Intrebarea “de ce inseala barbatii” este un subiect continuu de
dezbatere, fara certitudinea ca raspunsul va aduce insa vreo alinare .
Si totusi: de ce inseala barbatii?
Printre motivele deja cunoscute si care determina o usoare iritare intelectuala sunt: pentru ca vor, pentru ca pot, pentru ca nu se pot abtine….
Orice femeie, oricat de sexy si atragatoare este, poate fi inselata la un moment dat.
Au vreo scuza, vreun pretext, un
raspuns care sa nu fie impertinent pe care el sa ti-l poata da astfel
incat sa-ti poti alchimiza sfasierea in compasiune?
Motivele nu sunt numai de natura sexuala, ci de multe ori, de ordin
psihologic – si asta nu inseamna ca nu il duce capul, ci ca devenirea
lui ca barbat a fost presarata de evenimente nefericite.
Sexul inseamna validare – a masculinitatii, a fortei de seductie, sexul inseamna putere.
A intra intr-o aventura este usor – o relatie “purificata” de
asteptarile marete ale iubirii, o relatie in care este necesara doar
atractia fizica si un consimtamant tacit la aventura si la duplicitate.
Deja nu mai este un mister predispozitia barbatului catre poligamie, documentata stiintific evolutionist.
Doamnelor, stiu, si pe mine ma enerveaza aceste fundamentari
stiintifice. Ma enerveaza ca aria corespunzatoare pentru sex din
creierul barbatului este de 3 ori mai mare decat la femeie.
Ma enerveaza ca amygdala, zona din creier raspunzatoare de semnalele
de alarma, de frica si de pericol este de asemeni mai mare la barbati,
ceea ce ii face mai atenti la potentialele amenintari “teritoriale”.
Pe de alta parte, zona din creier corespunzatoare de “simt ceea ce tu
simti” – sistemul neuronal oglinda – este mai mare si mai activa in
creierul feminin.
De aceea femeia identifica si citeste emotiile celuilalt prin
decodarea expresiilor faciale, a tonului vocii si a altor elemente non
verbale. Ca atare, ma enerveaza sa stiu despre el mai mult decat stie el
insusi si sa trebuiasca sa ii explic asta si lui.
Si desi femeia exceleaza la se minti pe ea insasi, in acelasi timp o
femeie exceleaza si la a decoda emotiile mult mai bine decat un barbat.
Aceste capacitati creeaza un paradox cognitiv – dorinta de a nu fi
inselata si ignorarea semnelor unui comportament promiscuu pe de o
parte, si inregistrarea inconstienta a acestor semnale din partea
partenerului cum ca esti inselata pe de celalata parte.
Exista nenumarate alte diferente care trimit barbatul si femeia pe
doua planete psihologice diferite. Nu e de mirare ca uitam aceste
diferente si ca nimic nu poate justifica sau alina durerea de a fi
inselata, tradata sau mintita.
Exista o intreaga controversa vis-à-vis de impartasirea de catre
psiholog a propriilor experiente. Dezavuez acea fatarnicie cu care se
invaluie multi dintre psihologi, ca si cum ei nu ar fi atinsi de
micimile umane, de accidentele relationale sau de micile mari drame
cotidiene.
Astfel ca marturisesc ca am trecut prin asta, am fost inselata si
stiu ce inseamna sa ti se prabuseasca o lume intreaga intrebandu-te “cum
e posibil?”, sau sa simti ca, oricat ai fi tu de desteapta, speciala si
de feminina, ti se intampla aceleasi povesti ce credeai ca li se
intampla doar altora.
A intelege de ce barbatul inseala este o forma de consolare.
Studiul in meandrele psihicului masculin mi-a adus o forma de toleranta
si intelegere cu care ma lupt uneori dar care aduce vindecare.
Nevoia de securitate a femeii este profund amenintata cand afla ca partenerul ei o inseala.
Daca barbatul s-ar intreba, la timp desigur, daca merita acea
aventura a pune in pericol relatia de iubire in care se afla, daca
merita o ora de placere suferinta pe care i-o provoaca femeii iubite
daca ea ar afla, probabil ca lucrurile ar fi diferite.
