Viata spiritului este eterna

“Ceea ce s-a nascut din carne, carne este;

si ceea ce se naste din spirit, spirit este.

Nu te mira dar cand iti spun: trebuie

sa va renasteti…” ISUS (Ioan III, 6-7)

Istoria spirituală a omenirii a fost un efort neîntrerupt al spiritelor de a insufla pământenilor sentimentul unirii cu Dumnezeu şi respectării Legilor Divine omniprezente. Religii, şamanism, spiritism, filosofii - toate sunt rezultatul unei continue şi imense strădanii de a lega lumea spirituală de lumea fizică. În Occident, spiritismul a debutat oficial în secolul XIX, cu o explozie de dovezi materiale riguros ştiinţifice privind existenţa şi manifestarea unor inteligenţe invizibile. Revelaţiile sale au fost sintetizate în Doctrina Spiritistă. De atunci, cunoaşterea umană s-a îmbogăţit considerabil cu multe concepte parapsihologice, care fac mai uşor inteligibilă şi acceptabilă existenţa vieţii sub forme neconvenţionale. Oamenii de astăzi sunt mult mai receptivi mental la învăţăturile spiritiste.
În secolul 20, un mare impact asupra lumii "civilizate" l-a avut contactul cu tehnicile yoga şi cu învăţăturile marilor maeştri spirituali din Orient. În ultimii zeci de ani, mai multe direcţii de cercetare au îmbogăţit considerabil zestrea ideologică şi experimentală a doctrinei spiritiste. Enumerăm câteva, dintre cele mai importante:
-tanatologia (confirmarea vieţii după moarte, prin studiile asupra celor reîntorşi din moarte clincă, făcute de dr. Raymond Moody, Elisabeth Kubler Ross ş.a.);
-studiile asupra cazurilor de reamintire spontană a încarnării precedente a unor copii (dr. Ian Stevenson ş.a.);
-şedinţele de hipnoză regresivă sub control medical, care redau existenţele anterioare ale pacienţilor şi perioadele intermediare (Michael Newton, Brian Weiss ş.a.);
-experienţele în afara corpului (dedublările astrale), popularizate de Robert Monroe ş.a.;
-apariţia şi popularizarea nenumăraţilor "channels" - adică mediumi, care comunică informaţii interesante din lumea invizibilă;
-psihologia transpersonală, preocupată de stările modificate de conştiinţă şi de cunoaşterea spirituală;
-misterioasele figuri geometrice apărute spontan în lanurile de cereale, care sunt creaţii inteligente non-umane;
-nenumăratele fotografii, făcute de oameni din toată lumea, în care apar forme geometrice luminoase inexplicabile prin defecte de expunere, developare sau alte cauze comune, care sunt un mod al spiritelor de a se face larg cunoscute.
Este bine şi necesar să păstrăm Doctrina Spiritistă în forma sa originală, compilată de Allan Kardec. Fiind însă o Ştiinţă perfectibilă, ea poate prelua cu discernământ şi elemente inedite, care completează teoriile de acum 150 ani. Tocmai prin aceasta se diferenţiază de dogmele religioase, cu care se aseamănă prin scopul nobil. Omenirea evoluează informaţional, şi odată cu ea şi ştiinţa spiritistă.

În secolul 19 era în vogă filosofia spiritualistă, care promova supremaţia şi primordialitatea spiritului asupra materiei. Spre a pune în evidenţă noua sa doctrină, Allan Kardec i-a dat acesteia numele de spiritism. Dincolo de nume, diferenţa esenţială constă în sursa de inspiraţie a învăţăturilor spiritiste, care provin chiar de la locuitorii tărâmului spiritual: spiritele.

Spiritismul este deci o doctrină filosofică, inspirată de Dumnezeu şi Îngerii Săi, având ca obiect de studiu viaţa şi universul, aşa cum au fost ele create de Divinitate. Se constată astfel apropierea sa de doctrinele religioase. Prin aspectul său experimental, de intrare în legătură directă cu lumea spiritelor, îşi vădeşte aspectul ştiinţific, adică obiectiv, metodic şi reproductibil. Filosofia spiritistă nu este creaţia minţii omeneşti, ci este ecoul Ştiinţei Cosmice care stă la baza Creaţiei. Ea încearcă să explice şi uneori chiar să reproducă tot ceea ce religia numeşte îndeobşte ca fiind "taine", simţul comun ca "mistere paranormale", iar ştiinţa academică nu are încă mijloace să abordeze.

