Diferențe fundamentale dintre un bărbat și o femeie

“Când dragostea se întoarce acasă”
de George Uba

Când se rătăcește, o femeie oprește și întreabă pe unde s-o ia. Pentru un bărbat, acesta este un semn de slăbiciune. Se va învârti ore întregi, anunţând din când în când că este aproape de destinaţie, spre disperarea consoartei lui, care îi dă sfatul:
„Întreabă odată, omule! Nu vezi că te învârţi în jurul cozii?"
• Femeile au o capacitate foarte dezvoltată de a observa orice amănunt, cât de mic, precum și schimbările de aspect sau de comportament ale celorlalţi. Nu încerca să ascunzi ceva de soţie,
că nu ţine!... Ele au o percepţie periferică mai amplă decât cea a bărbaţilor. La multe femei, orientarea periferică ajunge până la 1800, pe când bărbatul are creierul configurat pentru un tip de privire ca printr-un tunel, la mare distanţă, ca și când ar avea un binoclu.
• Când creierul bărbatului se odihnește, cel puţin 70% din activitatea sa electrică este blocată. În cazul femeilor, scanerul arată că este activ în proporţie de 90% în timpul unei stări similare, confirmând faptul că femeile primesc și analizează permanent informaţii din mediul înconjurător.
• Femeile descriu culorile mult mai amănunţit decât bărbaţii, pentru că ele au doi cromozomi X care furnizează o mai mare varietate de celule conice, care sesizează culorile până la 2 nuanţe.
Ele au albul ochilor mai mare ca al bărbaţilor, pentru că sunt făcute pentru acea comunicare interpersonală la distanţă mică, ce face parte integrantă din legătura pe care o poate stabili o femeie.
• Când un bărbat este trimis să caute margarina în frigider, nu dă de ea nici după ce caută a doua oară, pe când ea i-o arată cu ochii închiși. Hormonii ei de estrogen îi permit să identifice obiectele din sertar sau din încăpere și să-și amintească de ele ulterior, după un tipar de memorie specific. Ea devine pentru soţ contul deschis de memorie pentru mărunţișurile pe care el nu le găsește cu nici un chip. Noile studii au mai sugerat că, de fapt, creierul bărbatului caută în frigider cuvântul „margarină".
• Când un bărbat intră cu soţia lui într-o casă, el identifică detaliile tehnice (intrările, lucruri ce trebuie reparate), pe când femeile analizează chipurile și știu exact cine cu cine și ce simte fiecare.
• Femeile aud mai bine decât bărbaţii și sunt abile în a distinge sunetele înalte. Creierul femeii este programat să audă cum plânge copilul noaptea, în vreme ce tatăl doarme liniștit și nezdruncinat,
emanând o coloană sonoră prin sforăitul lui de diferite intensităţi.
De aceea, robinetele care picură le înnebunesc pe femei, în vreme ce bărbaţii dorm liniștiţi, fără să le bage în seamă.
• Dacă femeile sunt mai pricepute în diferenţierea sunetelor, bărbaţii pot spune dincotro provin ele. Această capacitate de diferenţiere la femei le dă posibilitatea să priceapă schimbările emoţionale
la copii și la adulţi, devenind veritabile termometre afective.
• Sexul frumos are capacitatea de a fi atent într-o discuţie faţă în faţă cu cineva și de a urmări și o altă conversaţie, pe când bărbatul nu se poate concentra decât asupra unei singure activităţi.
Dacă sună telefonul, bărbatul le va cere celorlalţi să tacă,  3 pentru că altfel nu se poate concentra. Femeia, în schimb, răspunde și gata, indiferent câţi factori stresori sunt în jurul ei.
• Nici discuţie, pielea femeilor este mult mai sensibilă decât a bărbaţilor. Ocitocina este un hormon care stimulează dorinţa de mângâiere și activează receptorii atingerii. Nu e de mirare că femeile, având receptorii atingerii de zece ori mai sensibili decât ai bărbaţilor, dau mai multă atenţie mângâierilor din partea bărbaţilor.
Unele studii au arătat că femeile care sufereau de boli nervoase și de depresii și-au revenit mult mai rapid în funcţie de numărul de mângâieri și de alinări, precum și de durata acestora.
Atunci când o femeie are probleme sentimentale sau este foarte supărată pe un bărbat, mai mult ca sigur va spune: „Nu mă atinge!"
• Simţul gustativ al femeii și cel olfactiv sunt net superioare faţă de cele ale bărbaţilor.
Bărbaţii sunt mai eficienţi în a distinge gusturile sărat și amar, în timp ce femeile preferă dulciurile.
• Bărbaţii sunt mai puţin sensibili atunci când o femeie suferă din pricina unei dureri, dar ei devin sensibili la un meci de fotbal sau la alte emisiuni mai agresive.
• Și mai trebuie să recunoaștem că femeile sunt net superioare în privinţa simţurilor de percepţie: ele sunt pricepute în a detecta nuanţele fine la nivelul limbajului trupului, al vocii, al tonului și
al altor stimuli senzoriali. Ele pot citi chiar reacţii și sentimente ale animalelor.
• Știm că emisfera dreaptă a creierului răspunde de partea creatoare și este mai dezvoltată la femei, iar emisfera stângă răspunde de controlul asupra logicii și raţionamentului și este dezvoltată mai mult la bărbaţi.
• Folosind tomograful cu rezonanţă magnetică, scanerul a pus în evidenţă că bărbaţii folosesc mai ales partea stângă a  creierului pentru vorbire, în timp ce femeile folosesc atât partea stângă,
cât 4 și pe cea dreaptă. De unde și pofta lor de a vorbi mai mult ca bărbaţii, iar capacitatea fetiţelor de a învăţa o limbă străină e mai mare decât la băieţi. Mai simplu spus, bărbaţii au capacităţi
limitate în privinţa vorbirii și conversaţiei.
• Emisferele stângă și dreaptă ale creierului sunt legate printr-o serie de nervi care se numesc corpul calos. Acest cablu face ca o parte a creierului să comunice foarte bine cu cealaltă, permiţând
schimbul de informaţii, ca două calculatoare pe umeri, legate de o interfaţă unică. Ei bine, la femeie, corpul calos este mai gros decât la bărbat, având cu peste 30% mai multe legături între emisfere. De aceea, vorbirea femeii este mai fluentă, iar acest lucru explică și capacitatea femeilor de a putea executa mai multe lucruri fără legătură aparentă între ele. De unde și intuiţia feminină. Ce să-i faci, asta e! Bărbatul are mai puţine conexiuni și de aceea creierul lui este configurat să facă un singur lucru o dată. Creierul lui este mai compartimentat. Dacă îi veţi scana creierul în timp ce citește, veţi constata că practic este surd.
Nu-și poate păstra vigilenţa auditivă în același timp ce citește
• Pentru o sugestie mai puternică, am spune că creierul bărbatului este mono, pe când al femeii este stereo. Și, ca și când nu este de ajuns, s-a constatat că creierul femeii are mai multă materie cenușie, deși este mai mic ca dimensiune.
• Pentru că ea folosește anumite părţi ale creierului în același timp, femeii îi este greu să distingă între dreapta și stânga.
• Cred că trebuie să mai marcăm puncte și pentru bărbaţi. Ei au o orientare în spaţiu mult mai bună, pe când femeile au o orientare bidimensională. Deși ele îţi văd scama pe costum de la 30 de metri, nu reușesc să parcheze mașina cu spatele, lovind mereu ușa garajului. Ţine de orientarea pe trei dimensiuni, și pe aceasta nu o are prea dezvoltată.
