Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

joi, 11 octombrie 2012

Revolutionați învățământul! - Sir Ken Robinson

"Picasso a spus odata asta: Toti copii se nasc artisti.
Problema este a ramane artisti pe masura ce crestem."


Trăim un paradox. Majoritatea copiilor se consideră a fi foarte creativi, majoritatea adulților, nu. Ce se schimbă pe măsură ce creştem? Organizații de pretutindeni concurează într-o lume care se schimbă mai repede ca niciodată. Liderii acestora spun că au nevoie de oameni care să gândească creativ, care să fie flexibili și care să se adapteze repede. Și foarte adesea spun că nu găsesc astfel de oameni. De ce? în acest volum provocator şi plin de inspiraţie, Ken Robinson îşi pune trei întrebări vitale:
  "De ce este atât de importantă promovarea creativității? Oameni de afaceri, politicieni și educatori subliniază importanța vitală a promovării creativității și inovației. De ce este atât de important acest aspect?
  Care este problema? De ce trebuie ajutați oamenii să devină creativi? Copiii sunt plini de idei. Ce se întâmplă cu noi pe măsură ce înaintăm în vârstă, de ajungem să credem că nu suntem creativi?
  Ce presupune acest lucru? Ce este creativitatea? Oricine poate să fie creativ sau doar câţiva aleși? Poate fi dezvoltată creativitatea, și dacă da, cum?"
Ken Robinson ne oferă o abordare inovatoare pentru a înţelege conceptul de creativitate în educaţie şi în afaceri. Sir Ken susţine că aceste probleme cu care se confruntă oamenii şi organizaţiile de pretutindeni sunt generate de şcolile şi universităţile pe care le-am urmat şi majoritatea oamenilor părăsesc sistemul de educaţie fără să aibă nicio idee legată de adevăratul lor potenţial creativ. O lume ieşită din minţi este un manifest pentru abordări radical diferite în ceea ce priveşte leadershipul, sistemul de învăţământ şi pregătirea profesională cu scopul de a ne ajuta să facem faţă extraordinarelor provocări pe care le aduce cu sine secolul XXI.
Dacă a existat vreodată un moment în care creativitatea să fie necesară pentru supraviețuirea și dezvoltarea oricărei organizații, atunci acesta este chiar acum. Cartea de faţă, mai mult decât oricare alta pe care o cunosc, oferă perspective unice asupra modului în care liderii pot iniţia și susține demersuri creative. Warren Bennis, profesor de business, University of Southern California
Cea mai bună analiză pe care am întâlnit-o pe problema disjuncției între tipurile de inteligență pe care le apreciem în mod tradițional în școli și tipurile de creativitate de care avem nevoie astăzi în organizațiile și în societatea noastră. Howard Gardner, profesor de ştiinţe cognitive și educaţionale, Harvard Graduate School of Education
Te face să te întrebi de ce, oare, susținem un sistem de educație îngust, total inadecvat pentru secolul XXI şi profund distrugător al potențialului uman, atâta timp cât ființele umane au o atât de mare capacitate creativă latentă de oferit.

Sir Ken Robinson susţine într-un mod profund şi distractiv crearea unui sistem educaţional ce alimentează (în loc să distrugă) creativitatea.



În acest discurs picant şi amuzant, continuare a discursului său ireal din 2006, Sir Ken Robinson propune o schimbare radicală de la sistemul şcolar standard la învăţământul personalizat - acela în care se crează condiţii în care talentele naturale ale copiilor se pot dezvolta.



surse
http://www.librarie.net/carti/167224/lume-iesita-din-minti-Revolutia-creativa-educatiei
http://fymaaa.blogspot.ro/2012/10/revolutie-in-educatie-8102012.html




Un fragment din cartea Conversatii cu Dumnezeu - vol. 2 - de Neale Donald Walsch,
ne arata chintesenta care subliniaza cu mult bun simt si intelepciune, problema educatiei la scara planetara si solutiile oneste de a schimba ceva in aceasta privinta, daca exista initiativa, dorinta, cu adevarat ...