Hippolyte Léon Dénizard Rivail, cunoscut sub pseudonimul de ALLAN KARDEC, s-a născut la Lyon, pe 4 octombrie 1804, într-o familie onorabilă. Tatăl, ca şi bunicul său au fost avocaţi de o înaltă moralitate şi prestanţă socială, iar mama sa - de o remarcabilă frumuseţe, eleganţă, amabilitate - a fost subiectul adoraţiei sale toată viaţa.

Când, în jurul anului 1850, fenomenul "meselor rotitoare" atrăgea atenţia Europei prin spectaculos, el a înţeles natura adevărată a acestuia, ca fiind dovada existenţei unei relaţii între lumea vizibilă şi cea invizibilă. Întrezărind marea importanţă pentru ştiinţă şi religie, imediat a început o atentă investigaţie a fenomenului.  Unul din prietenii săi avea două fete care erau mediumi. Ele erau vesele, pline de viaţă, dornice de societate, dans şi amuzament, iar comunicările pe care le primeau de obicei corespundeau dispoziţiei lor lumeşti şi frivole. Dar, spre surpriza tuturor, atunci când dl. Rivail era prezent, mesajele transmise prin aceste domnişoare căpătau un caracter foarte serios, şi întrebate de el care este cauza acestei schimbări de registru, inteligenţele invizibile i-au răspuns că "spirite de un ordin mult mai înalt decât cele care comunică în mod curent prin cele două fete au venit în mod expres pentru el, şi vor continua să o facă, pentru a-l ajuta să îndeplinească o misiune religioasă importantă".

Uimit de aceasta, la un moment dat a testat autenticitatea acestor comunicări punând invizibililor interlocutori o serie de întrebări legate de diverse probleme fundamentale ale vieţii şi universului. Cele două domnişoare au consimţit să-şi dedice câteva seri pentru acest scop, obţinând astfel, prin metoda bătăilor în masă şi a literelor de pe o planşetă, răspunsuri care au pus bazele teoriei spiritiste, şi pe care aceste fete uşuratice nu erau capabile să le inventeze sau imagineze.
După circa doi ani de conversaţii, într-o zi el i-a spus soţiei sale un lucru pe care ea l-a aprobat din tot sufletul: "Ce curios! Conversaţiile cu inteligenţele invizibile mi-au revoluţionat complet ideile şi convingerile. Aceste instrucţiuni formează o teorie complet nouă despre viaţă, datorie şi destin, care mi se pare a fi perfect raţională şi coerentă, extraordinar de interesantă şi aducând consolare. Mă gândesc să public aceste conversaţii într-o carte, căci ceea ce mă interesează pe mine atât de mult i-ar putea interesa şi pe alţii." Data următoare a pus această problemă interlocutorilor săi nevăzuţi. I-au răspuns, în modalitatea obişnuită, că "de fapt chiar ei i-au sugerat acest lucru, deoarece comunicările nu-i erau adresate numai lui, ci aveau scopul expres de a fi date lumii, iar momentul punerii acestui plan în execuţie sosise".
Entităţile au continuat să-i comunice astfel: "Cărţii în care vei pune instrucţiunile noastre îi vei pune numele de CARTEA SPIRITELOR, căci este mai degrabă munca noastră decât a ta; şi o vei publica sub pseudonimul de ALLAN KARDEC. Numele de Rivail păstrează-l pentru cărţile tale pe care deja le-ai publicat, dar ia şi păstrează numele acesta pe care ţi l-am dat pentru cartea pe care urmează să o publici din ordinul nostru, şi în general pentru toată munca pe care o vei depune pentru a îndeplini misiunea pe care, ţi-am spus-o deja, ţi-a fost încredinţată de Providenţă şi care ţi se va revela treptat, pe măsură ce o duci la bun sfârşit sub îndrumarea noastră."
Cartea s-a vândut foarte repede, făcând adepţi nu numai în Franţa, ci pe tot continentul, iar numele de ALLAN KARDEC a devenit foarte cunoscut. Numai soţia şi vechii prieteni mai foloseau numele lui de botez. Curând, a fondat Societatea Pariziană de Studii Psihologice, al cărei preşedinte a fost până la moarte şi care se întrunea în fiecare vineri seara la el acasă, cu scopul de a obţine de la spirite, prin intermediul mediumilor cu scriere automată, instrucţiuni în elucidarea problemei adevărului şi a datoriei omului.
A înfiinţat şi editat o revistă lunară, intitulată "Revista Spiritistă - Jurnal de Studii Psihologice", dedicată susţinerii opinilor expuse în CARTEA SPIRITELOR