• Creierul bărbatului îndosariază informaţiile, pe când cel al femeii nu le înmagazinează, ci ele revin mereu în minte.
Singura modalitate prin care o femeie poate scăpa de problemele din gând este să le exprime și astfel să le conștientizeze. Obiectivul ei este să scape de probleme, nu să găsească soluţii sau să tragă
concluzii.
• Bărbaţii, stocând informaţiile, nu găsesc de bine să le exprime, așa că, atunci când, după o zi de lucru cu evenimente de tot felul, este întrebat de soţie cum a fost, el răspunde laconic: „Bine! Ca
ieri. Nimic nou!" Efortul de exprimare fiind mai redus, nu consideră că este împins să-l facă.
• Pentru o femeie, vorbirea continuă să aibă un scop precis: crearea de noi relaţii interumane și împrietenirea. Pentru  bărbaţi, vorbirea înseamnă o referire strictă la fapte.
• Faptul că mamele vorbesc mai mult cu fetele este motivul pentru care acestea din urmă vorbesc mai mult decât băieţii.
• Bărbaţii își vorbesc mai ales în gând. Când o femeie îl vede privind pe geam, își închipuie că este plictisit sau leneș și încearcă să-i vorbească și să-i dea ceva de făcut, că tot stă degeaba:
„Pentru că tot nu faci nimic, du-te și spală pe jos în bucătărie, dragule!"
• Bărbaţii trebuie să înţeleagă că, atunci când o femeie vorbește, ea nu așteaptă să i se găsească soluţii.
• Chiar cuvântul în sine are un înţeles pentru bărbat și alt înţeles pentru femeie. Prin cuvânt, bărbatul exprimă idei și informaţii, iar femeia, sentimente și emoţii.
De multe ori creditul de cuvinte rămâne destul de bogat la femeie la sfârșitul unei zile și ea trebuie să îl consume ca să se simtă ușurată și fericită. Atât așteaptă: să fie ascultată. Nu are nevoie de soluţii.
• Când un bărbat citește o carte, se uită nerăbdător să vadă câte pagini mai sunt până la terminarea unui capitol, pe când femeia nu este atât de secvenţială ca bărbatul, căutând finalul. Fire imaginativă, proiectează ea scenarii, pe care le va confrunta cu finalul cărţii.
• Dacă bărbatul este adâncit într-o lectură, scrie un articol sau un referat, nevasta lui îi va lăsa ușa deschisă, ca un reflex de a nu i se închide posibilitatea comunicării. El va striga după ea să închidă ușa, ameninţând-o cu reproșuri pentru repetatele ei violări ale intimităţii bârlogului său.
• Bărbaţii folosesc limbajul pentru a se întrece între ei, de aceea sensul cuvintelor este mult mai important, ei căutând o soluţie cu finalitate. La femei, vocabularul nu este punctul lor forte, de aceea definirea și înţelesul cuvintelor nu contează așa de mult, căci ele se bazează pe tonul vocii pentru o exprimare mai fidelă, dar și pe limbajul trupului, pentru a-i da un conţinut emoţional. Scopul urmărit este cel al construirii relaţiilor, și nu argumentativ, ca al bărbaţilor. Dacă o femeie îi vorbește mult
bărbatului ei, înseamnă că-i place de el, dar, dacă tace, aţi  încurcat-o!
– Iubitule, n-ai vrea să-ţi mai aerisești creierii, după atâta citit? îl întreabă ea cu o licărire vioaie în priviri.
– Nu cred că simt nevoia! Dacă tot vrei să-mi creezi condiţii, deschide fereastra și este O.K.!
Faţa ei se întunecă și puse un lacăt mare la gură, pe care îl închise cu scrâșneli.
– E ceva în neregulă? o verifică el pe consoarta lui.
Ea îi răspunse cu tăcere.
– Am făcut ceva rău? Nu știu de ce, dar parcă s-a înnorat! încercă el să se clarifice.
– Și s-ar putea să plouă și cu grindină! ieși ea din muţenie.
Cum de nu pricepi că nu m-ai mai scos de două săptămâni și pe mine la o plimbare?
– Spune așa, femeie, nu mă lua pe ocolite! se lumină el. Ce mistere mai au și doamnele astea în cap! Auzi: să mă mai aerisesc și eu și, când colo, de fapt ea voia să se aerisească! Oare câte alte taine mai ascunde?
• Vorbirea pe ocolite este o specialitate a femeii și are ca scop să adune relaţii, dar cel mai adesea nu funcţionează în cazul bărbaţilor, pentru că ei nu pricep regulile jocului. Creierul femeii este axat pe prelucrare, pe când bărbaţii consideră aceasta o lipsă de structurare. El vrea să i se spună concis și direct.
Cum ei ocupă slujbele unde se cere orientarea în spaţiu ca șoferi, piloţi sau profesori de știinţe exacte, vorbirea pe ocolite ar duce la grave erori. Dacă un pilot ar spune turnului de control:
„Cred că jos e mai sigur decât aici, sus!" în loc de: „Mă pregătesc să aterizez!", cred că ar fi scos urgent din slujbă.
• Femeile pun sentiment în ceea ce spun, în timp ce bărbaţii doar se exprimă. Cum vocabularul nu este chiar punctul forte al creierului femeilor, ele nu consideră definirea precisă a cuvintelor atât de relevantă. Chiar mai exagerează, de dragul efectului obţinut.
Bărbaţii însă vor interpreta fiecare cuvânt pe care-l vor spune ele ca atare și vor reacţiona în consecinţă.
– Tu niciodată nu ești de acord cu ce spun eu! îl atacă ea supărată la refuzul lui de a merge la  cumpărături.
– Cum adică, niciodată? Chiar acum zece minute am zis că e bună părerea ta de a merge la părinţii tăi duminică! spuse soţul intrigat.
– Întotdeauna socotești lucrurile tale mai importante ca ale mele.
– Nu-i adevărat! Adu-ţi aminte că ieri ţi-am spus că este mai important ca tu să mergi la tratament decât să-mi cumpăr eu două cauciucuri la mașină!
– Așa spui tu de fiecare dată când deschid discuţia! i-o reteză ea.
– Asta e o minciună! replică el. Nu spun așa de fiecare dată!
Pentru o ceartă „reușită", bărbatul trebuie să înţeleagă faptul că femeia folosește cuvinte pe care nu le ia ca atare, drept pentru care nici el n-ar trebui să le înţeleagă ca atare și nici să le  precizeze
sensul.
• Femeia folosește în medie șase expresii faciale în zece secunde, prin care reflectă sau reacţionează la emoţiile interlocutorului.
De regulă, bărbatul rămâne impasibil când ascultă, pentru a nu-și trăda emoţiile, dar asta nu înseamnă că nu trăiește nici un fel de emoţie. Scanarea creierului arată că bărbaţii reacţionează emoţional la fel de puternic ca femeile, dar evită s-o arate.
• Majoritatea femeilor dovedesc o orientare în spaţiu limitată.
Bărbaţii au capacitatea de a vedea în trei dimensiuni. Studiile arată că mintea bărbatului măsoară distanţa și viteza, pentru a ști exact când trebuie să schimbe direcţia.
Dacă dai o hartă turistică sau rutieră unei femei, ea trebuie s-o așeze în sensul de mers, altfel nu se descurcă. Și așa i se pare un mister, pe când un bărbat o poate citi din orice poziţie.
• Femeile excelează în zone de creaţie, cum ar fi artele spectacolului, învăţământul, resursele umane și literatura, toate acestea fiind domenii în care logica abstractă nu are o importanţă primordială.
• Bărbatul se pierde pe sine în muncă și în performanţele ei, pe când femeia se pierde în detaliile vieţii și în mulţimea relaţiilor.

