Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

marți, 24 septembrie 2013

Verificarea constituţionalităţii nu e o pierdere de vreme - Ion Cristoiu

În mod obişnuit, un Proiect de Lege e supus avizării, în fiecare Cameră, de Comisiiile de specialitate. Se înţelege că un Proiect e trimis doar la comisia care are legătură cu domeniul respectiv. Legea cîinilor fără stăpîn, ca să dau un exemplu, n-a ajuns la Comisia de cultură, din simplul motiv că maidanezii nu ştiu să scrie romane sau să-l interpreteze acceptabil pe Hamlet.

În cazul Proiectului de Lege privind exploatarea de la Roşia Montană, Guvernul a cerut - şi iată ! Parlamentul a fost de acord- ca documentul să nu urmeze calea normală a avizelor date de Comisiile de specialitate – Economică, Juridică, Administraţie – ci să ia o cale excepţională:
Avizarea de către o Comisie a celor două Camere, special înfiinţată pentru acest Proiect.
Prima concluzie – şi la care se cere să fim deosebit de atenţi – e aceasta:
Prin înfiinţarea Comisiei speciale, Proiectul nu mai trece prin examenul comisiilor de specialitate (mai multe).

Altfel spus:
1) Votarea avizului are loc o singură dată.
2) Avizul depinde de un număr limitat de persoane, reunite într-o Comisie alcătuită nu după criteriul specialităţii, ci după voinţa partidului. Într-o Comisie permanentă se putea întîmpla ca un membru să voteze avizul după criterii de specialist.

În cazul Comisiei speciale, un membru votează aşa cum îi cere partidul, care nu întîmplător la desemnat pe el şi nu pe altul.
Nu întîmplător am ţinut să remarc deosebirea dintre un Aviz dat de Comisiile de specialitate şi unul dat de Comisia specială.
Avizul dat de mai multe Comisii de specialitate are mult mai multe şanse de a fi riguros, competent, decît cel dat de o Comisie specială.

Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului
Articolul 8, aliniatul 1, mă lămureşte de ce a fost nevoie de înfiinţarea unei Comisii speciale de avizare în locul obişnuitelor Comisii permanente:
„La nivelul Parlamentului se pot constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte normative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri precizate în hotărîrile de constituire a respectivelor comisii”.

Aşadar, Comisia specială a fost constituită, pentru că Proiectul de Lege privind Roşia Montană a fost considerat de Guvern „un act normativ complex”.
Observînd din start că Proiectul de Lege pe altarul căruia s-a înfiinţat Comisia specială e mai degrabă controversat decît complex, presupunem că pentru a rezolva „complexitatea“ Comisia ar trebui să aibă posibilităţi aparte de activitate.

Cum ar fi, de exemplu, posibilitatea ca membrii Comisiei să urmeze cursuri de inițiere în exploatarea pe bază de cianură.
Articolele 6 (aliniatul 2) şi 7 stabilesc ce poate să facă organismul nou înființat.
Articolul 6, aliniatul 2, stipulează:
„Comisia poate invita să participe la lucrări persoane interesate, reprezentaţi ai unor organizaţii neguvernamentale şi specialişti din partea unor autorităţi publice sau a altor instituţii specializate care pot să îşi prezinte opiniile cu privire la proiectul de lege, în condiţiile regulamentare”.
Potrivit articolului 7:
„Pentru clarificarea unor împrejurări sau stări de fapt la care se referă proiectul, Comisia poate să efectueze deplasări la faţa locului, unde îşi poate exercita activitatea de informare asupra obiectivelor şi scopului proiectului de lege”.

Din anunţurile făcute pînă acum, desprindem că momentul crucial al activităţii Comisiei îl constituie deplasarea la Roşia Montană, pentru a sta de vorbă cu minerii din partea locului.
Dînd curs articolului 6, aliniatul 2, membrii Comisie şi-au declarat dorinţa de a sta de vorbă şi cu protestatarii din Piaţa Universităţii.
Din cîte se ştie, în Piaţa Universităţii se protestează împotriva Proiectului, în timp ce, la Roşia Montană, se protestează în favoarea Proiectului.

Dacă ar fi să  credem Hotărîrii, Comisia specială ar urma să tragă  o concluzie din ascultarea celor două puncte de vedere adverse.
Normal ar fi fost ca această  operaţiune să fie făcută de Guvern, de premier, şi nu de Comisia specială.
Pentru avizarea Proiectului, Comisia n-are nevoie nici de dialogul cu cei din Piaţa Universităţii, nici de dialogul cu cei de la Roşia Montană.
Ba mai mult, Comisia n-are nevoie de părerile specialiștilor, ci de avizul acestora, dat sub semnătură.

Şi iată de ce.
În cazul Roşia Montană, exploatarea propriu-zisă n-a început nici acum, după 14 ani, deoarece, din 2004, de cînd RMGC a solicitat autorizaţia de mediu, aceasta n-a fost dată.
Aşadar, din punct de vedere legal, decizia dacă exploatarea poate sau nu să înceapă depinde exclusiv de autorizaţia de mediu.
Aşa cum am mai scris, miniştrii Mediului, succedaţi din 2004 pînă acum, au justificat amînarea luării unei decizii prin faptul că specialiştii n-au fost convinşi de Gold Corporation că exploatarea nu va afecta grav mediul.

