A fi, a face, a avea… trei aspecte ale aceluiasi lucru
Toti am vrea sa fim… fericiti. Toti ne dorim sa facem… ceea ce ne place. Toti speram sa avem… diverse mijloace prin care sa ne implinim dorintele.
Daca cineva spune ca nu este asa, atunci ori nu se cunoaste pe sine, ori traieste in negare, ori este un iluminat autentic, caz in care, tot doreste ceva, si anume sa fie capabil de a face ceea ce trebuie, pentru a avea un loc asigurat in rai, ori nirvana, sau nexus, altfel spus el doreste sa fie alaturi de Dumnezeu si sa nu se mai intoarca in lumea aceasta. Da si iluminatul… DORESTE.
Atata timp cat suntem in trup nu putem deci nega dorinta, indiferent care ar fi obiectul sau subiectul ei.
Si atunci intrebarea fireasca e… ce anume ne impiedica sa fim asa cum vrem sa fim, sa facem ceea ce alegem sa facem, sa avem ce ne dorim sa avem?
Ne impiedica realitatea exterioara! Este o realitate…
Cum bine zise Freud, “principiul placerii”… se loveste de “principiul realitatii”, sau altfel spus interiorul se loveste de exterior. Sufletul se loveste de LUME.
Dar exista o realiatate mult mai puternica ce ne impiedica sa FIM fericiti… REALITATEA NOASTRA INTERIOARA.
Traind in lume avem parte firesc de realitatile si dorintele celorlalti, atunci cand nu sunt concordante cu ale noastre e posibil sa ne lovim de diverse imprejurari si situatii potrivnice sau poate doar nefavorabile. De ce uneori ne lovim, de ce nu trecem lin armonizandu-ne cu ele, profitand de trecerea noastra prin viata, prin situatii si timp?
Perceptia unei situatii externe o coloreaza in anumite culori, culorile emise de suflet… Felul cum reactionam la realitatea exterioara este un ACT INTERN, pleaca din minte am putea spune, dar de fapt pleaca dintr-un loc mai profund, mai tenebros, mai important, mai intim… si anume, din suflet.
Psihologii il numesc “inconstient”, spiritualitatea l-a numit de milenii mai simplu, l-a numit suflet. El este ce conduce totul, el este CREATORUL tacut, puternic si misterios. In el se naste dorinta de A FI, dar si putinta asemenea.
Totul incepe cu A FI…
A FI, in primul rand inseamna sa stii despre tine.
EU SUNT spune initiatul. Dar pentru a spune asta el trebuie sa stie, sa cunoasca, sa simta, cea mai importanta persoana din viata sa - el insusi.
Cine esti, ce vrei, ce si de ce simti…? De ce vrei sa traiesti o anume poveste, de ce ai un anumit sentiment, de ce esti aici, acum. Adevaratul “a fi” adica esenta fiintei, altfel spus cine esti, e deseori voalat, inaccesibil chiar propriei constiinte. Cine suntem e scris acolo, in inconstient, in sinele fiintei, indescifrabil direct ci doar indirect, chiar si pentru cei ce au cunostine speciale.
Pentru ca A FI este legat de interiorul nostru, de psihic, de suflet, de modul cum ne vedem noi, de autocunoastere.
Suntem ceea ce ALEGEM sa fim. Insa nu intotdeauna alegerea e posibila. Uneori vrem sa fim, dar nu ne putem onora noi insine alegerea. Dincolo de esenta fiintei, care este divinitatea din noi, este acel EU, acea personalitate umana.