sursa
https://anatolbasarab.ro/wp-content/uploads/2015/08/170653945-Deosebiri-dintre-femeie-%C8%99i-b%C4%83rbat.pdf

Scrisoarea secreta a lui Albert Einstein catre fiica sa Leiserl. Dezvaluie care este forta suprema din univers, singura noastra salvare!

Una dintre cele 1400 de scrisori donate in anii 1980 de Lieserl, 
fiica lui Einstein, Universitatii Ebraice din Ierusalim, cu mentiunea de a nu fi publicate decat dupa minim doua decenii de la moartea tatalui sau.

Iata una dintre ele, in care se vorbeste despre legea suprema a universului, cea mai puternica forta ce poate exista: 

“Cand am propus teoria relativitatii, foarte putini oameni m-au inteles, iar ceea ce urmeaza sa destainui umanitatii acum, se va ciocni de neintelegerea si prejudecatile din aceasta lume. Te rog sa pastrezi aceste scrisori atat timp cat este necesar, ani, decenii, pana cand societatea este suficient de avansata pentru a accepta ceea ce voi explica mai jos.

Exista o forta extrem de puternica, pentru care, cel putin pana in prezent, stiinta nu a gasit o explicatie formala. Este forta care include si guverneaza totul, este chiar in spatele oricarui fenomen care are loc in univers si inca nu a fost identificata de noi. 

Aceasta forta universala este IUBIREA. 

Cand cercetatorii au investigat o teorie unificata a universului, au uitat cea mai puternica forta nevazuta. Iubirea este Lumina, care ii lumineaza pe cei ce o ofera si o primesc. Iubirea este gravitatie, deoarece ii face pe unii oameni sa se simta atrasi de altii. Iubirea e putere, deoarece multiplica tot ce avem mai bun si ofera umanitatii sansa de a nu pieri in propriul egoism orb. Iubirea expune si reveleaza. Pentru iubire noi traim si murim. 

Iubirea e Dumnezeu si Dumnezeu este Iubire.

Aceasta forta explica totul si ofera sens vietii. Aceasta este variabila pe care am ignorat-o de prea mult timp, poate pentru ca ne este frica de iubire deoarece este singura energie din univers pe care fiinta umana nu a invatat sa o controleze dupa vointa sa. Pentru a evidentia iubirea, am creat o simpla subtituire in cea mai faimoasa ecuatie de-a mea. 

Daca in loc deE=mc², acceptam ca energia pentru a vindeca intreaga lume poate fi obtinuta din multiplicarea iubirii cu viteza luminii la patrat, atunci ajungem la concluzia ca iubirea este cea mai puternica forta ce exista, deoarece nu are nici o limita.

Dupa esecul umanitatii in a utiliza si controla celelalte forte din univers, care pana la urma s-au intors impotriva noastra, este imperios sa ne hranim pe noi insine cu o alta forma de energie… 

Daca vrem ca speciile noastre sa supravietuiasca, daca vrem sa descoperim sensul vietii, daca vrem sa salvam lumea si fiecare fiinta constienta ce traieste, atunci iubirea este unicul raspuns.

Probabil nu suntem inca pregatiti sa cream o bomba a iubirii, un mecanism destul de puternic pentru a distruge ura, egoismul si lacomia care devasteaza planeta.

Cu toate acestea, fiecare individ poarta cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a carui energie asteapta sa fie eliberata. Cand o sa invatam sa oferim si sa primim aceasta energie universala, draga Lieserl, vom putea afirma ca iubirea invinge tot, ca poate transcende totul si orice, deoarece iubirea este chintesenta vietii.

Regret profund ca nu am fost capabil sa exprim ceea ce este in inima mea, care a batut in liniste pentru tine intreaga mea viata. Poate e prea tarziu pentru scuze, dar cum timpul e relativ, simt nevoia sa iti impartasesc ca Te Iubesc si datorita tie am ajuns la raspunsul suprem!

Tatal tau, Albert Einstein”

Sursa acestui articol este contul de twitter al faimosului cercetator Gregg Braden, cunoscut pentru cercetarile sale din domeniul fizicii cuantice. In paralel, este pasionat de culturile antice si desfasoara analize amanuntite atat la situri arheologice, cat si asupra manuscriselor vechi. 

