Chevron aruncă în aer Marea Neagră
Guvernul de la Bucureşti şi magnaţii de la Chevron
ascund opiniei publice efectele catastrofale ale exploatării gazelor de
şist din Marea Neagră 
Concentraţia ridicată de
hidrogen sulfurat din depozitele de gaze de şist expune Marea Neagră la
riscuri imense. Cea mai mică scânteie poate provoca cea mai mare
explozie • Hidrogenul sulfurat aflat din mediul marin a cauzat, potrivit
unor ipoteze emise de specialişti, dispariţia dinozaurilor şi sfârşitul
unei epoci • Chevron nu face cunoscute rezultatele înregistrate de
experţi cu privire la cantitatea de hidrogen sulfurat din depozitele din
Marea Neagră • Bucureştiul cunoaşte aceste informaţii şi, în
complicitate cu Chevron, ascunde opiniei publice efectele catastrofale
ale contractului cu magnaţii americani • Acestea nu au fost dezvăluite,
fiind clasificate 'strict secret', tocmai pentru că sunt în contradicţie
cu normele şi au efecte devastatoare asupra mediului şi populaţiei
Emil Străinu: "Explozia hidrogenului sulfurat este echivalentă cu cea a unei bombe atomice."
Adâncul Mării Negre este un rezervor
uriaş de hidrogen sulfurat (H2S), un gaz solubil în apă, 
care se aprinde
în contact cu oxigenul din atmosferă, la cel mai mic declanşator, şi
care are o valoare energetică mai mare decât cea a gazului metan. În caz
de cutremur major, sau în cazul unei intervenţii umane, acest rezervor
de miliarde de metri cubi, ar putea ieşi la suprafaţă şi s-ar putea
aprinde la prima scânteie.
care se aprinde
în contact cu oxigenul din atmosferă, la cel mai mic declanşator, şi
care are o valoare energetică mai mare decât cea a gazului metan. În caz
de cutremur major, sau în cazul unei intervenţii umane, acest rezervor
de miliarde de metri cubi, ar putea ieşi la suprafaţă şi s-ar putea
aprinde la prima scânteie.
"Pe vremea războiului rece, URSS avea în
vedere producerea unei explozii catastrofale, prin aprinderea
hidrogenului sulfurat din Marea Neagră, în cazul unei agresiuni NATO
dinspre sud, respectiv Turcia. Ar fi fost soluţia finală pentru
sovietici, în caz că alte tipuri de arme ar fi dat greş", spunea Emil
Străinu, într-un articol publicat de ZIUA, în 2006. "Explozia acestei
pungi de hidrogen sulfurat este echivalentă celei unei bombe atomice", a
mai precizat acesta, la vremea respectivă.
Într-o carte tehnică aparută în România
în 1967, după o traducere din limba rusă, apare, la pagina 506, o
informaţie legată de Marea Neagră. 
Aceasta a fost preluată de I. Golea, în articolul mai sus menţionat,
publicat de ZIUA: "la adâncimi mai mari de 150 de metri concentraţia de
hidrogen sulfurat (H2S) este foarte mare, respectiv de peste 42
centimetri cubi la litru. Ştiindu-se că acest gaz poate fi folosit drept
combustibil, ca şi gazul metan, în anii '70 statul român a verificat
informaţia, în intenţia de a folosi zăcământul în scopuri industriale.
Ceauşescu a comandat unei firme japoneze o serie de teste. Rezultatele
au arătat că Marea Neagră are un strat de apă sărată adânc de 200 de
metri, în care se poate dezvolta viaţă subacvatică. Sub acest strat se
află un altul, îmbibat cu hidrogen sulfurat şi apă grea, impropriu
vieţii. Japonezii au afirmat la vremea respectivă că echilibrul dintre
apele de suprafaţă şi cele de adâncime este unul fragil şi că la un
cutremur major pot apărea curenţi ascendenţi care să aducă gazul
inflamabil la suprafaţă.
Lucru extrem de periculos pentru ţările din
vecinătatea mării."
Aceasta a fost preluată de I. Golea, în articolul mai sus menţionat,
publicat de ZIUA: "la adâncimi mai mari de 150 de metri concentraţia de
hidrogen sulfurat (H2S) este foarte mare, respectiv de peste 42
centimetri cubi la litru. Ştiindu-se că acest gaz poate fi folosit drept
combustibil, ca şi gazul metan, în anii '70 statul român a verificat
informaţia, în intenţia de a folosi zăcământul în scopuri industriale.
Ceauşescu a comandat unei firme japoneze o serie de teste. Rezultatele
au arătat că Marea Neagră are un strat de apă sărată adânc de 200 de
metri, în care se poate dezvolta viaţă subacvatică. Sub acest strat se
află un altul, îmbibat cu hidrogen sulfurat şi apă grea, impropriu
vieţii. Japonezii au afirmat la vremea respectivă că echilibrul dintre
apele de suprafaţă şi cele de adâncime este unul fragil şi că la un
cutremur major pot apărea curenţi ascendenţi care să aducă gazul
inflamabil la suprafaţă.
Lucru extrem de periculos pentru ţările din
vecinătatea mării."