Este ceea SUNTEM in fata vietii si a lumii, adica rezultatul unui sir de evenimente psihice, de situatii de viata ce ne-au influentat sufletul, afectul, emotiile. Intr-un cuvant ne-au modelat si construit atat Eul cat si PAREREA despre propriul sine. O parere gresita uneori… inconstinenti de puterea din noi. Suntem intotdeauna ceea ce CREDEM ca suntem. Ceea ce credem in momentul PREZENT in adincul sufletului nostru. Parerea personala despre noi insine radiaza
in jurul nostru precum razele soarelui. Nu trebuie sa “vezi aura” ca sa o stii, s-o cunosti, ea se simte… Nu o putem ascunde de ceilalti, pentru ca intr-un fel, fara sa stim si sa vrem toti suntem clarvazatori, STIM. Am fost dotati de natura cu ceea ce specialisti numesc “neuronii oglinda”, adica acei neuroni in care se oglindesc ceilalti. Oglinda e in noi si astfel trebuie doar sa privim cu atentie pentru a-I vedea pe ceilalti. Sau… trebuie sa stergem din cand in cand praful de pe oglinda, si… sa avem incredere in ceea ce noi vedem. E real… Empatia nu e doar o poveste! 
Siguranta de sine da charm. O stim cu totii, dar nu toti stim cum se poate obtine. Suntem uneori timizi, nesiguri, tristi, pesimisti… pentru ca deseori am sperat si ni s-au destramat sperantele. Pentru ca nu mai avem puterea de a crede…
E firesc? Nu. Dar…e uman.
Si aici ar trebui sa ne oprim un pic si sa intelegem.
Suntem deci influentati de… exterior!?! Ceilalti ne-au creat indirect o anumita parere despre noi? Da… Indirect, pentru ca noi am primit liberi si vunerabili fiind, opinia lor. Si asta doar cand NU ne cunoastem.
Ne-au influentat de fapt doar umbrele propriului sine, adica felul nostru de A FI, doar necredinta in noi si in infinita bunatate si inteligenta a iubirii divine.
Ne-a influentat si necunoasterea LEGILOR NESCRISE ALE VIETII sau mai bine spus, scrise demult in toate cartile sfinte, adica legile spirituale ale vietii. doar necunoasterea acestora, ne-a putut convinge ca in viata se pierde usor. Astfel s-au format SCHEME PSIHICE, convigeri, credinte, pareri… Insa schemele psihice desi extrem de influente fie ca suntem constienti de ele sau nu, NU ne vor insoti intotdeauna prin viata, pentru ca vestea buna e… ca ele pot fi constinetizate si modificate. Da, exista puterea cunoasterii!
Avem toti in noi, chiar daca uneori doar in stare latenta, PUTEREA de a dori si de a STI CA: insistenta, rabdarea, iubirea, credinta, rugaciunea, energia, informatia, toate… da, toate acestea conteaza! Ca totul se poate schimba daca…, da daca si numai daca, incepem prin SCHIMBAREA INTERIOARA.
Prin a-l cunoaste, a-l intelege, si a-l folosi pe A FI.
Pentru ca A FI este CONSTIENTIZARE. A FI inseamna a sti cine suntem. A cunoaste frumusetea din noi, e fi este baza credintei, baza increderii in noi.
Si astfel totul incepe cu: EU STIU CA SUNT…
Pentru a ajunge la aceasta trebuie insa sa trecem la A FACE
A FACE cunostinta cu noi insine, cu misterul din noi. A FACE ceva pentru a avea acces la
cunoastere, a face ceva pentru a schimba interioriul nostru, dar… si exteriorul. A face, presupune nu doar INTROSPECTIE si INTELEGERE, ci a trece deja la ACTIUNE. Da, este atat logic, cat si corect faptul ca… primul pas spre ACTIUNE, e actiunea de autocunoastere… e un pas absolut necesar.
Daca ne-am trezit, si am inteles ca putem fi altfel, trebuie sa FACEM ceva. Daca in jurul nostru totul e altfel decat ne-am dori, ca sa schimbam ceva, trebuie sa facem schimbarea concreta. Incepand cu mintea si sufletul si continuin cu fapta si actiune.
