Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

joi, 28 februarie 2013

“Vântul care îţi bate în faţă devine busola ta” - "Lupta pentru o străpungere împotriva intereselor şi dogmelor medicale existente este ca navigarea pe ocean” spune Dr. Matthias Rath

La conferința cu tema "O lume fără cancer", susținută la Berlin la 13 martie 2012, Dr.Rath a făcut apel la poporul german și popoarele Europei să-și asume responsabilitatea de a construi o Europă democratică, pentru Oameni dinspre Oameni. El a descris în ce măsură rezultatele disponibile ale cercetărilor asupra remediilor naturale pot reduce incidența bolilor comune la doar o fracțiune din nivelul lor actual și a explicat că acum este posibilă construirea unui nou sistem de asistență medicală, bazat pe prevenirea și eliminarea bolilor. Totuși, Dr.Rath a subliniat că această minunată "lume fără boli" nu ne va fi oferită pe tavă, deoarece fiecare boală reprezintă o piață de miliarde de dolari pentru Cartelul Farmaceutic și acționarii săi din biroul politic de la Bruxelles UE. Ca atare, dacă dorim să clădim o lume fără boli pentru noi și copiii noștri, trebuie să acționăm cu toții acum.




FACEBOOK:
http://www.facebook.com/fundatia.de.s...

TWITTER:
https://twitter.com/#!/Dr_Rath_News


Dr. Rath s-a născut la Stuttgart, în Germania, în 1955. După ce a absolvit facultatea de medicină, a lucrat ca medic şi cercetător la Clinica Universitară din Hamburg, Germania şi German Heart Center (Centrul German al Inimii) la Berlin. Cercetările sale s-au focalizat pe cauzele arterosclerozei şi maladiilor cardiovasculare.
În 1987, Dr. Rath a descoperit legătura dintre deficienţa de vitamina C şi un nou factor de risc pentru boala cardiovasculară – lipoproteina. După publicarea acestor descoperiri ştiinţifice în revista “Arterosclerosis” (Arteroscleroza) a American Heart Association, Dr.Rath a acceptat invitaţia de a se alătura dublului laureat al Premiului Nobel, Linus Pauling. În 1990 el a plecat în Statele Unite pentru a deveni primul Director de Cercetări Cardiovasculare la Institutul Linus Pauling din Palo Alto, California.
Dr. Rath a lucrat împreună cu defunctul laureat al premiului Nobel în diverse domenii ale cercetării nutriţionale. Cei doi oameni de ştiinţă au devenit prieteni apropiaţi şi au împărtăşit valori umaniste, inclusiv determinarea lor pentru pace şi dreptate. În 1994, cu puţin timp înainte de moartea sa, Linus Pauling a declarat: “Nu am nici un dubiu asupra faptului că mă gândeam la Dr.Rath ca la succesorul meu”
Astăzi Dr. Rath conduce un institut de cercetare şi dezvoltare în medicină nutriţională şi celulară.Institutul său conduce cercetări fundamentale şi studii clinice pentru a documenta în mod ştiinţific beneficiile micronutrienţilor ca biocatalizatori, asupra sănătăţii, într-o mulţime de reacţii metabolice la nivel celular. Aplicând cunoştinţele sale ştiinţfiice în lupta împotriva bolilor, el şi echipa sa de cercetare ştiinţifică au identificat următoarele condiţii comune de sănătate ca fiind cauzate în primul rând de deficienţe cronice de micronutrienţi:
  • Arteroscleroza (cauza maladiilor coronariene şi a accidentelor vasculare cerebrale)
  • Hipertensiune
  • Infarct miocardic
  • Bătăi neregulate ale inimii
  • Probleme circulatorii diabetice
  • Osteoporoză
  • Multe forme de cancer
  • Deficienţe imunitare ca precondiţie pentru o varietate de boli infecţioase, inclusiv SIDA
Dr.Rath este membru al New York Academy of Sciences (Academia de Ştiinţe din New York), American Heart Association (Asociaţia Americană a Inimii) şi altor organizaţii ştiinţifice. Cărţile sale ştiinţifice populare “Why Animals Don’t get Heart Attacks – but People Do” (De ce animalele nu fac infarct miocardic – dar oamenii fac) şi “Cancer” au avut vânzări de mai multe milioane de exemplare în zece limbi.
Ca semn de recunoaştere a curajului său civil împotriva intereselor farmaceutice şi a eforturilor sale în numele oamenilor lumii, el a primit în 2001 prestigioasa distincţie “Bulwark of Liberty Award” din partea American Preventive Medical Association (Asociația Americană pentru Medicină Preventivă).
Dr. Rath este pionierul unei noi căi de antreprenoriat responsabil: toate profiturile din vânzările programelor de micronutriențI dezvoltate la institutul său merg la Dr. Rath Health Foundation, o organizație non-profit care se focalizează pe cercetare și educație în domeniul sănătății naturale în întreaga lume.
 sursa
http://www4ro.dr-rath-foundation.org/index.html

miercuri, 27 februarie 2013

COPIII VERZI - un basm sau o experienta paranormala?

Mitul unei rase subterane care traieste in adancurile pamantului este foarte vechi si apare in multe culturi. In cultura spirituala moderna se vorbeste despre Shambala, misteriosul taram din centrul Pamantului. Alte lucrari fac referire la Agartha, o lume care se afla chiar sub scoarta Pamantului. Se spune ca exista diferite puncte de trecere, sub forma unor pesteri, catre misteriosul taram. Exista insa cronici medievale care amintesc despre fiinte din lumea subterana care au ajuns la suprafata Pamantului si care au ramas captive aici. Desi sunt inregistrate in timpuri si locuri diferite, aceste cronici prezinta asemanari izbitoare.

In anul 1200, William de Newburgh, un preot din Yorkshire, cunoscut ca un erudit si un om a carui credibilitate nu poate fi pusa la indoiala, a inregistrat istorisirea unor calugari care au relatat despre o ciudata intamplare, care a avut loc in satul Suffolk din Woolpit, Anglia. El vorbeste cu uimire despre acesta localitate in care se afla vestigii antice imemoriale, care in limbajul local poarta numele de „wollpittes”. Aceste vestigii au dat numele satucului din apropiere. In vremea recoltei, taranii din acest satuc au gasit la iesirea din pesterile care sunt situate langa aceste vestigii, doi copii, un baiat si o fata, cu pielea verde si imbracati cu haine dintr-un material necunoscut, care prezenta o textura necunoscuta. Copiii au fost adusi in sat si toti taranii s-au adunat sa vada minunea.
Abatele Ralph de Coggeshall, un alt cleric erudit care a fost contemporan cu William si care a trait la aproximativ 40 de km sud de Wollpit, in Essex, a inregistrat, deasemenea, aparitia copiilor verzi. Iata ce a scris despre ei:
„Nimeni nu putea sa inteleaga limba lor. Cand au fost adusi ca o curiozitate, la curtea cavalerului Sir Richard de Calne, in Wikes, au plans cu lacrimi amare. In fata lor au fost puse paine si diferite mancaruri, dar nu s-au atins de nimic, desi erau infometati, dupa cum a marturisit fata, mai tarziu. La un moment dat, cand a fost adusa mazare pentru a fi maruntita in mancare, copiii au facut semne ca vor si ei. Acestia au deschis lujerul plantei in loc de pastaie si cand au descoperit ca nu au gasit nimic, au inceput sa planga din nou. Cei prezenti le-au deschis pastaile si le-au aratat boabele dinauntru. Copiii s-au hranit cu aceste boabe cu o deosebita placere si pentru un timp nu au mancat decat boabe de mazare. Baiatul era slabit si stresat, astfel ca a murit in scurt timp. Fata s-a adaptat la variate feluri de mancare si cu timpul pielea acesteia si-a pierdut pigmentul verde si a inceput sa arate normal.”
Abatele Ralph continua istorisirea si spune ca fata verde a fost botezata in credinta crestina si a trait mai multi ani in slujba lui Sir Richard. Abatele spune ca fata si-a pastrat agilitatea de care dadea dovada dar era iresponsabila in ceea ce priveste anumite chestiuni de conduita. Ea s-a maritat cu un barbat din Lynn. Curiosii au continuat sa caute originile misterioasei fete. Ea a povestit ca vine dintr-o tara care este in intregime verde si care este populata de oameni cu pielea verde. Intr-o zi, ea si cu fratele ei au intrat intr-o pestera si au auzit un sunet ciudat. Iata ce scrie Ralph despre acest lucru:
„Cand au intrat in pestera, au auzit sunete incantatoare ca de clopote. Fermecati de aceste sunete, au mers mai departe ratacind prin pestera, pana cand au ajuns la gura acesteia. Cand au iesit, au fost izbiti de putera cu care stralucea soarele si de temperatura ridicata din aer. Terifiati de zgomotul celor care au venit la ei, au vrut sa fuga, dar nu au mai putut sa gaseasca intrarea in pestera dupa ce au fost prinsi.”
Oamenii s-au gandit ca au venit dintr-o lume subterana, avand in vedere ca au iesit printr-o pestera. Multi s-au gandit ca pielea avea o nuanta verde din cauza lipsei soarelui. Superstitiosii au crezut acesti copii verzi erau un fel veri ai zanelor sau elfilor, despre care se spune ca au pielea verde. Verdele a fost mereu sinonim cu supranaturalul; amintim de enigmaticul om verde din folclorul englez sau despre cavalerul verde din legenda lui Arthur. Predilectia copiilor pentru boabele de mazare a fost interpretata de catre multimea superstitioasa ca fiind un indiciu pentru natura supranaturala a acestor copii, deoarece se spune ca mazarea ar fi mancarea mortilor si se credea ca fantomele si alte spirite traiesc in campurile cu mazare.

