Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

joi, 24 aprilie 2014

Evitati cu toata puterea mintii voastre gandurile, afirmatiile si situatiile negative

Desi se crede ca mintea este un analizator al gandurilor, de fapt, aceasta este un emitator al acestora, astfel incat, calitatea vietii noastre si, implicit, starea de sanatate, depind de gandurile si trairile noastre.

Desi majoritatea dintre noi nu suntem capabili sa ne fixam mintea , mult timp, pe o idee, pe care apoi sa o transpunem in realitate, putem cel putin sa evitam afirmatiile negative, afirmatii pe care  in mod inconstient, le scoatem pe gura in fiecare clipa.

Mai jos am facut o lista a celor mai importante afirmatii negative, sau situatii, pe care trebuie sa le excludem din comportamentul, mintea si vocabularul nostru.

1-NU POT-evitati sa spuneti nu pot. In final,veti sfarsi prin a atrage in aura voastra  energiile negative care va vor impiedica sa actionati.

2-SARACA/SARACUL DE TINE-Atunci cand cineva ni se plange privind o problema personala, obisnuim sa compatimim acea persoana dand aceasta replica, crezand ca facem bine, ca o putem ajuta, consola.Dimpotriva, nu facem decat sa atragem spre acea persoana saracia si neputinta.Cam la fel se intampla si aunci cand voi insiva sunteti apostrofati cu aceasta replica.Ca atare: interziceti categoric altora sa va compatimeasca folosind aceasta expresie.

3-MI-E MILA DE TINE-Atunci cand spuneti ca va este mila de cineva, automat vi se deschide chakra inimii, care in mod involuntar va ceda din energie, dar va prelua si negativitatea persoanei compatimite.Si nici  sa nu permiteti altora sa vi se adreseze cu expresia de mai sus.In afara de Ego-ul vostru  care se va simti "gadilat", alte beneficii nu veti avea.Dimpotriva!  Psihic veti deveni mai slab, mai vulnerabil, lasandu-va la "mila" altora, iar energia voastra va deveni "vegetativa" in loc sa fie activa.

4-EVITATI SA VA IMPLICATI EMOTIONAL IN PROBLEMELE ALTORA-Persoanele hipersensibile sau instabile emotional, ar face bine sa comute telecomanda pe alt post de televiziune atunci cand se transmit stiri cu impact emotional.Iar atunci cand o alta persoana va povesteste o intamplare trista/tragica, sau va vorbeste despre propriile neajunsuri,evitati sa va implicati emotional daca nu vreti sa preluati o parte din grijile si durerile aflate..si care vor patrunde in subconsientul vostru fara sa va dati seama, dar si in aura voastra energetica.

5-NU ANTICIPATI NICIODATA REZULATUL NEGATIV AL UNEI ACTIUNI-Deseori, cand avem cate o problema de rezolvat, obisnuim sa anticipam rezultatul negativ prin ganduri sau expresii precum:
NU O SA REUSESC, ESTE IMPOSIBIL SA OBTIN...,NU O SA VREA/ACCEPTE, Etc. Odata emanate aceste ganduri veti crea un "zid" energetic negativ intre voi si persoana sau situatia respectiva si, in final ,chiar veti esua...

6-INCETATI CU SUPERSTIILE-Multi dintre noi dau crezare unor superstitii precum: daca te intorci din drum nu-ti va merge bine, daca iti apare in cale o pisica-in special neagra-vei avea ghinion, daca pleci la drum intr-o zi de 13(mai ales daca aceasta cade intr-o zi de vineri) veti intampina obstacole sau esecuri, precum si credinta ca in ziua de marti sunt trei ceasuri rele.

7-IGNORATI APRECIERILE NEGATIVE LA ADRESA VOASTRA-Cei din jurul nostru, din rautate, invidie, gelozie sau inconstienta, obisnuiesc sa ne jigneasca in mod direct cu expresii precum:" esti urat/a", "esti prost", "esti incapabil","nu esti bun de nimic". Iar aceste aprecieri vin de cele mai multe ori in copilarie, din partea parintilor, sau chiar la maturitate, din partea partenerilor de viata sau prietenilor. Repetarea constanta a acestor expresii total negative sunt preluate de subconstient si, in final, veti crede ca sunteti exact asa cum vi se spune, adica urat, prost, incapabil.Insa nu numai subconstientul va v-a crea probleme ci si aura energetica care va suferi niste "gauri", "fisuri", ce vor permite energiilor negative sa se manifeste in voie, nedand voie energiilor universale sa va penetreze sistemul energetic (atentie! este diferenta intre aura energetica si sistemul energetic!), cu scopul de a va duce viata la parametrii optimi.

8-EVITATI SA VA PLANGETI-Atunci cand avem diverse probleme-de ordin material, sentimental, profesional, de sanatate, sufleteasca, relationala, etc-obisnuim sa ne plangem de mila sau altora, crezand ca prin aceasta ne vom elibera de durere si de energiile negative acumulate.Numai ca situatia nu sta chiar asa.Atunci cand va plangeti singur de mila prin expresii de genul:" vai ce amarat/a sunt", "ce nefericit/a sunt", "ce lipsit de noroc si sansa sunt","ce bolnav sunt", "ce obosit sunt", etc.. nu faceti decat sa atrageti spre voi ceea ce ganditi sau pronuntati cu voce tare, adica: amaraciunea, nefericirea, nenorocul, boala si oboseala...lucruri enuntate in expresiile de mai sus.

Iar atunci cand va plangeti altora-in speranta ca va veti elibera, ca veti fi ajutati sau compatimiti-nu faceti decat sa va extindeti problema cu care va confruntati si s-o faceti sa persiste.Pe langa asta, nu toti cei carora le veti impartasi problema voastra se vor intrista sincer, dimpotriva, s-ar putea sa aveti dusmani ascunsi care sa se bucure de ceea ce vi se intampla, sau persoane apropiate care prin ingrijorarea manifestata sa amplifice energetic problema/situatia cu care va confruntati.

