Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!
Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:
FRÃŢIA INIMII.
Iubirea și Adevărul nu pot fi descoperite prin cărți, biserici sau temple.
Acestea vin în ființa prin cunoașterea de sine.
Cunoașterea de sine este un proces anevoios dar nu dificil; el devine dificil doar atunci când încercam să ajungem la un anume rezultat.
Dar a fi doar conștienți în fiecare moment, clipă de clipă de propriile noastre gânduri și sentimente, de toate acțiunile noastre fără nici un fel de condamnare sau justificare, aduce libertatea, eliberarea în care există această fericire a adevărului.
Astazi, un drum la cetatile dacice Sarmizegetusa, Capalna, Blidaru si Costesti aduna in inima romanului, deopotriva, durere si mandrie, pentru ca toate necazurile si trairile supreme ale sufletului te asalteaza acolo intr-un amalgam de simtiri ce te fac sa plangi cu un ochi si sa lacrimezi de bucurie cu celalalt. Asta am trait si eu zilele trecute cand am vazut cetatile dacilor. La mai bine de doua milenii si jumatate de la consemnarea primelor informatii despre existenta lor, dacii continua sa ramana un mare mister. Si cu cat ne apropiem mai mult de ei, cu atat taina se adanceste, lumea lor socheaza perceperea, intriga, sacaie, enerveaza, invitandu-te sa “ataci” si mai vartos adancul sperand la un pumn de lumina care sa-ti ostoiasca curiozitatea, dorul si setea de a afla cine au fost cu adevarat ei, stramosii nostri. Un drum la cetatile lor nu te linisteste nici pe departe,ci, dimpotriva, ascute si mai mult semnul de intrebare, ca o sica trecuta cu lama peste obrazul de andezit al inimii. Cine sunt ei, dacii? “Ei sunt cei ce nu sunt”. Asa ar putea sa exprime simplitatea dramatica a unei expresii destinul nedrept al misteriosilor nostri stramosi.
Legenda: 1.Poarta de Vest; 2. Incinta fortaretei; 3.
Poarta de est; 4. Drum pavat; 5. Marele Sanctuar de calcar; 6. Micul
Sanctuar de calcar; 7. Marele Sanctuar circular; 8.Micul Sanctuar
circular; 9. Sanctuarul patrulater din andezit; 10. Soarele de andezit;
11. Marele Sanctuar de andezit; 12. Baile romane; 13. Turnul de veghe.
In 1993, Romania demara o ampla campanie de punere in valoare a
cetatilor dacice de la Gradistea. Un studiu multidisciplinar efectuat la
fata locului a pus in evidenta faptul ca sub ceea ce este acum
decopertat exista un urias ansamblu arhitectonic, un ansamblu militaro –
civil compact, cu mai multe nuclee, intins pe o suprafata de peste 200
de kilometri patrati.
Acest oras ingropat este predacic si e foarte bogat in aur.
Specialistii romani au intocmit niste planuri de detaliu cu siturile
subterane nedecopertate, pe care le-au strans intr-un dosar trimis
Ministerului Culturii si Cultelor. O copie a planurilor a ajuns insa si
la cautatorii clandestini de comori, care au relatii puternice in zona
clasei politice.
Conform unor informatii neoficiale, subsolul din zona Gradistei a
fost sondat din satelit de catre rusi pe la inceputul anilor ‘90. Rusii
vorbeau despre situri antice, dar si preistorice necunoscute inca in
zona Gradistei. Coroborand aceste date cu informatiile unor scriitori
antici, care spuneau ca dacii au taiat si au zidit muntii, Guvernul
Romaniei a cerut aflarea adevarului.
Astfel, intre anii 1993 si 1999, in perimetrul fortificatiilor dacice
de la Gradistea s-au desfasurat cercetari pe mai multe discipline,
pentru realizarea unui studiu de ansamblu privind zona arheologica.
Cercetarile au fost demarate de Ministerul Lucrarilor Publice,
Ministerul Culturii si Ministerul Cercetarii. Ele aveau drept scop
delimitarea fizica a complexului de fortificatii prin alte metode decat
sapaturile arheologice, si chiar elaborarea unei strategii de punere in
valoare a constructiilor preistorice de la Gradistea.
Abia in urma acestui studiu, care sa detalieze ce si unde trebuie sapat,
urma sa aiba loc decopertarea, restaurarea, conservarea siturilor si
transformarea zonei intr-o rezervatie arheologica nationala, punct
turistic de importanta deosebita, cu protectie armata din partea
jandarmeriei, care urma sa opreasca ofensiva jefuitorilor de comori.