Hidrogenul sulfurat din mediul marin a cauzat dispariţia dinozaurilor şi sfârşitul unei epoci
Datele au fost clasificate de Chevron
Contactat de ZIUAnews, prof. Univ. Dr.
Ing. Marian Rizea, ne-a dezvăluit faptul că datele obţinute de Chevron
ca urmare a operaţiunilor de prospectare a zonelor din Marea Neagră în
care există resurse de gaze de şist, „nu au fost dezvăluite, fiind
etichetate strict secrete". Clasificarea unor astfel de informaţii nu
este o noutate. Discuţiile asupra prezenţei în spaţiul românesc, mai
ales în Platforma Moesică, Bazinul Transilvaniei, Platforma continentală
a Mării Negre, nord-estul şi nord-vestul ţării, a unor posibile
zăcăminte de gaze, au fost ascunse publicului şi în trecut.
În perioada
ceauşistă, „în conformitate cu legislaţia în vigoare (Legea 23/ 1971,
HCM 18 şi 19), aceste date erau clasificate, fiind considerate secrete
de stat. Doar ca exemplu, rezultatele cercetărilor cunoscutului geolog
Marius Bârlogeanu, incluse într-o anexă , au interesat serviciile de
informaţii ale unor state vestice şi estice", a afirmat profesorul
Marian Rizea.
În perioada
ceauşistă, „în conformitate cu legislaţia în vigoare (Legea 23/ 1971,
HCM 18 şi 19), aceste date erau clasificate, fiind considerate secrete
de stat. Doar ca exemplu, rezultatele cercetărilor cunoscutului geolog
Marius Bârlogeanu, incluse într-o anexă , au interesat serviciile de
informaţii ale unor state vestice şi estice", a afirmat profesorul
Marian Rizea.
Prin urmare, clasificarea unor
informaţii de acest gen nu este ceva nou. În acest sens, putem considera
că Chevron ascunde anumite date. De asemenea, nu ştim în ce măsură
politicienii români, care au aprobat contractul cu magnaţii americani,
s-au asigurat că au cunoştinţă despre toate datele pe care le implică
proiectul Chevron. Ceea ce ştim cu certitudine, este că autorităţile
române au ignorat semnalele de alarmă pe care le-au tras statele
civilizate, printre care şi Bulgaria direct afectată, în legătură cu
exploatarea prin fracturare hidraulică.
Este la fel de probabil ca autorităţile
române să posede informaţii complete şi, în acelaşi timp, nedeformate,
dar, de dragul afacerii şi a profitului, să ascundă de ochii lumii
efectele catastrofale pe care le implică exploatarea gazului de şist.
Prin aprobarea proiectului Chevron, România riscă să încalce atât
normele europene, cât şi acordurile internaţionale din care face parte.
Deputatul PSD, Ion Călin, care este şi vicepreşedintele Comisiei pentru
administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, a
declarat în exclusivitate pentru ZIUAnews, că proiectul semnat de
Ungureanu cu Chevron nu are aplicabilitate încă.
Depozitul de gaze de şist ar asigura României independenţă energetică pentru un deceniu
Marian Rizea a lăsat să se înţeleagă că
procentul de hidrogen sulfurat din depozitele de gaze de şist este
ascuns opiniei publice, tocmai pentru că acesta este suficient de mare,
iar riscul producerii unei explozii catastrofale în Marea Neagră, există
cu adevărat. Acesta a precizat că depozitele de gaze de şist din Marea
Neagră se situează în jurul valorii de 40, până la 60 de miliarde de
metri cubi.
Specialistul a adăugat că ţara noastră,
în condiţiile economiei actuale, are nevoie de circa 10 miliarde de
metri cubi, anual, pentru a nu fi nevoită să importe, menţionând,
totodată, că în perioada de maximă industrializare, mai exact în anul
1974, statul român a consumat 32 - 34 de miliarde de metri cubi de gaz.
"Rezervele identificate în Marea Neagră
ar ajunge pentru câţiva ani, nu mai mult de zece, astfel încât nu se
justifică angajarea României în proiecte atât de riscante",
a declarat
profesorul Marian Rizea.
Alex Puiu
Postat la: 29.03.2012 - 18:59 | Scris de: Ziua News
s-a discutat şi înainte de 1989. Nicolae Ceauşescu ar fi
vrut să construiască o centrală care să folosească hidrogenul, însă
Rusia nu a fost de acord, iar planul a fost abandonat.„Această comoară, dacă ar putea fi găsită o metodă de extracţie sau de prelucrare din mare a hidrogenului sulfurat, probabil că ar reprezenta o sursă de energie extraordinară”, spune Tania Zaharia, director adjunct Institutul de Cercetări Marine „Grigore Antipa”.
Specialiştii de la Centrul Naţional de Hidrogen din Râmnicu Vâlcea au realizat un sistem prin care hidrogenul sulfurat este transformat
„Am reuşit să obţinem energie, în fază experimentală. Avem mari speranţe că acest lucru se poate face şi la scară industrială”, susţine Mihai Culcer, şef de laborator.
