Mijlociu, iar fortele navale se vor ingramadi in Mediterana, unde vor avea loc confruntari violente. Insa apogeul va fi in Balcani, unde Irlmaier vedea "balti de sange", dupa ce "doi barbati vor omori un al treilea, sus-pus". "Razbunarea va veni de undeva, de peste o apa mare. In acelasi timp, un dragon galben va invada Alaska si Canada, dar nu va ajunge prea departe", spunea germanul.

Hildegard von Bingen

profetii

A fost o maicuta din secolul XII, recunoscuta pentru contributia la muzica clasica si la literatura. Intr-una dintre profetiile sale a vorbit despre distrugerea Statelor Unite: "Inainte de a veni Cometa, multe natiuni, cu exceptia celor bune, vor fi roase de dorinta. Marea natiune de peste ocean, cu oameni din triburi diferite, va fi devastata de un cutremur, furtuni si valuri. Va fi impartita si o mare parte se va scufunda. Oceanul va inunda multe alte tari, asa ca orasele de pe coaste vor trai in frica si multe vor fi distruse. Fiintele vii vor fi omorate si chiar cele care vor scapa vor muri de boli groaznice". Ea a prezis ca pacea se va instaura cand Franta va avea din nou rege.

Baba Vanga

profetii

Vanga era bulgaroaica si nu vedea. A trait intre 1911 si 1996 si a devenit cunoscuta datorita puterilor sale mistice. Printre prezicerile sale se numara aceea ca oamenii vor deveni nemuritori pana in anul 4599 si 100 de ani mai tarziu vor face casa buna cu extraterestrii de pe sutele de planete ce vor fi descoperite. Tot ea a spus ca in 4509 oamenii vor comunica direct cu Dumnezeu. In 2221, in cautare de viata extraterestra, vom intra in contact cu ceva teribil, desi nu a vrut sa spuna clar despre ce e vorba. Ea a prevazut ca in 2023 orbita Pamantului se va schimba. Dar a spus si ca in 2010 va incepe al treilea razboi mondial, ceea ce nu s-a intamplat.

Adevaratul secret 3
profetii

Pe 26 iunie 2000, al treilea secret al Fatimei a fost dezvaluit de Cardinalul Ratzinger, acum Papa Benedict XVI. Era vorba despre omorarea unui papa si despre un oras ajuns in ruina. Dar nu s-a spus atunci totul. Ceea ce nu se stie e ca portiuni din acest secret au scapat de-a lungul vremii, prin intermediul Maicutei Lucia. Si, culmea, nu corespundeau cu cele spuse in 2000, asa ca sunt multi cei care cred ca Vaticanul a dat publicitatii un document fals. Se spune ca adevaratul secret era acela papa isi va pierde credinta catolica.

Ursula Southeil Prophesies

profetii

Sora Shipton (1488-1561) e considerata cel mai cunoscut profet din aceasta lista. "In jurul lumii vor zbura gandurile oamenilor, ca o clipire a ochilor. Apa va face minuni, ciudat, dar va fi adevarat", spunea maicuta, care a prezis si aparitia vapoarelor: "Fierul va merge pe apa, ca un vas de lemn. Aurul va fi gasit in pietre, intr-o tara ce nu se stie deocamdata". "In acele vremuri indepartate, femeile vor avea obiceiul nebun sa se imbrace ca barbatii, vor purta pantaloni, si isi vor taia pletele. Vor zbura prin aer, asa cum o fac vrajitoarele pe cozile de matura acum", credea Shipton.

Profetiile lui Tarabich

profetii

Mitar Tarabich era sarb si a trait intre 1829 si 1899. El a prevazut majoritatea evenimentelor importante din Serbia. "Dupa Tito, tara noastra va fi guvernata de un fel de comisie, dar nu va mai fi la fel. Chiar daca oamenii vor uita de saracie si foame si le va fi bine, fratii vor incepe sa se urasca si sa se gandeasca la rau. Sarbii se vor separa unii de altii si vor spune ca nu sunt sarbi. Cel necredincios se va infiltra in popor si in pat cu surorile, mamele si nevestele sarbilor. Se vor naste numai oameni slabi si nimeni nu va fi atat de puternic incat sa nasca un erou adevarat", spunea el. Barbatul a prevazut si aparitia televizorului: "Oamenii vor construi o cutie si inauntru vor fi un fel de imagini".

Profetiile lui Robert Nixon

profetii

Nixon era plugar in Cheshire, Anglia, la sfarsitul secolului XV. Vorbea rar si se balbaia, asa ca se credea ca e retardat. Numai ca i-a luat pe multi prin surprindere cu predictiile lui. "Un vultur se va retrage intr-o insula cu soare, unde frunzele sunt verzi. Acolo va intalni o domnita", a spus el. Se crede ca este vorba de Napoleon, care s-a retras pe St. Helena in 1815. O alta predictie se pare ca se referea la tigari: "Oamenii vor avea scantei in gura". Pe langa acestea, Nixon ar fi vorbit despre calatoriile pe luna." Vor calatori cu rachete si vor avea becuri si aparate de inregistrat vocile". Cand a ajuns la curtea regelui Richard III, a refuzat sa mai faca profetii, cu exceptia celei ca el insusi va muri de foame. Suparat, regele l-a trimis sa lucreze la bucataria regala, unde, din greseala, un servitor l-a incuiat intr-o magazie. Unde a murit de foame.

