Cosmologia indiana acorda Timpului o deosebita importanta. Intr-un mod uluitor pentru mintea umana de astazi, Rishii (inteleptii Indiei antice) descriu particularizarile Energiei Temporale
de la cele mai mici, infinitezimale cuante, pana la perioade foarte mari in care au loc transformari la nivel planetar, galactic si universal. India, este la ora actuala singura tara din lume care in anuarele astronomice oficiale precizeaza ca ne aflam intr-o anumita Era (Yuga). Asta demonstreaza, bineinteles, ca acolo exista o continuitate in sistemul de transmitere a cunoasterii (in acest caz, a celei astronomice).
Timpul este considerat in India o forma de Energie iar cercetarile contemporane demonstreaza acest lucru. Conceptului de Energie Temporala i se atribuie caracterul de Ciclicitate. De aceea Rishii au determinat ca exista 4 Yugas care se repeta ciclic pe parcursul unei
perioade de timp foarte mari care se numeste Ziua lui Brahma. In vortexul acestor 4 Yugas care defileaza dupa o lege Divina (Dharma) este absorbita si planeta noastra ca parte a sistemului solar. Aceste patru Yugas sunt: Satya Yuga (Era Adevarului), Treta Yuga, Dwapara Yuga si Kali Yuga (Era cea mai intunecata).
Celor patru Yugas le sunt asociate nivele de dezvoltare a societatii umane, care reflecta evolutia constiintei individuale. Astfel, lui Satya Yuga ii este atribuita cea mai inalta dezoltare a constiintei planetare dupa care urmeaza, in ordine descendenta, Treta, Dwapara si ultima, Kali Yuga.
1. Satya Yuga - sau vârsta de aur. Ea a durat, se spune, peste 1 milion de ani. Se spune că aceea ar fi fost copilăria omenirii, când oamenii "erau duşi de mână" de către zei. Raţiunea lor era în stadiu rudimentar, dar ei se aflau în legătură directă cu Sursa divină.
Omul păzea, în această vârstă – ne spune poetul Ovidiu - dreptatea si buna credinţă, fără să aibă trebuinţă de legi si de judecători. Nu se ştia pe atunci nici de pedeapsă, nici de frica de pedeapsă. Legile nu erau scrise, ca astăzi, pe table de aramă, iar oamenii nu tremurau în fata judecătorilor. Oamenii trăiau în pace fără să aibă, trebuintă de acestia. Toporul încă nu tăiase bradul din munti spre a-l trimite pe câmpia lucie a mării să cutreiere astfel, sub formă de corabie, o lume străină.
Oamenii nu-si cunosteau decât tara lor; nu erau pe vremea aceea, cetăti împrejmuite cu santuri. Nu auzeai nici trâmbiti, nici trompete de război. Nu vedeai nici coifuri nici săbii, iar popoarele trăiau fără ostiri, în liniste si pace. Chiar pământul, neatins nici de greblă, nici de plug, dădea de bună voie toate roadele. Multumiti de hrana ce o producea de la sine pământul, oamenii culegeau poame, si coarne si fragi de munte, si mure de pe mărăcini spinosi si ghindă ce cădea din copacul consacrat lui Iupiter. Era o primăvară vesnică si adierea cea dulce a zefirului mângâia lin florile născute, fără să fi fost semănate. Pământul, ca să rodească, n-avea nevoie de munca agricultorului si câmpiile, fără să fi fost lăsate ogor, încărunteau de spice bogate. Curgeau fluvii de lapte, fluvii de nectar iar mierea cea bălaie picura din tulpina stejarului verde. 
2. Treta Yuga - sau vârsta de argint. A durat şi ea tot peste 1 milion de ani, fiind totuşi mai scurtă decât prima. În această perioadă, omul începe să dezvolte conştinţa de sine, devine conştient că între sine şi divinitate există o limită. Este echivalentă coborârii omului în materie. Zeii încep să plece, apar semizeii.
După ce Saturn a fost aruncat în negrul Tartar, lumea a trecut sub domnia lui Iupiter. Atunci începe vârsta de argint, mai rea decât vârsta de aur, dar mai bună decât cea de aramă. Iupiter a mai scurtat din primăvara cea lungă si a împărtit anul în patru anotimpuri:în iarnă, în vară, în toamna cea schimbătoare si în primăvara cea scurtă. Pentru întâia dată s-a aprins văzduhul de o căldură înăbusitoare, pentru întâia dată, atunci, apa înghetată de vânturi s-a prefăcut în sloiuri. Atunci pentru întâia dată si-au căutat oamenii un adăpost, si acest adăpost au fost pesterile, crângurile stufoase sau bordeiele de nuiele împletite.
