„Omul care nu pune în practică metafizica sa este ca un măgar încărcat cu cărţi“
, spunea Mahomed.
Teoriile deja au devenit obositoare, şi chiar se vând şi se revând pe piaţă… Şi atunci?
Autorii se contrazic pe ei înşişi în operele lor. Sărmanul cititor trebuie să bea cupa amară a îndoielilor. Teoriile servesc doar pentru a ne produce preocupări şi pentru a ne amărî viaţa.
Săracii oameni ai intelectului vor să pună oceanul în interiorul unui vas de cristal, presupun că universităţile pot controla toată înţelepciunea universului şi că toate legile Cosmosului sunt obligate să se conformeze vechilor lor norme academice.
Iubitorii raţiunii pretind că pot să cerceteze arcanele Naturii cu săraca facultate a intelectului. Nu putem să negăm că mintea şi raţiunea sunt utile pe terenul vieţii practice, pentru a realiza anumite sarcini cotidiene, însă a pretinde că putem analiza şi rezolva cu intelectul marile mistere ale vieţii şi morţii este ca şi cum am încerca să observăm stelele cu microscopul şi bacteriile cu telescopul.
În mod real, informaţia intelectuală nu este trăire. Erudiţia nu este experimentare. Încercarea, probarea, demonstraţia exclusiv tridimensională nu este unitotală, integrală.
Există în stare latentă, în interiorul nostru, facultăţi superioare minţii, independente de intelect, capabile să ne dea cunoaştere şi experienţă directă asupra oricărui fenomen.
Trebuie să înţelegem că opiniile, conceptele, teoriile, ipotezele, nu înseamnă verificare, experimentare, conştiinţă totală asupra unui fenomen sau altul
Teoriile nu servesc la nimic; avem nevoie să fim practici şi să cunoaştem prin trăire proprie scopul existenţei noastre.
Studentul caută aici şi acolo, citeşte şi reciteşte cât de multe cărţi de ocultism, religie, filozofie, etică şi magie îi cad în mână, şi singurul lucru pe care îl obţine bietul aspirant este să se umple de teribile îndoieli şi confuzii intelectuale. Există milioane de teorii şi mii de autori. Unii repetă ideile altora. Alţii îi combat pe aceştia, toţi împotriva unuia, şi unul împotriva tuturor; între colegi se ironizează şi se combat reciproc, unul împotriva altora, şi toţi, realmente, contra tuturor.
Unii autori îl sfătuiesc pe devot să fie vegetarian; alţii îi spun să nu fie; aceia îl sfătuiesc să practice exerciţii respiratorii; ceilalţi îi spun să nu practice. Rezultatul este înspăimântător pentru bietul căutător. Nu are ce face. Aspiră la lumină, imploră, strigă şi nimic, nimic, absolut nimic. Ce-i de făcut? Ce-i de făcut? Ce-i de făcut?
Pe terenul misticii, am cunoscut indivizi deosebit de spirituali, „eroi de grupuri“. Mulţi dintre ei sunt vegetarieni, abstinenţi, virtuoşi etc, etc, şi în general sunt foarte sinceri, vor ceea ce este mai bine pentru cei care îi urmează, dar suspină la fel ca şi toţi, suferă, plâng în secret. Niciodată nu au văzut sărăcuţii ceea ce predică. Nu-şi cunosc Guru-ul, niciodată nu au avut bucuria să converseze cu el personal. Niciodată nu au văzut Planurile Conştiinţei Cosmice, Planurile sau Lumile Superioare despre care fac atât de frumoase diagrame şi atât de interesante descrieri.
Fără orgoliu de nici un fel trebuie să asigurăm că studiile gnostice constituie un balsam pentru căutătorul însetat de lumină, printre atâtea tenebre.
Prietene cititor, Gnoza vă oferă chei şi proceduri pentru ca să experimentaţi prin voi înşivă, şi într-o formă ştiinţifică, fiecare din elementele care integrează această înţelepciune universală.
Aceste practici nu sunt împotriva nici unei religii, secte, şcoli sau credinţe. Toţi sacerdoţii, ghizii, instructorii tuturor acestor şcoli şi ordine pot să facă aceste exerciţii pentru a-şi dezvolta facultăţile lor. Astfel îşi vor putea conduce mai bine respectivele lor grupuri.
Trezirea facultăţilor interne trebuie să meargă în paralel cu dezvoltarea culturală, intelectuală şi spirituală.
Pe bună dreptate a spus Goethe:
„Orice teorie este gri şi verde este doar copacul cu fructe aurite care este viaţa“...
sursa
http://www.ageac.org/ro/ageac_ro/corpus-gnosticum-3/practica-gnozei