“Exista doar doua cai de a-ti trai viata.

Una, ca si cand nimic nu e miracol,

Cealalta, ca si cand totul e miracol.”

Albert Einstein

Alegeti sa vedeti miracolul!

Alegeti iubirea!

1 mai muncitoresc - În chiloţi şi maiou - De 1 mai sărbătorim ziua Iluminaţilor şi nu ziua muncii

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.
Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Heymarket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți.
În anul 1888, la întrunirea Federației Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susținerea, prin manifestații și greve, a zilei de muncă de 8 ore.
Dar, în anul 1889, social–democrații afiliați la așa–numita Internațională a ll–a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a muncitorilor.

1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială.
În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă.
În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiție a mișcării muncitorești internaționale. De asemenea, și naziștii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiții. Ziua de 1 mai, fusese transformată într-o sărbătoare a comunității naționale germane, promițându-se construirea unui socialism național, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Un discurs rostit de Hitler la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: Certurile și neînțelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unității și înălțării națiunii.
Ziua de 1 mai a fost transformată de către naziști într-o sărbătoare propagandistică. Se suținea că "ziua de 1 mai trebuie să devină o sărbătoare a întregii națiuni și nu poate fi transformată într-un simbol al luptei proletare și a decadenței." Serbările câmpenești, chioșcurile cu bere și spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fuseseră interzise. Organizațiile muncitorești au fost înlocuite cu directive de la partidul unic. Peste timp, grupări radicale folosesc retorica nazistă, participând la proteste violente având ca pretext ziua de 1 mai (de exemplu, în Germania).


În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulți ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivități decât la inițiativa unor reprezentanți ai unor partide precum PSM și PRM.
Parfumul defilărilor roboţilor umani, discursurile patriotice sau inocularea ideilor comuniste le-au rămas însă vii în minte actorilor de-atunci. Dar pe lângă furnicuţele din fabrici şi uzine, un rol special îl interpretau şi sportivii. De fapt, îşi interpretau propriul rol! Şi ei, ca şi ceilalţi, erau tot un soi de marionete dirijate de "păpuşarii" din partid cocoţaţi în înaltul tribunelor plasate, spre exemplu, în Bucureşti, în actuala Piaţă intitulată Charles de Gaulle. "Prin anii 50-60 se numea Piaţa Stalin şi făceam multe repetiţii. O dată, de două ori, de câte ori trebuia! Pierdeam şi antrenamentele, dar eram aduşi cu autobuzul din Ghencea până spre Piaţa Victoriei. Eram îmbrăcaţi în roşu, galben şi albastru şi partea veselă venea când eram urcaţi pe carele alegorice. Noi, atleţii, mimam alergarea, halterofilii ridicau greutăţi uşoare din lemn, iar lumea ne întâmpina cu steaguri, cu lozinci! În tot acest timp, orchestra militară ţinea ritmul", povesteşte dubla campioană olimpică la înălţime, Iolanda Balaş, pe atunci component a CCA Steaua.

Operaţiile artistice, savant sau infantil găsite, îi prindeau pe unii sportivi pe picior greşit, iar mulţi dintre ei se simţeau puţin stânjeniţi de postura în care se aflau. "Defilarea propriu-zisă începea la orele 9:00-10:00! Toţi erau chemaţi la apel! Şi steliştii, şi dinamoviştii, şi cei de la Rapid, şi cei de la Progresul. Steliştii şi dinamoviştii erau ca fraţii. Toţi campionii vremii erau, şi Ivan Patzaichin, toată lumea! Încolonaţi şi îmbrăcaţi în chiloţi şi maiou, ei formau mai mereu grupul din faţă! Pugiliştii, când erau urcaţi pe carele alegorice, mimau boxul, iar gimnaştii făceau diferite acrobaţii! Toţi eram în câmpul muncii şi un profesor de sport juca rolul dirijorului. Ne organiza pe toţi, dar când nu-i plăcea unei persoane importante cum ieşea ceva, o luam de la capăt. Traseul se termina jos, la Lacul Herăstrău! Ce făceam pe urmă? Mergeam la mici, bere şi hore prin parcurile adiacente. Bineînţeles că nici nu ne mai schimbam, că n-aveam unde!", dă timpul înapoi şi Nicolae Mărăşescu.

Păreri despre 1 Mai
Om de afaceri- "Înainte de Revoluţie, în primul rând eram tineri. Aproape de fiecare dată plecam cu grupul de prieteni la munte, cu trenul. Mergeam în Parâng, Bucegi, la Piatra Craiului etc. Erau zile de vacanţă sărbătorile de 1 şi 2 Mai, de care profitam la maximum. Era distracţie în adevăratul sens al cuvântului, nu dezmăţ aşa cum fac tineri din ziua de azi în discoteci. Schimbam peisajul din 15 în 15 minute, găteam singuri pe munte, aveam în rucsac tot ce ne trebuia şi găteam cu apă din râu. Mâncam în fugă şi călătoream, iar de 1 Mai făceam baie într-un râu de munte indiferent cât de rece ar fi fost apa. Acum, în ultimii ani de 1 Mai nu ne-am mai permis să plecăm în mijlocul naturii, şi din cauza banilor, dar mai ales a timpului liber. Cu greu îţi laşi, bisnisul să pleci la distracţie! Atunci aşteptam cu mai multă nerăbdare 1 Mai muncitoresc, decât aştept acum 1 Mai şi… atât."
Fost preşedinte de sindicat - "1Mai era o zi festivă, care crea o ambianţă deosebită pentru salariaţi. Au fost momente când s-a defilat, când eram cu toate formaţiunile şantierului. Defilarea se încheia cu o întâlnire la un restaurant, cu plimbări la pădure sau prin parcuri. Era relaxant, 1şi 2 Mai erau zile libere de sărbătoare, aspect pe care îl îmbrăca şi şantierul. Lumea se relaxa. Toţi salariaţii erau excepţionali, erau fanionul judeţului. Aici s-au pregătit cadre pentru celelalte fabrici din oraş. Exista o mare disciplină faţă de colegi şi eram apropiaţi de conducere. SNG a avut secţii şi întreceri sportive la fotbal, rugby, volei, atletism, se făceau competiţii pe secţii şi la nivel judeţean. După întreceri se organiza un bufet, se dansa şi se cânta, astfel se legau prietenii între oameni. O spun ca fost şef de secţie şi preşedinte de sindicat – 1 Mai era zi de sărbătoare. După Revoluţie, această zi  a devenit o chestiune monotonă. Nu mai vezi angrenat tineretul, dar nici vârstnicii într-o manifestare de sărbătoare. Probabil fiind şi actuala situaţie precară şi nivelul de trai tot mai scăzut.Este nevoie să se stimuleze tineretul şi să fie mobilizat să ia cea fost frumos şi bun din trecut."
Pensionar- "era o sărbătoare frumoasă Ziua de 1 Mai pe care o pregăteam cu 1-2 săptămâni înainte. Când eram elev făceam antrenamentele pe stadion. Ca salariat al Fabricii de zahăr, peste 20 de ani, la fel ne antrenam pe stadion. Făceam lozinci muncitoreşti şi se simţea că este o sărbătoare. Din punctul de vedere al muncitorilor, care erau plătiţi cu ora, acestora nu prea le convenea să meargă la defilare şi antrenamente, nu le conveneau sărbătorile. Dar după defilare mergeam cu toţii la Pădurea Bălănoaia, era multă muzică, erau spectacole cu formaţii din fabrici şi artişti din Capitală. Era comerţ stradal la preţuri accesibile oricui, iar în oraş era o curăţenie exemplară. Era tare plăcut atunci. Acum este o mare diferenţă, oamenii nu mai sunt fericiţi, atunci aveau siguranţa zilei de mâine, acum nu o mai au! Acum, oamenii parcă au uitat să îl mai sărbătorească pe 1 Mai, aşa am uitat şi eu, dar trebuie să ţin cont şi de vârstă mea. Tac şi mă întreb: De ce nu mai zâmbesc oamenii când te întâlneşti cu ei pe stradă?! "