O legenda locala leaga copiii verzi de Copilasii din Padure, o povestire populara, publicata pentru prima oara in Norwich, in 1595, al carei decor ar fi fost Padurea Wayland, aproape de Padurea Thetford, la granita dintre Norfolk si Suffolk. Povestirea descrie un conte medieval din Norfolk, unchiul si tutorele a doi copii mici, un baiat (de trei ani) si o fetita mai mica. Pentru a le mosteni banii, unchiul angajeaza doi barbati care sa-i duca in padure si sa-i omoare, dar barbatii nu reusesc sa comita fapta si ii abandoneaza in Padurea Wayland, unde, in cele din urma, mor de foame si frig. Varianta Woolpit muta trama in Padurea Woolpit, chiar langa sat, iar aici copiii supravietuiesc unei incercari de otravire cu arsenic. Ajung pe parloaga Woolpit, unde sunt gasiti de cosasi. Arsenicul a fost pentru unii explicatia culorii verzi a pielii. Ipoteza ca acestia sa fi fost copiii din secolul al XII-lea care au inspirat povestirea populara nu poate fi in intregime respinsa.
Exista multe aspecte ale povestirii din Woolpit care se regasesc in folclorul englez, iar unii considera copiii verzi drept personificari ale naturii, legate de Barbatul Verde sau Jack-cel-Verde din folclor sau chiar de Cavalerul Verde din mitul arturain. Poate ca au legatura cu elfii si zanele in care, pana in urma cu un secol sau doua, credeau multi oameni. Daca este vorba despre un basm, atunci este unul neobisnuit, avand in vedere ca fata nu se mai intoarce niciodata in caminul ei din alta lume, ci ramane alaturi de un muritor. Probabil ca expresia enigmatica a lui Ralph de Coggeshall, conform careia fata era „zburdalnica si nechibzuita”, sugereaza ca a pastrat o parte din salbaticia ei de zana. Culoarea verde a fost intotdeauna asociata cu lumea cealalta si cu supranaturalul.
Inclinatia copiilor pentru pastaile verzi sugereaza o alta legatura cu lumea de dincolo, caci se spune ca fasolea era hrana mortilor. In religia romana, Lemuria era un festival anual in care oamenii aduceau ofrande de fasole pentru a exorciza fantomele malefice ale mortilor (hemuri) si a le alunga din case. In Antichitate, in Grecia, Roma si Egipt, precum si in Anglia Evului Mediu, se credea ca fasolea contine sufletele mortilor.

In august 1887, au fost gasiti alti doi copii ciudati langa Banjos, in Spania. Lucratorii care strangeau recolta, au auzit strigate infricosatoare. Ei au gasit langa o pestera, doi copii, o fata si un baiat. Acestia erau speriati si plangeau. Vorbeau intr-o limba ciudata iar hainele lor erau dintr-un material metalic. Pielea copiilor era verde, deasemenea. 
Cei doi copii au fost luati la casa unui om respectat din sat, iar populatia locala a incercat sa aiba grija de ei, dar copiii au refuzat sa manance si sa bea orice li s-a oferit. Baiatul s-a imbolnavit si a murit curand, dar fata fata a inceput sa manance vegetale netrecute prin foc si a trait cinci ani de cand a fost gasita langa pestera. In acest timp, pielea ei a capatat un pigment normal. A invatat spaniola, dar ceea ce a povestit despre originea sa nu a facut decat sa adanceasca misterul.
Ea a povestit ca vine dintr-o lume unde nu exista soare, iar oamenii de acolo au pielea verde si traiesc intr-un perpetuu amurg. Acolo exista un teritoriu luminat, dar se afla dincolo de o mare apa. Cand a fost intrebata cum a ajuns aici, a spus ca a auzit un zgomot puternic apoi a fost impinsa cu putere prin ceva nedefinit si s-a trezit, impreuna cu fratele ei, in pestera la gura careia a sesizat o puternica lumina. O data cu moartea ei, s-a pierdut si orice speranta in ceea ce priveste rezolvarea misterului.

Exista multe teorii in ceea ce priveste copiii verzi. Astfel, ei pot fi fiinte din a patra dimensiune sau din planul astral si prin concurenta mai multor factori au ajuns pe Pamant, unde au ramas captivi. Se vorbeste de existenta unei lumi subterane care ar putea fi locul lor de origine. Exista si alte relatari despre asemenea fiinte, din Franta, Spania si Germania. Desi geologii nu au gasit dovada existentei altor lumi in subteran, coincidentele care apar in cadrul acestor relatari indeamna la cautari.



surse
http://www.spiritelenaturii.go.ro/intalniri/intalniricucopiiiverzi.htm
http://www.almeea.com/enigmaticii-copii-verzi-un-basm-sau-o-experienta-paranormala/




marți, 26 februarie 2013

"Crossroads: Labor Pains of a New Worldview" - "La Răscruce de Drumuri - Durerile nașterii unei noi viziuni asupra Lumii" - documentar decembrie 2012

„Filmul explorează adâncimi ale condiției umane actuale și apariția unei noi viziuni asupra lumii, viziune care să recreeze lumea noastră de la interior spre exterior.”

"Crossroads: Labor Pains of a New Worldview" este un documentar nou (din decembrie 2012) care aduce argumente noi în vederea schimbării mentalității la nivel de societate plecând de la nivel individual pentru a Crea însfârșit Noua Lume în care să trăim cu toții în deplină armonie. Documentarul conectează informații în majoritate noi astfel încât explică foarte clar necesitatea acestei schimbări pe care trebuie să o facem fiecare, în mod individual dar împreună. Realizarea aparține lui Joseph Ohayon - regizor, scriitor și speaker - cunoscut pentru abilitatea sa de a aduna piesele puzzle-ului informațional actual și pentru aceea de a avea o privire de ansamblu asupra întregului numit Lumea noastră. Joseph Ohayon scrie și realizează documentare și este gazdă a unor talk-show-uri de televiziune din Israel și SUA, și, de asemenea, susține prelegeri ce care au ca subiect principal necesitatea adaptării noastre la o lume tot mai interconectată.Documentarul aduce împreună descoperiri și constatări din biologie, psihologie, științe de rețea (network), știința sistemelor, afaceri, cultură și mass-media, dezvăluind mecanismele interioare ale experienței umane în secolul XXI și îndemnând pe cei ce îl vizionează să „iasă din cutie” și să conteste presupunerile/prejudecățile lor despre cine suntem cu adevarat, și de ce facem ceea ce facem. Toate aceste informații sunt plasate în contextul evolutiv actual: tulburări sociale, dezastre naturale și economice și alte eșecuri - context care ne-a adus în situația pe care o trăim astăzi. Acest context pregătește pașii unei noi viziuni integrate asupra lumii, viziune care își croiește drum prin puterea rețelelor sociale în prim-planul conștiinței noastre personale și colective.
Filmul oferă o imagine proaspătă asupra realității noastre pentru toți cei care îl vizionează și o chemare clară pentru toți cei care poartă în interiorul lor semințele ce vor naște noua viziune asupra Lumii.
În cadrul filmului apar intervenții ale unor cunoscuți oamenii de știință, gânditori și mari vizionari precum: Amit Goswami, Neale Donald Walsch, Elisabet Sahtouris, Bruce Lipton, Peter Joseph (creatorul seriei „Zeitgeist”), Caroline A. Miller, Nicholas Christakis, James Fowler, Michael Laitman, Ervin Laszlo, Dean Radin, Dave Sherman, Annie Leonard, Jairon G. Cuesta, și John St. Augustine.


Vizionare plăcută!

Crossroads - Labor Pains of a New Worldview from Adina A. on Vimeo.


sursa

Crossroads Official Site: http://www.crossroadsfilm.com
La Răscruce de Drumuri - Durerile nașterii unei noi viziuni asupra Lumii [documentar 2012]


„Imaginati-va ce s-ar intampla daca mediul inconjurator s-ar schimba complet!!!!

Cum ar fi daca am auzi non-stop, la stiri, ca prin arta, distractie, reclame, suntem cu totii interdependenti si, in acelasi tip, interconectati intr-un singur sistem? Cum ar arata lumea noastra? Cum te-ai raporta la ceilalti din acel sistem?
Vei incepe, dintr-o data, sa te simti inrudit cu ceilalti, de parca ti-ar fi foarte apropiati
Vei fi mai putin ingrijorat despre modalitatea de a-l exploata pe celalalt de langa tine sau cum sa-l manipulezi sau chiar sa profiti de pe urma lui
Vei observa ca cealalta persoana iti este cumva mult mai apropiata si vei avea chiar sentimente de afinitate catre ea.
Vei incepe sa ii plasezi pe ceilalti la un nivel la care acum gandesti despre familia sau copii tai
Vei lua seama de parerea lor, atunci cand te vei gandi sa faci ceva in viata – si vei gandi: "Cum vor fi ei afectati?"Acesta este modul de schimbare de care avem nevoie si prin care trebuie sa trecem , iar asta se poate intampla doar intr-un mediu pe care il cream noi insine.

BRUCE LIPTON

„Daca privim la criza economica, ecologica, spirituala si spunem:
Eu nu sunt fericit, societatea nu e fericita; ce anume nu merge aici? Asta e scanteia!
Trebuie sa avem probleme, ca sa putem avea solutii. Problemele ajuta creativitatea. In realitate, problema nu exista; problema este, de fapt, o stare de tranzitie
Asa vad si crizele din ziua de astazi, ca pe un punct de tranzitie pentru omenire, le vad nu neaparat ca pe ceva iesit din comun
De la cea mai veche bacterie observam din ce in ce mai mult in natura, ca aceste celule trec printr-o perioada juvenila, chiar ostila parca aflata intr-o competitie cu ea insasi. Si, putin mai tarziu, observam ca aceste celule realizeaza cat de bine functioneaza, cooperand. Atunci cand descoperim ca e mult mai ieftin si mult mai eficient si benefic pentru toata lumea, sa ne hraneim "inamicul", in loc de a ne lupta cu el in tot acest timp, atunci suntem pe drumul ce duce spre noua civilizatie pe care o cautam cu totii
Partea frumoasa este ca putem folosi modelele aflate in natura si sa intelegem ca aceste modele exista si ele se repeta. Daca ai dori sa observi un model care se repeta in continuu, pe aceasta planeta, acum si care sa ne dea un exmplu a ceea se se intampla, atunci priveste o omida care creste.
O omida reprezinta, sa spunem, sapte milliarde de celule vii, sub aceeasi piele. Fiecare celula reprezinta un cetatean. Si, ce credeti? Sunt exact ca noi oamenii, muncesc in fiecare zi, celulele din sistemul digesitv absorb mancarea, o digera si creaza produse.
Unele dintre ele sunt numite motilitati. Aceste celule sunt cele care ii asigura omizii miscarea si reprezinta structuri ca si autostrazile noastre cu camioane, masini.
Celulele sistemului imunitar isi fac si ele treaba lor, de a proteja acest sistem. Sistemul respirator se asigura ca oxigenul este asimilat. Deci, toate aceste celule au treaba lor.
Iar Omida creste. Daca tu ai fi un reporter aflat inauntru si ai privi in jurul tau, ai spune: "Da, economia creste, baieti, creste in fiecare zi, toata lumea munceste.. .si asta e ceea ce dorim sa vedem in fiecare zi. Cu cat anume crestem in fiecare zi, aveti vreo estimare in procente?"
Iar, mai apoi, omida atinge un maxim de crestere si in acel moment se opreste din mancare – nu mai poate manca absolut nimic. A atins punctul culminant. Atunci, daca esti o celula in interiorul acelui organism, imagineaza-ti ce s-ar intampla, daca dintr-o data nu mai ai slujba pe care o aveai, mancarea este mai putina, iar sistemul tau digestiv spune:
"Of, munca nu mai e ce era odata, fabrica nu mai produce cum o facea odata". Iar la un anumit moment, atinge un nivel cand multe celule sunt concediate.
Avem celule care nu mai fac nimic, acum. De ce? Pentru ca nu mai exista suficienta mancare pentru toate. Si alte slujbe sunt afectate din cauza mancarii. Implicit, nu mai e suficienta energie si toate sistemele incep sa concedieze celule. Foarte curand, e un haos de nedescris sub acea piele de omida. De ce?
Pentru ca sistemul s-a oprit din crestere, celulele nu mai au de munca, nimic nu mai evolueaza, iar intregul organism nu mai functioneaza.
Daca ai fi o celula, in acel moment ai privi in jur si ai spune: "Doamne, lumea aceasta se va sfarsi!"
Si, cu toate acestea, in mijlocul miliardelor de celule exista un alt fel de celule, care desi sunt identice genetic si nu difera cu nimic de restul, gandesc altfel, raspund la stimuli in mod diferit. Aceste celule au un nume intersant si anume, "celulele imaginale" . Aceste celule imaginale aduc o noua viziune.

