Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

Iubirea și Adevărul nu pot fi descoperite prin cărți, biserici sau temple. Acestea vin în ființa prin cunoașterea de sine. Cunoașterea de sine este un proces anevoios dar nu dificil; el devine dificil doar atunci când încercam să ajungem la un anume rezultat. Dar a fi doar conștienți în fiecare moment, clipă de clipă de propriile noastre gânduri și sentimente, de toate acțiunile noastre fără nici un fel de condamnare sau justificare, aduce libertatea, eliberarea în care există această fericire a adevărului.

marți, 30 iunie 2015

Reguli de bază în educația tibetană, valabile pentru oricare copil

Tradițiile poporului tibetan ascund cele mai bune reguli de educație din cele mai vechi timpuri.

Dacă sunt respectate, învățăturile care se transmit de la o generație la alta, pot face minuni în dezvoltarea armonioasă a unui copil.


Una dintre cele mai importante reguli ale educației tibetane este lipsa pedeapsei fizice şi cea a umilinţei psihice. Tibetanii consideră că singurul motiv pentru care unii părinţi își bat copiii este faptul că micuții nu pot riposta.

Iată cele patru reguli esențiale ale educației tibetane, așa cum sunt prezentate pe unica.md:

Prima perioadă până la 5 ani. Copilul ar trebui să fie tratat “ca un prinţ”.

Nu trebuie să-i interzici nimic, doar să încerci să-i distragi atenţia. Dacă el face un lucru periculos, foloseşte tactica mimicii supărate şi speriate. Copilul va înţelege perfect acest limbaj. În această perioadă de dezvoltare, micuţul este curios, interesat de lumea înconjurătoare. El nu este capabil să aibă un lanţ logic al faptelor sale. De exemplu, dacă copilul a spart un vas scump, el nu ştie câţi bani ai cheltuit tu pentru al procura şi nici cât ai muncit pentru a avea aceşti bani. Astfel, pedeapsa pentru obiectul spart o va percepe ca pe o demonstraţie de forţă. În acest fel nu îl vei învăţa să nu mai spargă farfuriile, ci să se supună celui care este mai puternic. Crezi că asta îţi doreşti?

A doua perioadă de la 5 până la 10 ani. Copilul trebuie tratat „ca un sclav”.

Pune-i în faţă sarcini şi cere-i să fie executate. Poţi să-l pedepseşti pentru neascultare (dar nu fizic). În această perioadă se dezvoltă intelectul la copil.
El trebuie să anticipeze reacţiile oamenilor la acţiunile sale, să manifeste o atitudine pozitivă faţă de propria persoană şi să evite manifestările negative. Nu-ţi fie frică să-i dezvolţi cunoştinţele, pentru că e momentul oportun să înveţe cât mai mult.

A treia perioadă de la 10 ani la 15 ani. Cum să te comporţi cu el? De la egal la egal.

Nu pe picior de egalitate, pentru că oricum părinţii au o experienţă de viaţă mai mare şi cunoştinţe mai multe.
Consultă-te cu el de fiecare dată când apar probleme importante şi dezvoltă-i simţul independenţei. Impune-i tactic punctul tău de vedere prin discuţii, sfaturi şi consiliere. Dacă nu îţi place ceva, atunci avertizează-l de consecinţele negative care pot apărea, evitând interdicţia fără explicaţii. Pentru că în această perioadă se dezvoltă gândirea independentă faţă de lucruri şi fapte.


Ultima etapă de la 15 ani. Tratează-l cu respect.

Să educi copilul la această vârstă este prea târziu, nu-ţi rămâne decât să culegi roadele muncii tale.

Care sunt consecinţele nerespectării acestor reguli?

Atunci când copilul este inhibat până la cinci ani, îi poţi suprima interesul de viaţă, vitalitatea şi inteligenţa. Îl vei învăţa să se supună manifestărilor brutale. Astfel, va deveni o jertfă pentru mulţi alţi ticăloşi.


Dacă vei continua cu drăgălăşeniile şi după cinci ani, va creşte un infantil, inapt să înţeleagă rostul muncii şi să cunoască trăirile sufleteşti.

Dacă îl vei trata ca pe un micuţ şi după 10 ani, atunci el va creşte nesigur pe sine. Va deveni dependent de oamenii din jur, de prietenii mai independenţi, care pot avea şi influenţe negative asupra sa.

Dacă nu respecţi copilul după 15 ani, atunci el nu te va ierta şi va pleca cu prima ocazie de lângă tine, pentru totdeauna.

http://unica.md/mama-si-copilul/dezvoltarea-copilului/reguli-de-baza-in-educatia-tibetana-valabile-pentru-oricare-copil/

duminică, 28 iunie 2015

AMETIST - CUART VIOLET

AMETIST este piatra zodiilor Peştelui, Berbecului a Săgetătorului şi al Fecioarei. 


Ametistele sunt pietre cu un splendid colorit violet. 
Sunt folosite adesea in spiritism, deoarece energia lor linistitoare exalta intuitia. Romanii credeau ca ametistele au aparut datorita lui Bacchus, zeul vinului, fara voia acestuia. 

Potrivit legendei, un muritor l-a jignit pe zeu, iar acesta a creat o haita de tigri pentru a-l distruge pe urmatorul nefericit care s-ar fi nimerit sa-i iasa in cale. Din pacate, a fost vorba despre o frumoasa fecioara, pe nume Ametist. Diana, zeita Lunii, care statea de veghe, a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a o proteja pe Ametist: a transformat-o intr-o statuie din cristal pur de cuart, pe care ghearele tigrilor nu-l puteau zgaria. Cand Bacchus a vazut cat de frumoasa fusese Ametist, si-a regretat izbucnirea nechibzuita de manie. A varsat lacrimi amare de vin rosu intunecat, care au cazut pe cristal, iar aceasta a devenit violet. De atunci, ametistul a fost asociat cu abstinenta. In vechime, cei care beau vin din cupe de ametist credeau ca nu se vor imbata, datorita cristalului. Chiar si in prezent, unii considera ca ametistul poate fi util in combaterea alcoolismului si a oricarui tip de dependenta .De fapt,in limba greacă amethystos inseamna „contra beției”, numele acesta se datorează credinței că persoana care poartă un ametist este cruțat de beție la consumarea vinului.

Incepand cu faraonii egipteni si pana la familia regala britanica, monarhii au indragit intotdeauna ametistele purtand bijuterii cu ametist, datorita faptului ca violetul a fost considerat intotdeauna o culoare regeasca. Leonardo da Vinci considera ca ametistul alunga gandurile rele si sporeste inteligenta oamenilor. In Evul Mediu, conducatorii Bisericii Catolice credeau ca ametistul nu numai ca ii apara de vicii, dar ii si ajuta pe preoti sa respecte juramantul de castitate. In cele din urma, ametistul a ajuns sa fie considerat piatra episcopala; in prezent, multi episcopi poarta inele cu ametist. In Tibet, budistii il socotesc o piatra sacra, poarta medalioane din ametist si isi fac adesea matanii din cristale de ametist.

Ametistele sunt relativ răspândite în natură, ele au fost folosite din cele mai îndepărtate timpuri drept podoabe și în scopuri ritualice. Cel mai vechi ametist gravat din câte au fost descoperite în urma săpăturilor arheologice, a fost găsit în mormintele regale din Micene, în urma săpăturilor efectuate de Heirich Schliemann, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Frumoasa gemă violetă, datând din mileniul al II-lea î.Hr., este gravată în intalie, adică în adâncime. Sculptura reprezintă o căprioară ce-și privește, cu capul întors, puiul care suge. Pe teritoriul Greciei și în Asia Mică s-au descoperit cupe de ametist, datând din mileniul I î.Hr.

Mineralul are frecvent o culoare violetă, de nuanțe diferite până la variante de culoare roz. Culoarea este distribuită neuniform în masa mineralului, astfel apar dungi de nuanțe mai închise. Factori determinanți ai culorii sunt realizate prin prezența ionilor de Fe4+ așezați în structura atomică a rețelei tetraedrice. Culoarea ametistului s-ar datora prin înlocuirea unor atomi de siliciu cu atomi de fier, aceasta fiind o teorie controversată. Ametiste se pot transforma prin supunere la radiație în cristale incolore. Un efect asemănător de schimbare a culorii se realizează prin expunerea la soare, sau la căldură un timp mai îndelungat mineralului.