Profetiile papilor

profetii

Este vorba despre o lista de 112 fraze scurte, atribuite lui Sf Malachy. Lista cuprinde descrierea fiecarui papa, incepand de la Papa Celestine II, ales in 1143, si pana la papa numit "Peter Romanul", al carui pontificat se va incheia cu distrugerea orasului Roma. Actualul Papa Benedict XVI este cel dinaintea lui Peter, asa ca, potrivit altor profetii, se pare ca ne-am apropia de sfarsitul lumii si urmatorul papa va fi ultimul inaintea sfarsitului.

Profetia Calului alb

profetii

Mormonii stiu despre aceasta profetie, care a fost facuta in 1843 de Joseph Smith, fondatorul religiei mormone. Potrivit lui, "mormonii vor fi un popor mare si puternic", la modul figurat, identificat cu "Calul alb" descris in Apocalipsa dupa Sf. Ion. Acest Cal va salva Statele Unite: "O revolutie teribila va avea loc in America, asa cum n-a mai fost, iar tara nu va mai avea Guvern. Tatal se va intoarce impotriva fiului si fiul impotriva tatalui. Vor fi scene crude, cu varsari de sange, crime si violuri".

Profetiile lui St. Nilus

profetii

Calugar din secolul V, St. Nilus a facut profetii despre secolul XX. "Dupa anul 1900, spre mijlocul secolului XX, oamenii acelei vremi vor deveni de nerecunoscut. Cand va veni vremea sosirii Antichristului, mintile oamenilor nu se vor mai gandi decat la placerile carnale, iar dezonarea si lipsa de rusine vor fi din ce in ce mai puternice. Atunci lumea va deveni de nerecunoscut. Figurile oamenilor se vor schimba si va fi imposibil sa distingi femeile de barbati pentru ca vor fi lipsiti de rusine in haine si la par. Morala si traditiile crestinismului si Bisericii se vor schimba. Oamenii vor abandona modestia. Falsitatea si lacomia vor atinge proportii nebanuite. Adulterul, placerea, homosexualitatea, dorintele secrete si crima vor domina societatea. Oamenii vor zbura prin aer ca pasarile si vor cobori in adancurile apelor ca pestii. Si cand vor ajunge la asta, acesti nefericiti vor trai linistiti, fara sa stie, saracii, ca sunt urmasii Antichristului", a scris St. Nilus.

joi, 7 aprilie 2011

Mama Pământ = Gaia = Geea = Terra

În acest moment Terra se schimbă. Se aseamănă unei femei care naşte…foarte puternică dar şi cu multă energie perturbatoare…cu contracţii. În aceste timpuri extraordinare, trebuie să ne unificăm cu Terra pentru a o susţine…dar şi pentru viitorul nostru. Ni se spune peste tot că va fi Pace, Iubire, încredere dar trebuie să susţinem puternica transformare care se desfăşoară acum.

Este momentul să ne reconectăm la Mama Pământ.

O bucăţică de cuarţ pusă într-o punguţă de piele sau într-un alt material natural (în nici un caz metal!). Poate fi unul mic. Puneţi-l în jurul gâtului copiilor voştri, iubiţilor/iubitelor voastre şi al apropiaţilor voştri. Planeta are nevoie să simtă prezenta iubitoare a oamenilor şi a cristalelor „încărcate”. Fie ca inima noastră să se reunească din nou! Iată cel mai important lucru pe care putem să îl facem acum. Foarte important. Faceţi acest lucru, ca o mare familie, zi şi noapte. Dar trebuie să o faceţi acum. Reamintiţi-vă că acest cristal ne leagă de energia maternă a Planetei noastre. Înainte de a pune cristalul la gât, ţineţi-l în mâinile voastre şi rugaţi-vă din toată inima (faceţi ceea ce înseamnă pentru voi a vă ruga), din toată bunătatea voastră pentru trezirea în fiecare dintre noi a Sinelui Total, pentru a fi conectaţi cu toată rasa umană, în inimă, prin cristalul Mamei Pământ, la iubirea sa, la intenţiile sale şi la conştiinţa ei. Purtaţi această bucăţică din corpul ei, cu toată iubirea, în jurul gâtului, astfel încât, energia stocată din toate cristalele de pe planetă, să vă fie transmisă şi să vă unifice.

Copiii Pământului în sfârşit ne vom ridica şi ne vom aminti cine suntem, pentru a ne apăra mama şi pe noi înşine cu iubire, prin iubire.

Noi suntem cei pe care i-am aşteptat, şi a sosit momentul să ne unim şi să ne reunificăm cu Mama Pământ.

Să lăsăm inimile noastre să bată ca una.