CELULE IMAGINALE

Cee ce se intampla, in mijlocul acestui intreg haos, cand majoritatea celorlalte celule cred ca sfarsitul e aproape. Aceste celule imaginale incep sa impanzeasca idei si viziuni noi, un plan nou, o noua schema, o noua forma de existenta. In jurul acestor idei, restul de celule se reorganizeaza si incep sa creeze organizatii noi, masive, pentru a creea ceva si mai fabulos decat o faceau pana acum. Un sistem care e mult mai sustenabil, un sistem cu un nivel mai inalt de evolutie – iar acel sistem pe care-l contruiesc se numeste: "FLUTURELE"
Deci exista o perioada de tranzitie de la lumea veche a omizii, cu vechiul sistem de credinta si fel de viata, ce nu mai poate functiona
Asadar, exista doua optiuni in aceasta lume, in clipa de fata:
Poti ramane la nivelul de omida – si atunci, spui: "Doamne, cade cerul pe noi" si sa traiesti cu teama,
Sau poti spune: "Nu mai avem nevoie de omida. Doresc sa construiesc fluturele" De ce?
Pentru ca atunci cand devin activ si pozitiv, in procesul de constructie al fluturelui, sunt in priza, muncesc, creez fluturele.
Daca doar stau si plang de mila omidei, atunci nu fac altceva decat sa ma imbolnavesc pe mine si pe cei din jur. De ce? Nu mai contribui cu nimic la evolutie. Si atunci, unde ne aflam noi? Suntem la faza de a renunta la omida in civilzatia noastra – chiar inainte ca fluturele sa se ridice.
Ceea ce trebuie sa recunoastem este ca toate aceste crize nu exista in afara constiintei noastre, ci ele exista in interior
Exista un plan in toata aceasta nebunie. Daca ne uitam la evolutia biologica, toate evolutiile importante au fost precedate de o catastrofa.
Iar aceasta este evolutia fiintei omenesti, plecand de la faptul ca suntem ingrijorati si incarcati cu emotii negative si devenim irationali sa mai putem asculta de anumite valori ca dragoste, frumusete, dreptate, adevar, bunatate. Trebuie sa le ascultam pe toatea acestea. Dar cum o facem, fara a trece prin chinuri si suferinte?

EVOLUTIA CONSTIINTEI

Eu cred ca problema actuala este, cum facem ca un numar cat mai mare de oameni sa inteleaga ca noi reprezentam, cu totii, un singur organism si a intelege acea unitate.
Mediul nostru inconjurator trebuie schimbat, in asa fel in cat noi sa ne respectam unii pe altii – si asta, in timp ce sistemul nostru de valori trebuie sa inteleaga ca nu mai putem supravietui doar cu gandirea logica si mentalitatea de concurenta, care a fost promovata de atatea generatii. Daca acest mediu continua sa impuna acest egoism, atunci va fi si mai greu sa iesim din el. Insa, daca cream un mediu care ne ajuta si ne da puterea de a darui, iar prin a darui esti recompensat atunci cred ca vom reusi sa ne miscam mult mai repede, in acea mentalitate de daruire.”

SURSA: Newsletter Editura For You (Extras din film)


luni, 25 februarie 2013

Suntem nebuni ? Raspuns: - Da!

Apa plata este la acelasi pret cu berea . 
Branza e mai scumpa decat carnea 
(branza telemea 19 lei, branza de burduf 28 lei, carnea de porc 16 lei).
Carnea de pui este mai ieftina decat ciupercile.
Nucile noastre mai scumpe decat nuca de cocos.
Laptele simplu mai scump decat laptele batut.
Portocalele mai ieftine decat merele.
Cartile sunt mai ieftine decat revistele.

Biscuitii fara ciocolata sunt mai scumpi decat ciocolata.
Muzica buna e mai ieftina decat muzica proasta.
Maslinele umplute cu gogosari sunt mai ieftine decat maslinele umplute cu propriul sambure.
Ceasurile mici sunt mai scumpe decat ceasurile mari.

Hartia nescrisa (A4) este mai scumpa decat hartia gata tiparita.
Vinul este mai ieftin decat strugurii.
Pixul cu mina este mai ieftin decat mina de pix fara pix.
Si se mai presupune ca omul este o fiinta rationala...
Si ca o incununare ... :
Oamenii neinstruiti sunt mai "scumpi" decat oamenii valorosi care, 

pentru a supravietui, se "vand" ieftin.  
Se pare ca suntem mari amatori de etichete, nu de continut :(
Ar trebuii sa cumparam numai etichetele !!!


Statia metro L'ENFANT PLAZA d in Washington, DC, intr-o zi friguroasa, pe 12 ianuarie 2007. On om cu o vioara a cantat sase piese de Bach timp de 45 de minute. In timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie, majoritatea in drum spre serviciu. 

Dupa vreo trei minute un om intre doua varste l-a observat si s-a oprit sa-l asculte pentru cateva secunde, apoi a grabit pasul, manat probabil de programul sau strict. 
4 minute mai tarziu:
Violonistul a primit primul sau dolar, o femeie i l-a aruncat in palarie fara sa se opreasca.
6 minute:
Un tanar se reazema de perete ca sa-l asculte, dupa care se uita la ceas si pleaca in trap usor spre peron.
10 minute:
Un copil de 3 ani se opreste in fata muzicianului dar maica-sa il trage grabita de hainuta. Copilul se mai opreste odata sa-l priveasca pe violonist dar maica-sa il impinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se misca, el inrorcand capul din cand in cand. Lucrul asta se repeta cu mai multi copii iar parintii ii imping de la spate, grabiti sa ajunga la treburile lor.
45 minute:
Muzicantul a cantat in continuare. Numai sase oameni s-au oprit sa-l asculte pentru cateva momente. Circa 20 au aruncat niste bani. Omul a colectat in total $32.
Dupa o ora:
El a terminat de cantat si s-a lasat tacerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat...  



 Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. 
El a interpretat cateva din cele mai dificile piese   scrise vreodata, pe o vioara estimata la $3,5 milioane. Cu cateva zile inainte, umpluse o sala de concerte din Boston . Valoarea medie a biletelor $100.  Povestea este adevarata. Concertul din statia de mertro, a fost organizat de catre  Washington Post ca un experiment social asupra perceptiei, gustului si prioritatilor oamenilor. Problemele care s-au pus:
     *Intr-un loc public, la o ora nepotrivita, santem in stare sa percepem frumusetea?
     *Ne oprim s-o admiram?
     *Putem, oare, sa recunoastem talentul intr-un context neasteptat?

O concluzie posibila in urma acestui experiment, ar fi aceasta:

Daca nu avem cateva momente sa-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solisti ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata pe unul din cele mai bune instrumente facute vreodata, 
oare de cat de multe alte lucruri minunate ne lipsim in existenta noastra?

duminică, 24 februarie 2013

Zoroastru şi Buddha - Moise şi Ilie - Ioan şi Iisus Christos în evoluţia omenirii