Allan Kardec-Cartea Spiritelor

Allan Kardec - Cartea Mediumilor

Allan Kardec GENEZA

Sufletul dupa moarte redevine spirit, adica intra in lumea spiritelor pe care o parasise pentru putin timp. El isi pastreaza individualitatea dupa moarte. Nu si-o pierde niciodata. In momentul cand nu mai are un corp material, sufletul isi poate constata individualitatea pentru ca el mai are inca fluidul ce-i este propriu, extras din atmosfera planetei sale si care reprezinta opera ultimei sale incarnari: perispiritul sau. Sufletul nu duce cu sine nimic de aici, de pe pamant- nimic altceva decat amintirea si dorinta de a merge intr-o lume mai buna. Aceasta amintire este plina de dulceata sau de amaraciune dupa felul in care s-a folosit de viata; cu cat este mai pur, cu atat intelege mai bine inutilitatea celor lasate pe pamant.
Sufletul, dupa moarte, reintra in totul universal pentru ca ansamblul spiritelor formeaza un intreg. Nu este tot o lume? Cand esti intr-o adunare, faci parte integranta din acea adunare si totusi ai in permanenta propria individualitate. Cei ce gandesc ca la moarte sufletul reintra in totul universal cad in greseala daca inteleg prin asta, ca asemanator unei picaturi de apa ce cade in ocean, isi pierde individualitatea.. Au dreptate daca inteleg prin "tot universal" ansamblul entitatilor incorporale in care fiecare suflet sau spirit este un element distinct.
Daca sufletele ar fi amestecate intr-o masa, nu ar fi avut decat calitatile ansamblului, nu ar fi avut nici inteligenta, nici calitati proprii - in timp ce, in toate comunicarile spiritiste, ele lasa sa se intrevada o constiinta si o vointa distincte; diversitatea infinita ce ne-o prezinta sub toate raporturile este chiar consecinta individualitatilor. Daca dupa moarte nu ar fi existat decat ceea ce se numeste marele TOT absorbind toate individualitatile, acest TOT ar fi uniform, si ca urmare toate comunicarile ce s-ar primi din lumea invizibila ar fi identice. De vreme ce se intalnesc entitati bune, altele rele, savante si ignorante, fericite si nefericite, care au toate tipurile de caractere: vesele, triste, nefericite, profunde, etc este evident ca acestea sunt existente distincte. Individualitatea devine si mai evidenta atunci cand aceste existente isi probeaza identitatea prin semne incontestabile, detalii personale, referitoare la viala lor terestra ce se poate constata; ea nu poate fi pusa la indoiala cand spiritele se manifesta la vedere prin aparitii. Individualitatea sufletului nu era indicata, in teorie, ca un articol de credinta; intr-un fel, spiritismul are si o certificare materiala.

Viata spiritului este eterna, cea a corpului este tranzitorie si pasagera. Cand corpul moare, sufletul reintra in viata eterna.

(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)


surse
http://www.spiritus.ro/GRUP/spiritist_ro.htm
http://www.spiritus.ro/GRUP/RO/ce_este_spiritismul.htm
http://amira-paranormal.blogspot.ro/2009/05/sufletul-dupa-moarte.html