Frumosul este echibrul absolut. Arta nu face decât să inceapă continuu.Arta – poate cea mai desăvarşită a fost concepută in timpul copilăriei umanitatii, caci omul primitiv uita de grijile cele domestice şi lucra cu multă voioşie. Copiii posedă această bucurie primordială. Eu aş vrea să re-deştept sentimentul acesta in sculpturile mele. Când nu mai suntem copii, suntem deja morţi.
Voim intotdeauna să inţelegem ceva, insă nu este nimic de inţeles.
Tot ceea ce puteţi contempla aici, in Atelier, are un singur merit: că este trăit...
As vrea ca lucrările mele să se ridice in parcuri şi grădini publice, să se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre şi monumente născute din pămant, nimeni să nu ştie ce sunt şi cine le-a făcut dar toata lumea să simtă necesitatea si prietenia lor, că ceva ce face parte din sufletul Naturii...
In sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie ,nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poti culege de oriunde şi oricând.
Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevărat este sentimentul permanenţei noastre copilării in viaţă. Plăcerea cu care lucrează artistul este insăşi inima artei sale.
Fără inimă nu există artă ! şi cea dintai condiţie este să iţi placă ţie, să indrăgeşti şi să iubeşti fierbinte ceea ce faci. Să fie bucuria ta, iar prin bucuria ta să oferi bucurie şi celorlalţi.
A vedea in depărtare este ceva, insă a ajunge acolo, este cu totul altceva.
Simplitatea nu este un scop in artă, insă ajungi la simplitate fără de voia ta, apropiindu-te de sensul cel real al lucrurilor.
Simplitatea este in sine o complexitate si trebuie să te hranesti cu esenţa ca să poţi să ii inţelegi valoarea. Simplitatea in artă este, in general, o complexitate rezolvată.
Nu trebuie să silim materialele să vorbească in limba noastră - ci trebuie sa le ducem pană la acel punct, unde alţii vor inţelege limba lor. Nu poţi să faci ceea ce vrei tu să faci, ci numai ceea ce iţi permite materialul. Nu poţi să faci din marmoră ceea ce ai vroi să faci din lemn --şi nici din lemn ceea ce ai vroi să faci din piatră. Opera de artă necesită o uriaşă răbdare şi mai presus de orice o inverşunată luptă impotriva materialelor şi nu poţi să duci această luptă decât dacă foloseşti tăietura (cioplirea) directă.
Modelajul, este mai usor, permite revenirea, corectura, schimbarea - adaosul, pe când tăietura directă impune o confruntare fără de milă intre artist şi materialele pe care el trebuie să le invingă şi, aici, este necesar mestesugul... in fond, dacă te gandesti bine, nu au existat decât admirabili artizani in sculptură, nu mari artişti. Iar decăderea acestei arte, a sculpturii a inceput odata cu abandonarea acelei tăieturi directe, care ii permite sculptorului să caştige, cu fiecare dintre operele sale, propria sa victorie asupra materialelor.
