De ce trăim? Aceasta este una dintre întrebările profunde , pe care copiii le adresează părinţilor.

De ce trăim? Aceasta este una dintre întrebările profunde , pe care copiii le adresează părinţilor. Cel care caută de asemenea sensul vieţii, poate răspunde copiilor.

Mamă, de ce trăim? Această întrebare ia mama prin surprindere. În mijlocul unui tramvai zgomos. Tare şi clar! Şi toţi aud această întrebare. Toţi ceilalţi pasageri din jur aşteaptă curioşi răspunsul mamei. La fel ca şi copilul. Iar tensiunea creată este aproape tangibilă. Mama se gândeşte: Ce Dumnezeu voi răspunde acum? În acest mediu. Dar există totuşi un răspuns? Sau mai degrabă i-ar distrage atenţia schimbând subiectul: putem vorbi despre asta mai târziu, dragostea mea ...
Copiii întreabă. Ei au multe întrebări. Odata ce pot vorbi şi îşi pot exprima gândurile, ei cer părinţilor, bunicilor, cadrelor didactice, ba chiar persoanei care se află alături în tramvai. Ei aproape bombardează cu întrebări. Ei vor ca adulţii să le explice lumea. Arată-mi! Spune-mi! Cum, de ce? De ce nu?

Dar ce le putem răspunde?


Căutând răspunsuri

Pentru aceste întrebări foarte profunde şi ample, adulţii nu au un răspuns imediat. În unele cazuri au un răspuns la toate. Uneori ei reactionează neajutorat, uneori ostil: Nu întreba atât de mult, nu întreba atât de stupid. Uneori sunt încurcaţi: Ce pot să spun? Ce cuvinte să folosesc? Fiecare cuvânt, brusc devine foarte important. Pentru că există întrebări importante. Viaţa are probleme. Are întrebări majore cărora omul le poate căuta răspuns întreaga viaţa.

"Trăim ca să creştem", explică mama în tramvai. "Ca o omidă mică, care va deveni un fluture frumos. Sau ca o floare ce caută lumina soarelui, astfel încât să poată înflori ". Există multe exemple care pot ajuta unei explicaţii. Atunci când cineva căută un răspuns, poate face apel la experienţele familiare, personale, la cunoaştere, religii, scrieri biblice sau alte scrieri sacre, la natură, cărţi de ştiinţă şi poveşti.

Altcineva poate căuta răspunsuri în sine însuşi.


De la inimă la inimă

Întrebările copiilor poate ne reamintesc de ceva, ating ceva foarte adânc ascuns în inimă, pentru că sunt întrebări de la inimă către inimă, care aşteaptă un răspuns de la inimă la inimă. Ele sunt de o vârsta mai mare decât vârsta omului. Cel care le-a experimentat el însuşi, poate să le spună copiilor. Oricine a căutat răspunsuri în el însuşi, poate încuraja copilul să-şi găsească calea în propria sa fiinţă interioară şi să o urmeze.

Pe această cale răspunsurile de viaţă există şi pot fi descoperite. Chiar şi răspunsul la întrebarea: de ce trăim? Un om care a urmat o călătorie lăuntrică, poate spune despre ea copilului astfel: "Da, Dumnezeu există. Fiecare persoană de pe Pământ trebuie să fie unul dintre maeştrii - constructori ai lui Dumnezeu. Care să ajute la construirea marii Creaţii a lui Dumnezeu însuşi "


Orice persoană are o misiune de viaţă

O astfel de persoană a învăţat că fiecare are o misiune specială, o sarcină individuală în viaţa sa. Viaţa are drept scop găsirea aceastei sarcini şi aducerea ei la îndeplinire. Această sarcină nu are de-a face numai cu sine însuţi, ci întotdeauna şi cu persoanele pe care le cunoşti şi pe care urmează să le cunoşti.

"Dacă doreşti să-ţi găseşti misiunea ta în viaţă, întreabă ce poţi oferi acestor oameni", poate spune mama. Aceasta este cea mai importantă informaţie care poate fi transmisă copiilor aflaţi în căutarea unor răspunsuri. Cel care urmează această idee, va afla că oamenii au nevoie de el în multe feluri. "Tu sunt indispensabil pentru confraţii tăi", este o cunoştinţă care poate aduce maturitate chiar şi persoanelor tinere.

http://www.lectorium.ro/filozofia-rosicruciana/viata-spirituala/cand-copii-intreaba-despre-semnificatia-vietii

,,Jocul de-a Dumnezeu”

,,Jocul de-a Dumnezeu” care ne îngrozeşte.

Oameni modificaţi genetic trăiesc deja printre noi. De la diagnosticul medicului Igor Gundarov şi relatările ziariştilor ruşi, potrivit cărora Iuşcenko ar fi infectat elita ucraineană şi internaţională din anturajul său, să trecem la jocul de-a Dumnezeu care îngrozeşte şi mai mult, practicat de savanţii străini. 

Potrivit statisticilor, la nivel mondial, peste cinci milioane de copii au venit pe lume în urma fertilizării in vitro (F.I.V.), tehnică ce afectează indiscutabil familia creştină tradiţională, demnitatea umană şi, implicit, ordinea naturală şi socială. 

O clinică de fertilitate din New Jersey monitorizează în secret primii oameni modificaţi genetic, născuţi în diferite colţuri ale lumii printr-o nouă tehnică numită transfer citoplasmatic, sperînd să afle cît mai multe informaţii despre efectele pe termen lung ale controversatului experiment, scrie „Medical Daly”. Este vorba de treizeci de copii concepuţi în eprubetă înainte de interzicerea, în 2001, de către autorităţile S.U.A., a folosirii tehnicii F.I.V., dat fiind faptul că procedura generează în timp efecte terifiante asupra copiilor. 

Prin noua metodă a transferului citoplasmatic savanţii au modificat genomul uman, alterînd practic structura speciei noastre. Primul copil care a fost conceput prin transfer citoplasmatic s-a născut în 1997 în urma unui experiment realizat de clinica Saint Barnabas din New Jersey şi a fost diagnosticat în 2002 cu o tulburare de comportament similară autismului şi cu alte deficienţe majore. 

De la începutul acestui an, clinica din New Jersey, condusă de medicului Serena Chen a început să urmărească starea copiilor concepuţi la clinică. Dacă transferul citoplasmatic va fi aprobat, va duce la naşterea copiilor care vor avea, din punct de vedere biologic, trei părinţi. 

Experimentele embriologiei moderne vor crea monştri 

Transferul citoplasmatic presupune transferarea unei părţi din ovulul unei femei în ovulul altei femei. Partea sănătoasă din ovulul femeii donator este folosită pentru a suplini partea nefuncţională din ovulul mamei. Practic, din două ovule se formează unul singur, iar copilul are două mame şi un tată. După ce ovulul va fi fecundat, embrionul va conţine 99% din A.D.N.-ul părinţilor biologici, dar şi A.D.N. mitocondrial din ovulul femeii donator. Problema este că un copil născut astfel are mai mult A.D.N. mitocondrial decît este natural, acesta venind de la ambele femei. Genele care sînt în plus vor fi asimilate în genomul copilului şi apoi transmise mai departe urmaşilor săi. 