9-ELIMINATI TEAMA-Multi dintre noi ne confruntam cu un sentiment acut de teama: de intuneric, spatii inchise, aglomeratie, singuratate, inaltime, saracie, durere, responsabilitate etc.
Desi teama sta ghemuita in subconstientul si uneori in sufletul nostru, abia asteptand sa se manifeste, ea va iesi la suprafata la momentul oportun.Sa luam un exemplu: va este teama sa zburati cu avionul dar aveti de facut o calatorie cu acesta, neexistand un alt mijloc de transport pana la destinatie. Cum este si firesc, in ajunul plecarii va veti framanta sufleteste, va veti intreba daca veti ajunge cu bine la destinatie sau daca veti suporta calatoria, iar unora le va trece prin minte si ideea ca avionul s-ar putea prabusi...ceea ce s-ar si putea intampla cu adevarat daca gandul emis va atrage din Univers o cantitate mare de energii negative.Leacul pentru vindecarea de frica maladiva fata de ceva, consta in a infrunta, in a intra cu curaj in acel ceva, in acea situatie, problema.

10-EVITATI ASOCIEREA CU PERSOANE NEGATIVISTE
Se spune ca extremele se atrag.Este adevarat, dar nu si in cazul in care trebuie sa pornesti la drum/intr-o actiune sau asociere, cu o persoana negativista, prapastioasa.
Prin natura sa, omul are tendinta de a gandi negativ mult mai rapid si mai usor decat de a gandi pozitiv, astfel incat, energiile negative, stagnante, sunt eliberate mult mai usor, mult mai repede si intr-o cantitate mult mai mare decat cele pozitive.Din aceasta cauza, persoana negativista va v-a "invalui",iar actiunea va esua din start.Daca se intampla sa aveti alaturi-in viata de zi cu zi sau  in afaceri- o asemenea persoana, va voi invata o mica smecherie.Ea se numeste MANIPULARE...insa una in sens si cu final pozitiv.
Daca traiti alaturi de o persoana negativista, in timp ce aceasta doarme profund...adica pe la orele 2:00-3:00 din noapte,mergeti langa patul sau si rostiti cu voce tare cateva "formule magice" pozitive.Sa luam cateva exemple practice:
Traiti langa un sot caruia ii este frica de saracie.Repetati cu voce tare de 20 de ori urmatoarea formula" incepand de astazi nu-ti va mai fi frica de saracie.Vei uita ce este saracia si vei actiona cu curaj ori de cate ori aceasta ne ameninta".
Daca aveti un asociat care, orice i-ati spune sau i-ati propune, el vine cu contra argumente cu tenta negativa, procedati intr-un mod similar privind ora de "actiune".Imaginati-va acea persoana dormind, vizualizandu-i corpul si pozitia in somn(cu ochii mintii), si imaginandu-va ca sunteti langa patul sau, concepeti o formula pozitiva pe care s-o repetati cu voce tare de 20 de ori. 
Formula o concepeti in functie de situatie si de rezultatul dorit. Insa: va avertizez! nu cautati sa manipulati pe cineva in acest mod doar pentru a o domina, a o subjuga in beneficiul vostru exclusiv.Nu uitati de Legea Rezonantei care va actiona de 3 ori impotriva voastra.Durata acestei proceduri nu este "standard"...o practicati pana cand veti obtine rezultate pozitive.

11-NU VA EXPUNETI PLANURILE PANA CAND NU LE REALIZATI
Am sa vorbesc pe scurt despre acest subiect.Atunci cand avem in minte un plan, o dorinta de realizat...si chiar cand suntem pe punctul de a inchega o relatie cu cineva, avem tendinta sa trancanim in stanga si in dreapta,si sa vorbim despre planurile noastre oricui este dispus sa ne asculte.
Unii o fac din naivitate, altii ca sa se laude.Mare greseala!
Un plan sau o dorinta draga inimii este ca o samanta, ca un germene care va da nastere unei plante.Dar nu numai atat: planul sau dorinta voastra sunt impregnate cu energia voastra, si le putem compara cu un ou pus la clocit-voi fiind gaina.:))). Alimentand cu cat mai multa energie psihica  acel plan/dorinta, exista sansa reala sa capete finalitate.In momentul in care veti vorbi si altora despre planul/dorinta voastra, automat, energia voastra psihica interfereaza cu energia persoanei sau persoanelor carora le veti vorbi despre micul vostru secret, iar aceasta interferenta va avea ca rezultat niste energii amestecate/incompatibile, de slaba calitate, ceea ce va conduce la esec.Este ca si cum voi va dati cu parfum de iasomie si vine unul care va stropeste cu parfum de trandafir.Va rezulta un parfum greu, nedefinit ca miros.Sa presupunem ca va veti impartasiti  planul/dorinta, parintilor vostrii.La incepu se vor bucura dar dupa aceea vor incepe sa-si puna intrebari privind reusita planului vostru.
Aceste intrebari reprezinta de fapt grijile pe care si le fac, si care vor emite energii negative ce va vor distorsiona campul energetic propriu, influentandu-va in mod direct sau indirect, si care vor conduce fie la esec, fie la renuntare.
Acelasi plan expus prietenilor/cunostiintelor are acelasi rezultat.Unii se vor bucura sincer, altii se vor indoi de reusita voastra, iar cei din urma va vor invidia in sinea lor.
Rezultatul va fi acelasi.Asa ca..procedati precum gaina..."clociti" in liniste planul/dorinta voastra, si expuneti-le doar atunci cand ele s-au concretizat, cand au capatat forma.

12-EVITATI SA SPUNETI "ITI TIN PUMNII STRANSI"
Nu stiu de ce, romanii au nesanatosul obicei ca atunci cand trebuie sa sustina pe cineva,dau replica" am sa-ti tin pumnii stransi"!? .Aceasta replica si uneori concretizata in actiune, trebuie eliminata din start, pentru ca, a tine pumnii cuiva, inseamna a-i bloca energiile fizice si psihice, energii care se interfereaza cu starea emotionala a sustinatorului..iar rezultatul nu poate fi decat negativ.

Nu toti ce va sustin in actiunea voastra gandesc pozitiv, nu toti au viziunea unei reusite, astfel incat, marea majoritate  va transmit  starile lor tensionate, pesimismul si lipsa de incredere intr-un rezultat pozitiv.



Pace si Iubire!
Maruham
http://clinicaextraterestra.blogspot.ro/2014/02/evitati-cu-toata-puterea-mintii-voastre.html?spref=fb







marți, 22 aprilie 2014

Sfântul Gheorghe

Ca semn de sărbătoare, în ziua Sfântului Gheorghe, creștinii pun la porțile caselor crenguțe de fag, brazde cu iarbă verde sau smocuri de iarbă în stâlpii de susținere ai porților. Se spune, din bătrâni, că "Sfântul Gheorghe, când vine, își leagă calul de un stâlp al porții și paște iarba.