In fata instinctului si a oportunitatii insa, cognitia se afla printre ultimele aptitudini masculine.
Nenumarate studii arata scaderea capacitatii de concentrare, a
ratiunii si a capacitatii de a face alegeri corecte atunci cand un
barbat este excitat de imaginea unei femei (frumoase).
Nevoia de nou este iarasi o nevoie profund ignorata
de ambele sexe. Desi si pentru barbati si pentru femei, parte din
satisfactie vine si din experimentarea noului.
Avem nevoie de certitudinea si stabilitatea unei relatii, dar avem
nevoie si de adrenalina, de noul si de misterul necunoscutului.
Motivele psihologice pentru care un barbat inseala sunt insa si mai
interesante. Sigur, “interesant” suna jignitor pentru o femeie inselata,
dar uneori, intelegerea aduce alinare. Iertare e un cuvant greu de
rostit cand te confrunti cu situatia, dar intelegerea aduce macar
eliberarea ca nu este vina ta, sau nu numai a ta…
Motivele psihologice isi pot avea radacinile in copilaria sa, cand nu a avut dragostea femeii primordiale din viata lui, mama.
Aceasta trauma il poate face sa caute in fiecare femeie acea dragoste neimplinita.
Combinata cu instinctul sexual, ia nasterea o personalitate de tip
Don Juan, aflata in perpetua cucerire, cautand ceva nestiut lui insusi,
incapabil sa dezvolte un atasament sanatos intr-o relatie, de frica de a
nu mai trece prin aceeasi pierdere suferita in copilarie.
Un alt motiv psihologic pentru care barbatii inseala este incertitudinea propriei masculinitati, ce poate fi augmentata de reprosurile partenerei.
In multe relatii, partenerii vor sa se schimbe unul pe celalalt. De
aici apar mici sau mari frecusuri, certuri, uitand sa mai apreciem in
partener calitatile care ne-au atras in primul rand.
E o intreaga arta sa stii sa te certi, sa reprosezi sau sa determini
schimbare in partener fara ca acesta sa se simta ranit, manipulat sau
nepotrivit pentru tine.
Atunci cand partenerul uita sa aprecieze si sa manifeste admiratie
fata de cel iubit, se creeaza un cerc vicios in care fiecare va cauta
reafirmare si validare in afara relatiei.
Exista crize sanatoase si crize distructive ale unei relatii.
O relatie trece prin diferite faze de la formarea ei pana la maturitate
si necesita tot timpul comunicare, negociere, recrearea magiei,
dezvoltare personala, reevaluarea idealurilor si necesitatilor
fiecaruia.
Cu cat devenim mai complecsi, cu cat ne cunoastem mai bine, cu cate
suntem mai prinsi in a face, a avea si a fi in atat de multe roluri, cu
atat devine mai greu a mentine o relatie armonioasa, savuroasa care
sa-ti dea si comfort si pasiune, in care sa simti ca poti urca cu
partenerul pe Himalaya si poti creste si copii alaturi de el.
Atunci cand barbatul – sau femeia inseala, se inseala pe sine insusi
de fapt, adancindu-se intr-o criza decizionala, compensand pentru
lipsuri din sine insusi sau din relatia sa.
De ce inseala barbatii? De ce inseala oricine?
Pentru ca suntem fragili, ignoranti, fricosi, pentru ca exista o
parte intunecata a existentei noastre pe care nu stim sau nu vrem sa o
recunoastem si sa o vindecam.
Pentru ca suntem populati de dorinte contradictorii,
pentru ca e greu sa traim la inaltimea eu-lui nostru ideal sau a
imaginii transfiguratoare pe care celalalt si-o face despre noi.
Iar fara iluziile marete pe care ni le facem intr-o relatie, fara
credinta nebuna ca de data aceasta va fi diferit, fara curajul de a te
deda unei iubiri ca si cum nu ai fi fost dezamagit niciodata, viata va
fi intotdeauna mai putin decat ceea ce poate fi, mai seaca, mai cinica
si mai saraca.
sursa
http://www.artdevivre.ro/de-ce-inseala-barbatii/