Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

marți, 21 august 2012

"Am venit – De unde ? Merg – Incotro ?" - de de Gabriele din Wurzburg

Gabriele din Wurzburg este numita, de catre Dumnezeu Tatal, profeta lui Dumnezeu pentru epoca noastra. Gabriele este in serviciul Spiritului Christosului lui Dumnezeu de peste 35 de ani. In aceasta perioada a dat mii de revelatii, in lumea intreaga. Nenumarate carti, brosuri, traduse si difuzate in lumea intreaga, au fost date, prin ea, de catre Christosul lui Dumnezeu. Astfel, Spiritul a revelat oamenilor, copiilor Sai, adevarul, in masura in care ei il pot intelege. In ultimii ani, Spiritul Christosului lui Dumnezeu a facut din Gabriele, ambasadoarea Sa. Pornind de la constiinta sa dezvoltata si de la experienta sa personala, ea traduce, pentru oameni, vointa Domnului. Aceasta se face prin carti, inregistrari audio, video, prin emisiuni radio sau de televiziune difuzate in intreaga lume.
Profeta si ambasadoarea lui Dumnezeu pentru epoca noastra indeplineste vointa Domnului in multiple moduri. Actiunile sale permit Adevarului etern sa fie difuzat in lumea intreaga.

  Cum se petrece moartea? Ce traieste sufletul cand isi paraseste trupul?
La fiecare om urmeaza, dupa terminarea timpului pentru viata sa pamanteasca, parasirea corpului de catre sufletul sau. Pentru "moarte" însa nu exista nici o norma, fiecare om moare altfel!
Cercetarea moderna a mortii îsi obtine cunostintele din povestirile oamenilor care au fost morti clinic si care au fost readusi la viata. Acesti oameni au avut adesea o moarte mai mult sau mai putin neasteptata, fortata, care însa s-a dovedit a nu fi definitiva.
Relatarile sunt asemanatoare:
Prima experienta este adesea o senzatie de plutire în afara si deasupra corpului fizic. În aceasta stare sufletul înregistreza foarte exact împrejurimea reala si toate întamplarile, de exemplu în sala de operatie sau la locul accidentului. Adesea sufletul traieste experienta în care, în continuare, este condus printr-un tunel întunecos sau catre un punct luminos. Unii înregistreaza cum ajung într-o lumina stralucitoare si aud sunete, armonii sau un fel de muzica sferica. Aceste suflete înca nu s-au despartit în întregime de corp, astfel încat încercarile de readucere la viata au succes.
Cu totul altfel se petrece moartea naturala, la care revocarea vietii dureaza în mod normal ani de zile: din timp în timp apar dificultati la nivelul aparatului circulator, un organ sau altul nu mai functioneaza ca si înainte, iar corpul devine tot mai slab.
In acest timp se ofera sufletului multe posibilitati de pregatire pentru despriderea de trup. În somnul adanc al corpului, sufletul poate iesi din corp si poate exersa cu îngerul lui pazitor "libertatea de a se misca". La fel ca un om care dupa ce mult timp a fost bolnav în pat si trebuie sa învete din nou sa mearga, asa si sufletul trebuie sa învete din nou libertatea sa de miscare în domenii spirituale.
In cele din urma, omul se culca pentru a muri. Inainte de iesirea sufletului din corp, ruleaza înca odata prin fata omului întreaga viata ca un film proiectat cu acceleratorul. Sufletul evalueaza pe deplin constient pana la ultima simtire trecutul sau, viata pamanteasca care acum s-a sfarsit. O evalueaza dupa alte criterii decat a facut-o omul. Criteriul hotarator este acum acela al iubirii dezinteresate realizate. În felul acesta sufletul devine judecatorul gandirii si activitatii propriului om.
Daca omul s-a pregatit pentru moarte, atunci sufletul se poate desprinde relativ usor de trup. Îl ajuta fiinte spirituale, îngerul lui pazitor si sufletele unor prieteni si rude de odinioara. Ele saluta sufletul care paraseste materia si îl ajuta sa-si ia locul în lumea cealalta.