Animalele, pentru a fi ferite de farmece, vrăjitorii și boli, sunt protejate cu crenguțe de leuștean puse la intrarea în grajduri.

Obiceiul de a pune crenguțe de fag și iarbă verde la porți are o dublă semnificație. Pe de o parte, simbolizează venirea primăverii, verdele reprezentând renașterea naturii și trezirea la viață a vegetației. Pe de altă parte, crenguțelor cu muguri le sunt asociate puteri nebănuite de ocrotire a pășunilor și fânețelor împotriva duhurilor rele.

Chiar și cei ai casei, pentru a fi protejați de junghiuri rele și boli necruțătoare, trec prin fumul și flăcările unui foc aprins, iar vitele și casele se afumă, la rândul lor cu tămâie.

În tradiția populară de Sfântul Gheorghe ard comorile pământului, ele putând fi văzute, iar cei care le caută nu trebuie să sufle niciun cuvânt pentru a le putea descoperi și ca nu cumva duhul comorii să-i amuțească.

Totodată, în noaptea de Sfântul Gheorghe, fetele nemăritate pot vedea chipul ursitulului oglindit într-un vas cu apă de izvor din care nu s-a băut, dacă stau goale între lumânări aprinse, așezate în formă de cruce.

O supersiție legată de Sfântul Gheorghe spune că de ziua Sfântului Gheorghe nu e bine să dormi, pentru că vei lua somnul mieilor și vei fi adormit tot anul.

Se spune că Sfântul Gheorghe este protectorul ciobanilor și i se acordă astfel o atenție sporită prin ritualuri speciale. Un astfel de ritual cere ca, în seara de ajun a Sfântului Gheorghe, ușile și ferestrele de la grajduri să fie unse cu usturoi, iar vitele să se afume cu tămâie. În fața ușilor se pune peste noapte o greblă cu dinții în sus pentru a alunga strigoii și duhurile rele.

De Sfântul Gheorghe se dau de pomană lapte, brânză și caș.

In Bucovina, Maramures, Apuseni, Valea Muresului, Turda, mai exista practia Focului Viu. Focul era aprins de flacai, in gospodariile din sat sau pe pasuni. Trebuia folosite exclusiv lemn si iasca pentru aprinderea focului, nu chibrit sau alte ustensile. Cand fumul incepea sa se ridice, oamenii il directionau catre animale pentru a le apara de strigoi si a le feri de boli. Apoi, tinerii si copiii sareau peste foc pentru a fi feriti de rele si necazuri peste an.

Ca un izbavitor al celor robiti si celor saraci folositor, neputinciosilor doctor, conducatorilor ajutator, Purtatorule de biruinta, Mare Mucenice Gheorghe, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.



http://www.romaniatv.net/sf-gheorghe-2014-fetele-nemaritate-pot-vedea-chipul-ursitului-superstitii-de-sfantul-gheorghe_140204.html


Virtutea Profetului Mihail Eminescu a fost arma de luptă a cuvântului, făurită din demnitatea Neamului nostru prin jertfă spre Calea Vieţii întru Hristos, Adevărul, Lumina şi Iubirea lumii

Iisus Hristos este şi trebuie să fie permanent voinţa noastră ortodoxă, naţionalist-creştină.
 Aceasta este şi trebuie să fie Modelul desăvârşit al Naţiunii dacoromâne, al unei Patrii ortodoxe, al unui Stat naţional creştin. 
Dacă Biserica Ortodoxă naţională, respectiv creştinii sunt conaturali şi consubstanţiali cu Hristos, acelaşi lucru trebuie să se întâmple şi cu Statul, ca urmaş legitim al Neamului său creştin. Pentru a se înfăptui natural acest sens măreţ este imperios necesar chemarea, alegerea şi constituirea Elitei Profetice, care să-şi  asume Misionarismul şi Jertfa Ortodoxiei Dacoromâne. Creştinismul teologiei hristice al dreptei credinţe este suma tuturor virtuţiilor ortodoxe, care se asumă şi se însumă îndumnezeirii omului. Aşadar, Profetul şi Pedagogul Neamului nostru Mihail Eminescu analizează şi fundamentează ca trăire modul viguros dacoromân de existenţă: ca act suprem şi supranatural al ortodoxiei mărturisite, ca sens divin al frumuseţii creştine permanent jertfite.
Faptul că suntem consângeni prin Protopărinţii adamici, dar mai ales revelaţia că suntem cofiinţiali cu Logosul lui Dumnezeu întrupat, prin harurile Sfântului Duh ale Tainelor Sale sfinte, Noi - dacoromânii trebuie să ne cugetăm în ceilalţi semeni prin noi înşine, urmându-L pe Mântuitorul Iisus Hristos, prin ortodoxia pravoslavnică şi prin ecumenismul naţionalist creştin, ca renaştere a naţiunilor, prin Jertfa şi biruinţa Crucii, care pot fi un apostolat suprem, un ideal şi o realizare istorică universală pentru oameni, dar mai ales o stare de fapt mesianică-vocaţională pentru Îngeri, pentru Sfinţi, pentru Dumnezeu, ca desăvârşire a Creaţiei Sale întru Înviere.
Aura adâncă al Ortodoxiei Moşilor şi Strămoşilor noştri dragi, îi străbate profund Profetului dacoromîn chipul său de lumină, logodindu-i înţelepciunea cu dreapta credinţă, buna cuviinţă cu răbdarea, boieria cu nobleţea ţăranului imperial din totdeauna, curajul cu truda creatoare, adevărul cu dreptatea, erudiţia cu frumuseţea exprimării limbii dumnezeieşti, sintetizându-i astfel gândirea moral-creştină pe care o însumă Filosofiei Crucii, adorând astfel, Jertfa supremă a Mântuitorului lumii - Iisus Hristos. Aceasta este de fapt biruinţa înţelepciunii sale profetice şi a Neamului nostru între celelalte naţiuni creştine ori necreştine.