Rezultatele, care nu au fost date oficial publicitatii, sunt uluitoare.
Fortificatiile nu reprezinta doar cetati disparate asezate pe culmile
muntilor, ci un ansamblu compact, o asezare militaro-civila montana, cu
mai multe nuclee, intinsa pe o suprafata de 200 de kilometri patrati.
Majoritatea vestigiilor sunt inca acoperite de pamant. Din comisia formata au facut parte specialisti pentru detectarea
straturilor de profunzime prinmagnetometrie, specialisti in probleme
hidrotehnice, arheologi, ingineri constructori, arhitecti si specialisti
in geodezie. Ceea ce spuneau anticii s-a confirmat. Fortificatiile sunt
deosebit de complexe si sunt suprapuse, in multe locuri, pe asezari mai
vechi. Pentru a avea o imagine a modului in care s-a lucrat, dam
exemplul grupului format dintr-un geodez si un specialist in
magnetometrie. Geodezul, regretatul general de divizie Vasile Dragomir,
cauta zonele de relief care pareau transformate pentru utilitati
militare. Al doilea instala magnetometrele si trasa profilul subsolului
in zona indicata.Conform datelor din studiu, mega-asezarea regilor daci
este situata pe masivul Sureanu, munte care coboara catre est, nord si
vest in Podisul Transilvaniei, intre raurile Sebes si Strei.
„La inceput ne-am intrebat cum a fost posibil ca timp de cinci ani
dacii sa poata tine piept asaltului unei armate uriase, bine inzestrate,
cum era cea a romanilor. Mai ales ca era condusa de unul dintre cei mai
buni strategi pe care i-a avut Roma vreodata. Raspunsul l-am gasit la
fata locului: folosirea eficienta a terenului printr-un complex
militaro-civil. Dacii au construit, in primul rand, la poalele muntelui,
in nord si vest, un zid de aparare foarte lung, deoarece sistemul era
cel mai vulnerabil in acea directie. Ceva in genul zidului lui Hadrian
din Scotia, lung de 170 de km. In interior, fiecare inaltime a fost
terasata de jos in sus. Fiecare terasa, cu latimi diferite, era aparata
de ziduri. Pe culmi au fost construite una sau mai multe cetati
fortificate, de diferite dimensiuni. S-a mers pana acolo incat fiecare
cvartal al unei aglomeratii urbane mai mari era la randul lui aparat de
un zid propriu. In studiu, eu numesc «modul» fiecare aglomerare urbana.
Modulul poate fi inteles si ca un cartier mai mare, intins pe cateva
hectare, al imensei fortificatii. In acest fel, un modul era aparat de
mai multe ziduri dispuse concentric. Distantele de la o aglomerare
urbana la alta sunt mici, in general de cateva zeci de metri. Distantele
cele mai mari de la un nucleu fortificat la altul nu depasesc patru
kilometri. Fiecare aglomerare are locuintele si sanctuarele ei, asa cum
apar si la Sarmisegetuza Regia, cea cunoscuta pana acum. Intre aceste
nuclee exista insa numeroase terase amenajate cu urme de locuire
stravechi, mai vechi decat perioada dacica clasica. De asemenea, asezari
civile se gasesc peste tot pe vaile apelor dintre munti. Totul pe o
suprafata de aproximativ 200 de kilometri patrati. Intreaga zona este
acoperita de un paienjenis de drumuri antice construite foarte
interesant. Intr-o zi am stat mai bine de o jumatate de ora in ploaie pe
un asemenea drum sa vad ce se intampla. Apa curgea la dreapta si la
stanga, dar nu si pe drum, atat de bine este facut sistemul de drenaj de
sub ele. Singura bresa a sistemului de fortificatii a fost neglijarea
laturii sud-estice, considerandu-se ca panta abrupta a muntelui e un
obstacol natural suficient. Aceasta neglijenta a fost fatala dacilor.
Imparatul Traian a urcat cu trupele chiar pe acolo si a atacat apoi
fortificatiile de sus in jos“,ne-a spus regretatul general de armata
Vasile Dragomir.
Un oras predacic subteran.