Un avertisment serios: cercetătorul spiritual veritabil se fereşte să tragă concluzii, ci lasă lucrurile să se apropie de el. Şi când ele au sosit, le verifică mai întâi cu logica obişnuită. Dacă un lucru poate fi examinat şi înțeles în mod logic, acesta n-ar trebui să fie un motiv de îndoială cu privire la originea sa spritual-ştiințifică! 
Dacă omenirea vrea să progreseze, atunci trebuie să se realizeze întotdeauna situaţia în care să fie prezent un anumit curent cultural capabil să preia în interior şi să prelucreze o sumă de facultăţi, în timp ce un alt curent trebuie să se desfăşoare paralel şi să rămână puţin în urmă în ceea ce priveşte evoluţia. Atunci avem un curent cultural care dezvoltă anumite facultăţi până la un punct dat; aceste facultăţi sunt intim legate cu însăşi esenţa acestui curent şi cu natura umană. El avansează şi apare ceva nou, dar acest curent nu ar fi capabil să urce prin el însuşi încă o treaptă. Din această cauză trebuie să acţioneze paralel cu el un alt curent. Dezvoltarea acestui al doilea curent a rămas în întârziere. El nu a ajuns la înălţimea primului, într-un anume sens; apoi el va înainta, luând de la celălalt ceea ce acesta a dobândit. Datorită faptului că între timp cel de al doilea curent s-a menţinut mai tânăr, el poate evolua după aceea mai sus, aşa că unul l-a fecundat pe celălalt. Şi astfel în evoluţia omenească curentele spirituale trebuie să evolueze concomitent.
Ce măsuri a trebuit să ia această conducere spirituală pentru ca alături de curentul care şi-a găsit expresia în persoana lui Buddha să se dezvolte un al doilea curent care nu primeşte decât mai târziu ceea ce budismul a dat omenirii?
Poporul hindus fusese format astfel încât să recunoască faptul că oamenii creează prin ei înşişi Dharma, legea sufletului, iar vechiul popor evreu fusese format în aşa fel încât să asculte de Lege, care-i fusese dată din afară. În felul acesta poporul evreu reprezintă o completare admirabilă la ceea ce Zoroastru făcuse pentru propria sa cultură ca şi pentru toate culturile derivate din ea. Era necesar să subliniem faptul că Zoroastru şi-a îndreptat privirea spre lumea exterioară. În timp ce Buddha ne instruieşte cu asiduitate asupra modului în care omul îşi poate înnobila viaţa interioară, găsim la Zoroastru marea şi profunda învăţătură privind Cosmosul, învăţătură care vizează să ne dea cheia Universului din sânul căruia am ieşit. În timp ce privirea lui Buddha era îndreptată spre interior, cea a adepţilor lui Zoroastru se întorcea spre lumea exterioară, cu scopul să o impregneze cu spiritualitate.
Ce a dat Zoroastru, de la prima sa apariţie, când a propovăduit pe Ahura Mazdao, până la epoca când a revenit în persoana lui Nazarathos?
El a oferit învăţături din ce în ce mai profunde despre marile legi spirituale şi despre entităţile Cosmosului. La început Zoroastru a dat culturii persane numai indicaţii vagi despre spiritul Soarelui. El a dezvoltat însă după aceea aceste indicaţii şi ele ni se prezintă sub forma acelei mari şi minunate învăţături caldeene atât de rău înţelese în zilele noastre asupra Cosmosului şi asupra originilor spirituale din care a izvorât existenţa noastră. Dacă cercetăm aceste învăţături asupra Cosmosului, ele ne prezintă o particularitate importantă.
Din punctul de vedere al Persiei străvechi, fiinţa umană este într-un anumit fel întreţesută într-un ansamblu de procese cosmice. Sufletul omului este teatrul unei lupte între Ormuzd şi Ahriman. Pentru că aceste două forţe luptă între ele, în sufletul omenesc clocotesc pasiunile. Ceea ce este viaţa interioară a sufletului nu era încă recunoscut. Este vorba deci aici de o teorie pur cosmică. Când se vorbea despre bine şi despre rău, nu se aveau în vedere decât acţiunile utile sau vătămătoare care se opun în Cosmos şi care se manifestă de asemenea şi în om. Nu exista încă „concepţia morală“ despre Univers în această învăţătură care orienta privirea spre lumea exterioară. Prin această învăţătură se făcea cunoştinţă cu toate entităţile care guvernează lumea simţurilor, tot ce domină lumea ca perfecţiune, lumină şi tot ce este negru, dăunător. Te simţeai întreţesut în ansamblul Universului. Cât priveşte elementul într-adevăr moral la care participă fiinţa omenească prin sufletul său, el nu era încă resimţit în sine aşa cum se va întâmpla mai târziu.
Când te aflai, de exemplu, în prezenţa unui om „rău“, simţeai că forţele rele ale Universului treceau prin el; îl credeai posedat de aceste entităti rele. Nu-l puteai deci considera responsabil. Omul era resimiit ca fiind întreţesut într-un sistem cosmic încă neimpregnat cu calităţi morale. Aceasta era caracteristica unei doctrine care îşi întorcea privirea înainte de toate spre exterior, chiar dacă era o privire a spiritului.
Învăţătura ebraică este o completare minunată a acestui învăţământ cosmologic pentru că ea a adăugat la ceea ce fusese revelat din afară un element moral care a dat în acest fel posibilitatea de a lega un sens cu noţiunea de culpabilitate, de vină. Înainte de aceasta, se putea spune despre un om rău numai că este posedat de forţele răului. Primirea legii celor zece porunci a făcut necesară diferenţierea între cei care respectă Legea şi cei care nu o respectă. A luat naştere ideea de culpabilitate, de vină umană. Se poate resimţi în ce fel a apărut ea în evoluţia omenirii, recitind un text unde se vede limpede că oamenii nu au încă decât o noţiune neclară despre ceea ce este vina, unde faptul că există o neclaritate legată de noţiunea de vină devine tragic. Lăsaţi să acţioneze asupra dumneavoastră Cartea lui Iov şi veţi remarca în ce măsură e vagă noţiunea de vină; nu se ştie precis ce trebuie să se creadă atunci când cineva este atins de nenorocire. Aici apare noua noţiune de vină.
Morala a fost revelată din afară tocmai poporului evreu, la fel cum tot din afară i-au fost date şi revelaţiile despre celelalte regnuri ale naturii. Şi acest lucru nu a fost posibil decât fiindcă Zoroastru veghease, aşa cum v-am explicat, la faptul ca opera sa să fie continuată, el transmiţând corpul său eteric lui Moise şi corpul său astral lui Hermes. Datorită acestui fapt, Moise a devenit capabil, ca şi Zoroastru, să perceapă forţele care sunt în acţiune în lumea exterioară, dar nu ca fiind indiferente, neutre, ci percepea ce guvernează sub aspect moral Universul, ce poate deveni Lege. Iată de ce acest vechi popor evreu avea inclusă în cultura sa ceea ce putem numi ascultare, supunere faţă de Lege, în timp ce curentul spiritual al lui Buddha avea ca ideal să găsească prin Cărarea octuplă sensul vieţii omeneşti.
Dar opera lui Moise trebuia continuată aşa cum trebuie să fie continuată orice altă lucrare, pentru ca la momentul potrivit ea să poată da roadele corespunzătoare. Din această cauză a trebuit ca în sânul vechiului popor evreu să se nască acele individualităţi ce ne apar ca profeţi şi vizionari. Unul din cei mai importanţi este cunoscut sub numele de Ilie.
Pentru poporul evreu Ilie trebuia să fie unul din reprezentanţii a ceea ce fusese inaugurat de Moise. Dar din substanţa acestui popor nu s-ar fi putut naşte nici un om care să fie integral conectat la ceea ce conţinea Legea lui Moise, această Lege neputând fi primită decât ca o revelaţie de sus. Ceea ce am caracterizat ca fiind necesar pentru perioada indiană, ca şi natura particulară a lui Bodhisattva, a trebuit, din această cauză, să se producă şi să se repete constant şi în cadrul poporului evreu. A trebuit să apară individualităţi a căror personalitate să nu fie complet integrată în personalitatea umană, care să se afle cu o parte a fiinţei lor în personalitatea terestră, iar cu cealaltă în lumea spirituală. O astfel de entitate a fost Ilie. În ceea ce apreciem pe planul fizic ca fiind personalitate a lui Ilie nu era cuprinsă decât o parte a fiinţei sale. Eul lui Ilie nu putea pătrunde în întregime în corpul său fizic. Despre el trebuie deci spus că era o personalitate „plină de Duh Sfânt“.
Ceea ce trăia în el în calitate de Ilie, ceea ce spunea gura lui, ceea ce scria mâna sa nu provenea numai de la partea fiinţei sale care trăia în el, ci erau revelaţii ale fiinţelor spirituale, divine, care se aflau în arierplan. Când această fiinţă s-a reincarnat, ea a trebuit să se unească cu corpul copilului care s-a născut din Elisabeta şi Zaharia. Noi ştim chiar din Evanghelie că pe Ioan Botezătorul trebuie să-1 considerăm ca fiind Ilie reincarnat (Matei 17, 10–13). Dar avem aici de-a face cu o individualitate care, în incarnările sale anterioare, nu fusese obişnuită să dezvolte prin forţele normale ale vieţii ceea ce trebuia să realizeze.
Aşa cum celebrele cuvinte pronunţate de Ilie în secolul al nouălea înaintea erei noastre erau într-adevăr cuvintele lui Dumnezeu, cum gesturile mâinii sale erau într-adevăr gesturi ale lui Dumnezeu, tot aşa trebuia să fie şi în cazul lui Ioan Botezătorul, fiindcă în el retrăia ceea ce fusese prezent în Ilie. Ceea ce exista în Nirmanakaya lui Buddha acţiona ca o inspiraţie în Eul lui Ioan Botezătorul; ceea ce se arătase păstorilor şi care plana deasupra Copilului Iisus aparţinând liniei nathanice prelungea acţiunea sa până în persoana lui Ioan Botezătorul şi propovăduirea acestuia a fost înainte de toate o reînviere a propovăduirii lui Buddha. Aici s-a întâmplat ceva aparte care trebuie să acţioneze profund asupra sufletului nostru, dacă ne reamintim predica de la Benares în care Buddha vorbeşte de suferinţele vieţii şi de o eliberare posibilă prin Cărarea octuplă spre care trebuie să tindă sufletul. Buddha a indicat atunci ceea ce recunoaşte drept Cărarea Octuplă. Pe atunci, el îşi continua adesea predica spunând: „Până în prezent aţi primit învăţăturile brahmanilor, care-şi spuneau descendenţi direcţi ai lui Brahma. Din cauza acestei origini ilustre, ei se pretindeau superiori celorlalţi oameni. Ei afirmau că valoarea individului depinde de ereditatea sa. Dar eu vă spun că valoarea cuiva depinde de ceea ce face el din el însusi si nu de ceea ce i-a fost dat de strămoşii săi. Dacă el este demn să primească marea Înţelepciune cosmică, aceasta depinde de ceea ce el a făcut din el însuşi în calitate de individ“. Prin aceasta Buddha îşi atrăgea furia brahmanilor, fiindcă el scotea în evidenţă meritul individual şi pentru că spunea: „Într-adevăr, vă spun vouă, ceea ce este important nu este să-ţi spui brahman, ci să te purifici prin propriile tale eforturi“. Acesta este sensul – dacă nu litera – numeroaselor discursuri ale lui Buddha.
Aşa cum celebrele cuvinte pronunţate de Ilie în secolul al nouălea înaintea erei noastre erau într-adevăr cuvintele lui Dumnezeu, cum gesturile mâinii sale erau într-adevăr gesturi ale lui Dumnezeu, tot aşa trebuia să fie şi în cazul lui Ioan Botezătorul, fiindcă în el retrăia ceea ce fusese prezent în Ilie. Ceea ce exista în Nirmanakaya lui Buddha acţiona ca o inspiraţie în Eul lui Ioan Botezătorul; ceea ce se arătase păstorilor şi care plana deasupra Copilului Iisus aparţinând liniei nathanice prelungea acţiunea sa până în persoana lui Ioan Botezătorul şi propovăduirea acestuia a fost înainte de toate o reînviere a propovăduirii lui Buddha. Aici s-a întâmplat ceva aparte care trebuie să acţioneze profund asupra sufletului nostru, dacă ne reamintim predica de la Benares în care Buddha vorbeşte de suferinţele vieţii şi de o eliberare posibilă prin Cărarea octuplă spre care trebuie să tindă sufletul. Buddha a indicat atunci ceea ce recunoaşte drept Cărarea octupiă. Pe atunci, el îşi continua adesea predica spunând: „Până în prezent aţi primit învăţăturile brahmanilor, care-şi spuneau descendenţi direcţi ai lui Brahma. Din cauza acestei origini ilustre, ei se pretindeau superiori celorlalţi oameni. Ei afirmau că valoarea individului depinde de ereditatea sa. Dar eu vă spun că valoarea cuiva depinde de ceea ce face el din el însusi si nu de ceea ce i-a fost dat de strămoşii săi. Dacă el este demn să primească marea Înţelepciune cosmică, aceasta depinde de ceea ce el a făcut din el însuşi în calitate de individ“. Prin aceasta Buddha îşi atrăgea furia brahmanilor, fiindcă el scotea în evidenţă meritul individual şi pentru că spunea: „Într-adevăr, vă spun vouă, ceea ce este important nu este să-ţi spui brahman, ci să te purifici prin propriile tale eforturi“. Acesta este sensul – dacă nu litera – numeroaselor discursuri ale lui Buddha.
Ioan Botezătorul vorbea sub inspiraţia lui Buddha când spunea, de exemplu: „Voi care vă mândriţi atât că sunteţi descendenţii celor care, fiind în serviciul forţelor spirituale, sunt numiţi «copiii şarpelui», voi care vă lăudaţi că posedaţi «înţelepciunea şarpelui» cui o datoraţi voi? Voi credeti că purtaţi roadele pocăinţei atunci când spuneţi: Noi îl avem pe Avraam ca tată“. Şi Ioan Botezătorul continuă predica lui Buddha: „Nu spuneţi că voi îl aveţi pe Avrram ca tată, ci fiţi oameni adevăraţi, acolo unde vă aflaţi în lume. Un om adevărat poate apărea în locul pietrei pe care stă piciorul vostru. Într-adevăr, Dumnezeu poate trezi copiii lui Avraam chiar din pietre“ (Luca 3, 7–8). Ioan Botezătorul mai spunea, tot în spiritul lui Buddha: „Că cel care are două haine să dea una celui care nu are nici una“ (Luca 3, 11). Ei au venit la el şi l-au întrebat: „Învăţătorule, ce trebuie să facem noi?“ (Luca 3, 12), la fel cum altădată călugării veniseră la Buddha, punându-i aceeaşi întrebare. Toate cuvintele sale ar putea fi atribuite lui Buddha sau considerate ca o continuare a acestora.
Iată cum se prezintă aceste entităţi pe planul fizic la răscrucea de vremuri. Aşa învăţăm să vedem în ce constă unitatea religiilor şi revelaţiilor spirituale date omenirii. Ceea ce a fost Buddha, noi nu aflăm ţinându-ne de tradiţie, ci ascultând ceea ce a spus el în realitate. Cu cinci, şase secole înaintea erei noastre, Buddha a vorbit aşa cum ştim din predica de la Benares. Dar vocea sa n-a amuţit; el mai vorbeşte încă, chiar şi atunci când nu mai este incarnat, acolo unde îşi trimite inspiraţiile prin Nirmanakaya sa. Prin gura lui Ioan Botezătorul, noi auzim ceea ce el vrea să ne spună şase sute de ani după ce trăise într-un corp fizic. Aceasta este „unitatea religiilor“. Fiecare religie trebuie situată, în cursul evoluţiei umane, la locul său exact şi regăsind acolo ceea ce ea are viu şi nu ceea ce este mort, căci totul continuă să evolueze. Iată ce trebuie să învăţăm să înţelegem. Cel care refuză să recunoască cuvântul lui Buddha în gura lui Ioan Botezătorul este asemănător cu un om care, văzând sămânţa unui trandafir, apoi planta care a lăstărit şi a înflorit, ar refuza să admită că acest trandafir a luat naştere din această sămânţă şi ar spune: „Dar aceasta este cu totul altceva“. Ceea ce era viu în sămânţă a înflorit acum în trandafir; şi ceea ce era viu în predica de la Benares a înflorit pe malul Iordanului în predica lui Ioan Botezătorul.
Oricare ar fi individualitatea care coboară pe Pământ, ea trebuie să se dezvolte în sensul facultăţilor care pot înflori în corpul în care se incarnează această individualitate şi de care trebuie să ţină cont. Să presupunem că în zilele noastre ar vrea să se incarneze o fiinţă superioară; ea ar trebui să conteze numai pe legile care guvernează în prezent corpul omenesc. Numai un văzător poate recunoaşte ce este în mod real această entitate, căci el va vedea cum se întreţes elementele profunde ale naturii sale. Aflată pe o treaptă superioară de înţelepciune, o astfel de entitate va trebui totuşi să treacă prin copilărie şi să-şi matureze corpul, pentru ca la un moment dat să se poată revela ceea ce a fost ea în incarnări anterioare. Dacă, de exemplu, ea trebuie să trezească în omenire sentimente cu totul excepţionale, incarnarea sa pământească va trebui să fie astfel, încât corpul său să poată suporta ceea ce-i impune misiunea sa. În adevăr, în lumea spirituală lucrurile nu se prezintă aşa cum se prezintă în lumea materială. Dacă o entitate vrea să vorbească despre vindecarea durerilor şi eliberarea de suferinţă, ea însăşi va trebui să cunoască toată profunzimea suferinţei, pentru a găsi cuvintele exacte care pot fi utilizate în sensul uman.Iată ce trebuia să aducă entitatea care s-a manifestat mai târziu în Iisus din Nazaret din linia lui Nathan. El trebuia să aducă ceva în plus în Iubire, o adâncire a acesteia, care nu are nici un raport cu înrudirea de sânge. Dar pentru atingerea acestui scop trebuia ca această entitate să înveţe mai întâi ea însăşi pe Pământ ce înseamnă să nu simţi nici o legătură, să nu ai nici o interde-pendenţă prin sânge. Atunci ea putea să resimtă ceea ce se întâm-plă numai de la om la om. Ea trebuia mai îmtâi să se simtă liberă de orice legătură de sânge – chiar de posibilitatea unei asemenea legături. Iisus din linia lui Nathan nu trebuia să fie numai un „apatrid“ cum fusese Buddha, care ieşise din ţara sa pentru a rătăci prin lume, ci el trebuia să se elibereze de orice legătură de familie, de tot ceea ce are raport cu legăturile de sânge. El trebuia să cunoască profunda durere pe care o poate încerca cel care renuniă la tot ceea ce de obicei înconjoară o fiinţă omenească, cel care trebuia să rămână singur. Din adâncul izolării sale, din renunţarea sa la orice familie trebuia să vorbească individualitatea care trăia în Iisus din linia lui Nathan.
Pentru ca cineva să poată propovădui într-o zi iubirea universală trebuia să fie incarnat realmente o dată într-un corp în care putea face experienţa părăsirii a tot ceea ce e întemeiat pe legăturile de sânge. Spre această mare Figură se îndreaptă sentimentele noastre, ca şi cum s-ar apropia de o fiinţă omenească, spre această Fiinţă care coboară din înălţimile cereşti dând expresie experienţelor şi suferinţelor omeneşti. Pentru Ea bat inimile noastre. Cu cât vom cunoaşte-O într-un mod mai spiritual, cu atât mai bine vom înţelege-O şi cu atât mai mult inimile noastre vor bătea spre Ea, iar sufletele noastre O vor preaslăvi cu bucurie, Iisus Christos.
sursa
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA114/GA114_CF06.html