Voiai să discutăm despre educaţie.
Chiar aşa. Observ că majoritatea dintre voi aţi înţeles greşit sensul, scopul şi funcţia educaţiei, ca să nu mai vorbim despre procesul în cadrul căruia se desfăşoară ea cel mai bine.
Este o afirmaţie uriaşă şi am nevoie de ajutor ca să o înţeleg.
Majoritatea rasei umane a decis că sensul, scopul şi funcţia educaţiei sunt de a oferi cunoştinţe; că a educa pe cineva însemnă a-i da cunoştinţe - în general, cunoştinţele acumulate de către familia, clanul, tribul, soci­etatea, naţiunea şi lumea cuiva. Cu toate acestea, educaţia are foarte pu­ţin de-a face cu cunoştinţele.
Măi să fie! Era cât p'aci să mă las păcălit şi să zic că are.
Aşa e, cum îţi spun.
Şi atunci despre ce este vorba?
Despre înţelepciune.
Înţelepciune?
Da.
Bine, mă dau bătut. Care-i diferenţa?
Înţelepciunea înseamnă cunoştinţe aplicate.
Deci, se presupune că noi nu trebuie să încercăm să le oferim co­piilor noştri cunoştinţe. Se presupune că trebuie să încercăm să le oferim înţelepciune.
În primul rând, nu „încercaţi” să faceţi nimic. Faceţi. În al doilea rând, nu ignoraţi cunoştinţele în favoarea înţelepciunii. Ar fi fatal. Pe de altă parte, nu ignoraţi înţelepciunea în favoarea cunoştinţelor. Şi asta ar fi fatal. Ar omorî educaţia. Pe planeta voastră, chiar o omoară.
Noi ignorăm înţelepciunea în favoarea cunoştinţelor?
În cele mai multe dintre cazuri, da.
Şi cum facem asta? Voi îi învăţaţi pe copiii voştri ce să gândească în loc de, cum să gân­dească.
Explică, te rog.
Bineînţeles, când le daţi copiilor voştri cunoştinţe, le spuneţi ce să gândească. Adică, le spuneţi ce ar trebui să ştie, ce vreţi voi să înţeleagă ei ca fiind adevărat.
Când le daţi copiilor voştri înţelepciune, nu le spuneţi ce să ştie sau ce e adevărat ci, mai degrabă, cum să ajungă la propriul lor adevăr.
Dar nu poate exista înţelepciune fără cunoştinţe.
De acord. De aceea am spus că nu puteţi ignora cunoştinţele în fa­voarea înţelepciunii. O anumită cantitate de cunoştinţe trebuie să se transmită de la o generaţie la alta. Este evident. Dar cât mai puţine cu­noştinţe cu putinţă. Cu cât cantitatea e mai mică, cu atât e mai bine.
Lasă copilul să descopere singur. Să ştii: Cunoştinţele se pierd. Înţe­lepciunea nu e niciodată uitată.
Prin urmare, şcolile noastre ar trebui să-i înveţe pe copii cât mai puţin cu putinţă?
Şcolile voastre ar trebui să pună accentul pe altceva. În clipa de faţă sunt axate în special pe cunoştinţe - şi acordă deosebit de mică atenţie înţelepciunii. Ore de curs, cum ar fi: gândire critică, soluţii la probleme, logică, sunt considerate de către părinţi o ameninţare. Ei vor ca aseme­nea ore să fie scoase din programă. Şi ar trebui să o şi facă, dacă vor să-şi protejeze modul lor de viaţă. Deoarece, copiii cărora li se permite să-şi dezvolte un mod de gândire critic sunt cei care vor abandona criteriile morale, standardele şi întregul mod de viaţă al părinţilor lor.
Pentru a vă proteja modul vostru de viaţă, aţi construit un sistem edu­caţional bazat pe dezvoltarea memoriei copilului şi nu a aptitudinilor lui. Copiii sunt învăţaţi să-şi amintească fapte şi poveşti - poveşti pe care fiecare societate le-a construit despre ea însăşi - mai degrabă decât să le oferiţi abilitatea de a descoperi şi de a crea propriile lor adevăruri.
Programele care le cer copiilor să dezvolte aptitudini şi îndemânări, mai degrabă decât memorie, sunt ridiculizate foarte tare de către cei care-şi închipuie că ştiu ce trebuie să înveţe un copil. Iar ceea ce i-aţi învăţat voi pe copiii voştri a condus lumea înspre ignoranţă, nu a îndepărtat-o de ea.
Şcolile noastre nu predau poveşti, ele predau fapte.
Vă minţiţi pe voi înşivă, aşa cum îi minţi şi pe copiii voştri.
Îi minţim noi pe copiii noştri?
Bineînţeles. Ia orice carte de istorie şi ai să vezi. Istoriile voastre sunt scrise de către oameni care vor ca aceşti copii ai lor să vadă lumea din­tr-un anumit punct de vedere. Orice încercare de a extinde relatările isto­rice, printr-o privire mai largă asupra faptelor, este dispreţuită şi numită „revizionism”.
Nu le spuneţi copiilor adevărul despre trecutul vostru, ca să nu vă vadă aşa cum sunteţi voi în realitate.
Mare parte a istoriei este scrisă din punctul de vedere al acelui seg­ment al societăţii voastre pe care l-aţi numi bărbaţi albi Protestanţi Anglo-Saxoni.
Când femeile, sau negrii, sau alţii aflaţi în minoritate spun: „Hei, stai o clipă! Nu aşa au stat lucrurile. Aţi lăsat foarte mult pe dinafară!”, vă înverşunaţi şi răcniţi şi pretindeţi ca „revizioniştii” să înceteze de la a mai încerca să vă schimbe manualele.
Nu vreţi ca acei copii să ştie cum s-au întâmplat lucrurile cu adevărat.
Vreţi ca ei să ştie cum justificaţi ceea ce s-a întâmplat, din punctul vostru de vedere....."