Cea mai importanta descoperire din Muntii
Orastiei o reprezinta incintele subterane. In zona numita Vartoape, pe o
suprafata de aproximativ patru kilometri patrati exista 75 de gropi
conice, de diferite dimensiuni, unele cu diametre de pana la 70 de
metri. Aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care
comunica intre ele precum camerele unei locuinte. Este vorba de incinte
naturale modificate de mana omului. Multe dintre ele comunica cu platoul
de deasupra prin drumuri antice. De la aceste incinte pleaca mai multe tuneluri catre muntii din
apropiere, unele partial prabusite. Unul merge chiar catre sanctuarele
din Sarmisegetuza Regia, unde, de asemenea, au fost detectate cateva
incinte subterane. In urma masuratorilor a rezultat ca in zona Vartoape
si in imediata apropiere se afla vestigiile cele mai impresionante ale
complexului, inclusiv sanctuare, constructii cu o vechime mult mai mare
deca cele de la Sarmisegetuza. Conform studiului itocmit, acest oras
subteran si constructiile de la suprafata, mult mai numeroase decat cele
de la Sarmisegetuza Regia, au constituit centrul fortificatiilor, cu
alte cuvinte centrul mega-orasului regilor daci, sau al cui va fi fost
mai inainte. Arheologii din zona au fost, si sunt, mai putin entuziasti
in legatura cu aceasta descoperire si mai retinuti in declaratii.
„Pe Culmea Vartoapelor se afla o intinsa asezare dacica, iar culmea,
stancoasa, calcaroasa, e impanzita de mici grote care uneori iau
aspectul unor pesteri. Pe micile platouri de la gura catorva au fost
descoperite fragmente ceramice dacice“, sustine arheologul Ioan
Glodariu, muzeograf la muzeul din Deva. Acesta considera ca terasele si
cetatile erau dens populate pe vremea dacilor. Mai mult, fiecare terasa
locuita era aprovizionata cu apa, atat locuintele, cat ai atelierele de
fierarie, prin conducte care captau izvoare de la distante apreciabile.
Foarte interesant este faptul ca aceste conducte de apa subterane aveau,
din loc in loc, chiar decantoare.
Hartile oficiale au ajuns la hotii de comori.
Dosarul cu planurile siturilor antice nedecopertate, gasite de echipa
speciala de cercetatori, a fost multiplicat in patru exemplare, care au
fost trimise la MLPAT, Institutul Pro Domus, Ministerul Culturii si
UNESCO. Alexandru Mironov a inclus cetatile pe listele UNESCO. Urma sa
se initieze o ampla campanie de sapaturi arheologice si sa se realizeze
un centru turistic exceptional. Programul a fost insa stopat, iar copii
ale dosarului cu hartile siturilor au ajuns la hotii de comori. Singurul impediment in calea acestora este acum UNESCO, care e cu ochii
pe siturile de la Gradistea. De aceea se tot lanseaza ideea, de origine
romaneasca, cum ca cetatile vor fi radiate din patrimoniul mondial. „Nu
se scoate nici un obiect UNESCO de pe liste. Asta e o prostie. Sigur
cineva incearca sa vanda si Sarmisegetuza. Asta e singura explicatie“,
este de parere Alexandru Mironov. Ramane insa o intrebare extrem de
importanta: cine le-a dat hotilor planurile secrete ale complexului si,
implicit, planurile comorilor de la Sarmisegetuza?
Cu laserul prin istorie
Celebrul post britanic de televiziune a folosit sateliţii şi o
tehnologie numită LIDAR cu care a scanat împrejurimile incintei sacre
din capitala dacică. Aşa a descoperit o echipă de la BBC în
Sarmizegetusa Regia urme ale construcţilor romane. Rezultatele sunt
spectaculoase, spun cei de la BBC, dar preferă deocamdată să păstreze
secretul asupra descoperirii lor. Arheologii români vor primi o copie a
hărţii obţinute astfel doar după difuzarea documentarului, la sfârşitul
verii.
Filmările pentru coproducţia BBC – Discovery Channel s-au derulat şi
la Sarmizegetusa Regia, după ce indicii interesante, ce rămân deocamdată
secrete, le-au fost oferite producătorilor de o scanare din satelit.
BBC lucrează de anul trecut la acest proiect despre Imperiul Roman şi
despre cum tehnologia prin satelit îi ajută pe arheologi să descopere
noi situri arheologice romane. Filmările la documentar au început în
martie şi, de cinci săptămâni, echipa BBC s-a plimbat de-a lungul
fostului imperiu şi a filmat în Italia, Tunisia, Iordania, iar, la
final, a poposit în Munţii Orăştiei, la Sarmizegetusa Regia, fosta
capitală a dacilor, cucerită de romani în urma a două războaie grele.