Vlăstar al Marii boierii de Glie, dar mai cu seamă al unei Boierii Ortodoxe veşnic-spirituale, Domnul Eminescu cinsteşte cu reverenţă şi adâncă gratitudine, înaintaşii noştri Boieri şi Voievozi, ctitori de Neam şi Ţară, Domni ai măsurii şi cumpătării creştine, jertfitori pentru Neam. Iată cum surprinde demnitatea şi înţelepciunea boieriei valaho-ortodoxe, vis-a-vis de cea aristocrato-catolică ungurească, într-o inedită replică războinică, istorisită de Voievodul limbii dacoromâne - Mihai Eminescu: 
„La anul 1392, Sigismund al Ungariei încheiase alianţă cu Mircea cel Bătrân în contra turcilor. Sigismund trece Dunărea şi ia Nicopoli, apoi auzind de tulburări în propria lui ţară, se întoarce cu oaste cu tot din campanie, lăsând pe Mircea singur cu ţara în faţa dreptului ce-l aveau turcii de a se răzbuna. Ce face însă Mircea? Poate că, mişcat de nenorocirile nobilului său aliat, s-au despărţit cu lacrimile în ochi de dânsul, urându-i izbândă bună cu Ungaria? Ba de loc. Mircea, întemeiat pe tratatul de alianţă îl somează pe rege să continue războiul, căci altfel va fi rău. Regele nu urmează, se întoarce prin Oltenia, e încunjurat de oastea uşoară a Ţării Româneşti şi scapă abia cu puţini oameni ca prin urechile acului în Ardeal. Stricatu-s-au poate prieteşugul pentru vecinicie prin acest act de răzbunare? Ba nu, căci doi ani după aceea încheie o nouă alianţă cu acelaşi rege al Ungariei. În sfârşit această alianţă îl duce pe Mircea din nou înaintea Nicopolei, unde în faţa strălucitei oşti creştine stătea Baiazid Fulgerul. După planul cuminte de război trebuia ca lupta s-o înceapă românii cu oaste uşoară şi abia după aceea să intre în luptă greaua cavalerie franţuzească. Dar cavalerii franţuji, setoşi de glorie şi plini de ambiţie, nu vor să stea în urma moldovenilor şi muntenilor, ci vor în frunte să de-a năvală vitejească, să spulbere pe turci. Ce face Mircea? Recunoscând poate generozitatea cavalerimii s-a plecat acestui plan glorios şi s-a învoit să rămâie el în urmă? El a tuns-o binişor cu oaste cu tot peste Dunăre lăsând oastea crucii în ştirea lui Dumnezeu şi a unei sorţi, pe care el o prevedea foarte clar. Şi cum prezisese el în consiliul de război, aşa s-a întâmplat. Creştinii conduşi de entuziasm, de dorinţa de glorie, de cavalerism şi generozitate, au fost cumplit bătuţi în urma planului pe dos, dictat numai de sentimente frumoase, iar Mircea şi-a scăpat oastea sa intactă în urma planului său cuminte; o oaste mică, însă preţioasă, cu care peste un an el a stins pe acelaşi Baiazid, care sfărâmase frumoasa oaste creştină, în care erau faţă cele mai nobile şi mai glorioase mume ale Europei. Dar Mircea era un biet român cu mintea coaptă, care ştia, că popoarele au lucruri mai scumpe de apărat decât gloria.” 
 Buna chibzuinţă, dreapta măsură, dragostea de Glie, de Neam, recunoştiinţa pentru Dumnezeu ale Voievodului nostru sunt cu mult mai glorioase decât suprema onoare fie ea chiar a unui Monarh apusean, fie rege, fie papă. 
Să vedem cum definea onoarea în gândirea sa Lordul John Falstaff: 
„Gloria nu se bea, nu se mănâncă, nu se îmbracă; ea nu vindecă oasele sfărâmate de ghiulele, nu cârpeşte mantalele rupte prin care suflă amorţitorul crivăţ, nu-nlocuieşte porumbul crud, pe care l-au mâncat soldaţii noştri, ca pâne caldă, c-un cuvânt gloria ce-o câştigi e frumos lucru, dar pentru dânsa e bine ca omul să nu rişte nici măcar degetul mic, necum zeci de mii de oameni şi zeci de milioane de bani, storşi la urma urmelor tot din spinarea muncii productive, a ţăranului.”  

În Sânul Ortodoxiei, al acestui Cer tainic dumnezeiesc, sălăşluiesc adevărurile fundamentale ale doctrinei şi practicii asceto – mistico -ortodoxe, care converg spre: 
„Imutabilitatea şi eficienţa supranaturală a dogmei creştine ce se sprijină pe istoricitatea venirii şi întrupării lui Dumnezeu în lume prin Fiul Său şi pe Biserică – Trup al lui Hristos aflat sub neîntrerupta supraveghere şi lucrarea a Sfântului Duh.”  
Asumându-se unităţii desăvârşite a Bisericii Ortodoxe, celei Una a Logosului - Iisus Hristos, a Înţelepciunii Naţiunii noastre binecuvântate, Mihail Eminescu îşi împlineşte chemarea întru alegerea sa divină, devenind pentru noi, nemuritorii daci: Luceafăr al Poeziei, Mire al dumnezeieştii Iubiri, Apologet al dragostei naţionaliste, Apostol al unicului Adevăr, Profet al Ortodoxiei, Prooroc al Filosofiei Duhului, Mistic al Evangheliei Iubirii şi Ascet al dulcelui grai dacoromân. În fenomenul lăuntric inimii lui de Român absolut, al Rugului aprins sufletului său dac, al actului său religios, Mihail Eminescu consacră şi confirmă, adorare lui Dumnezeu şi supravenerare Neamului veşnic dacoromân, care l-au consfinţit întru profetismul nemuririi divine. Tot crezul său religios mărturisit i-a adus perspectiva adevăratului său cult, minunatei sale culturi spirituale şi slujiri vii, ortodoxe vocaţionale.

Profetul nostru Mihail Eminescu afirmă într-un mod concret, absolut, divers şi divin, specificul ortodox al religiei creştine ca un Drept dumnezeiesc al Neamului nostru primordial, dar şi ca Drepturi absolute ale lui Dumnezeu în cadrul tuturor Naţiunilor. Dreptatea pe care Dumnezeu a propus-o tuturor seminţiilor a  fost şi este setea harică după Adevăr. 
Doar Naţiunea noastră a păşit pe Calea plină de lumină a Cunoaşteri, împlinindu-se întru Frumos şi Iubire. Toate frumuseţiile virtuţiilor noastre strămoşeşti, toate chemările şi jertfele lor, toate înfrângerile curmate apoi de biruinţa întru harul hristic au odrăslit în Voievozii Culturii Duhului, în Elita profetico-ortodoxă, ca Sacerdoţi ai Spiritului naţionalist creştin. 

