Corpul doar o simpla haina, de lumesc frecvent legata !
Iar trairea-i pe potriva; in aceasta conjuctura,
Rezemata pe trecut, viatai teama, zbucium, ura.
Acesta-i fictivul "sine" structurat egocentrist,
Care prin acumulare totdeauna-i conformist.
Crez, concept sau teorie ii sunt sfernic permanent
Prin ele prizonier, nicand nu-i independent.
"Natura noastra reala" e cu totul diferita
N-are centru si nici margini, Ea-i Lumina Infinita.
Nu a fost nicicand creata - a fiintat dintotdeauna
Sursa fiindu=i Vesnica - asa va ramane-intruna.
In mod practic O-ntalnim cand gandirea complet tace
Mintea absolut smerita - spontan de trecut desface,
Iar in "golul psihologic" devenim universal.
de fapt suntem Infinitul si fiintam atemporal.
Puritate sacrosanta, Frumusete si Iubire,
Aceasta ne este firea - manifest dumnezeire.
In aceasta conjuctura, toti formam o unitate
Precum Toate prins-n Tot - Reala Unicitate.
Problema-i cum O-ntalnim in viata actuala?
In mod simplu si oricand - demolam starea duala!
Atentia folosita clipei drept Iluminare,
Ea de trecut ne desface ca factor de demolare.
De-acum uniti cu "ce este" - Viata-i vesnic noutate
Traim un etern prezent - firea-i drept Realitate;
Bun temei de viata noua cu alta infatisare
Cinstea si cu bunatatea in tot locu-insotitoare.
Traind la acest nivel, insistent cat mai frecvent
Destrama-vom tot trecutul - drept suprem eveniment
Visul implinidu-si rostul legat de acest Pamant
Isi continua destinul cu Divinul Legamant.
In practicarea "Cunoasterii de sine" interogatia capata o importanta esentiala. Numai punandu-ne intrebari atingem acea stare de investigatie sau studiere minutioasa in scopul descoperirii a "ceva" nemaiintalnit si aflat momentan sub mantia Necunoscutului.
Eternitatea Clipei Ilie Cioara
Eternitatea clipei
Cu acest volum, autorul continuă călătoria spre adâncurile propriei fiinţe, în acea Împărăţie a Cerurilor comună tuturor ca o firească predestinare.
Mesajul Cunoaşterii de sine se îmbogăţeşte deci cu o seamă de teme noi, inerent legate de mişcarea de ansamblu a existenţei cotidiene.
Întrebarea pe care însăşi Viaţa ne obligă să ne-o punem este următoarea: Oare realizăm noi înşine această călătorie sau doar vorbim despre ea doar din auzite?
Atâta vreme cât, în această viaţă, considerăm că natura noastră de fiinţă omenească este doar complexul corp-minte, ca unic îndrumător, nu vom putea înţelege în nici un fel mesajul pe care autorul încearcă să-l transmită întregii omeniri.
Necunoscutul - sau Eterna noutate vehiculată de mişcarea Vieţii în fiecare clipă - nu poate fi întâlnit şi nici înţeles cu adevărat de mintea ştiutoare.
Aşadar, înainte de a ne aventura în acest proces de cunoaştere a „ceva” nemaiîntâlnit suntem obligaţi să realizăm starea de investigare. Căci numai în aceasta ipostază, împlinim condiţia sine qua non de fiinţă completă - corp, minte şi spirit în perfectă unitate - ca şi stare de smerenie, în care noi celule cerebrale intră în funcţiune, capabile să întâlnească şi să perceapă noutatea şi prospeţimea oferite de eterna mişcare a Viului.
Ilie Cioară:
“La
varsta de treizeci si doi de ani, urmarit fiind de catre organele de
securitate, am fost nevoit sa traiesc ascuns intr-un pod intunecat vreme
de circa doi ani si jumatate. In tot acest timp am cunoscut si
practicat fenomenul de dedublare sau decorporalizare. La data respectiva
nu posedam nici un fel de informatii asupra unei asemenea posibilitati.
Impresionat de ineditul acestui fenomen, declansat spontan, am trecut
la practicarea lui prin efort de vointa si concentrare. Dupa verificarea
minutioasa pe plan fizic a veridicitatii descoperirilor facute in afara
corpului carnal, am trait o noua surpriza: contactul cu lumea celor
decedati. Iata cateva descoperiri din acea lume, devenita pentru mine
mult mai reala decat cea legata de factorul somatic. Deplasarea in acea
lume - paralela cu lumea fizica - se face in functie de intensitatea
dorintei. Iar relatia si comunicarea intre suflete se infaptuieste
intr-un singur limbaj, si anume, gandirea. Toate lucrurile pe care ni le
dorim: o bijuterie, o haina, o masina, o casa etc., le putem avea,
folosindu-ne imaginatia Insa renuntam usor la ele, vazandu-le
inutilitatea. Adresandu-ma unui Dumnezeu impersonal, am cerut sa mi se
dezvaluie incarnarile anterioare. La solicitarea mea, mi s-a descoperit
un numar de patru incarnari legate de epoci diferite. Nici una din acele
incarnari nu semana cu actuala mea infatisare fizica si astrala
(dedublata). In continuare, am avut posibilitatea sa cunosc cu
anticipatie: intamplari, fapte si evenimente din aceasta existenta, care
s-au petrecut pe parcursul a doi, trei ani cu o exactitate perfecta.
Incurajat de noutatea fenomenelor pe care le traiam in mod direct, am
dorit la un moment dat sa-l intalnesc pur si simplu pe Dumnezeu. Pentru
mine, la acea data, Creatorul lumii era imaginea oferita de catre
religia crestina. M-am nascut si am crescut privind icoana de pe perete,
care reprezenta Divinitatea in ipostaza Sfintei Trinitati. Cu toate
acestea, de fiecare data m-am adresat unui Dumnezeu nu sub infatisarea
unui chip de om, ci, la ceva impersonal. Si, o data desprins de corpul
carnal, aflat deci in corp astral, ma adresez cu o ruga fierbinte:
"Doamne, vreau sa Te intalnesc. Te rog, ajuta-ma!" Am pornit ca un bolid
spre slavile cerului. La scurt interval de timp de la pornire, iata ca
un corp s-a desprins de mine, printr-un usor zgomot. Au urmat inca alte
doua desprinderi in acelasi mod. In final, m-am oprit. Eram doar un
punct luminos - ca un varf de ac sau un atom. In interior ma aflam eu,
ca stare de Pura Constiinta. Nu stiu cat am stat in acea ipostaza, pe
care as putea sa o numesc de asemenea stare de multumire
atotcuprinzatoare. In mine nu mai era loc de nimic altceva. Apoi, fara
vrerea mea, am revenit instantaneu in corpul fizic. In continuare,
intelectul a preluat desfasurarea intregului fenomen si a inceput sa
judece dupa propriile calapoade educationale. Dar, dupa o profunda
meditatie, am inteles ca Dumnezeu era Lumina existenta in fiecare
"punctisor" de pe bolta Imensitatii Universului. Acest experiment mi-a
marcat, dupa aceea, intreaga existenta.”