“BBC e aici pentru că lucrăm la un documentar despre Imperiul Roman şi
despre cum tehnologia prin satelit ne ajută să descoperim noi situri
arheologice în tot imperiul. În România, şi în special, în această parte
a României, există o moştenire culturală foarte bogată şi suntem foarte
interesaţi să descoperim urmele romane”, spune Louise Bray,
producătorul documentarului. Coproducţia BBC-Discovery va avea 90 de minute şi este dedicată special
Imperiului Roman, o temă foarte bine primită de telespectatorii
posturilor. Proiectul a demarat în septembrie 2011, dar filmările
efective au început de-abia în luna martie. Munca de teren se
finalizează odată cu cadrele filmate sus, în Munţii Orăştiei, iar partea
interesantă apare în documentele la care deocamdată are acces doar
“staff-ul” documentarului. De altfel, membrii echipei au fost îndeajuns
de secretoşi pe toată durata vizitei lor şi au preferat să oprească
filmările de îndată de ziariştii români au ajuns în zonă.
Promovare pentru patrimoniu
Louise Bray a ajuns în luna februarie pentru prima dată în România, în “recunoaştere”:“Era zăpadă multă şi atunci nu am reuşit să văd mare
lucru, dar acum sunt entuziasmată de ceea ce este aici. Această parte a
României este frumoasă, ne bucurăm de clipele trăite, oamenii sunt
superbi, arheologii sunt minunaţi, timpul – uitaţi este o zi însorită
perfectă, deci trăim un timp minunat şi suntem mulţumiţi că am venit. Avem şi noi în UK o mulţime de monumente, dar aici totul este inedit, situl şi natura. Noi
nu mai avem nici lupi, nici urşi şi nici suprafeţe atât de mari de
asemenea pădure”,spune producătoarea a cărei echipă a fost mereu
însoţită în teren de un vânător cu puşca în spate.
Câţi dintre români ştiu de exemplu că: “Situl de la Sarmizegetusa este
foarte mare: ultima ridicare topografică pe care am terminat-o toamna
trecută, cu ajutorul profesorului Rus de la Facultatea de Geografie din
Cluj, ne arată un sit care are şase kilometri lungime pe ax, peste 250
de terase antropogene, amenajate în antichitate, se întinde pe aproape
400 de hectare de teren plan, deci vă daţi seama că e mult şi de-abia
acum avem o dimensiune reală a tot ce s-a întâmplat aici în
antichitate”, spune universitarul clujan, care aşteaptă cele 10 milioane
de lei alocate deocamdată pe hârtie de fostul Executiv: “Sumele alocate
de Bucureşti ne ajută foarte mult, este vorba de acel program
multianual anunţat de Ministerul Culturii şi care sperăm să-l putem pune
în aplicare din această vară cel târziu, pentru patru ani şi, dacă
toate lucrurile merg bine, vom lucra şi la Sarmizegetusa, dar şi în alte
centre dacice din zonă”.
Light Detection and Ranging (LIDAR) este o tehnică activă de teledetecţie cu ajutorul căreia se pot obţine date de o acurateţe ridicată despre topografia terenului, vegetaţie ori diverse structuri şi construcţii. Avantajul tehnologiei LIDAR apare datorită fasciculului laser care penetrează vegetaţia indiferent cât este de densă.
Aceeaşi tehnologie a fost folosită de arheologii care au descoperit
oraşul maiaş Caracol – în acest caz, oamenii de ştiinţă au apelat la
LIDAR, adică au folosit semnale laser care au penetrat jungla şi au reflectat dinspre pământ o imagine 3D a sitului Caracol, unul dintre cele mai mari oraşe din istoria maiaşă.
Au fost îndeajuns 10 ore de măsurători cu ajutorul laserului, făcute în
patru zile, pentru ca tehnologia să pună la dispoziţia arheologilor o
hartă mult mai detaliată decât ce obţinuseră specialiştii după un sfert
de secol de cercetări la sol. Folosită în arheologie, tehnologia LIDAR
arată exact mărimea sitului, limitele lui şi construcţiile în terase.
In anii '98, satelitii rusesti scanasera zona si
gasisera 3 piramide sub pamint...MINISTRUL CULTURII DE ATUNCI CARAMITRU
NU a permis dezgroparea si cercetarea zonei!!!???
Un reportaj ProTV despre jaful de la cetatile dacice, bratarile dacice sarmisegetuza si trecutul nostru! postat in Dec 19, 2010
Felicitări domnule Alex Dima. Nu este singurul reportaj riscant și
emoționant pe care dvs. și echipa dvs. îl faceți în emisiunea „România,
te iubesc!”.