Ametistul mai este cunoscut si cu numele de CUART VIOLET, AMETIST CHEVRON
* Varietate violet de cuart, prezentand uneori striatiuni ondulate sau concentrice, de culoare violet cu insertii transparente sau albe
* Tara de provenienta a cristalului: BRAZILIA
* Numele provine din grecescul "amethystus" care are la baza cuvantul `methy` = vin
* Compozitie chimica: Dioxid de Siliciu cu insertii de Mangan si Fier (SiO2 + Mn,Fe). 
* Duritate: 7 (din 10)
* Aspect sticlos, lucios, transparent spre translucid
* Culori: violet, mov, lila, ori dintr-o singura culoare, perfect transparent, ori cu dungi albe, dispuse in forma de V, (Ametistul Chevron) sau cu pete galbene (Ametrin). Culoarea violet este data de impuritatile de cupru si mangan. Cea mai buna calitate o are ametistul complet transparent. Culoarea devine mai fada in lumina solara intensa. 


PIATRA RECOMANDATA PENTRU:
ZODIILE: este recomandat tuturor zodiilor
TALISMANUL NOROCOS AL: zodiei Pestilor
LUNA DE NASTERE: Ianuarie, Februarie, Decembrie
ELEMENT ASOCIAT: apa 
PLANETE ASOCIATE: Neptun, Jupiter
CHAKRE ASOCIATE: 6, 7
LITERA ASOCIATA: A. Recomandat celor cu nume care incep cu aceasta litera sau care contin cat mai multe litere in aceeasi ordine: AMAlia, AMElia
NUMERE ASOCIATE: 7. Recomandat celor care au acest numar ca drum al vietii, numar de expresie, zi de nastere 7, 16, 25.
VARSTA ASOCIATA: 34. Recomandat a se purta la aceasta varsta sau a se oferi cadou la aceasta varsta.
PROFESIUNI ASOCIATE: piatra recomandata care profeseaza ca manageri, oameni de afaceri, experti in domenii financiare, operatori pe calculator, informaticieni, slujitori ai bisericii, studenti si elevi, oameni de stiinta, matematicieni, preoti, poeti, scriitori, fotografi, functionari, activitati  umanitare sau caritabile, creatori de moda, turism, show business, relatii cu publicul, clarvazatori, astrologi, bio-energeticieni, psihologi, alte activitati spirituale.
INGERI SI ARHANGHELI: Piatra ARHANGHELULUI JEREMIAL - ingerul care raspunde la rugaciuni, al schimbarilor, al puterii de a ne reviziui viata, al capacitatii de a ne elibera de ceea ce nu mai merge bine in viata noastra, ne ajuta sa ne trecem viata in revista pentru a face schimbarile cele mai potrivite.

DESPRE CULOAREA DOMINANTA: Guvernate de Jupiter si Neptun, cristalele violet deschid poarta spre lumea spirituala, spre divinitate si latura ascunsa din om, ce asteapta sa fie explorata. Scot la iveala talentele latente, calitatile psihice din om, harurile de clarviziune sau vindecare, capacitatea de daruire si forta de sacrificiu. Sunt pentru spirite elevate sau pentru cele ce tind sa evolueze mai sus decat limitele lumii in care traiesc, pentru cei care stiu ca exista si altceva dincolo de concretetea lumii in care traiesc. Sunt pentru cei care vor sa se dedice unui ideal de credinta, pentru contactul cu divinitatea si universul, pentru accesul la domenii neexplorate: religie, psihologie, parapsihologie, clarviziune, astrologie. Au calitati vindecatoare pentru trup, suflet si spirit. Protejeaza impotriva energiilor negative, a atacurilor psihice, a magiei si gandurilor malefice, aducand mereu lumina divina asupra purtatorului. Mesajul lor: fii sensibil, asculta-ti intuitia, deschide-te spre spiritualitate, exploreaza, viseaza!

ISTORIE SI LEGENDA
* Se spunea ca daca se bea dintr-o cupa de ametist, se putea preveni intoxicarea si vindeca betia 
* Grecii credeau ca aceasta piatra aduce dragoste si fericire si protejeaza impotriva oricarui tip de intoxicatie

EFECTELE AMETISTULUI ASUPRA PURTATORULUI

ESTE O PIATRA A:
* Spiritualitatii
* Succesului in afaceri

PROTEJEAZA:
* Impotriva gandurilor negative de orice intensitate
* Impotriva magiei negre, blestemelor, vrajilor, deochiului, atacurilor psihice, spiritelor rele
* Impotriva oricaror pericole si incidente negative
* Impotriva tradarii si deceptiilor
* Foarte puternic rol protector pentru cei care nu se simt in siguranta sau pentru cei care se tem de accidente sau pericole. Se spune ca daca un rau voitor face ceva impotriva prtatorului acestei pietre, ametistul isi schimba culoarea si avertizeaza asupra pericolului.

AMPLIFICA, STIMULEAZA, SPRIJINA, FACILITEAZA:
* Capacitatile intelectuale si spirituale ale omului
* Calitatile psihice, intuitia,
Curajul, capacitatile extrasenzoriale, increderea de sine, respectul pentru propria persoana, concentrarea, capacitatea de munca sustinuta
* Farmecul personal
* Sentimentul de multumire, bunul simt

ADUCE, CONFERA, INSPIRA:
* Putere, stabilitate, rezistenta, buna judecata
* Pace interioara, calm
* Dragoste, fericire, prietenie
* Idei noi, o directie in momente de deruta
* Stabilitate financiara
* Succes, prestigiu si recunoastere

REDUCE, SCADE, OPRESTE, INHIBA:
* Furia, nerabdarea, cosmarurile, stressul, agitatia, depresia, tristetea, disperarea, lipsa de comunicare, viciul, dependenta

AJUTA LA:
* Canalizarea energiilor in sens constructiv
* Renuntarea la vicii si temperarea obsesiilor sau dependentelor. Ajuta dependentii de tutun, mancare, alcool, droguri, sex sa renunte la acestea, daca este programat special pentru acest scop si daca este decizia personala!
* Realizare profesionala, succes in cariera
* Obtinerea suprematiei in fata sexului opus

CRISTAL BUN PENTRU:
* Meditatie, rugaciune, post
* Regresii in vietile anterioare
* Terapii psihologice

ALTE CALITATI:
* Purifica, linisteste
* Transforma energiile inferioare in energii superioare, transforma energia negativa in energie pozitiva
* Are efect de calmare sau detensionare in perioade de durere
* Echilibreaza karma
* Pune in legatura cu divinitatea si latura spirituala a fiecaruia, trebuie purtat mai ales de credinciosi sau cei care doresc sa-si amplifice credinta religioasa si divina
* Ajuta la atingerea unor niveluri inalte de spiritualitate, la iluminarea spirituala, la intelegerea etapelor de transformare in viata omului, precum moartea sau nasterea, pierderea cuiva drag
* Asezat sub perna, ajuta in caz de insomnie
* Face distinctia intre realitate si iluzie

EFECTE ASUPRA SANATATII:
* Daca este purtat frecvent sau permanent, ajuta la vindecare si protejeaza sanatatea
* Absoarbe durerea in piatra
* Benefic in caz de insomnie, dureri de cap
* Benefic pentru ochi, par, stomac, sistemul nervos central, sistemul digestiv, sistemul endocrin
* Echilibreaza glicemia, bun in caz de diabet
* Echilibreaza comportamentele deplasate: cleptomanie, alcoolism, dependente periculoase, vicii. 
* Are efect sedativ, confera un somn linistit (se spune ca are calitatea de a reduce sforaitul).
Bun in caz de convulsii, nevralgii, dureri de cap, alergii, acnee, migrene, dureri de spate, mahmureala, probleme ginecologice
* Ajuta la regenerarea tesuturilor
* Apa in care a fost tinut un ametist curat (dupa procedura de purificare) are efecte benefice pentru sanatate. La fel apa poate fi folosita si pentru plante
* Plasat peste ochi este bun pentru relaxarea ochilor sau pentru ameliorarea tulburarilor de vedere
* Varietate violet de cuart, prezentand uneori striatiuni ondulate sau concentrice, de culoare violet cu insertii transparente sau albe
* Tara de provenienta a cristalului: BRAZILIA
* Numele provine din grecescul "amethystus" care are la baza cuvantul `methy` = vin
* Compozitie chimica: Dioxid de Siliciu cu insertii de Mangan si Fier (SiO2 + Mn,Fe).
* Duritate: 7 (din 10)
* Aspect sticlos, lucios, transparent spre translucid
* Culori: violet, mov, lila, ori dintr-o singura culoare, perfect transparent, ori cu dungi albe, dispuse in forma de V, (Ametistul Chevron) sau cu pete galbene (Ametrin). Culoarea violet este data de impuritatile de cupru si mangan. Cea mai buna calitate o are ametistul complet transparent. Culoarea devine mai fada in lumina solara intensa.