Daca omul însa nu s-a pregatit pentru moartea sa, daca a trait în întregime în materie, fara nici o straduinta spirituala, fara orientare consecventa spre Dumnezeu, atunci cugetarea si nazuinta sa, întreaga sa constiinta este atat de mult fixata de conditiile omenesti pamantesti de viata, încat se tine de ele în mod convulsiv. Nu-si poate imagina o viata dincolo de existanta materiala omeneasca si se apara împotriva mortii.
Fiintele spirituale vor sa ajute si acest suflet ca sa se poata desprinde mai usor de trup. Dar atat timp cat omul nu vrea sa primeasca moartea sa, respectiv s-o considere drept realitate, posibilitatile lor de a ajuta sunt foarte limitate. Fiintele spirituale respecta vointa libera.
Sufletul care este orientat atat de mult spre aceasta viata pamanteasca, ramane si dupa iesirea lui din trupul pamantesc mai mult sau mai putin legat de acesta prin fluxuri de energie. Se agata oarecum de casa sa fizica, deoarece si el crede ca viata este posibila doar în corpul material. El percepe înca, ce se întampla cu trupul neînsufletit, indiferent daca este pus în mormant sau adus în crematoriu.
Sufletul se desprinde corespunzator nivelului sau de dezvoltare
Asa cum a trait omul, asa cum si-a orientat sufletul, la fel continua sufletul sa simta si sa traiasca!
Ce se întampla cu un suflet, de exemplu la un accident mortal? Daca sufletul este azvarlit afara din trup printr-o influenta fortata, atunci nu se poate desprinde în mod legitim de trup. Aceasta înseamna ca el, desi a parasit trupul, mai este legat de el mai mult sau mai putin, în functie de orientarea spirituala a omului.
La aceasta despartire fortata rar îi este posibil sufletului sa se orienteze îndata, desi pentru el intervin fiinte spirituale sau alte suflete. Din cauza socului suferit, sufletul crede ca se mai afla tot în trup, deorece persista înca mult timp sperietura si durerea momentana iar capacitatea de deosebire nu este dezvoltata.
Poate ca medicul a constatat de mult moartea fizica, cadavrul poate fi înmormantat si sufletul tot se mai crede legat de corp. Din cauza acestui soc sufletul traieste eventual nu doar zile, ci saptamani sau luni sau si mai mult timp cu impresia, ca mai este om, poate bolnav sau vatamat din cauza accidentului, dar nu mort!
El continua sa traiasca cu aceste impresii pe care le percepe ca imagini. În aceste imagini ale sufletului crede ca traieste real în corpul fizic, ca percepe, gandeste, vorbeste si actIoneaza corespunzator. Poate ca el continua sa faca munca lui anterioara, deorece tot mai crede ca este om. Se misca în circulatie pe strazi si foloseste mijloacele noastre de transport. Dar dupa parasirea trupului nu mai are simturi. Adesea rataceste mult timp pe pamant, pana cand observa ca multe lucruri sunt altfel decat era obisnuit ca om. El se duce de exemplu la prietenii sai si se întreaba: "Pe mine nimeni nu ma mai ia în seama, nici un om,locul meu de munca este ocupat de altul, eu sunt complet singur. Ce s-a întamplat cu mine?"
Abia dupa o asemenea recunoastere, lumea spirituala poate actiona asupra sufletului. Numai cand îi este constient sufletului ca este o fiinta din materie fina si ca trupul lui este de mult îngropat, sufletul se poate trezi în urma activitatii îngerului sau pazitor si poate pomi în drumetie corespunzator nivelului sau de constiina. Un suflet primeste sfatul si se lasa condus în domeniile sufletelor, altul poate ca merge la mormant si astepta acolo reînvierea carnii, asa cum a învatat-o în "timpul vietii".
