Când Christos se adresează celor mai apropiaţi ucenici ai Săi, în momente cu totul aparte, ce le poate spune? El le poate spune: Dacă vă întoarceţi privirea de la trupul vostru către lăuntrul vostru, găsiţi acolo sufletul vostru. Ceea ce faceţi astfel o puteţi face şi în ce priveşte globul pământesc. Ceea ce stă acum în carne în faţa voastră este acelaşi spirit care nu numai că trăieşte în acest corp efemer, dar care animă întreg Pământul şi îl va anima mereu. El are dreptul să vorbească atunci despre Pământ ca despre adevăratul său corp: Vedeţi grâul şi această pâine pe care o mâncaţi, care vă hrăneşte; ce mâncaţi de fapt din spicele de pe câmp? Corpul meu este ceea ce mâncați! Şi când beţi sucul fructelor, ce este el? El este sângele Pământului – sângele meu! Iată literalmente ce le spunea Christos ucenicilor Săi celor mai apropiaţi, şi trebuie să luăm literal cuvintele pe care Le-a spus. Când îi adună pe ucenici şi le expune simbolic iniţierea creştină – cum o vom numi noi –, El rosteşte un cuvânt straniu în momentul în care le spune că unul dintre ei Îl va trăda (capitolul 13:18):
„Cel care mănâncă pâinea mea mă calcă cu picioarele.”
Acest cuvânt trebuie luat ca atare. Omul mănâncă pâinea Pământului şi îl calcă cu picioarele sale. Dacă Pământul este corpul al cărui spirit este Christos, atunci omul este cel care calcă cu picioarele lui acest corp, a cărui pâine o mănâncă.
Şi imaginea Cinei sfinte capătă, în sensul Evangheliei după Ioan, o infinită profunzime când ştim că Christos este Spiritul Pământului şi că pâinea a ieşit din corpul Pământului. Christos indică acest lucru, spunând: „Aceasta este carnea mea!”
Aşa cum musculatura ţine de trupul omenesc, tot astfel pâinea ţine de corpul Pământului, adică de corpul lui Christos. Şi seva care circulă în plante, sucul care umple strugurii sunt asemănătoare sângelui care circulă în corpul uman. Iar Christos poate să spună: „Acesta este sângele meu!”
Cel care nu vrea să înțeleagă, sau care nu are niciun simţ pentru aceasta, poate să creadă că Cina pierde prin această explicaţie adevărată ceva din sacralitatea ei. Dar cel care poate înţelege îşi va spune că în loc de a-i lua Cinei caracterul ei sacru această explicaţie sanctifică, sacralizează întreaga planetă a Pământului. Ce formidabil sentiment ne cuprinde când descoperim astfel în Cină cel mai mare Misteriu al Pământului: unirea evenimentului de pe Golgota cu întreaga evoluţie a Pămăntului; Cina ne pregăteşte să înţelegem că sângele care curge din rănile Mântuitorului nu are o semnificaţie pur umană, ci una cosmică, mai precis că el dă Pământului forţa de a-şi continua evoluţia sa!
![](http://1.bp.blogspot.com/-NxopTKOHDMw/UI4wAtIY82I/AAAAAAAAJK8/lv7fBmralnQ/s320/earth555.jpg)
Astfel, omul care înţelege mai profund Evanghelia după Ioan trebuie să simtă nu numai că trupul său fizic este unit cu trupul Pământului, ci şi că fiinţa sa spiritual-sufletească este unită cu ființa spiritual-sufletească a Pământului care este Christos însuşi; el simte că Christos, ca Spirit al Pământului, inundă Pământul, care este trupul Său.
Dacă simţim asta, putem să ne întrebăm: Ce inspiraţie i-a sclipit deodată autorului acestei Evanghelii când a fost cufundat în tainele adânci care se referă la Christos Iisus? Ceea ce a văzut el atunci a fost ansamblul de forțe şi de impulsuri existente în Christos Iisus şi felul în care va trebui să acționeze toate asupra omenirii, numai dacă aceasta le primeşte.