În cadrul unei conferinţe medicale de la Istanbul s-a anunţat că pînă în anul 2012 („de la naşterea în 1978 a lui Louise Brown – primul copil conceput prin fecundare artificială), cinci milioane de copii s-au născut în toată lumea în urma tehnicilor de fertilizare in vitro. [...] 

Potrivit Societăţii Europene de Reproducere Umană şi Embriologie (E.S.H.R.E.), aproape 350.000 de copii se nasc în fiecare an în urma fertilizării in vitro, respectiv 0,3% din cele 130 de milioane de bebeluşi născuţi în întreaga lume”. 

Dagan Wells, expert în tratamente de fertilitate de la Oxford University, a precizat că este necesară furnizarea unor informaţii din ce în ce mai clare asupra acestei metode: 

„Este urgentă începerea unei analize a consecinţelor pe termen lung asupra copiilor născuţi prin fertilizare artificială şi care acum au crescut mari. Ar trebui să ţinem cont pe lângă daunele fizice şi de posibilele consecinţe psihologice.”

„Joaca de-a Dumnezeu” practicată iresponsabil de embriologia modernă şi adepţii ei, prin crearea de vieţi umane în eprubetă, ar putea fi scăpată de sub control, ducînd, inevitabil, la apariţia unor monştri cu severe boli somatice şi psihice. 

SURSA

http://anatolbasarab.ro/jocul-de-a-dumnezeu-care-ne-ingrozeste/

De ce România are o imagine proastă

Începând cu evul mediu românii au fost priviţi dacă nu cu simpatie, atunci măcar de pe o poziţie neutră. La un moment s-a produs o ruptură şi imaginea românilor s-a degradat masiv, au apărut o mulţime de legende, mituri şi clişee (unele cu un sâmbure de adevăr) care ne vopsesc în culori sumbre. Prin 2000 şi ceva un studiu privind imaginea României a stabilit că aceasta este legată de următoarele cuvinte cheie: Ceauşescu, Dracula, câini vagabonzi, orfelinate. Între timp orfelinatele au fost înlocuite cu ţigani, restul a rămas neschimbat. Nu prea poţi face foarte multe cu o astfel de imagine.

În evul mediu principalele teme de discuţie în scrierile occidentalilor despre români se refereau la originea latină şi religia ortodoxă (situaţie inexplicabilă!), luptele împotriva turcilor şi diversele alianţe regionale. În secolul al XVIII-lea occidentalii observau sărăcia atotcuprinzătoare generată de exploatarea fanariotă şi corupţia generalizată.

În secolul al XIX-lea se cristalizează o imagine pozitivă a românilor: popor european de origine latină, exotic prin confesiunea ortodoxă, îmbrăcăminte şi obiceiuri, însă hotărât să se occidentalizeze, pornit pe reforme şi modernizare. După 1918 se produce prima ciobire masivă a imaginii românilor în lumea occidentală. Unirea cu Transilvania şi unirea cu Basarabia au declanşat o serie de campanii de presă anti-româneşti avându-şi originile la Budapesta şi Moscova. Imaginea României a început să sufere din ce în ce mai mult. Au existat şi accidente, precum cazul lui Leon Cotnăreanu, căsătorit cu văduva parfumierului francez Coty, care s-a implicat în afacerile familiei şi a stârnit furia fiilor milionarului francez care au declanşat o virulentă campanie de presă anti-românească în cotidianul Le Figaro (episod povestit cu mult umor de Constantin Argetoianu).

Însă prima jumătate a secolului XX a adus alături de creşterea influenţei mass-media şi o industrializare şi structurare a campaniilor de imagine. România încă a mai avut prieteni la Paris şi Londra, însă Budapestei şi Moscovei i s-a alăturat Berlinul care a instrumentat mai multe campanii de presă anti-româneşti. După cel de-al Doilea Război Mondial România a intrat într-un con de umbră – din care a ieşit la mijlocul anilor ’60 când în urma ieşirilor anti-sovietice ale lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu a început să aibă parte de o imagine din ce în ce mai bună în presa occidentală. Ca de exemplu în clipul turistic britanic de mai jos.

În a doua parte a anilor ’70 şi la începutul anilor ’80 s-au produs două fenomene conjugate. Ceauşescu a intrat în conflict cu occidentalii din motive economice, iar sovieticii au declanşat o operaţiune de imagine anti-românească la care au participat toţi „aliaţii” din blocul comunist (operaţiune descrisă pe larg de Larry Watts în cartea „Fereşte-mă Doamne de prieteni…”). Campaniile de presă anti-româneşti au continuat violent la începutul anilor ’90 şi s-au mai potolit oarecum după aderarea la NATO şi UE. Au fost reluate cu intensitate din ce în ce mai mare pe tema migraţiei economice şi cea a problemei ţiganilor. Ziarul Gândul a demontat câteva astfel de campanii – însă este un demers inutil, britanicii nu citesc ziarul Gândul, iar cauzele noilor campanii anti-româneşti le-am explicat aici.

Nu m-am referit aici la campaniile de presă care aveau ca temă probleme reale, mă refer la intensitatea cu care au fost duse şi la sublinierea permanentă a aspectelor negative. Este o situaţie asemănătoare cu celebra replică sovietică „… da, dar voi omorâţi negri” la orice ar spune un american. Orice ar spune un român primeşte automat replici de genul: sunteţi corupţi, sunteţi ţigani, aveţi câini vagabonzi, l-aţi avut pe Ceauşescu etc. Dacă pricepeţi mecanismul vă puteţi distra şi voi cu occidentalii: când întâlniţi un german insistaţi cât mai mult asupra Holocaustului, dacă aveţi de-a faceţi cu un francez discutaţi pe larg chestiunea colaboraţionismului cu naziştii etc. Toţi au schelete în dulap.

Revenind la imaginea României. Chestiunea nu prea are rezolvare. Intervenţiile punctuale ale unor ambasadori şi cumpărarea de articole publicitare sunt ineficiente. Partea cea mai tristă este că o mare parte dintre români au început să creadă în temele propagandei anti-româneşti şi au început şi ei să le promoveze. Îi spui unui om ani de-a rândul că e tâmpit şi până la urmă va începe s-o creadă şi să se comporte ca atare.

sursa

http://www.george-damian.ro/cum-a-ajuns-romania-sa-aiba-o-imagine-proasta-5854.html

Hrana spirituala

Pâinea şi Adevărul sunt condiţiile existenţei omeneşti. 

Nu umblăm pe două cărări, ci trăim pe două nivele.”