Dupa cum s-a spus la început, sufletul înmaganizeaza tot ceea ce afla omul în cursul vietii sale, deci si toate învataturile religioase. Daca omul a fost educat în gandirea unei confesiuni si a acceptat aceasta învatatura ca adevar, atunci sufletul lui va ramane si dupa moarte la aceasta profesiune de credinta. Aceasta se petrece în primul rand atunci cand biserica a reusit sa-l convinga ca doar ea
este în stare sa aduca omului fericirea, daca el accepta toate îvataturile ei. Daca sufletul acesta a parasit trupul, traieste în continuare imaginandu-si ca înca mai face parte din biserica sa. El mai crede ca-L poate gasi pe Dumnezeu doar într-o cladire a bisericii.
Dar Dumnezeu nu este legat de un loc, fiind Spirit universal este omniprezent, chiar si în suflet! Atat timp cat un suflet nu întelege aceasta, atat timp cat se tine de învataturile pe care învatatori pamantesti le-au întiparit ca adevar în omul si sufletul lui, aceasta influenta ramane pe mai departe hotaratoare pentru suflet. Atunci se închide pentru tot ceea ce mesagerii luminosi ai adevarului etern vor sa-i faca de înteles si nu va putea gasi continuarea drumului sau în lumea cealalta ci va tinde tot mereu spre o noua încarnare.
Cat de diferita de aceasta este trecerea în lumea cealalta a unui om, care într-adevar este unit cu Dumnezeu! Aici se poate vorbi de "reîntoarcere acasa" Acest om stie ca sufletul lui vine de la Dumnezeu si de la Dumnezeu obtine energia sa vitala. El stie ca în sufletul sau se afla viata sa eterna, nemuritoare. Sufletul, copilul lui Dumnezeu, este tot timpul în legatura cu Tatal sau si ar vrea sa se întoarca din nou la El. Omul stie, ca acest trup material poate fi comparat cu o haina, care, daca nu mai este necesara, poate fi scoasa. Cu ani înainte de întoarcerea sa acasa, sufletul sau primeste impulsuri cu continut de genul: desparte-te, încetul cu încetul, de corpul tau omenesc.
Vibratii speciale de lumina curg în suflet. Foarte încet, el reia fluxurile sale de viata din trupul fizic si înmaganizeaza aceste puteri. În jurul acestui om unit cu Dumnezeu se afla la trecere suflete din regiuni superioare, membrii familiei de odinioara si spiritul pazitor. Sufletul, care se mai afla în om, se simte fericit, deoarece stie ca Dumnezeu, Domnul îl cheama înapoi.
Cand omul asteapta asa numita moarte, îi este permis sa se mai uite o data înapoi. El cuprinde cu vederea viata sa si iarta unde este ceva de iertat. Poate chiar îi este îngaduit sa vada fiinte din lumi îndepartate si percepe plenitudinea care îl înconjoara. Atunci trupul pamantesc închide ochii, respira de cateva ori puternic: omul mai vede o data fiinte spirituale sau suflete luminoase, mai dezvoltate, - apoi expira definitiv, si sufletul a parasit trupul. În acelasi moment se desfasoara aceasta formatiune flexibila, de substanta fina. Sufletul are "stabilitatea" sa si traieste constient si bucuros în domeniul spiritual de frecventa, în care a trecut.
Sufletul este înconjurat de lumina. Spiritul pazitor sau suflete din lumi mai superioare îl lamuresc. Sufletul simte melodii, sunt vibratii ale planetei spre care tinde.
Fiecare suflet este altfel condus conform starii sale. El poate ca vede o strada, poate un tunel, poate o pajiste foarte frumoasa. Sufletul îndreptat spre Dumnezeu se mai uita scurt în urma, cere în rugaciune ajutor pentru rudele în doliu si se duce mai departe.
Acest suflet a realizat un progres în viata pamanteasca care s-a terminat acum. S-a apropiat simtitor de Tatal de care îi este dor, a facut cativa pasi înainte pe drumul spre casa, înapoi în lumina.

(Extras din cartea «Am venit – De unde? Merg – Incotro?» scrisa de Gabriele din Wurzburg; Editata in limba romana de Viata Universala)
© Viata Universala, viatauniversala.romania@yahoo.fr
http://xa.yimg.com/kq/groups/85309650/17773769/name/Newsletter
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com