PIATRA RECOMANDATA PENTRU:
ZODIILE: este recomandat tuturor zodiilor
TALISMANUL NOROCOS AL: zodiei Pestilor
LUNA DE NASTERE: Ianuarie, Februarie, Decembrie
ELEMENT ASOCIAT: apa
PLANETE ASOCIATE: Neptun, Jupiter
CHAKRE ASOCIATE: 6, 7
LITERA ASOCIATA: A. Recomandat celor cu nume care incep cu aceasta litera sau care contin cat mai multe litere in aceeasi ordine: AMAlia, AMElia
NUMERE ASOCIATE: 7. Recomandat celor care au acest numar ca drum al vietii, numar de expresie, zi de nastere 7, 16, 25.
VARSTA ASOCIATA: 34. Recomandat a se purta la aceasta varsta sau a se oferi cadou la aceasta varsta.
PROFESIUNI ASOCIATE: piatra recomandata care profeseaza ca manageri, oameni de afaceri, experti in domenii financiare, operatori pe calculator, informaticieni, slujitori ai bisericii, studenti si elevi, oameni de stiinta, matematicieni, preoti, poeti, scriitori, fotografi, functionari, activitati umanitare sau caritabile, creatori de moda, turism, show business, relatii cu publicul, clarvazatori, astrologi, bio-energeticieni, psihologi, alte activitati spirituale.
INGERI SI ARHANGHELI: Piatra ARHANGHELULUI JEREMIAL - ingerul care raspunde la rugaciuni, al schimbarilor, al puterii de a ne reviziui viata, al capacitatii de a ne elibera de ceea ce nu mai merge bine in viata noastra, ne ajuta sa ne trecem viata in revista pentru a face schimbarile cele mai potrivite.
DESPRE CULOAREA DOMINANTA: Guvernate de Jupiter si Neptun, cristalele violet deschid poarta spre lumea spirituala, spre divinitate si latura ascunsa din om, ce asteapta sa fie explorata. Scot la iveala talentele latente, calitatile psihice din om, harurile de clarviziune sau vindecare, capacitatea de daruire si forta de sacrificiu. Sunt pentru spirite elevate sau pentru cele ce tind sa evolueze mai sus decat limitele lumii in care traiesc, pentru cei care stiu ca exista si altceva dincolo de concretetea lumii in care traiesc. Sunt pentru cei care vor sa se dedice unui ideal de credinta, pentru contactul cu divinitatea si universul, pentru accesul la domenii neexplorate: religie, psihologie, parapsihologie, clarviziune, astrologie. Au calitati vindecatoare pentru trup, suflet si spirit. Protejeaza impotriva energiilor negative, a atacurilor psihice, a magiei si gandurilor malefice, aducand mereu lumina divina asupra purtatorului. Mesajul lor: fii sensibil, asculta-ti intuitia, deschide-te spre spiritualitate, exploreaza, viseaza!
ISTORIE SI LEGENDA
* Se spunea ca daca se bea dintr-o cupa de ametist, se putea preveni intoxicarea si vindeca betia
* Grecii credeau ca aceasta piatra aduce dragoste si fericire si protejeaza impotriva oricarui tip de intoxicatie

EFECTELE AMETISTULUI ASUPRA PURTATORULUI

ESTE O PIATRA A:
* Spiritualitatii
* Succesului in afaceri

PROTEJEAZA:
* Impotriva gandurilor negative de orice intensitate
* Impotriva magiei negre, blestemelor, vrajilor, deochiului, atacurilor psihice, spiritelor rele
* Impotriva oricaror pericole si incidente negative
* Impotriva tradarii si deceptiilor
* Foarte puternic rol protector pentru cei care nu se simt in siguranta sau pentru cei care se tem de accidente sau pericole. Se spune ca daca un rau voitor face ceva impotriva prtatorului acestei pietre, ametistul isi schimba culoarea si avertizeaza asupra pericolului.
AMPLIFICA, STIMULEAZA, SPRIJINA, FACILITEAZA:
* Capacitatile intelectuale si spirituale ale omului
* Calitatile psihice, intuitia,
Curajul, capacitatile extrasenzoriale, increderea de sine, respectul pentru propria persoana, concentrarea, capacitatea de munca sustinuta
* Farmecul personal
* Sentimentul de multumire, bunul simt

ADUCE, CONFERA, INSPIRA:
* Putere, stabilitate, rezistenta, buna judecata
* Pace interioara, calm
* Dragoste, fericire, prietenie
* Idei noi, o directie in momente de deruta
* Stabilitate financiara
* Succes, prestigiu si recunoastere

REDUCE, SCADE, OPRESTE, INHIBA:
* Furia, nerabdarea, cosmarurile, stressul, agitatia, depresia, tristetea, disperarea, lipsa de comunicare, viciul, dependenta
AJUTA LA:
* Canalizarea energiilor in sens constructiv
* Renuntarea la vicii si temperarea obsesiilor sau dependentelor. Ajuta dependentii de tutun, mancare, alcool, droguri, sex sa renunte la acestea, daca este programat special pentru acest scop si daca este decizia personala!
* Realizare profesionala, succes in cariera
* Obtinerea suprematiei in fata sexului opus

CRISTAL BUN PENTRU:
* Meditatie, rugaciune, post
* Regresii in vietile anterioare
* Terapii psihologice

ALTE CALITATI:
* Purifica, linisteste
* Transforma energiile inferioare in energii superioare, transforma energia negativa in energie pozitiva
* Are efect de calmare sau detensionare in perioade de durere
* Echilibreaza karma
* Pune in legatura cu divinitatea si latura spirituala a fiecaruia, trebuie purtat mai ales de credinciosi sau cei care doresc sa-si amplifice credinta religioasa si divina
* Ajuta la atingerea unor niveluri inalte de spiritualitate, la iluminarea spirituala, la intelegerea etapelor de transformare in viata omului, precum moartea sau nasterea, pierderea cuiva drag
* Asezat sub perna, ajuta in caz de insomnie
* Face distinctia intre realitate si iluzie

EFECTE ASUPRA SANATATII:
* Daca este purtat frecvent sau permanent, ajuta la vindecare si protejeaza sanatatea
* Absoarbe durerea in piatra
* Benefic in caz de insomnie, dureri de cap
* Benefic pentru ochi, par, stomac, sistemul nervos central, sistemul digestiv, sistemul endocrin
* Echilibreaza glicemia, bun in caz de diabet
* Echilibreaza comportamentele deplasate: cleptomanie, alcoolism, dependente periculoase, vicii.
* Are efect sedativ, confera un somn linistit (se spune ca are calitatea de a reduce sforaitul).
Bun in caz de convulsii, nevralgii, dureri de cap, alergii, acnee, migrene, dureri de spate, mahmureala, probleme ginecologice
* Ajuta la regenerarea tesuturilor
* Apa in care a fost tinut un ametist curat (dupa procedura de purificare) are efecte benefice pentru sanatate. La fel apa poate fi folosita si pentru plante
* Plasat peste ochi este bun pentru relaxarea ochilor sau pentru ameliorarea tulburarilor de vedere


Proprietati
Este o piatra a spiritualitatii si a succesului in afaceri.
Protejeaza impotriva gandurilor negative, impotriva magiei negre, impotriva gandurilor malefice, blestemelor, atacurilor psihice, pericolelor, spiritelor rele, impotriva tradarii si deceptiilor. Foarte puternic rol protector pentru cei care nu se simt in siguranta sau pentru cei care se tem de accidente sau pericole. (Se spune ca daca un rau voitor face ceva impotriva purtatorului acestei pietre, ametistul isi schimba culoarea si avertizeaza asupra pericolului).
Stimuleaza si amplifica capacitatile intelectuale si spirituale ale omului, calitatile psihice, curajul, deschiderea spirituala, sentimentul de multumire, intuitia, bunul simt, capacitatile extrasenzoriale, increderea de sine, respectul pentru propria persoana, farmecul personal, concentrarea, munca sustinuta, capacitatile spirituale.
Confera si aduce putere, stabilitate, rezistenta, pace, buna judecata, pace interioara, vise, calm, dragoste, fericire, prietenie, protectie, idei noi, o directie in momente de deruta, stabilitate financiara, prestigiu si recunoastere.
Reduce furia, nerabdarea, cosmarurile, stressul, agitatia, depresia, tristetea, disperarea, lipsa de comunicare.
Ajuta la canalizarea energiilor, la renuntarea la vicii, la temperarea obsesiilor sau dependentelor (ajuta dependentii de tutun, mancare, alcool, sex sa renunte la acestea, daca este programat special pentru acest scop), la realizare profesionala, succes in cariera, la obtinerea unei suprematii in fata sexului opus.
Bun pentru meditatie, rugaciune, post si pentru regresii in vietile anterioare.