Pr. Arsenie Boca

 
In zilele nostre, in acest avant tehnologic numit evolutie si intr-o usoara blocare spirituala, stagnare sau moment de cotitura am putea spune, avem atatea informatii si publicatii despre subiecte de nutrititie, diete si metode de scadere sau ridicare a greutatii corporale, metode si sfaturi  despre cum sa ne hranim sanatos, sa fim armoniosi, doar ca, un subiect important care priveste informatia si efectul spiritual al hranei este practic, complet abandonat, neglijat si chiar respins de multi cei din jurul nostru.
Deschiderea spirituala si intelegerea complexitatii fiintei, o larga constiinta formata si asumarea si intelegerea unui adevar comun, sunt elemente cheie in abordarea si intelegerea importantei si marii relevante a informatiei spirituale, din dieta sau hrana zilnica.
Cu mult inainte, pe cand omul  a descoperit rolul elementelor componenete ale hranei asupra corpului fizic, s-au inteles – cu siguranta – si efectele proprietatilor hranei in planul emotional si asupra personalitatii umane, adica s-au facut cunoscute influentele spirituale pe care omul le  capteaza si prin hrana.  Dar, din pacate, acest important subiect a fost lasat in timp in urma, pastrandu-se in anumite comunitati si organizatii si in cercuri restranse, iar astazi, toate cele ce sunt stapanite si controlate atat de bine in societate, ca si informatii si perceptii, sunt departe de partea spirituala, neintelesa si neabordata, decat timid si fara prea mare ecou, contrar imensei semnificatii avute,
Cand omul are sa inteleaga ca este mult mai mult decat un corp fizic format din elemente chimice si ca derularea vietii este in stransa corelare si cu dieta zilnica, cu elementele aduse corpului fizic prin hrana, dar si cu informatia spirituala venita odata cu aceasta, doar atunci omul va intelege complexitatea creatiei lui, a creatiei, in general. Si se va minuna si se va pleca in fata maretiei ei!

Omule, cunoaste-te si iubeste-te pe tine si pe aproapele tau si nu uita ca esti ceea ce gandesti, esti ceea ce mananci si vei culege intotdeauan ce ai semanat in lungul calatoriei tale, numita Viata. A te intelege si a te cunoaste pe tine e mai important decat orice altceva, sa intelegi cine esti cu adevarat este mai important decat orice cautare sau orice intelegere ce o poti descoperi. De aici, lumea intreaga se va schimba si miracolul existentei il vom simti, doar sa credem  si sa vrem!
Caracterul unui om este conditiont si de starea lui de sanatate, care la randu-i este influentata de modul de derulare a vietii, de felul in care isi structureaza perceptia si raportarea la lume, prin felul in care isi alege hrana zilnica si modul ei de asimilare. Caracterul unui om nu inseamna ceva construit de corpul fizic sau creat de elementele chimice. El este un element al sufletului, in care este inclusa mintea si aceasta conditie a sufletului, psihicului si corpului se manifesta prin corpul fizic, doar atunci cand el se afla intro stare de armonie.
Energia spirituala, ce reprezinta esenta Divina ce protejeaza viata, vitalitatea, constiinta omlui, patrunde in corp prin diferite surse. Privind detailiat natura spirituala a omului, ea se transforma intr-o stiinta. Daca o examinam doar din perspectiva modului de desfasurare si al manifestarii ei, vom descoperi cea mai mareata demonstratie de simplitate a cailor lui Dumnezeu.
Esenta Divina a fiintei umane are tendinta sa fie religioasa, dar aceasta manifestare uimitoare  si neexplicata, are o mare insemnatate in viata unui om, cu mult peste asocierea ei cu vreo religie, doctrina, sau vreun crez. Vine spre om cu indreptare, cu moralitate, cu o curatenie a trupului, a mintii si cu constructia unei frumoase personalitati umane. Intareste caracterul si il fortifica, dau indrazneala si ambitia personalitatii individului. In fapt, aceasta revarsare Divina il duce pe om, pas cu pas, in directia cu adevarat evolutiva a fiintei lui, indepartandu-l de instinctele primare, desavarsindu-l ca fiinta spirituala.
Cand stam si incercam sa intelegem  cum este patruns omul de energia spirituala si care sunt sursele acesteia, vom descoperi mai multe cai de acces catre corpul fizic.
Una dintre cai este prin procesul de respiratie, ca sursa principala de energie vitala pornita de la Soare; o alta cale este reprezentata de natura si calitatea hranei pe care o consumam si pe care o bem.
Daca partea Orientala a lumii a dezvoltat  mistic exercitiile de meditatie, in accord cu propria respiratie si mentin un ridicat concept si grad al spiritualitatii, partea Occidentala a lumii s-a dezvoltat intr-o directie ce tine seama mai putin de mostenirea noastra ancestarla, valorificate fiind sfaturile medicale si descoperirile artificial. Intelegerea simplitatii vietii constiente pierzand, astfel, in defavoarea comoditatii si adaptabilitatii la mediu. Tot occidentalii au deprins in dieta zilnica tot mai multe obiceiuri culinare rafinate, neconsumand o mancare adevarata si nici intr-un mod adecavat, spre o buna stare si o buna energizare vitala.
 ...
Omul occidental, si nu numai, a invatat sa se adapteze progresului tehnic si desopeririilor sofisticate ale stiintei, uitand insa ca natura si esenta lui sunt elementare in balansarea progresului avut in adaptarea la mediu. Nu putem sa prevenim imbatranirea, sa ne bucuram de viata si sa avem o stare buna de functionalitate si vitalitate consumand pastille, fiind ignoranti, comozi, lipsiti de curajul si indrazneala cunoasterii.
O buna adaptare si o minima intelegere a existentei presupune asumarea responsabilitatii personale in fata adevaratei cunosteri, inseamna insusirea si alaturarea bunelor obiceiuri si activitati, inseamna o inima deschisa si o minte limpede.
Cum sa privim lumea, doar altfel decat prin ce purtam in suflet?
Si cum ne hranim sufletul si starea minunata de fiinta vie?
Printr-o stare cultivata de bine, printr-o hrana care sa contina tot ce ne dorim, insa, in fiecare zi sa dorim a consuma cat mai multe “frunze verzi”, alimente crude, neprocesate termic sau chimic. Putem manca orice, se poate spune, insa sursele de “adevarata viata si energie” ar fi bine  sa faca parte din dieta noastra zilnica.
Exercitiul fizic, somnul ohihnitor, o minte asezata contribuie impreuna cu apa si hrana la A TRAI ARMONIOS, in voia ta, a celor din jur si voia lui Dumnezeu!
Nu pot spune ce hrana se potriveste unui om, tie, lui, altcuiva, nu pot sa fac asta, dar pot sa indrum pe fiecare sa se cunoasca, sa inteleaga si sa-si asculte pulsul vietii, el ii va spune ce e bun si cat este bun, fiecaruia dintre noi. Esenta Divina a fiecaruia, odata activata prin ridicarea constiintei, ne calauzeste Calea!
Adevarul este unul singur, fiecare insa are propria cale si propriile alegeri in derularea si descoperirea acestuia. Sa dorim sa stim, sa dorim sa intelegem, sa dorim sa accesam esenta Divina din noi, atat prin hrana constienta cat si prin bucuria intelegerii acestui mic pas.
In aparenta este mic…deschiderea orizontului adus de el este insa…infinita!

Lavinia Ceuta

http://lavi-enrose.com/hrana-spirituala/

Visele din viaţa noastră zilnică

Visele fac parte din viața noastră de zi cu zi ( noapte de noapte ), și de regulă, visele sunt pline de semnificații pentru noi.
Tălmăcirea sau interpretarea viselor este extrem de importantă pentru a înțelege mult mai bine ce se va întâmpla în viața noastră sau cu ce anume temeri ne confruntăm.

Interpretarea viselor – o știință?