sâmbătă, 23 februarie 2013

"Ascult cu dragoste mesajele corpului meu"

Cred că noi creem fiecare aşa zisă “boală” în corpul nostru. Corpul ca orice altceva în viaţă este oglinda gândurilor şi crezurilor noastre interioare. Dacă vrem să-l ascultăm, corpul nostru ne vorbeşte mereu. Fiecare celulă din corpul nostru răspunde fiecărui gând pe care îl avem şi fiecărei vorbe pe care o rostim.
 Un permanent mod de a gândi şi de a vorbi produce comportamente şi posturi ale corpului şi deasemenea crează sănătate şi ne-sănătate. O persoană care are tot timpul o faţă încruntată, nu a produs-o prin gânduri vesele iubitoare. Trupurile şi feţele bătrânilor arată o viaţă întreagă de tipare de gândire. Cum o să arăţi tu la bătrâneţe?
Am să includ în această parte a cărţii lista mea cu Tipare Mentale Probabile care crează boală în organism, dar şi Tipare de Gândire Nouă sau Afirmaţii care să fie folosite pentru a crea sănătate. Nu fiecare echivalent este 100% adevărat pentru fiecare, ele ne dau un punct de referinţă de unde să începem cercetarea bolii.

CAPUL
Ne reprezintă pe noi. Este ceea ce arătăm lumii.
Este cum suntem de obicei recunoscuţi. Când ceva nu merge bine la cap, înseamnă că ceva nu merge bine cu “noi”.


PĂRUL
Reprezintă putere. Când suntem tensionaţi şi speriaţi creem adesea acele benzi de oţel care au originea în muşchii umărului şi vin în sus până pe deasupra capului, uneori până sub ochi. Firul de păr creşte în sus prin foliculul pilos.
Când este prea multă tensiune în scalp, firul de păr poate fi sugrumat atât de tare, încât nu mai poate să respire, moare şi cade. Dacă tensiunea continuă şi scalpul nu se relaxează atunci foliculul pilos rămâne sugrumat şi nu lasă loc unui alt fir de păr să crească.
Rezultatul este chelirea. Chelirea la femei a început să crească de când ele au intrat în “lumea afacerilor” cu toate tensiunile şi frustrările ei. Nu observăm aşa de mult chelirea la femei pentru că perucile de damă sunt aşa de naturale şi atrăgătoare.
Tensiunea nu înseamnă că eşti puternic. Tensiunea înseamnă slăbiciune. Ca să fii puternic şi sigur pe tine trebuie să fii relaxat, echilibrat şi împăcat cu tine. Ar fi foarte bine să ne putem relaxa mai mult trupurile şi mulţi dintre noi au nevoie să-şi relaxeze scalpurile. Incearcă acest lucru acum.

URECHILE
Reprezintă capacitatea de a auzi. Când sunt probleme cu urechile înseamnă că se petrece ceva ce tu nu vrei să auzi.