Virtutea tuturor Marilor dacoromâni de-a lungul istoriei şi în mod expres a Profetului Mihail Eminescu a fost arma de luptă a cuvântului, făurită din demnitatea Neamului, din Autoritatea creştinismului hristic primar, ca virtute a Drumului nostru prin jertfă spre Calea Vieţii întru Hristos, Adevărul, Lumina şi Iubirea lumii.

Relevantă este şi istorisirea din închisoarea Uranus a fiicei Părintelui basarabean Boris Răduleanu (arestat împreună cu familia sa), a Doamnei Doctor Galina Răduleanu:  
„Evadarea mea preferată era poezia. Ore în şir retrăiam aceeaşi strofă, o simţeam cu o intensitate greu de exprimat în cuvinte. De fapt cuvântul devenea sunet; o muzică la care până şi ultima mea celulă vibra, asemenea clopotului mare, Buga de la Putna, când îl atingeam să-i aud cântul. Era o imagine de care mă îmbibam ca de o mireasmă, o Frumuseţe pe care o descopeream mereu, mereu şi care mă cuprindea în totalitate. Auzeam şi vedeam cu alţi ochi şi cu alte urechi. În spatele pleoapelor mele coborâte se aprindea o lumină care mă umplea de fericire. « Tovarăşul » meu constant a fost Eminescu. În închisoare, fiecare zi, aproape fiecare ceas şi-a avut versul şi melodia sa.” 

sursa
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu    
http://www.art-emis.ro/religie/2175-profetismul-lui-mihail-eminescu-3.html

luni, 21 aprilie 2014

„Legenda Paştelor“ - Misteriul de pe Golgota

În Misterii se obişnuia să se cultive anumite taine.
S-a atras atenţia asupra modului în care a vieţuit pretutindeni în Misterii ceea ce este istorisit din Misteriul de pe Golgota ca „legenda Paştelor“, adică legenda centrală a patimilor, morţii şi învierii lui Christos. Iar din aceasta s-a tras apoi concluzia că Taina de Paşte a creştinismului este în fond numai un fel de transferare a unor vechi datini ale Misteriilor păgâne asupra persoanei lui Iisus din Nazareth. Şi unora lucrurile li se par a fi atât de grăitoare, încât nu se mai îndoiesc de veridicitatea ideii pe care vor să o exprime, spunând: Ceea ce povestesc creştinii, că Dumnezeul Christos a pătimit, că a fost dat morţii, că a înviat, că de această înviere este legată speranţa şi dorinţa oamenilor de a fi mântuiţi, ceea ce şi-au format creştinii cu astfel de idei, toate acestea – spun respectivii oameni – au vieţuit şi în cele mai vechi culte ale Misteriilor. După ei, obiceiurile păgâne au fost reunite şi amalgamate, fiind transferate personalităţii lui Iisus din Nazareth şi devenind legenda de Paşte. 

Se poate spune că în contemplarea cultelor păgâne ale Misteriilor şi compararea lor cu ceea ce a rezultat ca Misteriu pascal crestin se află o infinită ispitire. Căci este suficient să ne îndreptăm atenţia asupra vreunei descrieri prezumtiv fidele a sărbătorilor frigiene. Şi la fel cum am putea aminti sărbătorile frigiene, tot asa ne-am putea referi şi la alte sărbători asemănătoare, care erau foarte răspândite. Firmicus relatează, de pildă, într-o scrisoare adresată fiilor lui Constantin despre sărbătoarea frigiană: Portretul lui Attis, deci al unui anumit zeu – nu e deloc nevoie să specificăm al cairui zeu – era fixat pe un trunchi de copac şi era astfel purtat – fixat pe trunchiul de copac – în decursul unei procesiuni rituale în miez de noapte, apoi erau celebrate şi patimile zeului; în acest timp, lângă trunchiul de copac era asezat un miel. În ziua următoare era anunţată învierea zeului. Şi în timp ce în ziua anterioară – când portretul fusese fixat pe trunchiul de copac, fiind deci ca şi predat morţii – se izbucnise conform ritualului în cele mai jalnice bocete, iată că în ziua următoare, la sărbătorirea învierii zeului, bocetele se transformau brusc în strigătele celei mai exuberante bucurii. În alte pării – povesteste Firmicus – portretul zeului Attis era îngropat. În timpul nopţii, când doliul atingea punctul culminant, era aprinsă pe neasteptate o lumină, iar mormântul era deschis: zeul înviase.
Apoi preotul rostea cuvintele:
„Curaj vouă, cucernicilor, căci datorită faptului că Dumnezeu este mântuit vi se va dărui şi vouă mântuirea de care aveţi nevoie“.

 Cine ar nega că aceste sărbători rituale care au fost celebrate pretutindeni secole de-a rândul înaintea săvârşirii Misteriului de pe Golgota prezintă o tulburătoare asemănare cu ceea ce a pătruns în creştinism prin taina Paştelui? Din cauză că era aşa de ispititor să gândească astfel, iată ce credeau unii: Credinţa într-un Dumnezeu care a pătimit, a murit şi a înviat a fost răspândită pretutindeni; variantele acestei credinţe au fost într-o oarecare măsură centralizate printre creştini şi transpuse asupra lui Iisus din Nazareth.

Ce simţeau cei ce se îmbulzeau să participe la Misteriul creştin al Paştelui?
 Ei simţeau că, dacă pe Pământ nu se va mai produce altceva decât ceea ce s-a întâmplat de când lumea, atunci în viitor se vor naşte pentru a vieţui în repetate rânduri pe Pământ doar oameni fără suflet. De aceea aşteptau ei altceva. Ei aşteptau ceva ce nu putea apărea în interiorul evoluţiei Pămaîntului, ceva ce trebuia să pătrundă din afară în viaţa Pământului. Cu alte cuvinte, ei aşteptau Misteriul de pe Golgota. Ei aşteptau intervenţia în evoluţia Pământului a unei Entităţi care va salva sufletescul, smulgându-l morţii. Spiritul nu trebuia să fie smuls morţii, însă sufletescul trebuia neapărat să fie smuls morţii. Această Entitate care a pătruns din afară în evoluţia Pământului prin trupul tui Iisus din Nazareth a fost percepută a fi Christos; Cel care a apărut spre a mântui sufletele.
Astfel că prin Christos omul posedă ceva cu care se poate uni în sufletul său, care, datorită unirii sale cu Christos, îşi pierde forţa sa de corupere a trupului, iar treptat, treptat tot ceea ce se pierduse poate fi redobândit.
Acesta este motivul pentru care Misteriul de pe Golgota este situat în centrul evoluţiei Pământului. De la începutul evoluţiei Pământului până la Misteriul de pe Golgota se pierde tot mai mult, datorită faptului că forţa corupătoare sălăşluieşte în suflet, pentru a-l transforma pe om într-un automat al spiritului. Iar de la Misteriul de pe Golgota până la sfârşitul existenţei Pământului există acel timp în decursul căruia se va strânge iarăşi la un loc ceea ce se pierduse până la Misteriul de pe Golgota. Astfel încât, atunci când Pământul va ajunge la sfârşitul evoluţiei sale, spiritele umane se vor întrupa în ultimele lor corpuri, în acele corpuri care sunt din nou nemuritoare. Care sunt iarăşi nemuritoare! Aşa simţeau oamenii taina Paştelui.

