Suntem în pragul intrării într-o lume iubitoare plină de bucurie şi
abundenţă. Din moment ce totul pare să fie bine pregătit pentru a
îndepărta definitiv sistemul sclavagist modern care a fost impus de cei
întunecaţi, mai avem doar foarte puţin, mai avem nevoie doar de
"semnalul" divinităţii...
Dar când va veni acesta?
De ce pare interminabilă această AŞTEPTARE?
Cei întunecaţi îşi continuă nestingheriţi şi neobosiţi planurile lor
macabre, deşi există semnale că unii dintre ei sunt arestaţi iar alţii
sunt judecaţi. Între timp, fiecare dintre noi este sfătuit să ne
întoarcem în noi înşine, în propria noastră inimă, în loc să
"vagabondăm" cu mintea în căutarea unei "soluţii" grabnice care să pună
capăt AŞTEPTĂRII.
Unii dintre noi se gândesc la modul în care ar
trebui pedepsiţi cei întunecaţi care şi-au bătut joc de umanitate până
acum, şi încă o mai fac. Spre exemplu, unul dintre prietenii mei mi-a
descris că el îi vede pe cei vinovaţi într-o celulă de închisoare care
are zăbrele de aur masiv, patul este pur şi simplu o grămadă de bancnote
fără valoare, hrana ce o primesc este obţinută din organisme modificate
genetic, şi aşa mai departe.
Evident, la prima vedere, o astfel
de imagine pare să fie corespunzătoare în situaţia dată, ţinând cont de
toate relele pe care ei le-au potopit asupra umanităţii, nu-i aşa?
Ei bine, mi-am dat seama că, o astfel de imagine ce se doreşte a fi
SOLUŢIA, nu este decât rezultatul manipulării şi a controlului mental ce
încă menţine umanitatea în
paradigma tip 3D. Este doar o expresie a
supărării şi a frustrării. În realitate, o astfel de imagine nu are cum
să fie o soluţie. Absolut deloc.
Din moment ce toţi ne dorim să
"coboare" asupra noastră noua lume a abundenţei şi a iubirii, nu ar fi
mai potrivit şi corect ca să imaginăm ceva care să fie rezultatul
acestei iubiri?
Pentru mine, toate sentimentele negative gen
supărare, răzbunare, etc, sunt adevărata închisoare mentală în care cei
întunecaţi ne menţin ca într-o capcană. Controlul mental pe care ei încă
îl menţin asupra umanităţii prin toate mijloacele pe care le au la
dispoziţie (TV, filme, radio, modele de gândire, etc.) nu ne oferă deloc
adevărata soluţie de ieşire. Asta este perversitatea capcanei: să ne
facă să credem că am găsit ieşirea, dar în realitate să ne menţină în
continuare în capcană. Am fost învăţaţi să gândim mereu dezbinat, să
spunem "noi" şi "ei". Este modul de gândire al paradigmei 3D.
În
realitate, toţi suntem UNUL, indiferent de faptul că o credem sau nu.
Aşa că, de pe această poziţie înaltă trebuie să pornim în căutarea
soluţiei. Doar aşa o vom găsi.
Fie că ne place sau nu, chiar şi
cei întunecaţi sunt scântei din aceeaşi sursă primordială divină din
care şi noi ne-am născut. Chiar crezi că un Dumnezeu atot-iubitor i-ar
putea iubi mai puţin pe "ei" decât pe "noi"?
Marea întrebare este: ce avem de făcut? Să îi ignorăm? Să îi lăsăm să-şi "facă jocurile"?
Bineînţeles că NU.
Ceea
ce trebuie să facem este să ÎNCETĂM JOCUL. Jocul în care ne-am lăsat
atraşi fără să ne dăm seama, jocul în care am acceptat să "pozăm" în
victime.
Trebuie să accedem la realitatea ultimă, absolută. Să ne
dăm seama că suntem fiinţe puternice de lumină. Să ne dăm seama că
EXISTĂM. Trebuie să devenim manifestarea a ceea ce suntem cu adevărat:
iubire divină. Suntem, fiecare dintre noi, cea mai bună dovadă a
infinitelor posibilităţi pe care Dumnezeu le are la dispoziţie: haideţi
să fructificăm aşa cum se cuvine toate potenţialităţile cu care Dumnezeu
ne-a înzestrat!
În afară de cei care sunt, poate, ireparabil
"defectaţi" de întunecime, şi al căror număr este, după părerea mea,
destul de mic, majoritatea acestor "păpuşi" care s-au lăsat folosite
pentru a aduce drame în vieţile oamenilor, trebuie să beneficieze de
ajutorul nostru pentru a se însănătoşi mental, pentru a-şi recăpăta
conexiunea cu divinul.
Pentru că, din momentul în care ei îşi vor
da seama de adevăratele suferinte şi dezastre ce le-au provocat, vor
avea nevoie de ajutor.
Sunt convins că mulţi dintre ei deja
încep să realizeze posibilele repercursiuni pe care ar putea să le
îndure ca urmare a acţiunilor lor. Şi se tem de noi pentru că ei cred că
noi ne vom răzbuna în acelaşi mod pervers în care ei şi-au bătut joc de
noi. Deci ce ar trebui să facem?
Avem o soluţie mult mai bună,
care este practic adevărata soluţie. Trebuie să le "deschidem" ochii, şi
să vadă adevărul. Să îi ajutăm acum când au cea mai mare nevoie de
ajutor, pentru că ei se află pe marginea prăpastiei pe care chiar ei au
făcut-o...
Urmează o minunată lume a iubirii şi abundenţei; ar
trebui să ne pregătim pentru asta, şi să ne transformăm prin evoluţie
personală ca să fim capabili să rezonăm cu o astfel de lume nouă. Asta
este cea mai importantă "muncă" pe care trebuie să o facem. Şi mai cred
că exact atunci când un număr suficient dintre noi va acţiona în acest
fel, exact în acel moment şi nici-o secundă mai târziu, Dumnezeu va suna
din clopoţel să ne dea de ştire că acel moment a venit.
Deci, suntem pregătiţi?
Adresa acestui articol
original AIM
este http://roaim.de.vu/?a=articles&p=805
Singura hrană spirituală este cunoaşterea.
Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!
Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:
FRÃŢIA INIMII.
Iubirea și Adevărul nu pot fi descoperite prin cărți, biserici sau temple.
Acestea vin în ființa prin cunoașterea de sine.
Cunoașterea de sine este un proces anevoios dar nu dificil; el devine dificil doar atunci când încercam să ajungem la un anume rezultat.
Dar a fi doar conștienți în fiecare moment, clipă de clipă de propriile noastre gânduri și sentimente, de toate acțiunile noastre fără nici un fel de condamnare sau justificare, aduce libertatea, eliberarea în care există această fericire a adevărului.