O durere de urechi va indica mânie asupra lucrurilor auzite. Durerile de urechi sunt foarte comune la copii. Ei trebuie adesea să stea în casă şi să asculte lucruri pe care nu vor să le audă.
Surzenia reprezintă refuzul de a asculta pe cineva pentru o perioadă îndelungată. Când un partener al unei relaţii are probleme cu urechile, celălalt vorbeşte, vorbeşte şi iar vorbeşte !

OCHII
Reprezintă capacitatea de a vedea. Când sunt probleme cu ochii, înseamnă de obicei că este ceva ce nu vrem să vedem fie la noi, fie la la viaţă: trecut, prezent şi viitor..
De câte ori văd copii purtând ochelari ştiu că se petrec lucruri în casa lor pe care nu vor să le vadă. Dacă nu pot să schimbe experienţa, atunci ei vor difuza vederea, ca să nu o vadă aşa de clar. Foarte mulţi oameni au avut experienţe de vindecări spectaculoase când au acceptat să meargă înapoi, în trecut şi să cureţe ceea ce nu vroiau să vadă cu un an sau doi înainte de a începe să poarte ochelari. Negi ceea ce se petrece în viaţa ta ? Ce nu vrei să vezi ? Îţi este teamă să-ţi vezi prezentul sau viitorul? Dacă ai vedea perfect, ce ai vedea şi nu vezi acum ? Poţi să vezi ce îţi faci ţie însuţi ?

DURERI DE CAP
Vin de la propria invalidare.Data viitoare când ai o durere de cap, opreşte-te şi întreabă-te unde şi când nu ai fost de acord cu tine ? Iartă-te şi eliberează-te de problemă şi durerea de cap va dispărea pe loc.
Migrenele sunt create de oameni care vor să fie perfecţi şi care au pus o grămadă de presiune asupra lor. Este implicată de asemenea şi foarte multă ură înăbuşită, neexprimată. Este interesant că migrenele pot fi ameliorate prin a face dragoste. Iubirea dizolvă tensiunea şi durerea. S-ar putea să nu ai chef, dar merită încercarea.

SINUSURILE
Atunci când dor sinusurile foarte aproape de nas, aceasta reprezintă iritare faţă de o persoană din viaţa ta, cineva care îţi este foarte apropiat. S-ar putea chiar să simţi că persoana respectivă se sprijină pe tine. Uităm că noi creem situaţiile şi apoi dăm din mână propria putere şi dăm vina pe alţii pentru frustrările noastre. Nici o persoană, nici un loc, nici un lucru nu au putere asupra noastră pentru că numai noi suntem cei care gândim cu mintea noastră. Noi creem experienţele şi realităţile noastre şi pe toţi cei prezenţi în ele.
Când vom crea pace, armonie şi echilibru în mintea noastră, le vom regăsi şi în viaţa noastră.

GÂTUL (exterior şi interior) este fascinant pentru că se petrec atât de multe acolo.
Gâtul (exterior) reprezintă abilitatea noastră de a fi flexibili în gândire, de a vedea ambele părţi ale problemei şi de a vedea şi punctul de vedere al celeilalte persoane. Când sunt probleme cu gâtul (exterior) înseamnă de obicei că suntem încăpăţânaţi la un concept sau o situaţie.
De câte ori văd o persoană purtând “guler” (proteză pentru gât) ştiu că acea persoană este plină de sine şi încăpăţânată şi nu vrea să vadă cealală faţă a problemei.
Virginia Satir, terapeută de familie a făcut nişte “cercetări distractive” şi a găsit că sunt mai mult de 250 de feluri de a spăla vasele, depinde cine le spală şi ce detergent foloseşte. Dacă rămânem înţepeniţi că există “un singur mod” sau “un singur punct de vedere” atunci ne închidem şi devenim blocaţi în cea mai mare parte a vieţii.

GÂTUL INTERIOR
Reprezintă abilitatea noastră de a “vorbi deschis” în favoarea noastră, de “a cere ceea ce ne dorim”, de a spune “eu sunt” etc.

Durerea în gât este întotdeauna mânie, supărare. Dacă este combinată cu o răceală, atunci este şi confuzie mentală. LARINGITA înseamnă de obicei că eşti aşa de mânios că nici nu poţi vorbi.
Gâtul interior reprezintă de asemenea curgerea creativă în organism. Aici ne exprimăm creativitatea şi când creativitatea noastră este rigidă şi frustrată avem adesea dureri în gât. Toţi cunoaştem oameni care trăiesc pentru alţii. Ei nu ajung niciodată să facă ceea ce vor să facă ei înşişi. Ei încearcă întotdeauna să-i mulţumească pe părinţi/ iubiţi / soţi / şefi.
AMIGDALITA şi problemele de TIROIDĂ
Sunt doar creativitate frustrată, de a nu fi în stare să faci ceea ce vrei să faci. Centrul de energie din gât, a cincea chakră este locul din organism unde are loc schimbarea. Când ne opunem schimbării se petrece foarte multă activitate în gât.
Observă când tuşeşti sau când altcineva tuşeşte. Ce s-a spus ? La ce reacţionăm ? Este împotrivire sau încăpăţânare sau este o schimbare în proces ? Într-una din lecţiile mele folosesc tusea ca instrument pentru auto-descoperire. De fiecare dată când cineva tuşeşte, rog persoana respectivă să-şi atingă gâtul şi să spună cu voce tare: “Vreau să mă schimb” sau “Mă schimb”.

BRAŢELE
Reprezintă abilitatea şi capacitatea noastră să îmbrăţişăm evenimentele vieţii.
Partea superioară a braţelor (de la umăr la cot) are de-a face cu capacitatea, iar parte inferioară (de la cot la încheietura mâinii) are de-a face cu abilitatea. Depozităm emoţii vechi la încheieturi şi coatele reprezintă flexibilitatea noastră de a schimba direcţia. Eşti flexibil în a-ţi schimba direcţia vieţii sau sunt vechi sentimente care te ţin blocat într-un singur loc?

MÂINILE
Mîinile apucă, mâinile ţin, mâinile prind. Uneori lăsăm lucurile să ne scape printre degete. Uneori la ţinem prea mult timp. Suntem îndemânatici, mâna strânsă, mâna largă, mâini de mămăligă. Inmânăm lucruri. Manipulăm situaţii.
Dăm o mână de ajutor, suntem mână în mână, ne este peste mână sau ne luăm mâinile de pe ceva. Avem mâini de aur sau mână uşoară sau mână grea. Mâinile pot fi blânde sau pot fi aspre sau tari cu încheieturi noduroase de la prea multă gândire sau strâmbe de la criticism. Mâinile apucătoare se formează din frică, frica de pierdere, frica de a nu avea niciodată destul, frica de a nu putea păstra dacă nu ţii strâns. A încerca să ţii strâns un partener nu-l face decât să fugă cu disperare cât mai departe. Mâinile închircite strâns nu pot să primească nimic nou. Strângerea de mână mobilă de la încheietura mâinii dă o senzaţie de deschidere şi slăbire a legăturii.
Ceea ce îţi aparţine nu poate fi luat de la tine, aşa că relaxează-te !

DEGETELE
Au fiecare un rol şi un înţeles. Problemele cu degetele îţi arată când poţi să te relaxezi şi să te eliberezi de ceva. Dacă te tai la arătător este probabil la mijloc ceva mânie şi teama care are de-a face cu mândria într-o situaţie prezentă. Degetul mare este mental şi reprezintă îngrijorare.
Arătătorul reprezintă mândrie şi frică. Mijlociul are de-a face cu mânia, supărarea. Inelarul este în aceaşi timp uniune şi doliu, durere şi despărţire. Degetul mic are de a face cu familia şi prefăcătoria.

SPATELE
Reprezintă sistemul nostru de suport.Probleme cu spatele înseamnă de obicei că nu ne simţim susţinuţi, sprijiniţi de jobul nostru, de famile sau de partener. In realitate, suntem sprijiniţi de Univers de însăşi Viaţa. Partea de sus a spatelui are de a face cu sentimentul lipsei de suport emoţional. Soţul/ soţia/iubitul/iubita/prietenul/şeful nu mă înţeleg şi nu mă susţin. Mijlocul spatelui are de a face cu vinovăţia. Toate acele lucruri care sunt în spatele nostru.

Ţi-e frică să vezi ce este la spate sau încerci să ascunzi ceva la spate? Te simţi lovit pe la spate? Te simţi terminat, epuizat? Ai probleme financiare mari sau te îngrijorezi prea mult pentru bani? Atunci probabil că ai probleme cu partea de jos a spatelui (regiunea sacrală, lombară). Lipsa sau frica de bani crează acest lucru. Suma de bani implicată nu are nici o importanţă. Aşa de mulţi dintre noi credem că banii sunt cei mai importanţi din viaţa noastră şi avem impresia că nu putem trăi fără ei. Acest lucru nu este adevărat. Există ceva mult mai important şi mai preţios fără de care nu putem trăi. Care anume? Respiraţia!

RESPIRAŢIA
Este cea mai importantă componentă în viaţa noastră şi cu toate acestea luăm de-a gata atunci când expirăm, că următoarea inspiraţie va veni de la sine. Dacă ne-am opri din respirat, nu am rezista mai mult de 3 minute.

PLĂMÂNII
Reprezintă capacitatea noastră de a absorbi şi de a da de la noi viaţă.Probleme cu plămânii înseamnă de obicei că ne este frică să absorbim viaţa sau poate că avem impresia că nu merităm să o trăim din plin.
Emfizemul şi fumatul în exces sunt căi de a nega viaţa. Ele maschează un sentiment adânc al persoanei respective că nu merită să trăiască. Cearta şi interdicţia nu vor schimba obiceiul fumătorului. Este credinţa de bază care poate fi schimbată.

SÂNII
Reprezintă principiul matern.
Când sunt probleme cu sânii, înseamnă de obicei că “mămoşim” prea mult fie o persoană, fie un loc, fie un lucru sau o experienţă. Parte din procesul matern este să dai voie copilului să “crească”. Trebuie să ştim când să luăm în mâini şi să lăsăm hăţurile. Fiind exagerat de protector nu va da celeilalte persoane posibilitatea să fie pregătită să înfrunte propriile experienţe de viaţă. Uneori, atitudinea noastră prea protectoare poate fi sufocantă şi opreşte practic “hrănirea” în anumite situaţii.
Dacă apare un cancer la sân atunci avem de a face cu resentimente foarte adânci. Lasă frica să se ducă şi fii sigur că Inteligenţa Universului îşi are lăcaşul în fiecare dintre noi.

INIMA
Reprezintă dragostea, în timp ce sângele reprezintă bucuria. Inimile noastre pompează cu drag bucuria prin corpurile noastre. Atunci când ne negăm propria bucurie şi dragoste, inima se strânge şi devine rece.


