Stenograma intrevederii romano-sovietice din 27 decembrie 1989, ora 10.01
Printre participanţi: Ion Iliescu (preşedinteleCFSN), Petre Roman (prim-ministrul României), Evgheni Tiajelnikov (ambasadorul URSS la Bucureştii)
Evgheni Tiajelnikov:
În primul rând sunt bucuros că am
posibilitate, şi din partea tovarăşului Gorbaciov şi
din însărcinarea
lui să înmânez textul felicitării adresate cu ocazia victoriei
revoluţiei şi constituirii Consiliului Frontului. Nu îl citesc. Îl
cunoaşteţi. A fost publicat. Felicitările au fost transmise prin radio.
De aceea, tovarăşul Gorbaciov m-a rugat să-l înmânez în mod personal.
din însărcinarea
lui să înmânez textul felicitării adresate cu ocazia victoriei
revoluţiei şi constituirii Consiliului Frontului. Nu îl citesc. Îl
cunoaşteţi. A fost publicat. Felicitările au fost transmise prin radio.
De aceea, tovarăşul Gorbaciov m-a rugat să-l înmânez în mod personal.
Vă cunoaşte foarte bine trecutul, viaţa
de luptă si sigur este foarte bucuros că Consiliul Frontului v-a ales în
această funcţie de mare importanţă. De asemenea, preşedintele
Consiliului de Miniştri vă roagă să primiţi felicitări sincere cu
prilejul alegerii în funcţia de preşedinte al Consiliului Frontului.
Dumneavoastră aţi condus ţara în cea mai grea perioadă, când patrioţii
români au acţionat hotărât pentru salvarea naţiunii de forţele arbitrare
şi teroriste, pentru afirmarea ordinii, încetăţenirii democraţiei reale
pe teritoriul său.
Înţelegând întreaga complexitate şi
importanţă a sarcinilor care stau în faţa Frontului, vreau să vă asigur
că poporul român prieten întâlneşte, în calea înnoirii, sprijinul din
partea popoarelor conducerii URSS. Ţările noastre sunt legate prin
legături îndelungate şi puternice de alianţă, legături rodnice economice
şi culturale. Sunt încredinţat că acum se deschid posibilităţi largi
pentru dezvoltarea şi întărirea colaborării româno-sovietice în folosul
reciproc al popoarelor noastre, în interesul păcii trainice şi
stabilităţi în Europa. Ajutoarele vor fi transmise.
Ion iliescu:
Vă rog să transmiteţi mulţumiri
tovarăşului Gorbaciov din partea mea. Putem vorbi la telefon. Vom face
un text, îl vom da la presă imediat.
Evgheni Tiajelnikov:
Dacă nu vă supăraţi, să terminăm cu
partea protocolară. Doresc să îndeplinesc şi însărcinarea dată de
tovarăşul Rîjkov cu prilejul revoluţiei şi constituirii Consiliului,
„exprimând speranţa că legăturile româno-sovietice se vor dezvolta
rodnic, în intereresul menţinerii transformărilor adânci democratice,
revoluţionare din ţările noastre, întăririi prieteniei şi colaborării
multilaterale între popoarele URSS şi României. Vă adresez succes în
înalta dv. misiune”.
Evgheni Tiajelnikov
Petre Roman:
Vă mulţumesc foarte mult. Vă rog să transmiteţi tovarăşului Rîjkov.aceste mulţumiri.
Evgheni Tiajelnikov:
Dorim tovarăşi, să ştim de ce aveţi
nevoie, din punct de vedere politic, de armament, acum imediat şi de
asemenea şi pentru perspectivă, în viitor. Este vorba de ajutor
umanitar, ajutor de ordin militar, economic. Conducerea sovietică este
gata să trimită la Bucureşti o delegaţie, pe tovarăşul Şevardnadze, care
să aibă consultări cu primul ministru, cu ministrul de Externe, şi să
elaborăm un program solid de colaborare în interesul susţinerii
revoluţiei, aşa cum a arătat tovarăşul Gorbaciov, în rezolvarea
problemelor cele mai acute care stau în faţa revoluţiei.
Ion Iliescu:
Este foarte bine asta. Vă mulţumesc.
Avem nevoie de sprijin, că aceasta este cea mai importantă problemă
acum, sprijin moral şi politic. Conducerea dumneavoastră a făcut acest
lucru de la început, imediat. Eu nu m-am îndoit de acest lucru şi toţi
care m-au întrebat cum o să vadă ţările socialiste această mişcare a
noastră, am spus nu-şi facă probleme.
In ce priveşte ajutorul umanitar, primim
din toate ţările şi din partea dumneavoastră. S-au acordat multe
ajutoare ieri, am discutat despre acest lucru. Cel mai important este că
Mihail Gorbaciov a propus să discutăm problemele dezvoltării viitoare a
operaţiunilor.
Deocamdată însă este greu, pentru că nu
suntem încă organizaţi, pentru că asta n-a fost o lovitură dată de
cineva anume, ci particularitatea procesului de la noi, spre deosebire
de alte ţări socialiste este că Ceauşescu şi acoliţii lui au dus ţara la
o asemenea catastrofă încât a dus la explozia maselor, masele l-au
respins, nimeni nu a ştiut nimic dinainte, a fost opera tuturor, opera
tineretului.