Însă pentru aceasta era necesară biruirea puterii care îi permitea sufletului coruperea morală. Această putere este biruită prin ceea ce creştinismul simte propriu-zis ca fiind Evenimentul de pe Golgota. Primilor creştini, familiarizaţi cu aceste lucruri, cum le suna oare în urechi un anumit cuvânt important? Căci ei asteptau din afară un eveniment prin care putea surveni posibilitatea ca forţa care corupea sufletul să-şi piardă puterea. Astfel că lor cuvântul lui Christos pe Cruce „Săvârşitu-s-a“ (Ioan 19, 30, n.tr.) le suna ca o mărturie că acum începe vremea când încetează activitatea forţei sufleteşti corupătoare.

 Un eveniment remarcabil, un eveniment care închide în sine taine imense, nebănuite. Căci cu privire la Misteriul de pe Golgota se pun astfel de întrebări coplesitoare. Mergând cu analiza noastră mai departe, vom vedea că Misteriul de pe Golgota este de neimaginat fără Christos Cel Înviat. Christos Cel Înviat – iată esenţialul! lar spusele apostolului Pavel: „Căci dacă Chriatos n-ar fi înviat, zadarnică ar fi predica voastră şi zadarnică ar fi şi credinţa voastră“ (l Cor. l5, 14) constituie cele mai profunde cuvinte. Christos Cel Înviat aparţine creştinismului. Iar fără Christos Cel Înviat nu poate exista nici un fel de creştinism. Din creştinism face parte şi moartea, adică moartea lui Christos. Gândiţi-vă însă cum este relatat Evenimentul? Şi cum trebuie să fie relatat? Nevinovatul este dus la judecată, este supus la patimi, este dus la moarte. Cei ce îl duc la moarte se încarcă în mod evident cu un păcat greu. Pentru că este dus la moarte un nevinovat. Ei iau asupra lor o vină grea. Şi totuşi ce semnificaţie are pentru omenire acest păcat? Nimic altceva decât mântuirea omenirii! Căci dacă Christos nu ar fi murit n-ar fi avut loc nici mântuirea omenirii. Stând în faţa întâmplării de pe Golgota, ne aflăm în faţa unui Eveniment unic, încât trebuie să spunem: Cea mai înaltă mântuire de care a avut parte omenirea pământească este tocmai faptul că Christos a fost ucis. Şi cea mai mare vină pe care şi-a asumat-o omenirea este aceea că Christos a fost omorît. În acest caz, mântuirea cea mai înaltă coincide cu vina cea mai profundă.

 Dacă vă veţi gândi la toate acestea, veţi începe să înţelegeţi că de Misteriul de pe Golgota trebuie să ne apropiem cu noţiunea tripartiţiei omului (trup, suflet şi spirit).
Căci Christos a murit pentru sufletele oamenilor. 
El aduce sufletele oamenilor înapoi în lumea spiritutui, de care ar fi rămas despărţite dacă nu ar fi venit El.
Moralul ar fi dispărut din lume. Spiritul ar fi fost vârât în trupuri automatizate de o necesitate lipsită de morală. Cu un astfel de trup omul n-ar fi putut avea parte de nici o trăire sufletească.
Christos urmează să întoarcă sufletele înapoi. 


Importanţa lui Christos pentru sufletul umanităţii iese în evidenţă prin lumina care ni-l arată pe om din nou în fiinţa lui întreită, ca trup, suflet şi spirit, precum şi în interdependenţa lăuntrică existentă între întâmplările reale obiective şi întâmplările morale; 
o legătură lăuntrică pe care nu o vom cunoaşte nicicând în adevărata ei lumină, 
dacă nu vom recunoaşte adevărul tripartiţiei omului  - 
trup, suflet şi spirit.