In mod concret A FACE, inseamna MISCARE, inseamna mergere inainte, inseamna a-l folosi pe a fi. A-ti folosi atributele si aptitudinile interioare. Inseamna a citi, a invata, a cunoaste, a scrie, a frecventa cursuri, a cauta un nou loc de munca, a incepe o afacere, a crea ceva, indiferent de domeniu… si mai ales inseamna a avea… da, a avea, multa… multa… rabdare, insistenta, deci VOINTA. Pentru ca a trece de la a fi, la a face e un pas important, in fond e o calatorie DIN SINE spre CEILALTI.
A FACE inseamna ACTIUNE si RELATIONARE. E o adevarata alchimie interioara.
Trecem astfel pe treapta in care ajungem sa stim cine suntem si ce vrem. Iar toate astea nu sunt decat pentru a reusi sa AVEM ceva… fie ca acest ceva se cheama succes profesional, succes in dragoste, fie ca se numeste casa, masina, calatorii, o casnicie fericita, puterea de a-ti pune in valoare aptitudinile, talentele, frumuetea ta interioara. Toate acestea sinonime fiind cu A AVEA SUCCES, nu sunt nicidecum un pacat, ci sunt rezultatul lui a FI, si a FACE. Pentru ca A AVEA este intotdeauna un SCOP. Chiar si a avea… puteri spirituale sau o rezervare la locul din Rai.
Neaga cineva? Negarea ne trimite iar la… A FI.. la probeme cu sinele, cu cunosterea, cu legile vietii…
Dar acum sa mergem mai departe.
A AVEA este al treilea pas in drumul spre IMPLINIREA deplina a fiintei.
A personalitatii umane in integul ei…
A AVEA este unirea cu COSMOSUL, este UNIREA interioarului cu exteriorul, este ADUCEREA in VIATA a VISELOR, materializarea lor. E recunoasterea interiorului, si exteriorizarea dorintelor lui, cunosterea sufletului si punerea in practica a menirii sale, cunosterea noastra si puterea de a o pune in folosul propriu si al oamenilor. Deci implinirea misiunii pamantene data de puterea divina din noi.
Pentru ca E BINE SA STIM: Dumnezeu NU ne vrea nici bolnavi, nici saraci, nici deprimati, nici fricosi, nici singuri. Iar pentru a nu cadea in eroare am sa adaug ca nu ne vrea nici aroganti, nici orgoliosi, nici materialisti, nici plini de tupeu, nici sfidatori, nici nemilosi… nici depravati.
Dumnezeu nu vrea decat sa-l IUBIM. Sa-I fim simplu ASEMENEA.
Si daca vom ajunge sa intelegem acest fel de iubire, vom intelege obiectul acestei iubirii, VOM sti legile Sale si le vom respecta din proprie si libera alegere. Vom intelege misterele tainice ale creatiei. Vom intelege ca EL e in noi si in tot. Si fiecare om are LOCUL sau in marele PLAN al CREATIEI. Loc ce poate fi gasit cercetand si urmanad coordonatele: a fi, a avea si a face.
Care sunt PIEDICILE in a gasirea loculul sacru, a adevarului din noi?
- vinovatia
- frica
- orgoliul
- pretentiile la ceilalti.
- invidia
- nemilostivirea
- mentalitatile gresite
Care sunt cauzele acestor sentimente de vibratie joasa?
Un mare dezechilibru in “A FI”… o mare lipsa de cunoastere in ceea ce priveste propria persoana.
Toti avem in noi semintele reusitei, trebuie doar sa stim sa le cultivam intr-un pamant rodnic.
Deci… ar fi bine sa incepem cu inceputul… cu primul pas, cu… NOI INSINE, pentru A FI noi cei reali in relatia cu ceilalti, pentru A FACE ce trebuie in viata, pentru A AVEA puterea si forta de a ne implini viata si astfel de a-i multumi pentru tot lui Dumnezeu.
A FI, a FACE, a AVEA sunt de fapt trei aspecte ale aceluiasi lucru, pentru ca SUNTEM capabili sa FACEM ceea ce ne dorim, fiindca AVEM in noi puterea divinitatii.
sursa
Carla von Vlad
http://www.lumeaspirituala.ro/afi.htm
