În februarie 1971, un astronaut de pe Apollo 14, Edgar Mitchell, a trăit bizarul fenomen (cunoscut de foarte puţină lume) care a fost denumit ca “efectul de ansamblu”.
Când a revenit pe Pământ, el a povestit că a fost la un moment dat copleşit de un sentiment deosebit, foarte profund de “conectivitate universală”. Fără să mediteze sau să se concentreze, Mitchell a relatat că a simţit “o senzaţie de beatitudine, de atemporalitate şi de comuniune” care pur şi simplu l-a copleşit.
Astronautul a descris că instantaneu a devenit conştient că fiecare atom din corpul său este conectat cu fragila planetă pe care o vedea pe fereastră, precum şi cu ceilalţi atomi din Univers. Mai mult decât atât, el a descris că a devenit brusc conştient de faptul că Pământul, oamenii, animalele, toate fiinţele vii formează un întreg sinergetic. Aceste trăiri i-au dat o senzaţie de euforie extraordinară, de nedescris. Se pare că Edgar Mitchell nu a fost primul – şi nici ultimul – care a experimentat această stranie “conexiune cosmică”. Rusty Schweikart a simţit acelaşi lucru la data de 6 martie 1969, în timp ce se afla într-o misiune spaţială cu Apollo 9: “Când mergi în jurul Pământului timp de o oră şi jumătate, începi să realizezi că faci parte dintr-un imens întreg. Asta schimbă totul…
trăieşti această senzaţie atât de profund încât simţi efectiv ce înseamnă noţiunea de Om”. Schweikart, la fel ca şi Mitchell, a descris că a simţit foarte clar o conexiune universală, deosebit de profundă.Experienţele celor doi, alături de alte zeci de relatări similare descrise de alţi astronauţi, i-au intrigat pe cercetătorii care studiază creierul. Acest “efect de ansamblu” sau conştienţa faptului că toate materiile sunt conectate sinergetic sună similar cu experienţele religioase descrise de exemplu de către călugării budişti sau de către persoanele profund religioase.
Andy Newberg, neurolog care s-a specializat în medicina spaţială, studiază cum să identifice “semnele” care indică faptul că un individ a trăit această experienţă revelatoare. “Deseori poţi să-ţi dai seama dacă o persoană a zburat în spaţiu sau nu. Semnele sunt <
din materia cenuşie a subiectului care au legătură cu aceste circumstanţe speciale. Cercetătorul doreşte acum să plece şi el în spaţiu cu echipamentele specifice pentru a putea studia <
În încercarea de a descoperi fenomenul, astronautul a scris o carte, “Drumul Exploratorului” în care explorează ştiinţa conștiinței umane. Folosind ceea ce el a denumit “modelul diadei” (principiu metafizic al dualităţii, la filozofii antici greci, opus monadei – n.r.) el subliniază existenţa a două “faţete” ale energiei. “În loc să fie două lucruri diferite, energia este baza existenţei noastre ca materie şi este de fapt, baza cunoaşterii şi informaţiei.
În ştiinţă, noi nu avem o definiţie clară a conştiinţei. Singura definiţie din dicţionar a acestui cuvânt se referă doar la noţiunea de bază, la luciditate. Însă există mai multe niveluri de conştienţă, s-a
demonstrat în laborator că orice fiinţă vie, chiar şi o simplă bacterie are această informaţie” susţine Mitchell. Întrebat dacă el crede în Dumnezeu, astronautul a răspuns că nu crede în “tradiţionala imagine de bătrân cu plete albe” însă crede în ceva care este mai presus decât toate. Astronautul a mai declarat că nu poate descrie cu precizie experienţa pe care a avut-o, însă este sigur că a avut o revelaţie a unei realităţi ignorate de cei mai mulţi şi anume că “oamenii, locurile şi toate fiinţele sunt mult mai apropiate, au o relaţie de interdependentă, de conectivitate mult mai apropiată decât se crede”. Textul articolului a fost preluat din ziarul „Ziua” din 23 iunie 2008
http://www.ziua.net/display.php?data=2008-06-23&id=239153
http://armoniacosmica.wordpress.com/2012/09/06/miracol-in-spatiu/