ANEMIE, ANGINĂ şi ATAC DE CORD
Inima nu ne “atacă”. Ne lăsăm aşa de prinşi de melodramele pe care le creem, că adeseori uităm să observăm micile bucurii care ne înconjoară. Petrecem ani de zile storcând toată bucuria din inimile noastre, până când ele cad de durere. Oamenii care fac atac de cord nu sunt niciodată veseli.
Dacă nu vor să îşi acorde timp să aprecieze bucuriile vieţii, ei vor recrea în timp alt atac de cord. Inima de aur, inima de piatră, inima deschisă, inima neagră, inima iubitoare, inima mare, inima caldă – care este a ta?

STOMACUL
Digeră toate ideile noi şi experienţele pe care le avem.
Ce sau pe cine nu poţi digera? Pe cine ai la fiere? Când sunt probleme cu stomacul, de obicei înseamnă că nu ştim să asimilăm noile experienţe. Ne este frică.
Unii poate îşi mai amintesc când au apărut avioanele. Faptul de a intra într-un tub, care să ne poartă în aer fără pericol era o idee nouă greu de asimilat. La fiecare scaun erau pungi în caz că pasagerului îi era rău şi foarte multă lume le-a folosit. Vărsam în pungă cât mai discret şi stuardesele le colectau. Acum, după atâţia ani pungile sunt tot acolo, dar nimeni nu le mai foloseşte.

ULCERELE
Sunt frica imensă de a nu fi “destul de bun”.
Ne este teamă că nu suntem destul de buni pentru un părinte, teama de a nu fi destul de bun pentru un şef sau partener. Nu putem digera cine suntem. Ne sfâşiem tăria, încercând să-i mulţumim pe ceilalţi.
Nu contează cât de importantă este poziţia noastră, aprecierea noastră de sine este foarte jos. Ne este teamă că ei vor afla acest lucru. Răspunsul aici este dragostea. Oamenii care se iubesc şi se aprobă nu fac niciodată ulcer. Fii bun şi iubitor faţă de copilul din tine şi dă-i tot suportul şi toată încurajarea pe care ţi le-ai dorit când erai mic.

ORGANELE GENITALE
Reprezintă cea mai feminină parte a unei femeii sau pentru un bărbat masculină, principiul nostru masculin şi feminin.
Când nu ne simţim confortabil cu a fi femeie sau bărbat, când ne respingem trupul ca fiind murdar şi păcătos atunci avem probleme cu organele genitale. Foarte rar am cunoscut persoane care au avut părinţi care să vorbească despre organele genitale fără eufemisme. De obicei organele genitale sunt “acolo jos”, care te făceau să crezi că organele genitale erau murdare şi scârboase. Da, toţi am crescut cu crezul că nu este tocmai ceva în regulă între picioarele noastre.
Ceea ce te-a învăţat mama la trei ani despre Dumnezeu persistă în subconştientul tău? Inseamnă că nu ai făcut nimic ca să te eliberezi de acele crezuri. Era acel Dumnezeu mânios şi răzbunător? Ce credea acel Dumnezeu despre a face dragoste? Dacă tot mai purtăm cu noi acele sentimente de vinovăţie despre sexualitatea noastră sau despre trupurile noastre, atunci cu siguranţă că vom crea o pedeapsă pentru noi înşine.

Probleme de VEZICA URINARĂ, ANUS, VAGIN, PROSTATĂ şi PENIS intră toate în aceeaşi categorie.
Ele apar din crezuri distorsionate despre trupurile noastre şi despre funcţionarea lor corectă. Fiecare organ în corpul nostru cu funcţiile sale specifice este o expresie magnifică a vieţii.
Nu ne gândim la ficatul sau la ochii noştri ca fiind murdare şi păcătoase. De ce am ales să credem acest lucru despre organele noastre genitale? Anusul este la fel de frumos ca şi urechea. Fără el nu am putea să eliminăm ceea ce organismul nu mai are nevoie şi în acest fel am muri foarte repede. Fiecare parte din corpul nostru şi fiecare funcţie a lui sunt normale, naturale şi minunate. Iată ce le cer clienţilor care vin la mine cu probleme sexuale: să se gândească la anusul, penisul sau vaginul lor cu un sentiment de dragoste şi apreciere pentru funcţiile şi frumuseţea lor.
Dacă simţi că vrei să te faci mic şi să te ascunzi sau te iriţi şi te înfurii citind această carte, întrebă-te de ce? Cine te-a învăţat să renegi această parte a corpului tău? Desigur, nu Dumnzeu.
Organele sexuale sunt partea din corp care ne dă cea mai mare plăcere. A nega aceasta înseamnă a crea durere şi pedeapsă. A face dragoste nu numai că este normal, este nemaipomenit şi minunat. Este la fel de normal pentru noi să facem dragoste aşa cum respirăm sau mâncăm.
Nu predic acum să alergăm şi să facem sex cu cine apucăm. Ceea ce vreau să spun este că unele din regulile noastre nu au logică şi de aceea aşa de mulţi le încalcă şi devin ipocriţi.
Dacă îndepărtăm sentimentul de vină sexuală din oameni şi îi învăţăm să iubească şi să se respecte pe ei înşişi, automat se vor trata pe ei şi pe ceilalţi într-un mod care va fi cel mai mare bine şi cea mai mare bucurie pentru toţi. Cauza pentru care avem atâtea probleme cu sexualitatea noastră este ura de sine şi dezgustul faţă de sine pe care îl avem şi care ne face să îi tratăm rău şi pe cei din jur. Nu este de ajuns să-i învăţăm la şcoală care este mecanica sexualităţii. Avem nevoie ca la nivel mult mai adânc, să le permitem să-şi aducă aminte că trupurile şi organele lor genitale şi sexualitatea sunt lucruri de care se pot bucura. Cred cu tot sufletul că oamenii care se iubesc pe ei înşişi şi care îşi iubesc trupurile, nu se vor abuza nici pe ei, nici pe ceilalţi.

Am găsit că problemele de VEZICĂ URINARĂ vin în general de la a fi supărat de obicei pe partener. Ceva ce are de-a face cu feminitatea sau masculinitatea noastră, ne supără. Femeile au mai multe probleme cu vezica urinară pentru că ele au tendinţa de a-şi ascunde durerea.

VAGINITA din nou implică a fi rănit într-o relaţie romantică de către partener.

PROSTATA la bărbaţi are mult de a face cu aprecierea de sine şi cu crezul că, pe măsură ce îmbătrâneşte, devine mai puţin bărbat.

IMPOTENŢA adaugă frica şi uneori este chiar raportată la duşmănia împotriva unui partener din trecut.

FRIGIDITATEA vine de la frica sau credinţa că este păcat să te bucuri de trupul tău. Vine de asemenea de la dezgustul de sine şi poate fi accentuată de un partener insensibil.

SINDROMUL PRE-MENSTRUAL care a atins proporţii epidemice este în raport cu anunţurile din mass-media.
Aceste anunţuri ne bat la cap că trupul femeii trebuie să fie parfumat, curăţat, pudrat ca să fie cât de cât acceptabil. In acelaşi timp, femeile îşi dobândesc egalitatea cu bărbaţii şi sunt bombardate cu idei că procesele feminine nu sunt acceptabile. Toate acestea combinate cu imensele cantităţi de zahăr consumate în ziua de azi, crează un teren fertil pentru acest sindrom.
Acesta este un timp pentru vindecare, pentru întregire, nu pentru condamnări. Putem să ne ridicăm deasupra limitărilor din trecut. Suntem cu toţii Divine şi Magnifice expresii ale vieţii. Hai să le revendicăm acum!

COLONUL

Reprezintă abilitatea noastră de a lăsa să se ducă, de a elimina ceea ce nu trebuie. Organismul uman, fiind în perfect ritm cu curgerea vieţii are nevoie de a o balanţă între a absorbi, a asimila şi a elimina. Numai fricile noastre ne blochează eliberarea de ceea ce este vechi.


Când sunt constipaţi, oamenii sunt de fapt zgârciţi, ei nu au încredere că le va fi vreodată de ajuns. Se ţin agăţaţi de relaţii vechi care le provoacă durere. Le este frică să arunce hainele pe care le ţin în dulap de ani de zile,de frică ca nu cumva să le trebuiască într-o zi. Stau într-un serviciu pe care îl urăsc sau nu îşi acordă nici o plăcere pentru că economisesc pentru zile negre.
Nu scormonim în gunoiul de ieri ca să ne facem prânzul de azi. Invaţă să ai încredere în procesul vieţii şi îţi va da întotdeauna ceea ce ai nevoie.

PICIOARELE

Ne poartă înainte în viaţă.
Probleme la picioare indică adesea o frică de a merge mai departe sau refuzul de a merge într-o anumită direcţie. Fugim cu picioarele, ne târâim picioarele, ne furişăm, suntem cu picioarele în formă de X, sau avem coapse mari şi grase, pline de resentimentele copilăriei. Când nu vrem să facem anumite lucruri, vom avea probleme minore la picioare.


VARICELE reprezintă rămânerea într-o slujbă sau într-un loc pe care îl urâm. Venele îşi pierd abilitatea de a purta prin ele bucuria. Mergi în direcţia pe care o doreşti?

GENUNCHII ca şi gâtul au de a face cu flexibilitatea, numai că ei exprimă supunerea şi mândria, egocentrismul şi încăpăţânarea.
Adesea, când inaintăm ne este teamă să ne aplecăm şi devenim inflexibili. Aceasta înţepeneşte încheieturile. Vrem să mergem înainte, dar nu vrem să shimbăm modul nostru de a fi. De aceea genunchii se vindecă foarte încet, aici este implicat ego-ul nostru. Glezna are de asemenea o încheietură, dar dacă se răneşte se vindecă foarte repede.
Genunchii iau mai mult timp pentru că aici este implicată siguranţa de sine şi mândria noastră.
Data viitoare când ai o lovitură la genunchi, întreabă-te unde ai fost încăpăţânat, unde ai refuzat să te îndoi? Scapă de încăpăţânare şi las-o să se ducă. Viaţa este o curgere, viaţa este mişcare şi ca să te simţi bine este nevoie să te relaxezi şi să te mişti o dată cu ea. O salcie se îndoaie şi se leagănă şi curge cu vântul şi este întotdeauna graţioasă şi în largul ei cu viaţa.