Azi un Blogăr - "1 Mai e pentru mine o alta patratica in calendar, dar este o zi in care romanii dau iamma in paduri si pe litoral pentru ca pe calendar scrie 1 Mai. De ce? Ce e cu aceasta zi? Hai sa o analizam in analele ei, oricum ar suna asta… E o sarbatoare comunista, nu am nimic cu acest lucru, si spune ca e sarbatorita Ziua Muncii, prin liber la toata lumea chiar daca nu mai lucram cu totii in fabrici si uzine. Pe vremea Prea Impuscatului cand mai toti depuneau eforturi fizice pentru a trai, o zi libera in plus nu strica, dar acum nu prea mai vad rostul.

1 Mai e bun pentru brokeri, gameri, game-testeri, in general pentru oameni care lucreaza peste 6 ore in fata monitorului pentru ca asa ii mai scoate din casa si le mai ofera o firmitura de viata sociala.

Eu as redenumi ziua in “1 Mai Industrial”. Toti cei care muncesc in ramura din titlu, importanta a economiei aflate in colaps, pot merge la mare sau la gratar pentru a se relaxa. Desigur, toti fanii genului muzical “industrial” ii vor astepta acolo cu boxele date la maximum, dar cine ii poate opri? A reusit cineva asta cu manelele? Atunci de ce sa ne mai gandim la asta?
Tot primesc intrebari pe messenger:
“Ce faci de 1 Mai?” Pai…ma f…lutur pe la work si am activitati inrudite cu cele de ieri si alaltaieri.

1 Mai fericit va doresc plin de ploaie."



   ZIUA INFIINTARII ORDINULUI ILUMINATILOR

 La 1 mai 1776, sub conducerea evreului Mayer Amschel Rothschild (in traducere SCUTUL ROSU – inainte chemandu-l Mayer Amschel Bauer, dar si-a schimbat numele in mod special pentru ce avea in plan sa faca), cu sprijinul altor familii de evrei germani bogati – Wessely, Moses, Mendelsson – si a unor bancheri (Itzig, Friedlander) -, Weishaupt fondeaza in secret societatea “Vechii cautatori de lumina din Bavaria”, care va deveni mai cunoscuta sub denumirea “Ordinul Iluminatilor”. Weishaupt a sustinut ca numele provenea din vechi scrieri si insemna “cei care detin lumina”.
   Primul profet al “Ordinului”, cel care intocmise o doctrina de la care mai tarziu s-au inspirat alte societati secrete influente – “Carbonarii” lui Giuseppe Mazzini, “Liga Dreptilor” lui Karl Marx  sau “Decembristii” lui Cernisevski – a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului XIX. Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum, a supravietuit veacului si a schimbat lumea in secolul XX.

   1) Abolirea monarhiei si a oricarei puteri ordonate;
    2) Abolirea proprietatii private;
   3) Abolirea mostenitorilor;
   4) Abolirea patriotismului;
   5) Abolirea familiei (a casniciei si instruirea in comun a copiilor);
   6) Abolirea tuturor religiilor teite


  Intre 16 iulie si 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc al doilea Congres Masonic, sub presedintia baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a incercat sa faca o conciliere intre diverse secte francmasonice: rosicrucieni, necromanti, cabalisti si umanitaristi. La Congres a fost prezent si Adam Weishaupt, care a reusit sa fuzioneze Ordinul Iluminatilor cu masonii din lojile engleze si franceze.
Congresul mai este important si pentru ca a coincis cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic. Totodata, a fost pus la punct in mare secret planul Revolutiei franceze care se va declansa sapte ani mai tarziu .

Contele de Virieu, un mason care a participat la congresul secret de la Wilhelmsbaden , i-a dezvaluit ulterior unui prieten: 
“Nu pot sa-ti spun ce s-a hotarat acolo. Pot doar sa-ti spun ca este mult mai grav decat iti inchipui tu. Conspiratia care s-a pus in miscare la Wilhelmsbaden este atat de perfect organizata, incat nu au scapare nici monarhia, nici biserica“.




1 mai este a 121-a zi a calendarului gregorian.

surse
http://www.jurnalgiurgiuvean.ro/2012/04/27/1-mai-muncitoresc-sau-de-ce-nu-mai-zambesc-azi-oamenii-pe-strada/
http://www.prosport.ro/sport-life/special/remember-1-mai-muncitoresc-povesti-inedite-cu-sportivii-ce-au-participat-la-parada-8201714
http://saccsiv.wordpress.com/2009/05/02/1-mai-ziua-celebrarii-walpurgis-a-infiintarii-ordinului-iluminatilor-a-stangii-si-internationala-a-muncii/

Profetiile Shambalei in traditia tibetana si mongola

Daca suficient de multe fiinte umane vor urmari ca in aceasta perioada sa invoce lumea Shambalei si sa traiasca stari de comuniune cu Shambala, destinul tarii noastre poate fi in mod miraculos mult modificat in bine.