Alte calitati: purifica, linisteste, transforma energiile inferioare in energii superioare, transforma energia negativa in energie pozitiva, are efect de calmare sau detensionare in perioade de durere, echilibreaza karma, pune in legatura cu divinitatea si latura spirituala a fiecaruia, trebuie purtat mai ales de credinciosi sau cei care doresc sa-si amplifice credinta religioasa si divina, la atingerea unor niveluri inalte de spiritualitate, la iluminarea spirituala, la intelegerea etapelor de transformare in viata omului, precum moartea sau nasterea, pierderea cuiva drag; asezat sub perna, ajuta in caz de insomnie. Face distinctia intre realitate si iluzie.

surse 
http://kristale.ro/index.php?p=produse_cristale&cristal=AMETIST
http://acvaria.com/ametist.php?p=cristale
http://energiacristalelor.ro/ametist--amethyst-.html

marți, 23 iunie 2015

IUBIREA începe cu mine

Lecția mea despre iubire!

Ce ar mai putea fi spus nou și autentic despre iubire?

Propria ta lecție de iubire.

Toate lucrurile se învață și au nevoie de timp să se matureze.
Toate au vremea lor, cum spunea Eclesiastul, dar e important să știm ce avem de făcut când vine vremea iubirii.
Am văzut și simțit iubirea în fel și chip până acum și am învățat că:

IUBIREA începe cu mine

Cea mai importantă lecție a fost să înțeleg că iubirea adevărată începe cu mine.
Nu pot iubi cu adevărat pe altcineva dacă nu mă iubesc pe mine. Dacă nu accept cine sunt până la ultimul atom al ființei mele, dacă nu știu care este menirea mea în viață, care îmi sunt valorile, dacă nu am un vis pentru care să simt că pot muta munții. Altfel, ceea ce numesc eu iubire este speranță deșartă, dependență dureroasă și așteptare continuă ca altcineva să umple un vid în mine.

IUBIREA nu se cere

Ea se simte, se acceptă și se oferă fără grade de comparație.

IUBIREA are diferite chipuri

Poți primi și oferi iubire nu doar prin oameni. Ea se poate manifesta printr-o floare, un zâmbet de copil, o carte citită pe nerăsuflate, un vis pe care îl știi doar tu și căruia îi dai speranțe, un gând bun eliberat în univers. Uneori, doar sentimentul că ai iubit sau iubești poate să-ți fie de ajuns. O amintire frumoasă este o dovadă mai mare de iubire decât un prezent nesatisfăcător în care doar speri la ceva ce poate nu va veni niciodată.

IUBIREA nu doare

Cine nu a trăit gustul amar al despărțirii de persoana iubită, disperarea, sentimentul de neputință și deznădejde când singura persoană pe care o credeam potrivită pentru noi a decis să plece, cine nu s-a trezit în genunchi cu ochii plini de lacrimi, să ridice o mână sus. Dacă aș avea o mie de mâini, nu ar fi niciuna ridicată.
Dar am învățat că iubirea nu trebuie să doară, că ea se așează senin și cald peste noi și crește sau se stinge ca un fum. Iubirea se întâmplă așa cum vrea ea, doar așteptarea noastră ca ea să capete o anumită formă sau traseu o transformă în spini.

IUBIREA înseamnă libertate

Când întâlnim iubirea adevărată vrem ca ea să dăinuie, să reziste cât mai mult, iar sentimentul puternic de azi să îl multiplicăm într-un mâine nesfârșit. Am învățat că iubirea înseamnă să deschizi palmele, să dai libertate celui de lângă tine, să fii pregătit ca el să plece. Doar atunci poate decide cu adevărat dacă vrea să rămână în iubire cu tine.
Orice om care trece prin viața ta este un mesager: are să îți transmită un mesaj despre tine, în primul rând. Dacă mesajul a fost livrat, nu încerca să ții mesagerul lângă tine. S-ar putea să pierzi lecția.

Nu toată lumea iubește cum vrei tu

Dezamăgirea apare atunci când te aștepți ca celălalt să te iubească așa cum vrei tu.
Doar că nu toată lumea iubește la fel sau așa cum îți imaginezi. 
Iubește așa cum iubești tu și lasă-i pe ceilalți să iubească cât și cum știu. 
Dacă tu iubești mai puternic, mai frumos, mai pasional, nu-ți fie teamă să iubești așa. 
Nu a sărăcit nimeni pentru că a iubit mai mult.

sursa
http://academiadefeminitate.ro/lectia-mea-despre-iubire/?utm_source=facebook&utm_medium=cpc&utm_campaign=Iubire

vineri, 19 iunie 2015

EDUCAȚIA SPIRITUALĂ A PĂRINȚILOR

Se spune că atunci când un duh, un spirit, se hotărăşte să vină la trup îşi alege cu multă atenţie viitorii părinţi pe care îi studiază vreme îndelungată şi în funcţie de caracteristicile lor, de legăturile care au existat între el şi duhurile acestora în alte vieţi terestre, îşi programează una sau mai multe din componentele misiunii sale viitoare.
Iată deci, ce face duhul, printre multe alte pregătiri, înainte de întrupare.

Ce fac viitorii părinţi...?

Marea lor majoritate sunt nepregătiţi, din punct de vedere a unei minime educații spirituale, pentru a avea un copil, dar la acest lucru nici măcar nu se gândesc. Ei se concentrează, de regulă, doar asupra nevoilor materiale şi a eforturilor pe care trebuie să le facă ca viitori părinţi în această direcţie.

Asta nu este rău întrucât sunt destul de mulţi cei care nici măcar nu se gândesc la acest aspect şi cred că pot face un copil, sau chiar mai mulţi, fără a avea condiţii minime necesare pentru creşterea lor: un acoperiş deasupra capului, un venit asigurat, condiţii de trai decente. Unii dintre aceştia vor spune legat de acest aspect: lasă că are Dumnezeu grijă de ei. Cred că cei care au spus sau vor spune asta au dreptate dar... numai până la un anumit punct.

Zice o vorbă din bătrâni: „Dumnezeu îţi dă, dar... nu îţi bagă în traistă”.

Asta însemnând că El te ajută (în anumite condiţii bineînţeles) dacă Îi ceri asta, dar nu îţi rezolvă problemele în timp ce tu trândăveşti. Prin urmare, trebuie să te implici activ, benefic în viaţa social-economică, spirituală a comunităţii din care faci parte ca să poţi duce în consecinţă un trai cinstit şi decent necesar creşterii unui copil.

Acestea sunt însă doar unele aspecte de tip material. Însă, neajunsurile, necazurile, suferinţele cele mai mari, sunt legate de faptul că, de cele mai multe ori, viitorii părinţi nu beneficiază de o minimă pregătire spirituală.

Nimic nou sub soare aş spune, din moment ce acest lucru a ajuns să fie o normalitate în lumea în care trăim. Manifestarea carenţelor, la modul general, a ajuns astăzi să fie normalitate, pe când manifestarea virtuţilor divine încet, încet, o anormalitate.
După unii, este paranormal să-L manifeşti pe Dumnezeu.

Prin urmare, normalitatea devine anormalitate şi invers, anormalitatea este privită ca normalitate. Credința în Dumnezeu este privită ca o slăbiciune, iar necredința ca o virtute. Am citit undeva un comentariu ce se dorea înțelept.

El suna cam așa: sunt ateu deci... gândesc. Înseamă oare că noi cei care credem în existența Unicului Creator nu gândim?

Este ridicol. La fel ca și modul în care pune problema persoana respectivă care prin poziția sa dă de fapt dovadă de un rudimentarism extrem.

Depărtarea de Dumnezeu a majorităţii oamenilor a dus la această stare de lucruri, stare care reprezintă de fapt cea mai gravă maladie a timpurilor noastre.

Oameni buni! Haideți să încercăm să nu mai confundăm credința cu religia. Știu că mulți dintre voi au ceva de împărțit cu religiile în general. Nu voi dezvolta subiectul. Vă spun doar că aveți tot dreptul să puneți la îndoială aspectele religioase.

Însă credința în Dumnezeu este altceva.

Nu vă dă nimeni dreptul, din punct de vedere moral, dacă sunteți atei să-i condamnați, săi judecați pe cei credincioși. Nu trebuie să-i urâți pentru asta.

Nu vă dă nimeni dreptul, din punct de vedere moral, dacă sunteți credincioși să-i condamnați, săi judecați pe atei. Nu trebuie să-i urâți pentru asta.

Diferența de esență între un ateu și un credincios este că primul a ales să nu creadă iar cel de al doilea să creadă.

Amândoi însă SUNT OAMENI cu aceleași drepturi și obligații în această lume și în fața lui Dumnezeu.

Disensiunile între credincioși și necredincioși nu fac bine nici unei părți. Și în fața lui Dumnezeu ambele tabere GREȘESC dacă au atitudini de intoleranță.