"Majoritatea oamenilor din societatea voastră nici măcar nu vor ca odraslele lor să ştie fapte fundamentale ale vieţii. Oamenii au căpiat când şcolile au început să-i înveţe pe copii cum funcţionează cor­pul omenesc. Consideraţi că nu ar trebui să le spuneţi cum se transmite SIDA, sau cum să i se oprească extinderea. Doar dacă, bineînţeles, nu le spuneţi pe ocolite cum să evite SIDA. Atunci e în regulă.
Dar să le oferiţi, pur şi simplu, faptele şi să-i lăsaţi să decidă singuri?
Pentru nimic în lume."

" Ideea e că sistemul vostru educaţional nu permite gândire critică asu­pra acestor chestiuni, sau asupra multor altora. Îţi poţi imagina ce i s-ar întâmpla unui profesor de istorie sau studii sociale din Iowa care ar pune elevilor întrebările de mai sus, invitându-i şi încurajându-i să examineze şi să exploreze aceste subiecte în profunzime şi să tragă propriile lor con­cluzii? Aceasta e problema!
Voi nu vreţi ca tinerii voştri să tragă propriile lor concluzii.
Vreţi ca ei să ajungă la aceeaşi concluzie la care aţi ajuns şi voi.
Aşa îi condam­naţi să repete greşelile la care v-au dus propriile voastre concluzii."

"Lumea voastră a luat-o razna. Sunt de acord cu asta. Dar nu a luat-o razna pentru ceea ce aţi permis voi şcolilor să-i înveţe pe copii. A luat-o razna din cauza a ceea ce nu le-aţi permis să-i înveţe. Nu aţi permis şco­lilor să îi înveţe că nu există nimic altceva decât dragoste. Nu aţi permis şcolilor să vorbească despre o dragoste necondiţionată.
Şi nu veţi permite odraslelor voastre să fie învăţate să se bucure de ei înşişi şi de trupurile lor, de calitatea lor de oameni şi de mi­nunatele lor fiinţe sexuate. Şi nu veţi permite copiilor voştri să ştie că ei sunt - în primul rând şi mai presus de orice - fiinţe spirituale care locu­iesc într-un trup. Şi nici nu îi trataţi pe copiii voştri ca pe nişte suflete care vin în trupuri.
În societăţile în care se vorbeşte despre sexualitate deschis, liber, un­de aceasta este explicată şi trăită cu bucurie, practic nu există crime sexu­ale, apare un număr foarte mic de naşteri care nu sunt aşteptate şi nu e­xistă nici o naştere „nelegitimă” sau nedorită. În societăţile foarte evolu­ate, toate naşterile sunt binecuvântări şi toate mamele şi copiii sunt îngri­jiţi. Într-adevăr, societatea nu poate proceda altfel. În societăţile în care istoria nu se supune punctelor de vedere ale celor mai puternici şi celor mai tari, greşelile trecutului sunt recunoscute deschis şi nu mai sunt repe­tate niciodată, iar comportamentele care sunt, în mod clar, autodistruc­tive sunt abandonate, pe considerentul că o dată, ajunge.
În societăţile în care se predau gândire critică, soluţii la probleme, cât şi deprinderi pentru viaţă, mai degrabă decât fapte memorate pur şi sim­plu, până şi aşa numitele acţiuni „justificabile” din trecut sunt supuse unei analize intense. Nimic nu este acceptat aşa cum se prezintă."



 Conversatii Cu Dumnezeu Vol. 2
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com