Atunci pentru întâia oară s-au aruncat seminte în brazde lungi si atunci pentru prima oară au gemut boii sub povara jugului.
3. Dwapara Yuga - sau vârsta de bronz. A durat peste 800.000 de ani. Separarea omului se accentuează, egoul său se întăreşte. Coborârea în materie este foarte avansată. În locul semizeilor, apar eroii.
Incepand cu Dwapara Yuga, mintea umana este mai sensibila la influentele subtile, nevazute si mai putin atinsa de voalul materiei. Rasa de oameni de atunci era sălbatică, era gata de lupte crâncene, dar încă nu era nelegiuită.
4. Kali Yuga - sau vârsta de fier - trebuie să dureze peste 400.000 de ani. Noi ne aflăm încă în ea. Egoul este complet dezvoltat, ca şi raţiunea. Este epoca oamenilor, eroii au dispărut.
In Kali Yuga constiinta individuala este restrictionata cel mai mult de nivelul material. Amprenta planului material este adanc imprimata in dezvoltarea societatii si individului. Asta nu inseamna ca in acea perioada nu pot exista oameni care, depasind tendinta generala a Epocii lor, sa recunoasca Adevarul si sa-l cunoasca pe Dumnezeu.
Această "coborâre în materie"este atât un lucru pozitiv, cât şi negativ. Pe de o parte, omul pierde legătura directă cu Sursa divină, dar are posibilitatea să se cunoască pe sine, să îşi conducă viaţa. Desigur, e necesar ca el să refacă această legătură, şi acest lucru este mai greu acum, când egoul ridică piedici. Dar, şi răsplata va fi mai mare!După cum spune un mistic: " e mai preţioasă puritatea redobândită, decât cea originară."Toate fărădelegile deteră năvală în acest veac plin de ticălosii. Atunci fugiră din lume si rusinea si adevărul si buna credintă; locul lor îl luară înselăciunea si viclenia si trădarea si sila si păcătoasa lăcomie de avere. Atunci începu negotul: corăbierul întinse pânzele în voia vânturilor, pe care până acum încă nu le cunsocuse.Catargele, care stătuseră multă vreme înfipte în vârful muntilor se coborâră acum de vale să înfrunte valuri necunoscute. Plugarul prevăzător îsi măsură si îsi hotărnici acum mosia sa, care mai înainte fusese comună, a tuturora, întocmai ca lumina si aerul. Si n-a fost de ajuns că pământul mănos dădea recoltă si hrana trebuincioasă dar oamenii, în lăcomia lor, au pătruns până si în măruntaiele pământului si au scos comorile ce se tineau ascunse în apropierea umbrelor Styxului, comori care sunt tot atâtea îmboldiri spre nenorociri.
Iesi atunci la iveală fierul ucigător si aurul mai vinovat decât fierul; a iesit la iveală războiul care se luptă cu ajutorul amândurora , si al fierului si al aurului, război care face să răsune în mâna sa sângeroasă armele zăngănitoare.
Oamenii trăiesc acum din jafuri, oaspetele se teme acum de gazda sa, socrul se teme de ginere, unirea este rară chiar între frati. Bărbatul pune la cale moartea sotiei sale, sotia pe cea a bărbatului. Grozavele mame vitrege amestecă otrăvuri ucigase. Fiul este măhnit că tatăl său trăieste prea mult. Respectul de cei mari zace doborât la pământ iar fecioara Astrea, justitia, părăseste si ea, cea din urmă dintre zei, pământul stopit de sânge.
In Kali Yuga constiinta individuala este restrictionata cel mai mult de nivelul material. Amprenta planului material este adanc imprimata in dezvoltarea societatii si individului. Asta nu inseamna ca in acea perioada nu pot exista oameni care, depasind tendinta generala a Epocii lor, sa recunoasca Adevarul si sa-l cunoasca pe Dumnezeu.
Inchei prin câteva versuri dintr-un important poem epic al umanităţii, care par să exprime destul de bine sensul profund al perindării acestor epoci ale umanităţii, ca şi ale fiecărui om în parte:
"Condu-mă de la Ireal la Real,
Din întuneric, spre Lumină
De la Moarte, la Nemurire." (Upanishade)