 Visele se pot interpreta acum de către oricine, oricând, în orice împrejurare, doar cu ajutorul Google sau al dicționarelor de vise online. Visele de cele mai multe ori prevestesc ce anume se va întâmpla în viața noastră. Visele fără valoare sunt cele din primele ceasuri de somn, urmând ca, spre dimineață, activitatea cerebrală să fie una mai intensă. Interpretarea viselor este acum ridicată la rang de știință deoarece oamenii au observat legătura dintre vise și activitățile zilnice sau evenimente din viața lor.
Așadar, visele se manifestă uneori cu caracter simbolic sau chiar profetic. Visele plăcute nu prevestesc întotdeauna ceva de bun augur, în vreme ce coșmarurile nu prevestesc întotdeauna un necaz. Spre exemplu, nunta este în general un vis ce prevestește lucruri nu tocmai plăcute, în vreme ce un coșmar poate fi provocat pur și simplu de o indigestie. Trebuie să învățăm să tălmăcim și să răstălmăcim visele și să le luăm ca atare, deoarece, de multe ori, ne confruntăm în vis cu incapacitatea de a fugi ori de a riposta, alteori visele sunt haotice, aleatorii, înfricoșătoare, euforice sau premonitorii. Știința interpretării onirice ale cărei baze au fost puse de celebrul medic neuropsihiatric Sigmund Freud, oferă lămuririle necesare viselor noastre.

Lucruri pe care nu le știam despre vise

 Cei ce orbesc după naștere au în continuare vise colorate, în care întâlnesc persoane, imagini cunoscute lor. Cei ce s-au născut orbi însă nu au această capacitate de a visa, însă au alte simțuri pe care și le pot exprima la maximum. De asemenea, este important să știm că uităm mare parte din ceea ce visăm, aproximativ 90%. Mare parte a visului a dispărut o dată cu trezirea din somn și pe parcursul zilei, dacă ne concentrăm, ne putem aminti frânturi din vis. Visele previn bolile psihice și psihozele, acest lucru s-a constatat în urma unui studiu extrem de bine pus la punct. De asemenea, visele noastre se bazează numai pe ceea ce cunoaștem. Nu putem „crea„ persoane imaginare în vis. Deși avem impresia că nu cunoaștem persoana respectivă din vis, aceasta este cu siguranță o persoană pe care am întâlnit-o măcar în treacăt la piață ori în gară sau la magazin dar nu i-am acordat prea mare importanță. În plus, nu toată lumea visează în culori, ci foarte multe persoane visează în alb și negru și visele nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi. Cu toate că în vis a apărut o anumită situație, poate că interpretarea ar trebui să fie alta, visele fiind pline de simboluri și foarte încâlcite. Așadar, persoanele care vor să afle mai mult despre această știință și care vor să studieze mai bine interpretarea viselor o pot face și se pot ghida după anumite principii. În articolele viitoare cu referire la acest subiect se vor mai preciza o serie de informații interesante despre acest aspect fiziologic special,specific formelor superioare de viață. Visele ne însoțesc încă din perioada intrauterină și probabil că fără ele funcțiile principale ale creierului nu s-ar mai dezvolta așa cum trebuie.

 http://midoris.ro/site/ezoterica/arta-divinatiei/783-interpretarea-viselor

Visele fac parte din viaţa noastră zilnică. Fără ele susţin toate teoriile ştiinţifice moderne orice fiinţă umană ar muri cu siguranţă. Creierul uman atât de solicitat în timpul activităţilor zilnice găseşte ocazia în timpul somnului de a se degaja pentru o perioadă foarte scurtă de timp. Acest moment se realizează în timpul visului în care ni se pare că se întâmplă uneori atât de multe , că durează atât de mult , dar în realitate susţin cercetătorii este de durata nanosecundelor.

Pindar afirmă : ” Corpul fiecărui om urmează chemarea atotputernică a morţii; o anumită imagine a vieţii rămâne totuşi vie , căci ea şi numai ea e de la zei . Ea adoarme când mădularele trupeşti sunt treze , dar când ele dorm ea face să apară în visele oamenilor bucurii sau necazuri care stau să vină“.

Mircea Eliade în “Şamanism şi tehnicile arhaice ale extazului” afirmă : “Mitul grec al lui Orfeu ca şi numeroasele povestiri paralele din Asia Centrală şi Septentrională, din America de Nord , din Polinezia , a fost inspirat , dacă nu chiar creat de către experienţe extatice de structură şamanică . Într-un anume sens ,Orfeu nu este un Mare Şaman: este un erou civilizator ,cultivă muzica, magia , medicina, excelează în îmblânzirea fiarelor“.

A. Funkenstein susţine : “ Cât despre zei, Democrit tinde uneori să-i identifice cu imaginile lor din viziuni sau vise. Epicur postulează existenţa unor zei reali , care emit sau radiază un efluviu continuu care se imprimă pe spiritul nostru ( deasemenea material), deoarece acesta este înrudit material cu imaginea lor ( simulacrum). Urmează cel puţin potrivit lui Epicur, că zeii sunt exact aşa cum apar în viziuni şi vise : cu formă umană“.

E.R. Dodds în aceaşi lucrare prezentată mai sus sintetiza magistral :
” C.G. Jung ar considera aceste vise ca “imagini arhetipale” transmisă printr-o presupusă memorie a omenirii . Dar cum arată Lincoln, dispariţia lor în momentul declinului unei culturi demonstrează că imaginile sunt transmise cultural. Jung însuşi(Psichology and Religion, 20) înregistrează declaraţia semnificativă a unui vraci care mărturiseşte că are un somn fără vise de când funcţia lor e îndeplinită de oficialităţile regionale. “De când sunt englezii în ţara asta nu mai avem vise” spune el , ” ei ştiu totul despre război şi boli şi despre cele mai bune locuri de casă“.

http://radualinbalaj.com/2013/07/05/amintire-memorie-vise/

 

De ce inseala barbatii ?

Intrebarea “de ce inseala barbatii” este un subiect continuu de dezbatere, fara certitudinea ca raspunsul va aduce insa vreo alinare .