De ce n-au reuşit specialiştii să ajungă la o concluzie?
Pentru că problema impactului cianurii, dar mai ales a metalelor grele (Traian Băsescu a amintit asta) asupra mediului şi asupra oamenilor a fost şi este o chestiune controversată.
Gold Corporation susţine, în toate publicităţile televizate, că are înzestrarea necesară pentru ca aceste efecte să fie minime.
Specialiştii îşi exprimă îndoiala.

Ca urmare a acestei realităţi, Ministerul Mediului, condus de PSD-ista Rovana Plumb, nu şi-a asumat responsabilitatea unei decizii de autorizare a exploatării.
În absenţa acesti autorizări, Gold Corporation nu poate începe exploatarea.
Rovana Plumb a declarat însă  că un vot al Parlamentului în favoarea Proiectului va duce automat la acordarea autorizaţiei de către Ministerul Mediului.

Asemănător, Victor Ponta a susţinut la un post TV că, din punct de vedere al Mediului, exploatarea poate să înceapă.
Autorizaţia va fi dată însă doar după obţinerea votului din Parlament.
Printre altele, în redactarea Raportului, Comisia specială trebuie să se pronunţe dacă exploatarea de la Roşia Montană pune sub semnul întrebării mediul şi viaţa oamenilor din zonă.
Tot ea, Comisia, trebuie să  decidă şi asupra unei alte chestiuni controversate, ţinînd tot de specialişti:
Efectul exploatării asupra siturilor arheologice din zonă.

În fine, Comisia trebuie să se pronunţe şi asupra unor prevederi ale Proiectului de Lege, contestate de multă lume ca fiind prevederi cu dedicaţie pentru Gold Corporation.
Aşadar, Comisia parlamentară  specială, alcătuită din 21 de deputaţi şi senatori de profesii piestriţe, va trebui să tranşeze acolo unde specialiştii în Mediu, specialiştii în Monumente istorice şi specialiştii în Drept au şovăit să se pronunţe.

Cum îşi propune, potrivit Hotărîrii, Comisia specială să ia o decizie clară, categorică, acolo unde, timp de 14 ani, nu s-a putut lua o decizie?
Convocînd diferite persoane în faţa Comisiei, consultînd documente, mergînd la faţa locului.
Păi, pentru a lua o decizie, după ce i-ai ascultat pe specialiştii în mediu, pe specialiştii în situri arheologice, pe specialiştii în exploatarea arului, trebuie să ai minime cunoştinţe în domeniul respectiv.
Privind componenţa Comisiei, observ imediat că membrii n-au nici o legătură cu domeniile de specialitate asupra cărora trebuie să se pronunţe.

Imaginaţi-vă că  Victor Ponta se îmbolnăveşte grav (Doamne fereşte!) şi se pune problema unor decizii dacă să fie sau nu operat.
Unii medici spun că  operaţia îl va salva.
Alţii spun că operaţia îi pune în pericol viaţa.
Ce-ar face premierul Victor Ponta în faţa acestor controverse?

Ar înfiinţa o Comisie specială  a Parlamentului, alcătuită din ziariști, tehnicieni, nituitori, vizitii şi cameriste, care să decidă dacă el poate sau nu să fie operat?
Cred că nici prin cap nu i-ar trece aşa ceva.
De ce?
Pentru că e vorba de viaţa lui.
De ce impune atunci o Comisie în cazul Roşia Montană?
Pentru că e vorba de viaţa altora!

Propagandistic, Victor Ponta prezintă Comisia drept organismul care va decide dacă Proiectul de Lege poate sau nu să treacă.
Proiectul de Lege a fost însă  trimis de el în Parlament.
În ultimul timp, premierul a pledat pentru ca Proiectul de Lege să fie votat.
Îşi imaginează cineva că Victor Ponta a impus această Comisie pentru a vedea dacă Proiectul trebuie să treacă sau nu?
Victor Ponta a impus această Comisie specială  pentru a înlesni trecerea Proiectului prin Parlament.
Şi dacă ar fi fost specialişti, membrii Comisiei, supuşi disciplinei de partid, ar fi redactat un Raport favorabil.
Cu atît mai mult ei nu vor avea o altă concluzie decît cea a votului pentru.
Raportul Comisiei e calculat de Victor Ponta şi  de grupul de interese din spatele său astfel încît să dea posibilitatea parlamentarilor PSD, dar şi din alte partide, să spună:

Dacă pînă acum am avut îndoieli în chestiunea Roşia Montană acum, după Raportul Comisiei, ne-am convins: Proiectul e bun!
De un deceniu şi ceva Gold Corporation plăteşte din greu publicitate în ziare şi la televiziuni pentru a convinge pe români că Proiectul Roşia Montană e bun.
Mare lucru n-a reuşit.

Raportul Comisiei speciale, ba chiar şi lucrările Comisiei, vor fi o extraordinară campanie publicitară în favoarea Proiectului.
Campanie publicitară  menită a-i convinge nu numai pe parlamentari, dar şi pe români de măreţia Proiectului Roşia Montană.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com