De la necredinţă, de la rudimentara pregătire spirituală a majorităţii pleacă toate nenorocirile, toate suferinţele în această lume. Şi nu se vor sfârşi decât atunci când lucrurile se vor pune pe făgaşul lor normal şi oamenii vor conştientiza că există Legi superioare tuturor legilor (în marea lor majoritate greşite) după care este guvernată lumea în care trăim, Legile lui Dumnezeu.

Şi în ceea ce priveşte subiectul nostru, cauza multor eşecuri în viaţa de familie este tot nerespectarea Legilor, cu voie sau fără voie, cu știinţă sau fără știinţă.
Ar fi foarte multe de spus în această direcţie, însă în articolul de faţă voi puncta pe scurt doar anumite aspecte esenţiale care ar trebui cunoscute de toate cuplurile, de către toţi taţii şi toate mamele acestei Planete.

Voi începe deci cu începutul drumului pe care ar trebui să-l parcurgem fiecare ca viitori părinți.

Începutul ar trebui să fie cel al rugăciunii intense adresate lui Dumnezeu pentru a ne dărui un copil, pe acela care consideră El că îl merităm. Un copil care să ne ajute în această viaţă să elevăm şi împreună să mai facem un pas pe drumul întoarcerii „Acasă”.

Majoritatea părinţilor credincioşi (că la cei necredincioşi nici nu se pune problema) omit din necunoaştere să facă asta.

Ei se roagă pentru sănătate, pentru realizări materiale, sociale, profesionale dar, pentru un lucru atât de important, nu cer ajutorul lui Dumnezeu.
De-abia după o perioadă de intense rugăciuni ar trebui să vină şi concepţia.

Aici, lucrurile se complică şi mai mult. Cei doi, în majoritatea cazurilor, nu ştiu că actul sexual în sine este sacru şi din acest motiv nici nu îl tratează ca atare, privindu-l de cele mai multe ori doar ca pe o satisfacţie a unor necesităţi fiziologice, ca pe o plăcere carnală.
Este şi aşa ceva, dar mai presus decât asta este, sau ar trebui să fie, o manifestare a Iubirii la cel mai înalt nivel, drept pentru care el ar trebui sacralizat.

Dumnezeu nu trebuie să lipsească în timpul desfăşurării lui, din contră ar trebui conştientizată prezenţa Sa şi asta pentru că, în realitate, actul în sine nu este altceva decât reprezentarea în plan material, terestru, a contopirii celor două principii primordiale: masculin şi feminin.

Toţi bărbaţii din această lume reprezintă principiul masculin, fiind reprezentanţii Tatălui Ceresc, iar toate femeile reprezintă principiul feminin şi prin urmare, sunt reprezentantele Mamei Cereşti.

Actul concepţiei, în mod normal, ar trebui să hrănească nu numai natura inferioară. El ar trebuie să alimenteze cu energii benefice şi natura superioară. Şi toate acestea să se întâmple sub coordonarea normală şi firească a naturii divine.

Dacă energiile emanate în timpul concepţiei, în timpul contopirii celor două principii, hrănesc îngerii, atunci actul respectiv este unul benefic (act sacralizat prin manifestare Iubirii la nivelul naturii superioare şi divine) şi va atrage cu siguranţă la întrupare un duh mai elevat. Dacă însă energiile degajate în timpul desfăşurării acesteia hrănesc lumea întunecată, ele sunt malefice (act nesacralizat - manifestarea Iubirii numai la nivelul naturii inferioare) vor îngreuna venirea la trup a unui duh elevat şi drept urmare şansele venirii unui duh mai puţin elevat vor creşte corespunzător.
Să considerăm că actul concepţiei a avut loc. Ce urmează?

Ei bine, urmează o perioadă decisivă aş putea spune pentru viitorul pruncului şi al părinţilor lui. Perioadă care este tratată de cele mai multe ori, de asemenea, extrem de superficial.

Duhul, după nouă zile de la concepţie, vine şi împreună cu duhurile celor doi părinţi, începe să-şi construiască viitorul trup. Puţini oameni ştiu că în acest timp sunt implementate caracteristicile de bază ale viitorului copil şi că de comportamentul celor doi părinţi depind foarte multe aspecte viitoare legate de sănătatea sa, de relaţiile lui cu tatăl şi mama sa terestră.

În mod normal, pe toată perioada gravidităţii, atât mama cât şi tatăl copilului ar trebui să trăiască în armonie, să se ferească în a intra în vibraţii scăzute, în a rezona cu tot felul de răutăţi ale acestei lumi.

Duhul venit la trup va fi afectat de orice emanaţie malefică venită din partea celor doi. Este unul din motivele aşa-ziselor avorturi spontane.

Duhul nu mai suportă un anumit comportament al viitorilor săi părinţi, al mamei, al tatălui sau al ambilor şi... pleacă pur şi simplu.

În toată această perioadă mama ar trebui să se hrănească corect, adică să folosească alimente naturale, să reducă la minim alcoolul, să se odihnească dormind minim şapte ore pe noapte iar somnul ei să nu înceapă mai târziu de ora 23,00. Fumatul ar trebui oprit în totalitate, la fel şi actul sexual începând cu luna a treia de sarcină (precis îmi voi primi „răsplata” pentru afirmaţiile astea de la multe femei şi mulţi bărbaţi).

În toată perioada gravidităţii femeia şi bărbatul ar trebui să îşi păstreze vibraţiile înalte, între ei să existe pace şi armonie deplină.

În ceea ce priveşte naşterea, mă voi opri puţin asupra ei pentru a încerca să explic unele lucruri extrem de importante, cărora din nefericire nu li se dă de cele mai multe ori niciun fel de importanţă.

Un duh venit la trup trebuie să se nască într-un anumit loc, într-o anumită zi, la o anumită oră, conform planului lui Dumnezeu pentru el, plan care şi l-a asumat cu liberul său arbitru când a hotărât să se întrupeze.

Ei bine, ce fac unele mame mai nou şi chiar îngrijorător de frecvent?
Ştiu că trebuie să nască aproximativ la o anumită dată însă, dintr-o dată, nu mai au răbdare şi grăbesc nașterea. Mai mult, solicită fără niciun motiv serios, întemeiat (cu toate că şi atunci, motivele sunt discutabile) naşterea prin cezariană.

Duhul asistă neputincios la toate astea şi încearcă să facă faţă situaţiei. Destinul finței în cărui trup se află este în pericol, poate fi chiar schimbat.

Uite aşa, dintr-o toană a unei mame care şi-a pierdut răbdarea sau îi este teamă de durerile naşterii, duhul este nevoit să reevalueze situaţia şi să încerce să o compatibilizeze cu propria sa misiune mai mult sau mai puţin schimbată de acum.
Puţine mame ştiu că durerile naşterii ard energiile malefice ale multor greşeli din trecut şi că uneori, prin acest act sacru, scapă de afecţiuni prezente sau viitoare, ce pot duce la îmbolnăviri grave şi foarte grave.

În altă ordine de idei, după naştere există o perioadă de circa un an de zile deosebit de importantă pentru prunc. El trebuie să simtă din plin iubirea celor doi părinţi ai săi, iubire de care are mare nevoie. Simte orice suferinţă a lor, orice gând rău, vorbă rea sau faptă rea prin care ei se manifestă la un moment dat. Toate acestea îl agresează şi uneori, lasă urme adânci din punct de vedere al comportamentului său imediat dar şi viitor.

Un al aspect important este hrănirea pruncului. Un nou născut, în mod normal, ar trebui alăptat cât mai mult timp de sânul mamei sale şi nu „trecut” pe lapte de vacă sau, mai rău, lapte „praf” numai după o lună de viaţă (câteodată chiar mai repede).

Unele mame, carieriste de profesie, nasc și nici nu trece o lună de la naştere că se și prezintă la locul de muncă lăsând copilul în grija bunicilor sau a unei doici.
Altele constată că nu au lapte suficient şi atunci apelează la „variante”. Ultimele au o scuză, dar ar trebui să ştie că dacă nu au lapte suficient sau deloc, undeva au greşit în timpul sarcinii sau înainte de asta.

Primul caz, al mamei care pune cariera sa profesională pe primul loc, constituie o gravă eroare şi urmările nu vor întârzia să apară. Ele se vor materializa, de multe ori, prin îmbolnăviri precoce ale pruncului apoi, neînţelegeri majore care vor apărea în viitor între mamă şi propriul său copil, în special la vârsta adolescenţei.