 Si totusi: de ce inseala barbatii?
Printre motivele deja cunoscute si care determina o usoare iritare intelectuala sunt: pentru ca vor, pentru ca pot, pentru ca nu se pot abtine….
Orice femeie, oricat de sexy si atragatoare este, poate fi inselata la un moment dat.
Au vreo scuza, vreun pretext, un raspuns care sa nu fie impertinent pe care el sa ti-l poata da astfel incat sa-ti poti alchimiza sfasierea in compasiune?
Motivele nu sunt numai de natura sexuala, ci de multe ori, de ordin psihologic – si asta nu inseamna ca nu il duce capul, ci ca devenirea lui ca barbat a fost presarata de evenimente nefericite.
Sexul inseamna validare – a masculinitatii, a fortei de seductie, sexul inseamna putere.
A intra intr-o aventura este usor – o relatie “purificata” de asteptarile marete ale iubirii, o relatie in care este necesara doar atractia fizica si un consimtamant tacit la aventura si la duplicitate.
Deja nu mai este un mister predispozitia barbatului catre poligamie, documentata stiintific evolutionist.
Doamnelor, stiu, si pe mine ma enerveaza aceste fundamentari stiintifice. Ma enerveaza ca aria corespunzatoare pentru sex din creierul barbatului este de 3 ori mai mare decat la femeie.
Ma enerveaza ca amygdala, zona din creier raspunzatoare de semnalele de alarma, de frica si de pericol este de asemeni mai mare la barbati, ceea ce ii face mai atenti la potentialele amenintari “teritoriale”.
Pe de alta parte, zona din creier corespunzatoare de “simt ceea ce tu simti” – sistemul neuronal oglinda – este mai mare si mai activa in creierul feminin.
De aceea femeia identifica si citeste emotiile celuilalt prin decodarea expresiilor faciale, a tonului vocii si a altor elemente non verbale. Ca atare, ma enerveaza sa stiu despre el mai mult decat stie el insusi si sa trebuiasca sa ii explic asta si lui.
Si  desi femeia exceleaza la se minti pe ea insasi, in acelasi timp o femeie exceleaza si la a decoda emotiile mult mai bine decat un barbat.
Aceste capacitati creeaza un paradox cognitiv – dorinta de a nu fi inselata si ignorarea semnelor unui comportament promiscuu pe de o parte, si inregistrarea inconstienta a acestor semnale din partea partenerului cum ca esti inselata pe de celalata parte.
Exista nenumarate alte diferente care trimit barbatul si femeia pe doua planete psihologice diferite. Nu e de mirare ca uitam aceste diferente si ca nimic nu poate justifica sau alina durerea de a fi inselata, tradata sau mintita.
Exista o intreaga controversa vis-à-vis de impartasirea de catre psiholog a propriilor experiente. Dezavuez  acea fatarnicie cu care se invaluie multi dintre psihologi, ca si cum ei nu ar fi atinsi de micimile umane, de accidentele relationale sau de micile mari drame cotidiene.
Astfel ca marturisesc ca am trecut prin asta, am fost inselata si stiu ce inseamna sa ti se prabuseasca o lume intreaga intrebandu-te “cum e posibil?”, sau sa simti ca, oricat ai fi tu de desteapta, speciala si de feminina, ti se intampla aceleasi povesti ce credeai ca li se intampla doar altora.

A intelege de ce barbatul inseala este o forma de consolare. Studiul in meandrele psihicului masculin mi-a adus o forma de toleranta si intelegere cu care ma lupt uneori dar care aduce vindecare.
Nevoia de securitate a femeii este profund amenintata cand afla ca partenerul ei o inseala.
Daca barbatul s-ar intreba, la timp desigur, daca merita acea aventura a pune in pericol relatia de iubire in care se afla, daca merita o ora de placere suferinta pe care i-o provoaca femeii iubite daca ea ar afla, probabil ca lucrurile ar fi diferite.
In fata instinctului si a oportunitatii insa, cognitia se afla printre ultimele aptitudini masculine.
Nenumarate studii arata scaderea capacitatii de concentrare, a ratiunii si a capacitatii de a face alegeri corecte atunci cand un barbat este excitat de imaginea unei femei (frumoase).
Nevoia de nou este iarasi o nevoie profund ignorata de ambele sexe. Desi si pentru barbati si pentru femei, parte din satisfactie vine si din experimentarea noului.
Avem nevoie de certitudinea si stabilitatea unei relatii, dar avem nevoie si de adrenalina, de noul si de misterul necunoscutului.
Motivele psihologice pentru care un barbat inseala sunt insa si mai interesante. Sigur, “interesant” suna jignitor pentru o femeie inselata, dar uneori, intelegerea aduce alinare. Iertare e un cuvant greu de rostit cand te confrunti cu situatia, dar intelegerea aduce macar eliberarea ca nu este vina ta, sau nu numai a ta…
Motivele psihologice isi pot avea radacinile in copilaria sa, cand nu a avut dragostea femeii primordiale din viata lui, mama.
Aceasta trauma il poate face sa caute in fiecare femeie acea dragoste neimplinita.
Combinata cu instinctul sexual, ia nasterea o personalitate de tip Don Juan, aflata in perpetua cucerire, cautand ceva nestiut lui insusi, incapabil sa dezvolte un atasament sanatos intr-o relatie, de frica de a nu mai trece prin aceeasi pierdere suferita in copilarie.
Un alt motiv psihologic pentru care barbatii inseala este incertitudinea propriei masculinitati, ce poate fi augmentata de reprosurile partenerei.
In multe relatii, partenerii vor sa se schimbe unul pe celalalt.  De aici apar mici sau mari frecusuri, certuri, uitand sa mai apreciem in partener calitatile care ne-au atras in primul rand.
E o intreaga arta sa stii sa te certi, sa reprosezi sau sa determini schimbare in partener fara ca acesta sa se simta ranit, manipulat sau nepotrivit pentru tine.
Atunci cand partenerul uita sa aprecieze si sa manifeste admiratie fata de cel iubit, se creeaza un cerc vicios in care fiecare va cauta reafirmare si validare in afara relatiei.
Exista  crize sanatoase si crize distructive ale unei relatii. O relatie trece prin diferite faze de la formarea ei pana la maturitate si necesita tot timpul comunicare, negociere, recrearea magiei, dezvoltare personala, reevaluarea idealurilor si necesitatilor fiecaruia.
Cu cat devenim mai complecsi, cu cat ne cunoastem mai bine, cu cate suntem mai prinsi in a face, a avea si a fi in atat de multe roluri, cu atat devine mai greu a mentine o relatie armonioasa, savuroasa care sa-ti dea si comfort si pasiune, in care sa simti ca poti urca cu partenerul pe Himalaya si poti creste si copii alaturi de el.
Atunci cand barbatul – sau femeia inseala, se inseala pe sine insusi de fapt, adancindu-se intr-o criza decizionala, compensand pentru lipsuri din sine insusi sau din relatia sa.

De ce inseala barbatii? De ce inseala oricine?
Pentru ca suntem fragili, ignoranti, fricosi, pentru ca exista o parte intunecata a existentei noastre pe care nu stim sau nu vrem sa o recunoastem si sa o vindecam.
Pentru ca suntem populati de dorinte contradictorii, pentru ca e greu sa traim la inaltimea eu-lui nostru ideal sau a imaginii transfiguratoare pe care celalalt si-o face despre noi.
Iar fara iluziile marete pe care ni le facem intr-o relatie, fara credinta nebuna ca de data aceasta va fi diferit, fara curajul de a te deda unei iubiri ca si cum nu ai fi fost dezamagit niciodata, viata va fi intotdeauna mai putin decat ceea ce poate fi, mai seaca, mai cinica si mai saraca.

sursa
http://www.artdevivre.ro/de-ce-inseala-barbatii/

Rabdarea si perseverenta in a fi fericit

Intr-un mod aparent paradoxal, natura umana este astfel alcatuita incat isi indreapta atentia spre Sine, spre universul interior in mod special atunci cand trece prin suferinta, de orice natura ar fi ea - fizica, mentala sau emotionala. Abia atunci incepe sa-si puna intrebari, sa caute raspunsuri, pe care le gaseste mai devreme sau mai tarziu, dupa cum ii este dat fiecaruia.

Asa cum ne sfatuieste de ani buni si Maestrul Cezar Culda, primul pas pe care trebuie sa-l facem spre sanatate sau spre fericire e sa decidem, din adancul fiintei noastre, ca vrem sa fim sanatosi, ca vrem sa fim fericiti. Sa ne deschidem spre starea de sanatate, spre fericire, spre iubire, spre abundenta, spre relatii frumoase si armonioase, avand incredere ca le meritam cu totii!
Pentru ca nu putem nici macar visa sa fim sanatosi daca, de exemplu, ne tot repetam, noua si Universului intreg, ca "suntem bolnavi" sau "suferim de boala cutare" sau ca "avem nu stiu ce afectiune".
Sau, daca ne confruntam cu probleme financiare sau relationale, nu ne ajuta cu nimic repetarea la infinit a problemelor pe care le avem, spunand mereu ca "nu am bani" sau "sunt singur" sau "sunt nefericit".