Petre Roman:
Nimeni n-a ştiut, n-a fost acolo intenţionat. Ne-a dus valul N-a fost nimic organizat.
Ion Iliescu:
Noi ne-am bucurat de simpatia acestor
mase. Ceauşescu a reuşit să creeze o asemenea situaţie în ţară, în ceea
ce priveşte PCR şi comuniştii, încât dacă n-ar fi fost şi comunişti care
să se bucure de sprijin, nu ştiu… Nu ştiu cum o să fie, nu putem vorbi
despre PCR.
N-a fost o campanie anticomunistă, s-a
creat o asemenea atmosferă în jurul partidului din motivele arătate mai
înainte. Din această cauză am făcut o platformă pentru toate forţele şi
tendinţele. Nu ne trebuie partide pe interese, sectare, ci o platforma
politică care să unească toate forţele, tendinţele, forţele creatoare
ale ţării| şi pe această platformă să acţionăm şi, cum aţi văzut, o
asemenea abordare a primit aprobarea tuturor, chiar în condiţiile
acestea de teroare, oamenii acţionează cu succes.
In primele zile s-a creat haos, a fost o
criză de putere şi un vacuum, pentru că, neavând forţe care să
organizeze lovitura, nu există structuri. Acum abia organizăm această
structură. Noi acum lucrăm cu acei oameni tineri care au fost cu noi
acolo, în ceasul revoluţiei.
Petre Roman:
Cu oameni de 24 de ani. (Este prezentat un tânăr – Mihai) El
a luat legătura cu mine şi a spus: „Eu sunt cu dumneavoastră”. Toţi
aceşti oameni tineri sunt inteligenţi şi capabili, cărora li s-au
deschis alte orizonturi. Asta este revoluţia tineretului. N-avem nicio
legalătură cu organizarea acestui miting de masă. Nu ştiu personal cum
am ajuns la tribună, cum am ajuns să vorbesc.
.....
Ion Iliescu:
Este mult mai important decât
proclamaţiile, pentru că oamenii simt că problemele lor, pentru noi sunt
prioritare şi vrem să le realizăm în program.
Vă nuilţumim pentru ajutor. Şi alte ţări
au fost generoase cu noi, ne-au ajutat să ameliorăm aprovizionarea
populaţiei pe piaţă. Şi în situaţia aceasta grea, sub focul
teroriştilor, oamenii s-au aprovizionat mai bine decât în „Epoca de Aur a
lui Ceauşescu”.
Petre Roman:
Teroriştii mai există încă!
Evgheni Tiajelnikov:
Au fost încercări asupra dumneavoastră?
Ion lliescu:
Au fost. Putem să spunem că există nişte
forţe bine organizate.Nu ştim ce forţe au acţionat. Siria, Libia s-au
dezis că ar fi organizatorii acestor forţe şi am primit cu satisfacţie
aceste declaraţii.
Petre Roman:
Îi considerăm sprijinitori în solda lui Ceauşescu şi era în caracterul lui să-şi asigure asemenea oameni.
.....
Evgheni Tiajelnikov:
Tovarăşul Mihail Gorbaciov m-a rugat să mă interesez dacă ideea de Partid Comunist va rămâne.
Ion Iliescu:
Nu ştiu. Nu ştim cum vom rezolva această problemă! Deocamdată, dacă am pronunţa numai acest cuvânt…
Petre Roman:
Te scuipă.
Evgheni Tiajelnikov:
Printre demonstranţi au fost şi lozinci „Fără comunişti!”.
Ion Iliescu:
Vrem să le dăm încrederea în
posibilitatea realizării unei acţiuni comune a tuturor, indiferent ce
sunt ei, şi că nu vrem să restabilim vechile concepte şi concepţii
depăşite despre comunism, despre partid. Eu, personal, sunt gata să merg
în continuare fără Partid, cu Frontul, care de fapt să devină forţa
politică esenţială a naţiunii.
Petre Roman:
Asta ne lăsat Ceauşescu!
Evgheni Tiajelnikov:
Dacă puteţi să-mi spuneţi câteva cuvinte despre formarea ternului.
Petre Roman:
Astăzi trebuie să lucrăm neapărat.
Evgheni Tiajelnikov:
Aveţi viceprim-ministru.
Petre Roman:
Aşa a fost. Suntem doar doi!
.....
Evgheni Tiajelnikov:
De aceea, v-am ruga foarte mult să daţi
indicaţii corespunzitoare, ca să fie asigurată securitatea unor
specialişti sovietici, intru că Armata nu se va amesteca!
Ion Iliescu:
Fără îndoială!
Petre Roman:
Aceştia sunt teroriştii…
Evgheni Tiajelnikov:
Avem deja doi răniţi din clădirea în care s-a tras.
Petre Roman:
Noi, de la Televiziune, vedeam clădirea dumneavoastră, dar nu puteam face nimic, eram sub foc permanent!
Ion Iliescu:
Trebuia să lucrăm, şi-n jurul nostru, pe
toate clădirile erau puşcaşi, era punct strategic, punctul strategic
nr. 1 al nostru. L-au atacat cu bombe incendiare, cu aruncătoare de
grenade! A fost un moment când am vrut să cerem ajutor! Un căpitan m-a
salvat de la moarte, a sesizat un terorist cu pistolul în mână în
spatele meu. Bine că a observat. Nu l-am prins însă!
.....
