i Luna, sunt în legătură cu noi în aşa fel încât Soarele se află în legătură cu Eul nostru, Luna se află în legătură cu trupul nostru astral.Luna este intim legată de tot ceea ce este trecutul nostru, care merge în urmă până la vieţile noastre pământeşti anterioare. A înţelege existenţa lunară în mod just, aşa cum se desfăşoară ea afară, în întinderile Universului, înseamnă a simţi, a avea un sentiment despre trecutul omului. Dar destinul omului se compune din ceea ce aducem cu noi din viaţa pământească precedentă, aşadar, din trecutul nostru, şi din ceea ce putem trăi în timpul vieţii noastre în prezent. Şi din tot ceea ce putem noi trăi în prezent, împreună cu trecutul nostru, se modelează destinul în continuare în următoarele vieţi pământeşti. Din punct de vedere cosmic, Luna, cu entităţile sale, ne apare, aşadar, ca fiind cea care introduce trecutul în destinul nostru.
În privinţa Lunii, elementul spiritual-sufletesc constă din ceea ce este întreţesut de marii Înregistratori ai vieţii noastre trecute în destinul nostru, din ceea ce este legat de o parte a acestei ţesături a destinului nostru ca oameni.
Luna este de fapt una din porţile care îl conduc pe om spre lumea spirituală,
de unde este ţesut destinul său de către entităţile care au fost odinioară înţelepţii noştri tovarăşi pe Pământ, în acea epocă în care oamenii înşişi îşi ţeseau destinul din instinct.Există încă o poartă care conduce în lumea spirituală: aceasta este Soarele.
Când ajungem să cunoaştem Soarele prin ştiinţa iniţiatică, întâlnim acele entităţi pe care dumneavoastră le găsiţi menţionate în Ştiinţa ocultă drept Îngeri şi entităţi superioare ale Ierarhiilor.
Soarele este pentru Angeloi, reşedinţa Îngerilor, a acelor entităţi dintre care una este întotdeauna legată de un om individual.Îngerii sunt oarecum modelele cosmice ale omului, căci cândva omul va atinge treapta Îngerilor.
Noi facem în permanenţă ceva; dacă nu toţi oamenii, majoritatea oamenilor trebuie să facă ceva. Exact aşa cum ceea ce am făcut în trecut are repercusiuni asupra vieţii noastre prezente, ceea ce facem în prezent trebuie să aibă repercusiuni asupra viitorului.
Omenirea actuală ar trebui să ţină seama de asemenea lucruri când omul face ceva, omul trebuie să se gândească la Îngerul său cam aşa: „Spiritul meu păzitor să mi primească fapta ca pe o rădăcină şi să o facă să dea roade”.
Aşadar, aşa cum fiinţele lunare păstrează destinul nostru trecut, fiinţele
solare întreţes în permanenţă un nou destin pentru viitor. În realitate, Soarele nu trimite pe Pământ numai lumina solară fizică exterioară, iar Luna numai razele sale exterioare; ci, când ne îndreptăm privirea spirituală spre Soare şi spre Lună, ştim că Luna se află în legătură cu trupul nostru astral. Prin această legătură cu trupul astral, Luna este punctul de plecare pentru tot ceea ce, din trecutul nostru, este întreţesut în destinul nostru. Soarele se află în legătură cu Eul nostru şi, datorită entităţilor care sunt pentru noi un model de urmat în viitorul nostru cosmic, Soarele este în legătură cu ceea ce constituie destinul nostru viitor.Astfel în Soare şi în Lună, care se află, din punct de vedere exterior, într-un anumit raport în ceea ce priveşte lumina, în aceste schimburi de influenţe dintre Soare şi Lună se ţes imaginile cereşti ale destinului nostru.
Ştiinţa iniţiatică ne oferă o adevărată explicaţie în această privinţă. Când cel care a ajuns cu adevărat atât de departe cât este necesar observă Luna plină, el nu vede numai ceea ce vede conştienţa umană, ci vede înainte de toate, în lumina care emană de la Luna plină, destinul său trecut, conţinutul existenţei sale pământeşti trecute. Şi când privirea spirituală corespunzătoare a devenit mai ageră, şi când el o îndreaptă spre locul unde se află Luna nouă, pe care nu o priveşte cu ochii fizici, atunci ceea ce îl întâmpină ca obscuritate, ca întuneric provenind de la Luna nouă obscură, devine marele Avertizator, înălţându-se din destinul său, care îi strigă cum trebuie să se comporte cu privire la faptele trecutului său pentru a le compensa în cursul evoluţiei sale karmice.
Omul se poate afla într-un raport asemănător cu Soarele. Şi în privinţa lui poate el presimţi determinările viitoare ale destinului său, dacă nu în amănunt, cel puţin în ansamblu.
Şi când, întorcându-ne privirea de la Cosmos, îl privim pe omul însuşi, atunci, bineînţeles, găsim că destinul uman este cu adevărat, şi într-un fel minunat, împletit din două elemente.
Vedeţi dumneavoastră, cu ajutorul unor asemenea consideraţii
dobândim ceea ce are valoare în viaţă, ne apropiem de oameni, învăţăm să legăm
cu ei relaţii într-un alt mod. Dar nu învăţăm să cunoaştem numai viaţa umană –
şi tocmai aceasta trebuie să fie esenţialul în antroposofie, faptul că ea
intervine cu adevărat în viaţă –, noi învăţăm, de asemenea, să simţim, să
percepem, să cunoaştem viaţa cosmică. Soarele şi Luna îşi pierd orice caracter
abstract, devin o realitate spre care ne îndreptăm privirea în Cosmos şi care
este în Univers marea realitate ce corespunde micului destin uman aici, pe
Pământ.
Astfel sunt unite în viaţa noastră acţiunea Soarelui şi
acţiunea Lunii. Tot ce radiază spre noi venind de la Lună are legătură cu
trecutul nostru cosmic, iar Soarele are legătură cu viitorul nostru cosmic.
Rudolf Steiner