Primul si cel mai important pas spre ceea ce ne dorim in viata este sa ne deschidem spre aspectul respectiv, fie ca este vorba despre sanatate, fericire, iubire, abundenta, realizare, implinire sau succes!
Ei, si tot el ne invata, pas cu pas, cum sa ne schimbam felul de a fi dinspre cel al experimentarii starii de nefericire inspre cel dorit, si anume fericirea. Sa nu mai traim starea de nefericire pentru ca "nu avem..." sau ca "nu suntem...." ceea ce ne dorim, sa nu mai incercam sa cerem, sa luam din exterior, din clipa de fata, sursa fericirii noastre, ci sa oferim clipei de fata, sa ne intrebam mereu ce putem face pentru a darui celorlalti si lumii intregi!

Intelepciunea lumii spune ca aceasta este singura cale spre a fi fericit! Cu totii stim ca, daca ne conditionam starea de fericire de orice este exterior noua - material sau emotional - Universul are grija sa ne joace o festa teribila si sa ne lipseasca de acel lucru sau, uneori, din pacate, chiar de fiinta de care ne-am atasat tot inspre binele nostru, pentru a ne ajuta sa intelegem ca nu suntem pe drumul cel bun, ca nu cautam fericirea reala, autentica acolo unde trebuie, acolo unde se afla ea de fapt. Tocmai pentru ca fericirea reala, autentica, pe care nu ne-o mai poate lua nimeni niciodata se afla in interiorul nostru, nu depinde si nu este conditionata de nimic din exterior!
Ea apare in noi atunci cand decidem sa fim fericiti, indiferent de ce se intampla in afara noastra!

Toti ne spun ca trebuie sa avem rabdare pentru ca vom mai trai episoade in care vom fi afectati de intamplari exterioare pentru simplul motiv ca mai avem karma de implinit.
Adica sa nu ne asteptam cumva ca astazi sa luam decizia de a fi fericiti, iar maine deja sa plutim falfaind din aripi ingeresti, eventual si cu halou in jurul capului :).

Vom mai trai episoade in care viata va mai da cu noi de pamant in varii domenii. Prima data, ne putem trezi nauciti trantiti pe caldaramul drumului vietii, nestiind ce ne-a lovit: trenul sau vreun OZN aparut dintr-odata in fata ochilor nostri. Si a doua oara ne putem trezi la fel de buimaciti, intrebandu-ne mirati: "si asta ce-a mai fost?" Si jocul vietii mai poate da cu noi de toti peretii pana cand, daca perseveram in dorinta noastra, ne trezim privind detasati catre un tsunami care tocmai ce ne-a ravasit putin bretonul, zambind in interiorul nostru si avand acel sentiment de deja-vu. Cu rabdare, incet-incet, vor scadea atat intensitatea cutremurelor, cat si frecventa lor... aceasta direct proportional cu starea noastra de atentie, de constienta de Sine si de forta spirituala!


Un proverb chinezesc spunea:
"Daca vrei sa fii fericit o ora, trage un pui de somn,
Daca vrei sa fii fericit o zi, mergi la pescuit,
Daca vrei sa fii fericit o luna, casatoreste-te,
Daca vrei sa fii fericit un an, mosteneste o avere,
Daca vrei sa fii fericit o viata, ajuta-i pe altii".

Ei bine, hadeti sa fim fericiti mereu!!

sursa
http://bucuriadeafi.blogspot.ro/2014/01/rabdarea-si-perseverenta-in-fi-fericit.html

40 de citate despre fericire

1. Trebuie să râzi înainte de a fi fericit, de teama că vei muri fără să fi râs vreodată.  Jean de la Bruyere
2. Fericirea cuprinde cinci parti. O parte este a lua hotarari bune; a doua este a avea simturi bune si sanatate trupeasca; a treia este reusita in ceea ce intreprinzi; a patra-i reputatia buna printre oameni si a cincea abundenta de bani si a bunurilor folositoare pentru viata. Platon
3. Noi căutăm cu toții fericirea, insa fara sa stim unde este, ca si acei betivi care isi cauta casa stiind confuz ca au una pe undeva. Voltaire
4. Nefericirea este pretutindenea, dar si fericirea de asemenea. Voltaire
5. Ferice de noi ca nu suntem prea fericiți. Voltaire
6. Secretul de a fi nefericit consta in a avea ragazul necesar pentru a-ti bate capul sa vezi daca esti fericit sau nu. Leacul consta in ocupatie, caci ocupatia inseamna preocupare; iar omul preocupat nu este nici fericit nici nefericit, ci pur si simplu viu si activ, ceea ce este mai placut decat orice fericire pana ce te-ai saturat de ea. George Bernard Shaw
7. Daca s-ar sadi casa fericirii, cea mai mare incapere ar fi sala de asteptare. Jules Renard
8. E un lucru atat de obisnuit pentru un om sa nu fie fericit si atat de important faptul ca tot ce e un bine e cumparat cu mii de necazuri, incat o treaba care se face usor devine suspecta. Jean de la Bruyere
9. Fiecare are in mâinile sale propria fericire, precum artistul are materia bruta, careia vrea sa-i dea o forma. Goethe
10. Fericirea a inghitit mai multe poezii decat a facut sa tasneasca nefericirea. Balzac
11. Rar se întâmplă ca oamenii răi să fie fericiți. Se otrăvesc cu propria lor răutate. Maurice Chevalier
12. Suma totala a nenorocirilor care inca nu ni s-au intamplat, se numeste fericire. Romulus Dianu
13. Daca vrei sa intelegi viata, asta sa-ti fie invatatura dintru inceput si temelia tuturor rationamentelor si dorintelor tale: Nu ai drept la nimic si nimeni nu-ti este dator cu nimic, nici societatea, nici natura. Daca le ceri fericirea, esti un prost; iar daca te crezi nedreptatit pentru ca nu ti-o dau, esti inca si mai prost. Hippolyte Adolphe Taine
14. Nu-ti cauta fericirea in curtea altuia, pentru ca ea se ascunde întotdeauna in casa ta. Douglas William Jerrold
15. Cea mai mare parte a fericirii sau mizeriei noastre depinde de dispoziția noastra si nu de circumstante. Martha Washington
16. Fericit este acela care poate sa renunte la sine. Naguib Mahfouz
17. Este foarte simplu sa fi fericit, dar este foarte greu sa fi simplu. Tagore
18. Fericirea rezida in cautarea ei. Jules Renard
19. Adevarata fericire ar fi sa ne amintim de prezent. Jules Renard
20. Fericirea se naste din iubire, iar iubirea se naste chiar din inima omului. Don Miguel Ruiz
21. Secretul fericirii este sa ii faci pe ceilalti sa creada ca ei sunt cauza fericirii. Al batt
22. Nu există nici fericire, nici nenorocire pe lume; există doar compararea unei stări cu cealaltă si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplită e in stare sa simta cea mai mare fericire. Alexandre Dumas
23. Alergăm după fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat; dar fericirea e aici, aproape. Quintus Horatius Flaccus
24. Fiintele umane cele mai fericite nu poseda mare lucru, ele doar există. Gitta Mallasz
25. Secretul fericirii nu este sa faci ceea ce îți place, ci să-ți placă ceea ce trebuie să faci. James Barrie
26. Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodată… dar pentru cautarea ei merita sa alergi toata viata.
27. Cand altii te cred fericit si tu crezi ca nu esti, ia-te după ei! Raymond Ruyer
28. Fericirea nu este nimic decat sanatate buna si o memorie proasta. Albert Schweitzer
29. Constitutia doar da oamenilor dreptul la fericire. Trebuie insa sa o gasesti singur. Benjamin Franklin
30. Cand o usa a fericirii se închide, o alta se deschide; dar deseori ne uitam atat de mult la usa inchisa ca nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi. Hellen Keller
31. Nu exista fericire de care sa-ti amintesti fara tristete. Octavian Paler
32. Fericirea este acea stare a conștiinței generata de realizarea propriilor valori. Ayn Rand
33. Omul fericit este acela care stapaneste si munca, si dragostea. Sigmund Freud
34. De cele mai multe ori ceea ce numim noi fericire e ceea ce nu cunoastem. Anatole France
35. Pentru noi fericirea e o eroare. Marcel Proust
36. Daca fericirea ar consta in plăcerile trupesti, am spune că boii sunt fericiți cand găsesc de mâncat năut. Heraclit din Efes
37. Fericirea este viata active. George Călinescu
38. Cand suntem fericiți suntem buni, dar nu suntem întotdeauna buni cand suntem fericiți. Oscar Wilde
39. Fericirea e un ideal al imaginatiei, iar nu al ratiunii. Immanuel Kant
40. Fericirea este cea mai mare biruință, aceea pe care o dobândim împotriva destinului ce ne este impus. Albert Camus