Copilul, până la maturitate şi chiar şi după aceea, are nevoie de iubirea celor doi părinţi, dar o iubire venită din zona naturii lor superiore şi nu din cea a naturii inferioare. Iar posesivitatea părinților se știe că este foarte des întâlnită.
Oamenii ar trebui să înveţe de la păsări atunci când este vorba de creşterea şi educaţia propriilor copii.

Ca părinţi, avem obligaţia în a-i creşte şi instrui pentru o viaţă decentă, dar mai ales suntem datori faţă de ei cu un lucru deosebit de important: la un moment dat, în jurul vârstei de 20 de ani, trebuie lăsaţi să... zboare.

Ştiu că majoritatea celor în cauză nu vor fi de acord cu asta dar, chiar dacă se vor supăra, le spun că fac o mare greşeală procedând altfel.
Prin atitudinea lor posesivă dovedesc că de fapt nu-şi iubesc copiii la nivelul naturii superioare şi le provoacă astfel dependenţe care vor constitui pentru ei, la un moment dat, un handicap greu de depăşit.

Mai mult, există riscul ca cei care au o personalitate mai puternică să se răzvrătească şi astfel să apară conflicte grave între ei şi părinţii lor. Am întâlnit deseori astfel de cazuri.
Am întâlnit de asemenea destui bărbaţi necăsătoriţi sau femei necăsătorite pentru că nu se pot despărţi de mama, de tata sau de amândoi.

Aici nu este vorba de o Iubire superioară între părinte şi copil, ci de ataşamente păguboase care, în timp, au creat o dependenţă ce va aduce multe deservicii atât părinţilor cât şi copiilor respectivi.
Consider asta o situaţie patologică, nefirească şi ca orice lucru nefiresc, în neconcordanţă cu Legile lui Dumnezeu.

Un alt aspect grav ce intervine des în relaţia părinte-copil este amestecul primului în viaţa fiului sau a fiicei sale, fără să i se ceară ajutorul în această direcţie.
Implicarea unui părinte în noua familie a copilului său, în desfăşurarea vieţii de zi cu zi a acesteia, constituie de asemenea o mare greşeală, multe familii fiind distruse datorită acestei „iubiri” părinteşti.

Ar trebui să ştim cu toţii un lucru esenţial în ceea ce priveşte calitatea noastră de părinţi: copilul pe care îl avem este un dar de la Dumnezeu şi Lui îi aparţine în totalitate.
Nu este un bun al nostru. Nu putem dispune de el după bunul nostru plac. Nu putem să-i îngrădim libertatea de a alege, bineînţeles atunci când el ajunge după cum am mai spus, undeva în jurul vârstei de 20 de ani.

De la această vârstă, dacă îl iubim, atunci trebuie să-i oferim libertate totală. Nu este o simplă teorie. Am aplicat asta cu proprii mei copii şi a funcţionat foarte bine.
Şi asta pentru că, dacă până la acest moment al vieţii copilului nostru nu am reuşit să desăvârşim educaţia lui, nu am reuşit să-l ajutăm să-şi formeze un caracter sănătos, de acum înainte şansele de a mai face asta sunt aproape nule.

El trebuie lăsat să se descurce singur, să se responsabilizeze, altfel îl handicapăm. Va fi o corvoadă pentru noi toată viaţa, iar când vom părăsi această lume, va fi o victimă sigură a capcanelor ei.

Priviţi la aşa-zişii „copii de bani gata”. În aparenţă sunt puternici, sănătoşi „nevoie mare”. În marea lor majoritate (mă refer aici la cei care nu ştiu să facă nimic, nu-şi pot câştiga singuri în mod cinstit existenţa) însă, vor fi mai târziu, când suportul material al părinţilor va dispărea, nişte epave plutind în derivă pe această mare a vieţii.

Aşa că, dragi părinţi, educaţi-vă şi din punct de vedere spiritual înainte de a avea copii şi procedaţi în consecinţă, după ce Dumnezeu vi i-a dăruit. Conştientizaţi că ei aparţin de fapt în totalitate Creatorului, că sunt un dar pentru voi şi în acelaşi timp o mare responsabilitate, atât din punct de vedere material cât şi spiritual. Şi nu uitaţi, iubiţi-i cu toată fiinţa voastră şi când vine timpul, lăsaţi-i să zboare liberi.

Lăsaţi-vă copiii în grija Sa, 
pentru că adevărata protecţie vine întotdeauna de la El.

Ioan
Fundaţia Focul Sacru
http://foculsacru.ro/educatia-spirituala-a-parintilor/

miercuri, 17 iunie 2015

CUM SĂ ECHILIBREZI LUMEA MATERIALĂ CU LUMEA SPIRITUALĂ

„Este evident că omul este mai bine pregătit pentru viaţa în materie decât pentru Viaţa spirituală, deoarece instrumentele pe care le posedă pentru a trăi şi a munci în planul fizic, cele cinci simţuri, sunt mult mai dezvoltate decât instrumentele care îi permit să muncească în Lumea spiritului.

Dacă decideţi să vă construiţi o casă, sunt suficiente câteva săptămâni, pe când dacă vreţi să creaţi în domeniul spiritual, nimeni nu vede nimic, nici voi, nici ceilalţi. Deci, nici un fel de certitudine, nici o claritate şi sunteţi indecis, nefericit, asaltat de îndoieli până la punctul în care aveţi dorinţa de a lăsa totul şi de a vă lansa ca toată lumea într-o activitate a cărui rezultat este vizibil pentru toţi.

Faceţi cum vreţi, dar într-o zi, chiar în mijlocul celor mai mari succese, veţi simţi că în interior vă lipseşte ceva. Şi este normal, pentru că n-aţi atins esenţialul, nu aţi plantat încă, orice ar fi, în domeniul Luminii, al înţelepciunii, al iubirii, al puterii, al eternităţii. Să ştiţi că doar realizările voastre interioare vă aparţin într-adevăr, deoarece ele singure au rădăcini în voi; iar când plecaţi dincolo, veţi avea în sufletul vostru, în inima voastră, în Spiritul vostru pietre preţioase - calităţi, virtuţi - de dus cu voi, iar numele vostru va fi înscris în Cartea Vieţii veşnice.

Principalul avantaj al drumului spre interior, al drumului spiritual, este valoarea elementelor pe care le acumulaţi: ele sunt făcute din materia cea mai pură, cea mai luminoasă, dintr-o materie care vine de la Dumnezeu.
Apoi, ele vă aparţin, într-adevăr, deci voi sunteţi bogaţi. În fine, al treilea a avantaj, este că, fiind bogaţi, deveniţi liberi şi trăiţi în pace şi plenitudine.
Bogăţia unui spiritualist este ceva extrem de subtil, insesizabil chiar; dacă este conştient de aceasta el este bogat având bogăţia Domnului, posedă Cerul şi Pământul, pe când alţii nu au decât o mică bucată de teren pe undeva.

Deci, iată două căi: una care în aparenţă nu aduce nimic, doar decepţii, dar care vă va da totul, atât de bine că într-o zi veţi putea spune: "Eu nu am nimic, şi totuşi Universul îmi aparţine"; şi cealaltă cale, care vă aducetot ceea ce doriţi, dar care vă va lăsa întotdeauna nesatisfăcut, deoarece veţi simţi, chiar dacă deţineţi ceva, că esenţialul v-a scăpat.
Toţi cei care cunosc bine natura activităţii lor spun, în legătură cu anumite obstacole: "Ei da, sunt inconvenientele meseriei", dar aceasta nu-i împiedică să continue.

Toată lumea ştie că fiecare meserie are inconvenientele ei. Şi de ce spiritualiştii nu cunosc inconvenientele meseriei lor? Din moment ce ei se descurajează, din moment ce ei doresc să abandoneze, aceasta dovedeşte că ei nu le cunosc; dacă le-ar fi cunoscut dinainte, ar fi continuat cu încă mai multă ardoare.

Secretul este de-a vrea să vă instruiţi, de-a vrea să vă lărgiţi câmpul de viziune. Din nefericire, mulţi, când văd amploarea, imensitatea unui Învăţământ spiritual, în loc de a se bucura sunt îngroziţi şi intră în cochilia lor. Ei bine, iată oameni care nu vor merge prea departe. Dacă rămâneţi cramponaţi vechilor voastre idei, crezând că veţi fi mai bine astfel, vă înşelaţi: tot felul de necazuri vor veni să vă pişte, să vă muşte, să vă hărţuiască, pentru a vă împinge, în fine, să evoluaţi.