Acum, mai mult ca oricand, avem nevoie de ajutorul si sustinerea lumii Shambalei si a Regelui Lumii din Shambala.



Pentru ca, desi exista profetii celebre (precum cele ale lui Sundar Singh si Serafim de Sarov) care afirma ca Romania va deveni in viitor focarul spiritual principal al planetei noastre, aceleasi profetii afirma si faptul ca “aici, pe teritoriul Romaniei, va fi dusa (in plan subtil) batalia cea mai apriga”, batalia finala dintre fortele binelui si ale raului. Si trebuie sa intelegem faptul ca este vorba, de fapt ,de acelasi “razboi final” care este descris elocvent de traditionalele profetii tibetane si mongole ale Shambalei. In acest razboi final (pentru ca nu este vorba de o singura lupta), Regele Shambalei, care este totodata si Regele spiritual al planetei noastre, se va afla in fruntea armatei fortelor binelui. Regasim aceasta imagine eroica a Regelui Shambalei, calare in fruntea armatei sale, in picturile religioase tibetane si mongole. Inca de la jumatatea secolului XX, Nicholas Roerich afirma ca “generalii” armatei Shambalei au inceput sa se nasca in planul fizic pentru a participa la confruntarea finala cu fortele demoniace si satanice.

Putem intelege din perspectiva profetiilor Shambalei, corelate cu cele legate de viitorul spiritual maret al Romaniei, ca intr-un anume mod tainic fiecare dintre noi putem lua parte la aceasta lupta cu fortele raului si ale intunericului, sau altfel spus putem fi adevarati luptatori ai luminii divine.

Profetiile Shambalei in traditia tibetana si mongola

"Este scris ca manifestarea lui Maitreya va avea loc dupa razboaie. Dar razboiul final va fi acela pentru adevarata spiritualitate. Oricine se va ridica impotriva Shambalei nu va reusi sa realizeze nimic in aceasta lume. Apele ii vor spala locuinta de pe fata pamantului si nici macar un caine nu va raspunde chemarii sale. Fulgere va vedea el pe cerul ultimei sale nopti.
Si mesagerul Shambalei, a carui simpla vedere provoaca teama celor rai si perversi, se va ridica deasupra unei coloane de lumina. Fiecare dintre luptatorii Shambalei se va numi “Invincibilul”. Stapanul Shambalei insusi va veni in curand. Steagul sau flutura deja deasupra muntilor.

Atunci cand, in cel de-al cincilea an, vor aparea heralzii luptatorilor din Shambala, va trebui sa aveti intelepciunea de a-i reunoaste si de a-i intampina ca pe salvatori ai vostri. Astfel veti fi partasi la maretia si triumful lor. Atunci voi manifesta si Eu (Regele Shambalei) ca Semn al Meu, Fulgerul.

Tezaurul cunoasterii spirituale revine din Vest (Occident). Pe crestele muntilor sunt aprinse focuri de sarbatoare. Priviti catre drum – pe acolo vin purtatorii Pietrei. Deasupra altarului sunt simbolurile lui Maitreya. Din Regatul Sfant ni se va transmite momentul exact cand trebuie sa intindem covorul de intampinare. Atunci cand se va manifesta semnul celor sapte stele vor fi deschise Portile. Prin Foc imi voi manifesta Eu mesagerii. Primiti aceste profetii ale fericirii voastre!

Eu (Regele Shambalei) am multe comori, dar numai in ziua sorocita le voi revarsa asupra poporului meu. Atunci cand armatele Shambalei vor aduce cu ele Lancea salvarii, atunci voi deschide adancurile muntilor si va voi arata comorile mele, care vor fi impartite in mod egal intre voi si luptatorii Shambalei pentru ca sa traiti in armonie si dreptate. Curand va veni momentul cand eu voi da ordinul de a traversa toate deserturile. Inca de pe vremea cand toate comorile mele erau imprastiate in cele patru vanturi eu am hotarat momentul in care fiintele din Shambala vor aduna toate aceste valori. Astfel voi, oameni ai poporului Meu, pregatiti-va sacii, caci eu ii voi da fiecaruia masura sa in mod just.

Poate ca unii oameni gasesc aur, iar altii gasesc pietre pretioase. Dar bogatia cea adevarata va veni numai odata cu manifestarea fiintelor din Shambala. Atunci cand va veni vremea si ele vor fi trimise aici. Asa este scris sa fie.

Si astfel pasunile voastre se vor intinde pana in Tara Fagaduintei.
Atunci cand va vegheati turmele, nu auziti vocile pietrelor? Aceia sunt de fapt faurarii Regelui Shambalei care pregatesc pentru voi comorile care vi se cuvin.
Si cand vantul murmura printre creste, oare intelegeti voi ca, de fapt, auziti sagetile Regelui Shambalei, care va protejeaza de pericole?
Cand fulgerul va lumineaza tabara, nu stiti ca el este lumina Regelui Shambalei, atat de dorit si asteptat de voi toti?
Cui ii revine datoria de a veghea in prima noapte? Voua. Cui ii vor fi trimisi mesagerii Mei? Voua. Cine va trebui sa ii intampine? Voi.
Dinspre vest, din munti, vor veni oamenii poporului meu. Cine ii va primi cu ospitalitate? Voi. Implorati-o pe Marea Zeita Tara sa fie alaturi de voi. Hotarati-va sa va purificati inimile inainte de venirea Mea. Oricine asculta de dorintele mele isi va pregati coiful de lupta si va impleti harnasamentul cailor.
Priviti cu atentie inelele pe care le poarta cei care sunt nou veniti printre voi. Acolo unde se afla Potirul meu – acolo este salvarea si mantuirea voastra. Focuri de avertizare sunt aprinse pe munti.
Iata ca vine un Nou An. Aceia care il vor petrece cufundati in somnul inconstientei nu se vor mai trezi niciodata. Iata ca Shambala se reveleaza.

Noi nu cunoastem teama. Noi nu cunoastem deznadejdea. Dukkar, zeul cel cu multi ochi si multe brate, ne sustine cu gandurile sale luminoase. Chibzuiti aupra cuvintelor mele cu mintea purificata. Ganditi numai ganduri de lumina!