Misterele SFINXULUI ROMÂNESC

“În muntele cel ascuns, care va
rămânea necunoscut până la sfârşitul
timpurilor, bătrânul legii vechi privea
din gura peşterii lui lucirea nouă de
primăvară…’’

 
Se spune că ascunde mistere nebănuite şi că ar fi cel mai vechi dintre simbolurile noastre sacre. Faptul că, în fiecare an, la data de 28 noiembrie, la apus, razele soarelui construiesc o piramidă energetică în jurul lui a devenit de notorietate. “Povestea” este însă complexă.

Unii afirmă că Sfinxul nostru ar fi “polul energetic al planetei”, specialiştii precizează însă că este “o formă ciudată, care a fost săpată în roca conglomerată, printr-o acţiune a vântului care poarta numele de eroziune”…

Din rase diferite

Între 1966 -1968, arhitectul peruan Daniel Ruzo venea în România pentru a cerceta Sfinxul - denumire cu care nu era de acord, pe care îl văzuse pe o carte poştală. De altfel, primise mai multe lamuriri de la un coleg român. „Am cercetat munţii din cinci continente”, scria el, „dar în Carpaţi am gasit monumente unice dovedind că în aceste locuri a existat o civilizaţie măreaţă, constituind centrul celei mai vechi civilizaţii cunoscute astăzi”.

Ruzo constata că Sfinxul seamănă cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat într-o stancă de pe platoul Marcahuasi din Peru. Ansamblu denumit de el Monumentul Omenirii… Peruanul a ajuns la concluzia că de fapt, nici Sfinxul nu reprezintă doar un singur chip, fiind înconjurat de alte chipuri umane, din rase diferite, precum şi capul unui câine. Iar acel câine are rolul de păzitor al unei comori şi că „trebuie să existe şi o Peşteră a Tezaurului“ în apropiere.

Mesaje în piatră

Cine este acest peruan căruia îi aparţine uimitoarea teorie? Profesorul Daniel Ruzo (1900-1991) – doctor, arhitect, filosof este cel care s-a străduit să descifreze mesajele încifrate în piatră ale civilizaţiei de dinainte de Potop. Totul a pornit când prietenul său Enrique Dammert i-a arătat o fotografie a unei stânci cu chip de om de pe Platoul Marcahuasi, din Peru, aflat la o altitudine de 3.600 de metri şi acest lucru se petrecea în 1952. Astfel a început o pasiune de o viaţă. Ruzo şi-a petrecut 9 ani în Anzi, cartografiind o parte a “geografiei sacre”. „Capul unui Inca”, prima sculptură cercetată de Ruzo, înfăţişeaza 14 tipuri umane, de aceea a şi denumit-o „ Monumentul umanităţii”. Platoul peruan este străbatut de vaste galerii şi tuneluri, care alcătuiesc o misterioasă reţea cu funcţionalitate religioasă.

Daniel Ruzo avea să descopere ruinele unui oraş preistoric fortificat, care se desfăşura pe o suprafaţă de peste 2 kilometri pătraţi şi care cuprindea, în cele patru puncte cardinale, vârfuri sculptate şi altare. Iar toate puteau fi observate în anumite condiţii de luminozitate, care ţin de solstiţii. În urma descoperirilor publicate în lucrarea sa „Pe urmele Zeilor Soarelui”, Ruzo a pornit o serie de cercetări în toate colţurile lumii. Mulţi au contestat teoria lui, susţinând că sculpturile megalitice în stânci sunt rezultatul intemperiilor.

Departamentul secret

Conform teoriei cercetătoarei Cristina Panculescu, care a efectuat un amplu studiu asupra masivului Bucegi – studiu despre care se spune că a ajuns la un moment dat “pe biroul” Elenei Ceauşescu, în Bucegi, în apropierea Vârfului Omu, se află un centru energetic. „Chemaţi de Sfinx, dacii ştiau a se face nemuritori“, concluziona studiul, finalizat în 1988 şi înaintat către C.C. al P.C.R. Cercetătoarea demonstra, printre altele, că acest “Centru” reprezintă o poartă de ieşire din universul terestru, cu o activitate energetică masurabilă, care se manifestă ciclic. Şi constata că din 1986, intensitatea centrului s-a amplificat.

Se spune că însuşi Ceauşescu era interesat de “povestea” Sfinxului. Daniel Ruzo i-a îndemnat pe cercetătorii români, care l-au însoţit în peregrinările sale prin Bucegi, să cartografieze anumite “zone”.

Se pare că unii dintre cei care l-au însoţit pe Ruzo în România erau “cercetători” ai Securităţii, trimişi să vadă ce face „nebunul” şi să întocmească rapoarte pentru Cabinetul 2, respectiv Elena Ceauşescu. În plus, Nicolae Ceauşescu ar fi înfiinţat o unitate pentru studierea fenomenelor paranormale. Cartea „Viitor cu cap de mort“ (2008), de Radu Cinamar face referire la descoperiri ale Departamentului Zero (cu “însărcinări speciale”) al Securităţii, care ar fi fost înfiinţat în 1968, din ordinul lui Ceauşescu, “pentru descoperirea, educarea şi dezvoltarea unor subiecţi umani care aveau capacităţi neobişnuite”, după exemplul SUA, URSS şi China.