Am întâlnit mulţi oameni care mi-au spus: "Ah, este formidabil, Maestre, Învăţământul vostru! Aş vrea să mă consacru lui, dar mai înainte de toate trebuie să mă achit de anumite sarcini faţă de soţul meu - sau de soţia mea, faţă de copiii mei etc."
Bine, de acord. Dar după 10 ani, 20 de ani îi priveam: nu reuşiseră încă să se elibereze de aceste sarcini. Şi chiar unii muriseră deja, fără să fi reuşit să consacre un minut Vieţii spirituale. De ce? Pentru că ei aveau un raţionament eronat. Pentru a se consacra Luminii, unui Învăţământ divin, nu trebuie să aşteptaţi să vă aranjaţi asta sau cealaltă, deoarece nimic nu este niciodată definitiv aranjat: întotdeauna există ceva care undeva nu merge.
Nu aşteptaţi:
 chiar dacă nimic nu este aranjat, consacraţi-vă încă de acum Vieţii spirituale şi veţi vedea că totul se va aranja, chiar fără ca voi să ştiţi cum.

Orice aţi face în domeniul material, nimic nu este niciodată definitiv la locul lui. Este exact ca şi cum aţi încerca să redaţi forma sferică unei mingi de cauciuc sparte. Când veţi ajunge să suprimaţi scobitura dintr-o parte, ea se formează în cealaltă parte. Credeţi că sunteţi liniştit pentru că v-aţi măritat fata, dar iată că ea nu se mai înţelege cu soţul ei, divorţează şi, atunci, ce mai istorie! Sau sunt nepoţii voştri care încep să vină, şi aşa mai departe, casa este acum prea mică şi trebuie să vă mutaţi... Şi apoi este un copil care se îmbolnăveşte... Vă spun, este interminabil. Deci nu aşteptaţi pentru a vă consacra Vieţii spirituale;
dar să ştiţi că datorită Vieţii spirituale veţi găsi soluţii mai bune problemelor care vi se vor ivi.

Acum, bineînţeles, trebuie să ştiţi să păstraţi măsura. Un frate îmi spunea ieri: "Maestre, am decis să-mi organizez de acum încolo viaţa, în asemenea mod încât să nu îmi mai cheltuiesc timpul şi energiile în lume". L-am felicitat, dar sfătuindu-l totuşi să nu exagereze în celălalt sens, deoarece nu se poate trăi ca şi când lumea, societatea nu ar exista. Altfel, trăiţi ca un parazit şi nu este recomandabil. Trebuie să ştiţi să acordaţi cele două aspecte ale existenţei: viaţa în lume şi Viaţa interioară. Este o problemă în faţa căreia m-am găsit pus încă de la o vârstă fragedă şi este o problemă pe care şi voi, la fel, trebuie să o rezolvaţi: cum să trăiţi în lume, să aveţi relaţii cu ea, acordând, totuşi, primul loc esenţialului: sufletului vostru, Spiritului vostru.

După modul său de a acorda cele două aspecte, material şi spiritual, fiecare revelează inteligenţa sa, iubirea sa, voinţa sa, şi nimic nu este mai dificil. Pentru unii, tentaţia este de a se arunca în viaţa materială uitând de Viaţa Spiritului, iar pentru ceilalţi de a nu se ocupa decât de Viaţa Spiritului, uitând de viaţa materială. Există o a treia soluţie, şi ea este cea pe care fiecare trebuie să o găsească pentru el însuşi, deoarece fiecare caz este particular. La bază, bineînţeles, toate fiinţele umane posedă aceeaşi natură, aceeaşi chintesenţă, aceleaşi nevoi: ei au ieşit din mâinile Creatorului, din aceleaşi "ateliere", dacă voi vreţi, dar gradul lor de evoluţie nu este acelaşi, temperamentul lor nu este acelaşi, nici vocaţia lor în această existenţă, iar fiecare trebuie să-şi rezolve individual problema sa fără a vrea să-şi imite vecinul.

Cel care se simte împins să fondeze o familie nu poate să rezolve problema ca şi cel care preferă să rămână celibatar. Cel care are nevoie de multă activitate fizică nu poate să ducă aceeaşi viaţă ca şi cel care are un temperament meditativ, contemplativ. Fiecare are calea sa, misiunea sa şi, chiar dacă vă luaţi Maestrul vostru ca model, voi trebuie, întotdeauna, să vă dezvoltaţi în funcţie de propria voastră natură.

Este vorba doar ca voi să puteţi să cântaţi "partitura" dată, respectând notele, măsura, ritmul; sunteţi obligaţi s-o cântaţi cu vocea voastră care nu seamănă, în mod sigur, cu cea a Maestrului vostru, dar aceasta nu are nici un fel de importanţă. Singurul lucru important este să executaţi perfect "partitura", adică să vă conformaţi doar Filozofiei veridice, Filozofiei eterne a Iniţiaţilor.”

Omraam Mikhael Aivanhov

http://foculsacru.ro/a-sti-sa-echilibrezi-lumea-materiala-cu-lumea-spirituala/

joi, 11 iunie 2015

Vedea-te-as fericit/a! :)


Nu de lucruri avem nevoie ca sa fim fericiti, ci de curaj. Fericirea nu e la indemana si mintea oricui. Fericirea e curajoasa, stralucitoare, luminoasa si voluptoasa. Si deseori nu e comoda... pentru altii.

Fericirea nu e o pastila, un obiect sau o varsta. E alegerea de a FI una cu tine, de a te gusta in fiecare zi, si de a manca cu pofta viata, nu cu gura ci cu inima.

Fericirea nu e o spaga pe care ti-o da cineva ca sa stai langa el sau sa-i faci pe plac. E cadoul pe care ti-l faci tu lasandu-te sa curgi prin tine, in viata.

Fericirea nu se capata, nu se da, nu se cumpara. Nu ea te alege, ci tu o alegi pe ea. Nu tine de infatisare, de statut sau de vreme. E la liber, e infinita si peste tot in inimi, cand ochii sunt pregatiti sa vada si mintea s-o primeasca.

Dar... ai nevoie de curaj sa fii fericit, cand majoritatea in jurul tau alege calea mai comoda a nefericirii. Ai nevoie de curaj, pentru ca fericirea inseamna sa fii altfel, iar a fi altfel nu e comod mereu.

Ai nevoie de curaj sa te urmezi pe tine, sa faci alegeri pentru bucuria ta, chiar si atunci cand ceilalti se impotrivesc, coboara coltul gurii a indoiala sau te judeca. Uneori e nevoie de curajul de a fi urat si judecat de ceilalti.



Ai nevoie de curaj ca sa vezi frumusetea, uneori de unul singur, acolo unde majoritatea vede uratenia.
Ai nevoie de curaj pentru a trai cu gratie, in momentele in care majoritatea alege zbuciumul si lupta.
Ai nevoie de curaj sa-ti mentii bucuria, intr-un grup in care ceilalti nu fac decat sa se planga.
Ai nevoie de curaj, sa crezi in visele tale, dincolo de ceea ce ai auzit de la ceilalti ca ar trebui sa crezi si sa faci.
Ai nevoie de curaj sa iubesti cu toata inima, in forma pe care o alegi tu si nu in cea predefinita care ti se serveste intr-un glas colectiv.
Ai nevoie de curaj sa mergi pe drumul inimii tale, mai ales cand acesta este divergent in raport cu cel pe care merg toti ceilalti.
Si da, ai nevoie de curaj pentru a te iubi in asa masura incat sa fii fericit indiferent ce. 

Ai nevoie de curaj pentru a crede in tine, mai ales cand tu-ti spui exact opusul retetelor, definitiilor si regulilor lumii.
Ai nevoie de curaj sa alegi Fericirea. Pentru ca da, o poti alege.



http://www.astrocafe.ro/blog/revelatii/ca-sa-fii-fericit-ai-nevoie-de-curaj/





miercuri, 10 iunie 2015

„Mitul copilului perfect“

„În cultura românească am fost şi suntem învăţaţi să ne ascundem cât mai bine defectele“

Societatea românească încurajează foarte mult „modelele perfecte” şi zona de creştere şi educare a copilului nu a ratat această tendinţă nocivă, în care este la modă să te lauzi cu copilul perfect care există doar în mintea părintelui, consideră psihologul Gaspar Gyorgy.
Însă întrebarea la care părinţii trebuie să-şi răspundă este dacă îşi doresc un copil perfect sau un copil fericit.

„Copilul meu nu a avut nevoie de suzetă, nu plânge, nu face mofturi la masă, a învăţat să vorbească engleza înainte să vorbească româneşte, merge la cea mai bună grădiniţă din oraş şi face la oliţă de la 7 luni“,
sunt numai câteva exemple auzite frecvent de părinţii cu copii „problemă“ de la părinţii dornici să arate că micuţii lor se situează întotdeauna deasupra celorlalţi.

Dorinţa permanentă de a arăta că eşti un părinte mai bun decât restul şi de a evidenţia numai aspectele pozitive ale copilului conturează ceea ce scriitoarea americană Meredith Hale numeşte „mitul copilului perfect“.