Pentru a ne pătrunde de această taină, să ne aducem aminte în ce sens evoluează omenirea. Sensul acestei evoluţii este faptul că omul prelucrează, purifică şi fortifică prin forţa Eului său celelalte trei învelişuri ale sale: corpul fizic, corpul eteric, corpul astral. Eul lucrează mai întâi la purificarea corpului astral pentru a-l ridica pe o treaptă superioară. Când întregul corp astral va fi purificat şi fortificat prin forţa proprie a Eului, el va deveni Sine spirituală sau Manas. Când forţa Eului va fi metamorfozat corpul eteric sau corpul vieţii, acesta va fi Spirit al vieţii sau Budhi. Când, la rândul său, corpul fzic va fi total stăpânit de către Eu, el va fi Atma sau Om-spirit. Omul va fi atins atunci ţelul care îi stă acum în faţă. Dar acestea nu se pot împlini decât într-un foarte îndepărtat viitor; în afară de aceasta, transformarea corpului astral, a corpului eteric şi a corpului fizic în Sine spirituală, Spirit al vieţii şi Om-spirit trebuie să fie înfăptuită de către Eu în deplină conştienţă. Majoritatea oamenilor sunt astăzi încă foarte departe de acest lucru. În fond, abia azi începe
![](http://4.bp.blogspot.com/-0t77zB-ON6s/UI49rV7McqI/AAAAAAAAJQ8/VA5Ypg5cSEk/s200/009_cf_500.jpg)
Epoca noastră este chemată să introducă Sinea spirituală sau Manas-ul în ceea ce a dobândit anterior în mod inconştient. Prin toate forţele care vin astăzi din corpul fizic, din cel eteric şi din cel astral,
![](http://2.bp.blogspot.com/-KNALkmDOdz0/UI4zBTbyKII/AAAAAAAAJMY/M6hE60CS5KY/s200/atman-budhi-life-spirit-and-the-bread-of-life-florian-sydow.jpg)
Încă de astăzi omul trebuie să dezvolte în sine aceste forţe, să dezvolte omul superior din omul inferior.
Să ne întrebăm acum: Ce s-a petrecut cu omul prin faptul că el nu şi-a dezvoltat încă aceste mădulare superioare, şi cum va fi în viitor? Prin ce se va deosebi omul viitorului de omul de astăzi?
![](http://2.bp.blogspot.com/-GDHN16pwYA0/UI4zA0RxigI/AAAAAAAAJMU/efBYpUZ0ze8/s200/ascencion-event.jpg)
Când, în viitor, omul superior va fi pe deplin dezvoltat, corpul astral va fi atins o astfel de treaptă de purificare încât va fi devenit în acelaşi timp Manas sau Sine spirituală; corpul eteric va fi astfel purificat încât el va fi totodată Spirit al vieţii sau Budhi; iar corpul fizic va fi în aşa măsură transformat încât va deveni Om-spirit sau Atma, tot atât de real precum corpul fizic. Pentru a birui corpul cel mai de jos trebuie forţa cea mai înaltă; de aceea metamorfoza corpului fizic va fi cea mai mare victorie a omului. Când el va împlini toate acestea, acest om fizic va fi Omul-spirit sau Atma. Astăzi, toate acestea sunt doar latente în om; într-o zi ele vor trăi deplin în om. Când ne întoarcem privirile către Christos şi la impulsurile pe care le primim de la El, facem să se nască în noi forţele de a împlini această transformare.
![](http://1.bp.blogspot.com/-o4VqzdtHbuM/UI4v_rkf0WI/AAAAAAAAJK4/yP9RR8z9J08/s200/Worldhealers_planet.jpg)
![](http://2.bp.blogspot.com/-yqYX9tzT_ng/UI4zHL6Z8yI/AAAAAAAAJNQ/4W-t02DIuVE/s320/christ-moistens-earth-with-his-saliva-healing-blind-man.jpg)
Orbul este acolo. Christos ia pământ, îl frământă cu saliva Sa şi îl pune pe ochii orbului. Îi pune corp pătruns de spiritul Său. Prin această descriere, autorul Evangheliei după Ioan prezintă un mister pe care el îl cunoaşte exact. Şi trebuie ca, părăsind orice prejudecată, să aprofundăm măcar o dată unul din marile „semne” pe care le face Christos Iisus, pentru a înţeiege mai bine natura unui astfel de fapt fără să ne îngrijorăm că spiritele abile şi prea inteligente ale secolului nostru consideră drept nebunie ceea ce avem acum de spus. Căci este un fapt cert că există taine adânci în lume, care nu sunt încă pe măsura oamenilor. Aceştia, oricât de evoluaţi ar fi, nu sunt destul de puternici pentru a şi înfăptui marile mistere. Ei pot să le cunoască, să le înţeleagă dacă le vieţuiesc spiritual; dar să le transpună în fizic, pentru asta omul zilelor noastre, atât de adânc coborât în materie, este incapabil.