Capul Magnificului

Revenind la Cristina Panculescu, cartea "Taina Kogaiononului - Muntele Sacru al dacilor" (2008) prezintă concluziile şi argumentele rezultate în urma unei munci de cercetare întreprinsă pe parcursul a patru ani în Bucegi. “Cercetare bazată pe studii de mitologie comparată, istorie veche, folclor şi artă veche românească, istoria religiilor,hermeneutică şi ştiinţe tradiţionale în general”, după cum sună prezentarea cărţii. Geograful și istoricul Strabon (63 î.Ch. - 19 d.Ch.) vorbea despre muntele Kogaion: „Tot aşa şi acest munte a fost recunoscut drept sacru si astfel îl numeau geţii; numele lui, Kogaion, era la fel cu numele râului care curgea alături”. Kog-a-ion înseamnă „Capul Magnificului”, fiind şi denumirea getică a Bucegilor, unde se afla marele cap sculptat, cunoscut sub numele de „Sfinxul Românesc”.

În studiul „Dacia Hiperboreana“, publicat la Paris în 1936 şi republicat în Franţa şi Italia în anii ’80, Vasile Lovinescu afirma că „muntele Om este traversat de o grotă imensă, care este una dintre cele mai mari din lume, în sensul că nu i s-a dat de capăt, fiind exploatată doar pe vreo 20 de kilometri“.

“Din punct de vedere istoric şi chiar mistic, Sfinxul este reprezentarea unei divinităţi supreme din timpuri pelasge. Aspectul său omenesc este asociat cu o expresie de suveranitate şi putere, acest lucru fiind evidenţiat prin faţa proporţionată, buze severe şi bărbia voluntară. Pelasgii au fost anteriori grecilor, triburile lor au fost răspândite mai ales în zona Marii Egee”, conform rogrup.net.

N. Densuşianu menţionează că „după ideile astronomice şi geografice ale Antichităţii clasice, Polul Nordic, în jurul căruia se învârtea Universul, atingea Pământul lângă Dunăre, pe teritoriul geţilor, în particular pe Munţii Rhipaei (Carpaţii Meridionali). Conform aceloraşi idei, osia sau axa în jurul căreia se învârtea Cerul, trecea prin centrul Pământului, deci şi Universul şi Terra aveau o axă comună – Axis Mundi sau Axa Lumii. Cei care susţin că leagănul omenirii se află în spaţiul carpato-danubiano-pontic, localizează axa respectivă pe muntele sfânt al dacilor, Kogaion.

Epilog

Mulţi istorici merg până la afirmaţia că Sfinxul de la Gizeh, Egipt, este o copie a celui de pe platforma Bucegilor. Acest lucru se bazează pe asemănări care sunt mai mult sau mai puţin întâmplătoare, cum ar fi faptul că Sfinxul din Bucegi are aceeaşi înălţime cu cel egiptean, de la Gizeh.

În 1933, celebrul medium de origine americană Edgar Cayce („The Mysteries of Atlantis Revisited”) avea o viziune în ceea ce priveşte "Marele Sfinx" de pe platoul de la Gizeh. Potrivit lui, în apropierea Sfinxului, se găsea o “cameră” care găzduia o arhivă secretă, cu întreaga istorie a omenirii: “În ţara Egiptului, într-un loc în care se intră de la laba dreapta a Sfinxului se găseşte camera arhivelor umanităţii. Aceste arhive sunt de la începutul momentul în care spiritul a luat formă şi a început să coboare pe acest pământ. Acestea includ istoria tuturor naţiunilor de pe pământ, povestea distrugerii finale a Atlantidei, şi istoria construcţiei piramidei de iniţiere, cu nume de persoane, locuri, cu datele şi orele când aceste arhive vor fi deschise din nou” …

La mult timp după ce Ruzo a studiat Monumentul Omenirii, cercetători peruani, dotaţi cu aparatură modernă, au identificat pe Platoul Marcahuasi 22 de vortexuri energetice pe care le-au numit „cruzes”, „cruci”, formate din trei tipuri diferite de energie…

În 1999, cercetătorul Vasile Rudan efectua un studiu asupra unei zone din Bucegi şi observa accidental că pe o pantă cu o suprafaţă de un kilometru pătrat, în preajma Vârfului Doamnei, organismul se încarcă energetic, toate funcţiile fiind revigorate. Măsuratorile indicau “o anomalie magnetică atipică”, iar cercetatorii au denumit zona “Gura de Rai”, conform unei legende populare , care spune că „la îngemănarea Cerului cu Pământul viaţa trece prin moarte şi moartea devine viaţă”…

„Nu poţi cere cititorului nici să te creadă pe cuvânt, nici să te verifice într-un domeniu în care el nu e competent. Îi poţi cere însă efortul minim de a lua în consideraţie argumentarea pe care o aduci, de a urmări, adică, validitatea judecăţii tale. Nu e nevoie să fii un «specialist» în culturile arctice ca să judeci concluziile unei cărţi despre Laponi, căci aceste concluzii sunt derivate dintr-un anumit număr de documente, pe care autorul ţi le pune sub ochi, şi judecata pe care el o face o poţi verifica şi singur.
Evident, autorul îţi poate cita anumite documente care convin tezei sale şi poate trece cu vederea altele, care îl infirmă. Nu ţi se cere, însă, când nu eşti competent, să-ţi dai părerea asupra problemei generale, ci numai să gândeşti asupra soluţiei autorului a cărui carte ai citit-o. Este lesne pentru un om cu mintea bine organizată să judece metoda şi stringenţa de care dă dovadă un autor, chiar dacă acesta scrie asupra unui subiect nefamiliar. ..”

 „Dacii sau geţii nemuritori şi ţara lor erau ermetici pentru antici. Grecii se apropiaseră de

ei numai pe ţărmurile Mării Pontice, fără să se aventureze mult în interior. Romanii îi cunoşteau doar pe războinicii daci. Dunărea le inspira teamă. Era un Limex Hiperboreum, de unde începeau pământurile care dormitau sub leneşele stele ale Polului getic”
Orice contact cu aceste locuri devenea subiect pentru literaţii vremii. Astfel, poetul latin Marţial, contemporan împăratului Domiţian, într-una din epigramele sale, se adresează prietenului său, soldatul Marcellinus, care se întorsese de curând din Dacia, cu cuvintele: „Abia răbdaseşi, Marcelline, cele şapte stele de la miazănoapte şi constelaţiile leneşe ale polului getic; iată acum cât de aproape va să vezi cu ochii steiurile lui Prometeu şi legenda muntelui”.
Legenda Kogaiononului, muntele ascuns al strămoşilor noştri, Kogaiononul care dintotdeauna a avut ca ţintă şi scop suprem OMUL, omul cu majuscule.

MIRCEA ELIADE, 1937
Cosmologie şi Alchimie Babiloniană,
Ed. Moldova, Iaşi, 1991, pag.4-5

Citiţi mai mult: Se află la noi polul ENERGETIC al planetei? Misterele SFINXULUI ROMÂNESC. Teoria UIMITOARE a unui peruan. Înfiinţase Ceauşescu o “echipă” de cercetare a fenomenelor PARANORMALE? - Panorama > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/se-afla-la-noi-polul-energetic-al-planetei-misterele-sfinxului-romanesc-teoria-uimitoare-1070549.html#ixzz2mu7LW68d

EVZ.ro