„Acest copil pare să existe mai mult în mintea părintelui decât în realitate. Observ adesea că aceşti părinţi ori sunt cufundaţi într-un soi de nostalgie, ori sunt mult prea epuizaţi ca să observe că micuţii lor sunt departe de imaginea pe care şi-au format-o. Copilul perfect este o creatură mitică, la fel ca unicornul“, este de părere autoarea cărţii „ Mommy A to Z: An Encyclopedia of the Joys, Wonders and Absurdities of Motherhood /Mămică de la A la Z: O enciclopedie a bucuriilor, minunăţiilor şi absurdităţilor maternităţii“. Mai mult, aceasta se întreabă dacă nu cumva în spatele acestor inepuizabile exemple de tipul „copilul meu niciodată nu a făcut asta“ sau „copilul meu ştie“ se ascund frustrări personale ale părinţilor sau nemulţumiri legate de alte probleme pe care le întâmpină cu propriii copii.


„Normalitatea“ care ascunde frica de respingere
Psihologul Gaspar Gyorgy observă că şi „în cultura românească am fost şi încă suntem învăţaţi să părem invulnerabili, să ne ascundem cât mai bine cu putinţă defectele şi să nu vorbim despre lucrurile care ne pot activa emoţiile de ruşine sau vină“.

„«Este o mare greşeală să arăţi că-ţi este frică şi că nu te descurci» îmi spuneau adesea adulţii din jur, încercând astfel să-mi cultive o imagine a «omului perfect», o trăsătură pe care dacă o dobândesc, voi beneficia de iubire şi acceptare necondiţionată din partea societăţii. Sunt convins că mulţi din părinţii de azi au crescut cu «încurajări» şi «mantre» asemănătoare, care ajung la un moment dat să devină parte din vocea noastră interioară şi încetul cu încetul se instalează convingerea ca asta este realitatea şi normalitatea. Fără să fim conştienţi de faptul că la baza acestei «normalităţi» se află multă frică şi o anxietate uriaşă de respingere sau abandon“, spune acesta.

Din păcate, societatea încurajează excesiv modelele „perfecte”, subliniază psihologul, şi domeniul parentingului nu a ratat acest trend nociv, în care este „cool” să te lauzi cu copilul perfect, extrem de diferit de copilul din realitate, care ca orice fiinţă umană este imperfect.
Un exemplu este oferit de Sorana M. din Bucureşti, mama unei fetiţe de 4 ani, care mărturiseşte că nu se simţea un părinte suficient de bun pentru că fetiţa ei nu merge la o grădinţă cu predare în limba germană, nu face ore de pictură, dezvoltare personală sau pentru că nu are o bonă filipineză care vobeşte cu copilul numai în limba engleză.

"Fiind şi la primul copil mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că nu astea sunt lucrurile care contează cel mai mult pentru Irina mea. Ştiu că toţi avem impresia că avem copii perfecţi sau ne dorim asta, dar e bine când perfect înseamnă aşa cum este el. Sunt fericită că la vârsta asta i se pare extraordinar totul, mai ales dacă mami şi tati sunt lângă ea. Încerc să mă bucur cât mai mult de perioada asta şi să-i acord cât mai multă atenţie, dincolo de greşelile pe care sunt sigură că le voi face oricât aş încerca să fac bine", spune Sorana.

Psihologul Gaspar Gyorgy spune că la baza perfecţiunii se află anxietatea că ceilalţi ar putea să descopere cât suntem de imperfecţi şi, ca urmare, astfel vom fi izolaţi de comunitate. „La nivel mondial se fac foarte multe studii în acest sens, iar doctorul Brene Brown este unul din cei mai apreciaţi experţi pe domeniul vulnerabilităţii, ruşinii şi sentimentului de vină. În seminariile sale, Brown îi ajută pe oameni să accepte imperfecţiunea ca pe un dar care ne poate ajuta să fim fericiţi şi împăcaţi cu noi înşine“, mai arată acesta.


Perfecţionismul, „boala“ secolului

Vorbind despre „mitul copilului perfect“ avansat de autoarea Meredith Hale, psihologul Gaspar Gyorgy atrage atenţia că vânarea acestei himere, încercarea de a fi altceva decât eşti în realitate, este o povară imensă atât pentru copil, cât şi pentru părinte.

"Nevoia de autenticitate este extrem de importantă pentru cultivarea unui sine sănătos şi echilibrat. O familie în care copilul trebuie să renunţe la sine pentru a le face pe plac părinţilor este un context toxic de viaţă. Un astfel de copil ajunge: fie să devină cameleonic şi să se modeleze în funcţie de părerile şi aşteptările celorlalţi, fie să devină extrem de regid, ca adult, deoarece are convingerea că dacă dă dovadă de flexibilitate, graniţele îi vor fi încălcate cu multă intruziune. Toate acestea sunt strategii de supravieţuire în copilărie şi la vârsta adultă devin tipare de relaţionare", subliniază psihologul.

Perfecţionismul este „boala secolului”, spune specialistul, iar pentru părintele care cade în această capcană experienţa poate fi foarte dureroasă. Suferinţa este însă mult mai mare pentru copilul care ajunge să se compare sistematic cu toţi semenii lui. „Am întâlnit mulţi copii, în special şcolari, care nu pot tolera un răspuns negativ sau care înainte de o evaluare nu pot să doarmă întreaga noapte. Iar asta se întâmplă deoarece anxietatea este foarte mare, ei considerând că dacă «prestaţia» nu a fost perfectă «viaţa nu mai are sens». Iar o astfel de atitudine de viaţă nu duce la nimic sănatos, doar la suferinţă“, exemplifică Gyorgy.

Pentru a creşte sănătos şi a-şi atinge adevăratul potenţial, copilul are nevoie să fie acceptat cu plusurile şi minusurile sale. Ca psihoterapeut de familie, Gyorgy Gaspar a observat că cel mai greu le este părinţilor să facă diferenţa între ei şi copiii lor, să accepte aceste diferenţe, să fie curioşi faţă de persoana copilului şi să nu-i pedepsească dacă văd, simt şi gândesc în felul său. „Foarte mulţi dintre adolescenţii cu care lucrez nu se simt «acasă» în propriul corp, şi asta nu doar schimbărilor specifice vârstei, ci pentru că au învăţat că dacă nu sunt «perfecţi» nu sunt demni de iubire“, spune psihoterapeutul.


Părinţii trebuie să înveţe că nu cresc copiii pentru ei

Ca părinţi avem nevoie să învăţăm că nu creştem copiii pentru noi, ci că îi ajutăm să se dezvolte pentru că-i iubim si pentru că aceasta este responsabilitatea noastră. Parentajul înseamnă şi „creşterea“ părintelui, vindecarea rănilor din copilarie şi efortul de a nu transmite moştenirea suferinţei generaţiilor viitoare.

Copiii au dreptul să fie ei înşişi nu ca să ne facă pe plac nouă, adulţilor, iar aceasta este o atitudine care nu va duce la comportamente extreme, aşa cum probabil că o minte anxioasă ar crede, ci la o generaţie echilibrată şi funcţională, consideră psihoterapeutul Gyorgy Gaspar.

De aceea, părinţii ar trebui să se autoeduce în relaţia cu copilul şi să renunţe modelarea copilului în funcţie de aşteptările lor. Un prim pas spre această înţelegere a nevoilor reale ale unui copil se referă, în opinia psihologului, la „starea de prezenţă conştientă“ din partea părintelui. Iar asta înseamnă, conform psihoterapeutului, capacitatea părintelui de a rămâne în momentul prezent, de a conştientiza ceea ce simte şi gândeşte şi de a fi deschis faţă de trăirile copilului, fără a judeca sau a respinge. Cu alte cuvinte, conectarea la sine şi la copil. O abordare care poate să pară simplă în teorie, dar deloc uşor de pus în practică. Aceasta este însă este una dintre cele mai bune abordări pentru a evita capcanele „pilotului automat”, care generează perfecţionismul, negativitatea, critica sau judecata de valoare.

Nu putem da dovadă de respingere şi de acceptare în acelaşi timp.

Părintele este un model pentru copil şi este foarte important ca acţiunile şi comportamentele acestuia să fie umane şi demne de respect. Acceptarea faptului că părintele şi copilul sunt două persoane diferite este primul pas, apoi urmează respectarea acestor diferenţe şi renunţarea la perfecţionism şi critică în favoarea compasiunii, aprecierii şi respectului faţă de sine şi de celălalt“,
punctează psihologul.

http://adevarul.ro/life-style/parinti/mitul-copilului-perfect-In-cultura-romaneasca-fost-invatati-ascundem-mai-defectele-1_5570200ccfbe376e35e96b02/index.html#
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com