sursa
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA175p/GA175_CF02.html

duminică, 20 aprilie 2014

Să fii ca o lumânare

Acum, la bătrânețe îmi aduc aminte cu drag de unchiul meu. El m-a învățat atât de multe…. lucruri minunate, pe cele mai multe, le-am înțeles, le-am acceptat și au devenit parte din mine. Chiar dacă am uitat cuvintele ce mi-au atins sufletul de copil, ele m-au schimbat. După o viață, de om, după atâta amar de ani nu-mi mai amintesc de unchiul meu decât că a fost un om bun, un om deosebit. El a învățat atâta lume să trecă peste necazuri și greutăți, încât uneori cred că a fost sfânt sau înger. Oare cum le știe el pe toate? Asta nu-mi dau seama. Probabil s-a rugat mult și Dumnezeu i-a dat răspunsurile.
Totuși, oricât de mult timp ar mai trece, până o să închid ochii o să-mi aduc aminte discuția pe care am avut-o cu el atunci cănd eram disperat. În acel moment viața mea s-a schimbat.
Retrăiesc cu deplină intensitate amintirea acelei zile de neuitat. Fugeam de lume, mă consideram un paria, un străin, chiar și pentru familia mea. Îi văd cu ochii minții barba albă și stufoasă și mustața ce nu lasă decât un spațiu minuscul pentru zâmbetul lui etern. Toată acea dimineață o am înregistrată în minte și în suflet secundă cu secundă…
- Bună, ziua unchiule!
- Bună, nepoate! Cum de-ai ajuns la mine?
- Cu necazuri… nu mă pot împrieteni cu nimeni, toți râd de mine și mă vorbesc pe la spate…
- Așa și? Ai venit la mine să-i fac pe oameni să tacă.
- Daaaa!
- He, he, gura lumii nu poate fi oprită!
- Atunci cum să fac? Orice spun, orice acțiune încep sau termin, tot nu este bine. Mereu, hohotele de râs mă însoțesc. Doar când sunt singur, am un pic de liniște.
- Dragul meu nepot… eu te întreb acum: ce este în mintea ta când vorbești sau când purcezi a face o acțiune? Ce gândești atunci? Vrei să le faci celorlalți pe plac, au ba?
- Normal, doar la asta mă gândesc, spun eu, cu capul în pământ și rușinat peste măsură.
Unchiul mă privește, îmi citește rușinea din privire. Se pare că-l amuză.
- Cine ești tu?
- Eu sunt nepotul tău…
- Asta este doar relația care ne leagă pe noi doi. Cine ești tu?
- Eu sunt… un tânăr, un bărbat, un om… ca oricare altul…
- Cine ești tu?
- Ți-am răspuns, nu știu ce vrei să-ți zic.
- Tu ești ceilalți?
- Nu.
- Vezi? Atunci de ce trebuie să faci totul, ca să-i mulțumești pe ceilalți? Fă totul ca să te mulțumești pe tine.
- Dar, ei râd de mine.
- Ha, ha, ha! Și eu râd acum de tine! E bine?
- Nu e bine.
- Te face să te simți prost?
- Da.
- De ce?
- Nu știu… dar nu-mi place ca cineva să râdă de mine.
- Știu asta, dar tu trebuie să-ți trăiești viața ta, nu pe a lor. Trebuie să faci ce vrei, ce-ți face ție plăcere, fără să ții cont de gura lumii.
- Adică pot să fac ce vreau?
- Da, cu condiția să fii ca o lumânare. Când te comporți și vorbești, când gândești și acționezi precum o lumânare atunci nu va mai râde nimeni de tine și vei avea libertatea să faci orice.
- Nu înțeleg, cum să trăiesc ca o lumânare?
- Ai văzut o lumânare? Ea dă lumină celor din jur. Fie noaptea cât de neagră și întunericul de nepătruns, când apare lumânarea se face lumină. Ea dăruiește. Ea arde pentru tine, pentru noi, pentru ceilalți.
Scopul lumânării este să aducă lumină. Așa trebuie să faci și tu. Oferă, dăruiește cuvinte bune, gânduri frumoase, fapte plăcute și multă, multă dragoste!
Ce faci cu o lumânare stinsă?
- O păstrez!
- Da, poți să faci asta, dar nu mai ai lumină, nu obții decât promisiunea unei lumini ce ar putea arde în viitor. Nimeni nu trăiește în viitor, dragul meu. Viitorul este gol!
- Cum așa?
- Viitorul este o promisiune a zilei de azi. Toată lumea trăiește azi, acum. Când viitorul se va transforma în prezent, abia atunci îl vom scrie cu faptele și gândurile noastre. Până atunci este o promisiune.
Dacă eu îți promit că într-o zi va ploua la ce îți folosește?
- Dacă îmi spui în ce zi, atunci voi putea strânge recoltele.
- Eu nu știu… pentru că viitorul nu s-a scris încă, nu pot să-ți spun așa ceva.
- … deci să fiu ca o lumânare.- Da, împrăștie iubirea precum lumânarea lumina. Fii tu cel care oferă gânduri bune, sfaturi înțelepte, fapte bune. Ajută pe toată lumea, atât cât poți.
- Dar, lumânarea se topește!
- Aici este deosebirea dintre om și lumânare. Ea face sacrificiul suprem, pentru a oferi altora lumina. Ea se termină și dispare. Pe de altă parte, omul crește. Omul când oferă din inimă, primește de la Dumnezeu putere, dragoste și bucurie! Omul evoluează, se transformă în ceea ce este menit să fie, așa cum lumânarea se transformă în lumină.
Vezi nepoate, în ochii lui Dumnezeu acești oameni sunt binecuvântați. Ei sunt cei care primesc multe daruri, spirituale și materiale. Dacă tu ții pentru tine tot ce ai și nu dai la nimeni nimic, vei primi doar ce ai nevoie. Dacă te hotărăști să dai la toată lumea, mereu vei primi, tocmai, pentru ca să ai de unde da. Nu trebuie să-ți faci griji, Dumnezeu va dărui prin tine. El este cel care dăruiește, iar tu ești unealta lui. Pe măsură ce devii mai darnic, vei primi tot mai mult.
- Am văzut bogați care nu dădeau nimic, la nimeni.
- Da, așa este. Dar cănd vorbesc de daruri mă refer și la cele spirituale. Tu îi iubești pe acești bogați, care sunt zgârciți?
- Nu!
- Nimeni nu-i iubește! Poți fii fericit când nu te iubește nimeni?
- Nu cred.
- Nepoate, trebuie să știi că fiecare om trăiește pentru ca să ofere lumii și celorlalți lumina sa. Dacă nu oferă nimic, el este ca o lumânare stinsă. Rămâne o promisiune a unui lucru ce s-ar fi putut întâmpla, ca o floare ce rămâne mereu boboc, ca o pasăre ce se uită la cer, dar nu îndrăznește să zboare, de pe creanga ei.
- Du-te acum acasă dragul meu și fii o lumânare, ia-ți zborul, luminează viețile celor din jurul tău. În felul acesta nimeni nu va mai râde de tine, toată lumea te va respecta și vei fi înconjurat de iubire. Oferă dragoste din toată inima, necondiționat și fără așteptări. Vei primi totul!
… și așa a fost!

sursa
Autor text: Răzvan
http://despremiracole.blogspot.ro/2013/06/cum-sa-fi-o-luminita.html

Hristos a înviat din morţi!

Lumina şi căldura Sfintelor Paşti, să vă încălzească sufletele, să vă lumineze mintea, să vă deschidă inimile spre iubire şi iertare !


Hristos a înviat din morţi!
Cu moartea pe moarte călcând
şi celor din mormânturi
Viaţă dăruindu-le. 

sâmbătă, 19 aprilie 2014

Miracolul Focului Sfânt

În fiecare an Miracolul Focului Sfânt 
se întâmplă numai de Sfintele Paşte Ortodoxe !!!