Afirm acum ca invatatura care a pornit de la Bodh-Gaya se va intoarce acolo (Este vorba aici de invatatura Kalachakra, care intr-adevar s-a “intors” acolo prin initierea acordata de Dalai Lama, care a venit din Vest). Atunci cand procesiunea care poarta imaginea Shambalei va traversa pamanturile Indiei si se va intoarce la sursa sa, atunci veti sti ca a venit timpul cand putem rosti cu voce tare cuvantul sacru Shambala. Atunci chiar si gandul indreptat catre Shambala va oferi sustinere. Atunci afirmarea Shambalei va deveni inceputul tuturor lucrurilor, iar recunostinta fata de Shambala, incheierea lor (aceasta este o referire la consacrarea fructelor actiunilor noastre catre Shambala, sau la apelarea ajutorului Shambalei, precum si la meditatia de recunostinta pe care este bine sa o facem la finalul actiunilor noastre benefice). Toate fiintele umane, de la cele mai simple pana la cele mai importante, vor fi patrunse de intelegerea invataturilor spirituale.

Shambala cea sfanta este reprezentata inconjurata de sabii si lanci. Declar acum in mod solemn ca Shambala este de neinvins. Cercul Imaginii sale se va inchide (proiectia Shambalei pe Pamant va reveni pe teritoriul Romaniei, acolo unde ea s-a aflat in trecutul indepartat). Cuvantul kalagiya va fi rostit. Stindardul Imaginii Shambalei va fi desfacut. Cei care il accepta pe Stapanul Shambalei ca Rege se vor bucura, iar cei care il desfid vor tremura de teama. Toti cei care se vor ridica impotriva Shambalei vor fi secerati. Pentru cei aflati in intuneric, flamura sa va fi simbolul suvoaielor de sange care le vor ineca pamanturile. Pentru cei care inteleg, ea va fi ca un soare arzator."


Sursa: efemeride.ro

http://caplimpede.ro/tu-esti-singurul-care-va-cunoaste-secretul-divin-al-romaniei-profetiile-shambalei-iti-spun-totul-despre-viitorul-apropiat/

Orasul subteran al zeilor din Rosia Montana - Descoperiri fabuloase musamalizate de autoritati

La inceputul anilor 1990, subsolul din zona Carpatilor Occidentali a fost sondat de un satelit rusesc, care cauta situri antice si preistorice. Cu aceasta ocazie, s-a descoperit un imens oras subteran, intins pe o suprafata de peste doua sute de kilometri patrati, foarte bogat in aur. In zona numita Vartoape din Muntii Orastiei, pe o suprafata de aproximativ patru kilometri patrati, exista saptezeci si cinci de gropi conice, de diferite dimensiuni (unele cu diametre de pana la saptezeci de metri), din care pleaca mai multe tuneluri catre muntii din apropiere (unul ajungand chiar sub sanctuarele din Sarmizegetusa Regia, fiind probabil cel prin care armata lui Decebal a plecat din calea romanilor, traversand muntii in doua zile).

In zona Vartoape, aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunica intre ele, precum camerele unei locuinte, multe dintre ele comunicand cu platoul de deasupra prin drumuri antice. In aceasta zona si in imediata apropiere se afla vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv sanctuare facute din andezit (piatra pe care astazi o putem taia doar cu diamantul), constructii cu o vechime mult mai mare decat cele de la Sarmizegetusa, acolo aflandu-se centrul mega-orasului pre-dacic.

Acest oras subteran se intinde nu numai sub Sarmizegetusa Regia, ci si subSimeria (locul de origine al sumerienilor), Tartaria (unde s-a descoperit cea mai veche scriere din lume), Deva (zona din care au plecat arienii in Asia) si Rosia Montana. In Pergamentul Secret, Radu Cinamar vorbea despre un tunel foarte lung sub muntii Orastiei, la capatul caruia s-ar afla o camera imensa din aur pur, in care s-au descoperit o lumina albastra stranie si sapte scaune capabile sa sustina umanoizi de aproape trei metri inaltime.

S-a descoperit si ca nu doar sub Muntii Apuseni, ci sub intregul lant Carpatic de pe teritoriul tarii noastre, exista o retea intreaga de tuneluri, despre care legendele dacice sustin ca au fost construite de zeul Zamolxis pentru a proteja tinutul si poporul dac, iar Rosia Montana se pare ca reprezinta intrarea principala in acest oras subteran al zeilor.

In luna februarie a anului 2012, o echipa romano-canadiana de geologi urmarea ramasitele filonului de aur la una dintre galeriile sapate de agatarsi in urma cu 5.500 de ani la Rosia Montana. Atunci, echipa a facut aparent din intamplare o descoperire colosala, ce ar putea modifica istoria omenirii daca s-ar face publica.

Geologii romani si canadieni au descoperit la baza galeriei cavernecapatul dreptunghiular al unei lespezi aurii, care nu parea a fi o roca naturala. Dupa prelevarea unei mostre, rezultatele de laborator au aratat ca era vorba despre o piatra compozita, obtinuta dupa o tehnologie imposibil de reprodus in conditiile stiintei actuale, compusa din 15% praf de granit, 30% wolfram si 55% pulbere de aur de 50 de karate. In luna aprilie, in timpul discutiilor purtate cu usile inchise la Ministerul Minelor, Petrolului si Geologiei, canadienii au cerut ca aceasta descoperire sa nu fie facuta publica iar galeria sa fie inchisa urgent. Romanii au fost de acord cu pastrarea secretului, insa au insistat sa continue cercetarile si sa trimita acolo o echipa de arheologi.

Zona a fost inchisa imediat cu sarma ghimpata si pusa sub paza. De la inceputul lunii mai pana pe 23 iunie s-au derulat in secret sapaturile in jurul lespezii. Masuratorile au stabilit faptul ca aceasta, perfect slefuita, cantarea aproximativ 1.700 de tone (cu 100 de tone mai mult decat cea de la Baalbek, in Liban), avea o lungime de 12 metri, o latime de 6 metri si o inaltime de 3 metri, iar aurul din ea reprezenta 935 de tone, de 150 de ori mai mult decat tot aurul extras la Rosia Montana de daci, romani, austro-ungari si romani la un loc.

Intr-un final, lespedea a fost segmentata in 80 de calupuri egale, incarcata in containere si transportata noaptea, sub escorta militara, spre o destinatie necunoscuta. Din anumite informatii reiese ca fragmentele au ajuns la Combinatul Siderurgic din Galati, unde au fost topite si transformate in lingouri de aur si wolfram, despre care nu se stie unde au fost depozitate.

Un lucrator care a participat la dezmembrarea lespezii sustine ca un batran arheolog de prestigiu, ce avea o cicatrice in coltul ochiului stang, a realizat un set de fotografii, care au fost date spre studiu unui paleolingvist, ce a atras atunci atentia autoritatilor ca lespedea are o valoare istorica si culturala inestimabila nu doar pentru romani, ci pentru intreaga omenire.