Pentru acest studiu, Centrul a primit 6 milioane de lei de la Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii Bucureşti. În prezent cercetarea a fost însă întreruptă pentru că nimeni nu a mai continuat finanţarea ei.
Este nevoie de bani ca să se pună la punct o tehnologie, pentru că în caz contrar efectele pot fi dezastruoase.
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiinta+si+Mediu/NEEXPLOATATA+Cea+mai+mare+cantitate+de+hidrogen+sulfurat+se+afla
Adâncimea medie a Mării Negre este de
1.300 de metri. 
De la suprafaţa până la partea de jos a bazinului de
mare este într-adevăr aproape un kilometru şi jumătate, dar ceea ce
suntem obişnuiţi sa gândim că este marea, are o adâncime ,care este mult
mai mică, aproximativ 100 de metri. Mai jos este ascuns un abis
otrăvitor fără viaţă şi periculos mortal. Această descoperire a fost
făcută de expediţia rusă oceanografică în 1890.
De la suprafaţa până la partea de jos a bazinului de
mare este într-adevăr aproape un kilometru şi jumătate, dar ceea ce
suntem obişnuiţi sa gândim că este marea, are o adâncime ,care este mult
mai mică, aproximativ 100 de metri. Mai jos este ascuns un abis
otrăvitor fără viaţă şi periculos mortal. Această descoperire a fost
făcută de expediţia rusă oceanografică în 1890.
Măsurătorile
au arătat că marea este aproape în întregime umplută cu hidrogen
sulfurat dizolvat, un gaz otrăvitor, cu miros de ouă stricate. În
centrul Mării Negre zona cu hidrogen sulfurat se apropie de suprafaţa de
aproximativ 50 de metri mai aproape de ţărm, iar la adâncime se ridică
până la 300 de metri. În acest sens, Marea Neagră este unică, ea este
unica mare din lume fără un fund solid.
Lentila convexă de lichid stă sub un
strat subţire superior, în care sunt concentrate toate formele de viaţă
marine. Lentila respiră, din timp în timp răzbătând la suprafaţă din
cauza vânturilor. 
Spargeri majore sunt mai puţin frecvente, ultima a
avut loc în timpul cutremurului de Yalta din 1928, atunci când chiar şi
departe de mare se simţea un miros puternic de ouă stricate şi la
orizontul marin răsunau tunete fulgerătoare , lăsând pilonii de flăcări
în cer (Hidrogenul sulfurat H2S este un gaz inflamabil şi exploziv
otrăvitor).
Spargeri majore sunt mai puţin frecvente, ultima a
avut loc în timpul cutremurului de Yalta din 1928, atunci când chiar şi
departe de mare se simţea un miros puternic de ouă stricate şi la
orizontul marin răsunau tunete fulgerătoare , lăsând pilonii de flăcări
în cer (Hidrogenul sulfurat H2S este un gaz inflamabil şi exploziv
otrăvitor).
Pana in prezent, se duc
dezbateri cu privire la sursa de hidrogen sulfurat în adâncurile Mării
Negre. Unii cred că principala sursă este restabilirea sulfaţilor cu
ajutorul bacteriilor la descompunerea materiei organice moarte. Alţii
rămân la ipoteza hidrotermală, şi anume: apariţia hidrogenului sulfurat
de la fisuri în fundul mării. Se pare, că cele două cauze coexistă.
Marea Neagră este făcută astfel încât schimbul de apă cu Marea
Mediterană se produce în pragul Bosfor, la o mica adâncime.
În Marea
Marmara şi mai departe se duce apa, desalinizată de scurgeri din râu,
şi, prin urmare, o apă mai uşoară , iar în întâmpinare, prin pragul
Bosfor în adâncurile Mării Negre se scurge apa sărată mediterană, care
este mai grea. Se pare că s-a format ceva de genul de o lagună
gigantică, în adâncurile căreia în ultimele şase sau şapte mii de ani,
s-a acumulat treptat hidrogenul sulfurat.
În Marea
Marmara şi mai departe se duce apa, desalinizată de scurgeri din râu,
şi, prin urmare, o apă mai uşoară , iar în întâmpinare, prin pragul
Bosfor în adâncurile Mării Negre se scurge apa sărată mediterană, care
este mai grea. Se pare că s-a format ceva de genul de o lagună
gigantică, în adâncurile căreia în ultimele şase sau şapte mii de ani,
s-a acumulat treptat hidrogenul sulfurat.
În total, în Marea Neagră sunt mai mulţi de 20 mii km cubi de hidrogen
sulfurat. Acum, această problemă a fost dată uitării din cauza unor
circumstanţe inexplicabile. Cu toate acestea, problema persistă. La
începutul anilor 1950, în golful Walvis (Namibia) cursul ascendent a
emis pe suprafaţa un nor de hidrogen sulfurat. Până la o sută şi
cincizeci de mile pe uscat se simţea un miros de hidrogen sulfurat,
s-au întunecat pereţii caselor. Mirosul de ouă stricate deja înseamnă
depăşirea concentraţiei maxime admise. De fapt, locuitorii din Africa de
Sud- est au suferit un atac de gaze. În Marea Neagră atacul de gaze
poate fi mai puternic.