Una dintre cele mai mari minuni ale creştinismului ortodox este "Lumina Sfântă" sau "Sfântul Foc". Acest miracol este observat în fiecare an Sâmbătă, în ziua care precede Paştele Ortodox, în timpul serviciului dimineaţa se aprinde flacăra la lumânările episcopului - care intră în Sfântul Mormânt, fără unelte de aprinere a focului - şi la alţi creştini din afara mormântului .Ceea ce mi se pare uimitor nu este faptul episcopul iese din Sfântului Mormânt cu lumânări aprinse, pentru că multe lucruri pot fi spuse despre acest eveniment, DAR CUM Focul Sfânt sa aprindă lumânările din jur ridicate sus de spectatorii la intamplare, ÎNAINTE ca episcopul să vină cu FOC LA EI!  

Acest fenomen este văzut în fiecare an. În următoarele imagini de pe YouTube, am încercat să demonstrez acest fapt.










În fenomenul Luminii Sfinte de la Ierusalim dăinuie o remarcabilă reminiscenţă datând din vremea Bisericii nedivizate a Vechii şi Noii Rome. Este un ritual ortodox prin excelenţă, dar şi o moştenire a rădăcinilor Occidentului creştin. De peste douăzeci de secole, venirea Sfintei Lumini în Sâmbăta Mare la Mormântul Domnului din Ierusalim este cea mai mare minune oferită oamenilor. Este miracolul care dovedeşte până la sfârşitul timpului Învierea lui Hristos, Lumina luminii. Minunea are loc în Biserica Învierii lui Hristos, impunătoarea biserică a întregii creştinătăţi de la Ierusalim. De peste două mii de ani, în timpul Vecerniei Mari din Sâmbăta Mare, între orele 12.30 şi 14.30, deasupra Sfântului Mormânt se coboară Lumina din Cer. Pentru că există încă oameni neîncrezători, se fac controale riguroase care dovedesc tocmai că minunea este autentică. Autorităţile laice din Ierusalim inspectează cu severitate locul sfânt pentru a se asigura că nu există nici o sursă de foc şi chiar îl controlează corporal pe arhiereul grec care presară vată deasupra locului unde a fost aşezat Mântuitorul înainte de a învia. După rigurosul control, se sting toate luminile şi se pecetluieşte uşa de la intrare cu benzi de pânză cu ceară şi sigilii aşezate astfel încât să formeze litera „X”. Gardienii rămân de pază la uşa Sfântului Mormânt până când se coboară din cer Lumina. După ce este controlat corporal de către poliţişti, patriarhul Ieusalimului dezlipeşte peceţile de la uşa Sfântului Mormânt. Este însoţit de un arab musulman care rămâne în Capela Îngerului (anticamera Sfântului Mormânt). Patriarhul intră singur în încăperea propriu-zisă a Sfântului Mormânt, îngenunchează şi se roagă. Biserica este cufundată într-o mare de beznă şi linişte. Numai arabii fac semne imploratoare. După 15-20 de minute de rugăciune, toţi cei prezenţi observă o lumină puternică alb-albăstruie, asemănătoare unui fulger, coborând în zig-zag prin cupola mare a bisericii. Scânteia divină aprinde vata de pe lespedea Sfântului Mormânt. Patriarhul pune bucăţile de vată aprinsă în două cupe de aur şi iese în Capela Îngerului. Aici aprinde două buchete de 33 de lumânări – număr care reprezintă vârsta lui Hristos în momentul crucificării. O dată cu vata se mai aprind miraculos candelele din biserică, lumânările din sfeşnice şi chiar unele lumânări din mâinile celor prezenţi. La început, lumina divină nu are consistenţă materială. Oamenii îşi ating părul, feţele şi hainele cu flacăra lumânărilor. Apariţiile, sunetele şi senzaţiile deosebite asociate Sfintei Lumini (licăriri de fulger, bubuituri etc.), toate calităţile supranaturale ale flăcării (culoare stranie, temperatură blând-caldă, temporar inconsumabilă) şi emoţia intensă produsă asupra credincioşilor i-au fascinat de veacuri pe cercetătorii fenomenului.




Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Testul dominanței emisferei cerebrale

Care este emisfera ta dominantă, stânga, dreapta sau cele două sunt echilibrate? Aici este un test pe care îl poți face ca să afli. Traducerea chestionarului o poti descărca aici.
Right Brain/ Left Brain Quiz
The higher of these two numbers below indicates which side of your brain has dominance in your life. Realising your right brain/left brain tendancy will help you interact with and to understand others.
Left Brain Dominance: 6(6)
Right Brain Dominance: 7(7)
Right Brain/ Left Brain Quiz
Cum se procedează: Citește fiecare descriere sau caracteristică și selectează, fără să stai pe gânduri, răspunsul care ți se potrivește cel mai bine în momentul prezent. Răspunsurile tale vor fi evaluate în mod automat iar la finalul testului vei primi un scor. Indiferent care este numărul mai mare și cât de mare sau mică este diferența între cele două numere, scorul mai mare indică care este emisfera ta cerebrală dominantă. În cazul în care numerele sunt apropiate, înseamnă că utilizezi ambele emisfere ale creierului aproape în mod egal. În cazul în care testul indică un scor mai mare pentru emisfera dreaptă, atunci trebuie să alegi înregistrările pentru partea dreaptă a creierului - Right (Rt) Hemisphere Dominant - și invers, cei care au scorul mai mare pentru emisfera stângă vor descărca varianta pentru emisfera stângă - Left (Lt) Hemisphere Dominant. Doar în cazul în care cele două numere sunt identice, descărcați varianta, Balanced Hemispheres – Emisfere echilibrate. http://www.freemp3go.org/balancing-left-right-brain-hemisphere-integration-2-mp3/

MESAJ

Dragi prieteni,

Pentru ca am observat ca zilnic dispar Documentare, Carti sau alte Materiale de pe internet sau se Restrictioneaza anumite Linkuri, va recomand sa salvati CAT MAI MULTE FISIERE fiecare pe calculatorul lui sau pe unitati de memorie ( stick-uri, hard disk-uri externe etc) - astfel incat cand vom avea nevoie de ele sa ni le putem transmite reciproc.
Acelasi lucru il recomand prietenilor de pe yahoogroups salvati-va materialele importante postate, mai ales atachments, files, photos etc, salvati URGENT pentru ca veti pierde informatiile curand, eu am primit mesaje explicite de atentionare in acest sens de la admin yahoogroups.

CU DRAG,
admin

Acest videoclip este un dar din suflet pentru suflete.

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com