Ca argument, in respectivele fotografii se poate observa ca intreaga suprafata a lespezii era acoperita de o scriere in basorelief de culoare verde smarald, total necunoscuta, posibil pelasga. Cu toate acestea, autoritatile romane au ignorat atentionarile paleolingvistului si au dispus taierea si topirea lespezii, urmand ca, dupa vanzarea aurului, sa primeasca 19.31% din castig, conform intelegerii cu partea canadiana. Batranul arheolog, care a ales sa-si pastreze ascunsa identitatea, a declarat presei la vremea respectiva:

"Lucrurile insa au devenit de-a dreptul uluitoare atunci cand la ridicarea lespezii s-a putut observa un soi de put cu diametrul de 4 metri, in interiorul caruia cobora o scara elicoidala, ale carei trepte erau sapate in peretii putului, de parca fusesera taiate cu laserul. Din interiorul putului emana o lumina laptoasa, violacee.

Desi cei cativa lucratori, geologi si arheologi care au fost martori la ridicarea lespezii si-au revenit dupa o vreme din uimire, in afara paleolingvistului care s-a precipitat ca un apucat pe scari in jos, nimeni n-a mai avut curajul sa coboare ca sa vada ceea ce se afla in put, iar a doua zi era deja prea tarziu.

Am asteptat cu totii ca paleolingvistul sa apara, dar el nu s-a mai ridicat la suprafata. Peste noapte, SRI-ul si armata au acoperit cu scanduri intrarea in putul care ducea spre interiorul muntelui, au turnat ciment si au sigilat-o. A doua zi a fost inchisa gura putului exterior, precum si intrarea in galeria sapata in vremuri imemoriale de agatarsi.

Exista voci care sustin ca persoane sus-puse de la Guvern au musamalizat afacerea si ca bancherii elvetieni isi freaca mainile satisfacuti. Ultima data cand s-a mai putut discuta cu batranul arheolog si cu lucratorul martor a fost pe 28 iulie 2012, cei doi disparand apoi fara urma.

Galeria unde a fost descoperita lespedea, aflata pe Valea Cornei, sub satul Cornea de la Rosia Montana, a fost supranumita Galeria Hiperboreeana. Ea a mai fost cercetata in 1976 si, dupa o descoperire uluitoare, a fost sigilata de catre Securitate. Dintre cei care au participat atunci la sapaturi, doar patru persoane mai sunt astazi in viata. Trei dintre ei refuza sa-si aminteasca intamplarea de acum 37 de ani, doar unul dintre ei, fost sef de echipa, a acceptat sa rupa tacerea. Iata ce a povestit el Presei:

"Poate ca n-ar trebui sa zic nimic, ca doara am jurat la comunisti, dar eu ma trag de fel din Albac, chiar din neamul de moti al lui Avram Iancu, asa ca nu pot sa tac. Uite cum a fost: In iarna lu’ 76, am fost chemat de inginerul sef si am primit dispozitie sa redeschid, sa consolidez si sa electrific vechea galerie 13, ramasa inchisa inca de pe vremea austro-ungarilor, urmand ca dupa consolidare sa vina doi tovarasi geologi sa prospecteze. ....

...

Atunci am vazut grozavia. Arheologii scosesera la iveala din stanca un schelet urias, cam de 10 metri lungime, care zacea pe o parte cu picioarele stranse. Osul pe care il gasisem eu era legat cu o funda rosie si de-abia atunci am vazut ca era de fapt o vertebra. Mama, da’ ce vertebra! Civilii se foiau de colo-colo! Unii isi notau cate ceva din ce ziceau arheologii, altii faceau poze cu blitzul."

Asadar, deasupra lespezii extrase in 2012 se aflase cu 36 de ani in urma scheletul uriasului, in Galeria 13 sau Galeria Hiperboreeana. Iar acelasi arheolog cu cicatrice in coltul ochiului stang a fost martorul ambelor descoperiri, din 1976 si 2012. La Rosia Montana se afla intrarea in orasul subteran al zeilor, supranumit Tartar de catre grecii antici.

Daca in trecut secretele zeilor erau pazite intotdeauna de sfincsi, creaturi mitice cu corp de leu, picioare de taur si aripi de vultur, si la Rosia Montana exista unul aparent natural. Sfinxul Rosiei Montane este situat pe unul dintre cele mai inalte puncte ale Masivului Carnic si are doua capete: unul mare si inca unul mai mic, numit Sfinxisorul, deasupra celui mare. Unii localnici chiar sustin ca nimeni nu va putea pune mana pe aurul nostru atat timp cat Sfinxul va pazi Rosia Montana. E posibil ca acest oras subteran al zeilor sa fie adevarata tinta a miliardarilor George Soros si Beny Steinmetz?

Am aflat deja ca amandoi au investit sume colosale pentru a-si pune ghearele pe Rosia Montana, am vazut implicarea SRI-ului atat in povestea copilului ucis pe 2 septembrie, cat si in descoperirea din Galeria Hiperboreeana. Am vazut implicarea clasei politice de varf atat in musamalizarea intelegerii secrete cu evreii, cat si in regizarea crimei copilului, apoi in deturnarea atentiei publicului catre maidanezi. Am vazut si manipularea fara ascunzis in aceste cazuri. Pentru a afla daca interesul miliardarilor evrei este orasul subteran sau aurul (alaturi de celelalte metale pretioase), nu trebuie decat sa aruncam o privire catre planul proiectului minier de la Rosia Montana.

De ce si-ar dori distrugerea acelei zone?

Nu poate fi decat un motiv viabil: pentru a bloca accesul catre / din ora?ul subteran al zeilor. Am vazut deja ca Securitatea a sigilat intrarea in Galeria Hiperboreeana inca din 1976 iar in 2012, dupa ce a fost extrasa enorma lespede,SRI-ul si armata au au cimentuit putul care ducea spre interiorul muntelui, blocand si intrarea in galerie.

Un imens lac de cianuri ar sigila intrarea catre acel oras pentru totdeauna. Nimeni nu ar putea intra vreodata acolo si, mai ales, nimeni si nimic nu ar putea iesi de acolo. Daca miliardarii de la Gabriel Resources urmaresc intr-adevar distrugerea intrarii orasului zeilor si ingroparea acestuia sub 215 milioane de metri cubi de cianuri, de ce ar face asta?.

sursa 

https://extraterestriiprintrenoi.wordpress.com/2013/10/18/orasul-subteran-al-zeilor-din-rosia-montana/