Să ne aducem aminte că Christos spune despre Sine însuşi: Taina cea mai profundă a naturii mele este „Eu sunt”-u1; adevărata şi veşnica putere a „Eu sunt”-ului sau a Eului care are forţa de a transforma celelalte corpuri trebuie să pătrundă în oameni. Ea este conţinută în Spiritul Pământului. Să reţinem cu toată seriozitatea că, prin faptul că Christos îl face pe fiecare om să intre în posesia adevărată a Eului, El vrea să-L trezească şi să aprindă treptat în fiecare om pe Dumnezeu, pe Domnul şi Regele. Ce vedem noi atunci?
![](http://2.bp.blogspot.com/-tJjc44N_ZPs/UI44u_MlKOI/AAAAAAAAJPw/IJrkbjjFhRk/s200/karma.jpg)
![](http://3.bp.blogspot.com/-F-xjzFtkDAs/UI44s6rYPOI/AAAAAAAAJPk/EIuqUr1ncyE/s200/8-infinite.jpg)
„Iisus s-a dus la Muntele Măslinilor.
Şi la revărsatul zorilor se întoarse la templu şi întreg poporul veni la El; şi El, aşezându-se, îi învăţa.
Atunci scribii şi fariseii i-au adus o femeie care fusese prinsă în adulter şi, ţinând-o în picioare în mijlocul poporului, I-au spus lui Iisus: Învăţătorule, această femeie a fost prinsă în adulter; or,
![](http://4.bp.blogspot.com/-CByMRkTr2Io/UI46JwwRvfI/AAAAAAAAJP8/u44jhZtsJYA/s200/femeia-prinsa-in-adulter1.jpg)
Ei spuneau aceasta ca să-L poată învinui; dar Iisus s-a aplecat şi scria cu degetul pe pământ. Fiindeă ei continuau să Îl întrebe, ridicându-se, El le-a spus: Cine dintre voi este fără de păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea. Apoi, aplecându-se iar, scria pe pământ. Dar ei, mustraţi în conştienţa lor, auzindu-L vorbind astfel, au ieşit afară unul după altul, cei bătrâni ieşind primii. Şi astfel Iisus a rămas singur cu femeia care stătea acolo, în mijloc. Atunci El s-a ridicat şi, întrucât n-a văzut pe nimeni în jurul ei, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a condamnat?”
El spune asta pentru a îndepărta orice judecată exterioară şi pentru a face aluzie la karma interioară.
„Ea însă spuse: Nimeni, Doamne.”
Ea este încredinţată karmei sale; nu-i rămâne de făcut decât un singur lucru: fără să se mai gândească la pedeapsă, care i se împlineşte de la sine prin karmă, să se corecteze.
„Dar Iisus spune: Nici eu nu te voi condamna. Mergi, şi de acum nu mai păcătui!”
Vedem astfel cum ideea de karmă se leagă de ideea cea mai profundă despre Christos şi de importanţa entității Sale pentru Pământ. – Dacă aţi înţeles natura mea, spune El, atunci L-aţi înţeles şi pe Cel a cărui fiinţă eu o exprim şi faptul că „Eu sunt”-ul aduce compensare oricărei greşeli. Christos dă oamenilor independenţă şi coeziune interioară.
Astăzi oamenii sunt încă foarte departe de a înţelege creştinismul adevărat, lăuntric. Dar când ei vor învăţa să înţeleagă ceea ce conține o operă precum Evanghelia după Ioan, impulsurile aflate în ea îi vor pătrunde încetul cu încetul; atunci, într-un viitor îndepărtat, se va realiza idealul creştin.
Vedem astfel cum în epoca actuală vine să acţioneze pe Pământ primul impuls care are ca scop dezvoltarea omului superior.
sursa
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA103/GA103_CF07.html