LABELE PICIOARELOR au de a face cu înţelegerea noastră despre noi şi despre viaţă: trecut, prezent şi viitor.
Multor bătrâni le este greu să meargă. Inţelegerea lor a fost înfăşurată şi adesea îmbrobodită, ei simt că nu este nicăieri unde să se ducă. Copiii mici se mişcă fericiţi, picioarele lor dansează tot timpul. Bătrânii abia îşi târâie picioarele, ca şi cum nu ar fi dornici să se mişte.

PIELEA
Reprezintă individualitatea noastră. Problemele cu pielea înseamnă în general că ne simţim individualitatea ameninţată într-un fel sau altul. Simţim că alţii au putere asupra noastră. Avem pielea subţire.
Cineva ni se bagă sub piele, ne simţim jupuiţi de vii, ni se furnică pielea. Unul dintre cele mai rapide moduri să te vindeci de afecţiuni ale pielii este să te protejezi şi să te îngrijeşti prin a spune mereu: “Mă aprob, mă accept, mă iubesc “. Ia-ţi puterea înapoi!

ACCIDENTELE

Nu sunt accidente.Ca orice altceva în viaţa noastră, noi le creem. Nu este cum am spune:”Vreau să am un accident”, dar avem tipare de gândire care atrag accidente. Unii oameni par să fie “predispuşi la accidente”, iar alţii trăiesc o viaţă întreagă fără o zgârietură.
Accidentele sunt expresia mâniei, a supărării. Accidentele indică de asemenea revolta împotriva autorităţilor. Ne enervăm aşa de tare, încât dorim să lovim pe cineva, de fapt noi suntem cei loviţi.
Când suntem supăraţi pe noi înşine, când ne simţim vinovaţi, când simţim nevoia de pedeapsă, un accident este o cale minunată de a rezolva problema. Pare ca şi cum accidentele nu sunt vina noastră, că noi suntem victime neajutorate ale unui joc al soartei. Un accident ne permite să aşteptăm simpatia şi atenţia celorlalţi. Rănile noastre sunt curăţite şi oblojite şi ele. Adesea stăm în pat pe perioade lungi de timp. Si ne doare. Când această durere apare în organism, ne dă o indicaţie pentru care aspect al vieţii noastre simţim vinovăţie.
Gradul de distrugere fizică ne spune cât de severă am simţit noi că trebuie să fie sentinţa şi cât de lungă.

ANOREXIA-BULIMIA

Înseamnă a-ţi nega propria viaţă, o formă extremă de ură de sine.Mâncarea este hrănirea de la cel mai de jos nivel. De ce să-ţi refuzi hrana? De ce vrei să mori? Ce este atât de îngrozitor în viaţa ta, încât să-ţi doreşti să ieşi complet din ea?
Ura de sine este doar ura împotriva unui gând pe care îl ai despre tine însuţi. Gândurile pot fi schimbate. Ce este aşa de teribil la tine? Ai fost crescut într-o familie plină de criticism? Ai avut profesori care te criticau? Nu cumva primele tale învăţături religioase te-au învăţat că “nu eşti destul de bun” aşa cum eşti?
Adesea încercăm să găsim motive “valide” care să ne explice de ce nu suntem iubiţi şi acceptaţi aşa cum suntem. Din cauza obsesiei modei cu trupurile subţiri sunt multe femei care gândesc: “Şi aşa nu sunt suficient de bună. La ce folos?”, îşi vor folosi trupul ca punct focal unde să-şi îndrepte ura de sine. La un moment dat ele vor spune: “Dacă aş fi mai slabă, toţi m-ar iubi”. Dar nu merge nici aşa. Nimic din ce vine din afară nu merge. Dragostea şi acceptarea de sine este secretul.

ARTRITA
Este o boală ce apare dintr-un îndelungat şi continuu tipar de criticism.
In primul rând criticism pentru sine şi apoi criticism pentru alţii. Oamenii cu artrită atrag adesea mult criticism pentru că este tiparul lor să critice. Ei sunt blestemeţi cu “perfecţionism”, nevoia de a fi perfecţi tot timpul, în orice situaţie. Stii pe cineva pe această planetă care să fie perfect? Eu nu! De ce ne punem standarde care spun că trebuie să fim “Super persoane” ca să ne acceptăm pe noi înşine cât de cât? Expresia “Nu sunt destul de bun” este o povară greu de cărat.

ASTM

Mai este numit şi “dragoste sufocantă”.Există un sentiment că tu nu ai dreptul să respiri pentru tine însuţi. Copiii astmatici au adeseori o “conştiinţă supra-dezvoltată”. Ei se simt vinovaţi pentru toate lucrurile care nu merg bine în jurul lor. Ei se simt neînsemnaţi şi “fără valoare” şi de aceea se simt vinovaţi şi au nevoie de auto-pedepsire.
Astmul poate fi vindecat uneori cu “cure geografice”, în special dacă părinţii nu merg cu ei. De obicei, copiii astmatici îşi “lasă în urmă” boala. Aceasta înseamnă că se duc la şcoală în alt oraş, se căsătoresc sau se mută pur şi simplu de acasă şi boala se dizolvă de la sine.

ARSURI, TĂIETURI, FEBRĂ, BĂŞICI şi INFLAMAŢII

Sunt toate indicaţii ale mâniei pe care o exprimă trupul.
Mânia îşi va găsi un mod de exprimare, indiferent cât de tare vom încerca noi să o suprimăm. Aburul care se colectează trebuie să fie eliberat. Ne este teamă că dacă dăm glas mâniei, ne distrugem lumea noastră, dar mânia poate fi eliberată pur şi simplu spunând: “Sunt mânios sau supărat din această cauză”.
Este adevărat că nu putem spune acest lucru şefului nostru, dar putem să batem pernele să ţipăm cât ne ţine gura în maşină sau pădure, să practicăm un sport. Acestea sunt căi de a elimina furia fără nici un risc. Oamenii spirituali cred adesea că ei “nu ar trebui să se mânie”. Este adevărat, toţi lucrăm pentru momentul când nu o să mai dăm vina pe alţii pentru sentimentele noastre, dar până atunci este mai sănătos să recunoşti ceea ce simţi pe moment.

CANCERUL

Este o boală cauzată de un resentiment foarte adânc, ţinut pentru o perioada lungă de timp, până când literalmente îţi mănâncă trupul.
Se întâmplă ceva în copilărie, care distruge simţul încrederii. Experienţa aceasta nu este niciodată uitată şi individul trăieşte cu un sentiment de auto-compătimire, fiindu-i greu să dezvolte o relaţie soliă pe termen lung.
Din cauza acestui sistem de gândire, viaţa pare un şir lung de dezamăgiri. Gândirea este pătrunsă de un sentiment de neajutorare, fără speranţă şi astfel, devine uşor pentru noi să dăm vina pe alţii pentru toate problemele noastre. Oamenii cu cancer sunt de asemenea foarte critici cu ei înşişi. După mine, cheia de a vindeca cancerul este în a învăţa să te iubeşti şi să te accepţi pe tine însuţi.

GREUTATE EXCESIVĂ
Reprezintă nevoia de protecţie.
Căutăm protecţie pentru a nu fi răniţi de criticism, abuz, sexualitate, avansuri sexuale şi de o frică de viaţă în general. Alege-ţi ceea ce ţi se potriveşte!
Nu sunt o persoană durdulie, dar în decursul anilor am observat că atunci când mă simt în nesiguranţă şi mi-e greu, pun câteva kilograme pe mine. Când ameninţarea a trecut, greutatea revine singură la normal.
A te lupta cu greutatea este o pierdere de timp şi energie. Dietele nu au efect, o dată ce te-ai oprit, greutatea creşte din nou. Iubindu-te şi aprobându-te, având încredere în procesul vieţii şi simţindu-te în siguranţă pentru că îţi cunoşti puterea minţii – aceasta formează cea mai bună dietă pe care o cunosc. Incepe o dietă pentru gândurile negative şi greutatea ta se va regla singură.
Prea mulţi părinţi înfundă gura copilului cu multă mâncare, indiferent care ar fi problema. Aceşti copii cresc adulţi şi ori de câte ori au o problemă stau în faţa frigiderului cu uşa deschisă şi spun: “Nu ştiu ce vreau”.

DUREREA de orice fel indică vinovăţia.
Vinovăţia caută întotdeauna pedeapsă şi pedeapsa crează durere. Durerea cronică vine de la vinovăţia cronică, adesea aşa de adânc îngropată, că nici nu mai suntem coştienţi de ea. Vinovăţia este o emoţie total nefolositoare. Nu face pe nimeni să se simtă mai bine şi nici nu schimbă situaţia. “Sentinţa” ta s-a terminat, aşa că lasă-te să ieşi afară din închisoare. A ierta înseamnă să te dai bătut, să laşi răul să se ducă.

COMOŢIILE CEREBRALE
Sunt cheaguri de sânge, o congestie în curgerea sângelui în zona creierului, tăind alimentarea cu sânge a creierului.Creierul este computerul corpului. Sângele este bucurie. Venele şi arterele sunt canale ale bucuriei. Totul funcţionează sub legea şi sub acţiunea iubirii. In fiecare strop de inteligenţă din Univers, găsim iubire.
Este imposibil să muncim şi să funcţionăm bine, fără a simţi iubire şi bucurie.
Gândirea negativă încheagă creierul şi nu mai lasă loc curgerii libere şi deschise a bucuriei şi iubirii. Râsul nu poate veni în cascade dacă nu îi este permis să fie liber şi nesăbuit. Este la fel cu iubirea şi bucuria. Viaţa nu este nemiloasă, decât dacă noi o facem aşa, dacă noi alegem să ne uităm la ea ca şi cum ar fi. Putem să găsim un dezastru total în cea mai mică supărare şi putem să găsim bucurie în cea mai mare tragedie. Depinde numai de noi.
Uneori încercăm să forţăm viaţa să meargă într-o anumită direcţie, deşi nu este în favorea noastră. Uneori ne creem comoţii cerebrale ca să forţăm să schimbăm total direcţia şi să ne reevaluăm felul de a trăi.

ÎNŢEPENEALA în corp înseamnă înţepeneală mentală.
Frica ne face să ne agăţăm de vechi obiceiuri şi ne este greu să fim flexibili. Când gândim că nu este “decât o cale” de a face ceva, ne trezim adesea înţepeniţi.
Putem întotdeauna să găsim o alternativă în a face lucrurile. Observă unde anume îţi apare înţepeneala.

TUMORILE sunt creşteri false.
O stridie ia un grăunte de nisip şi ca să se protejeze, creează o carapace groasă şi tare în jurul ei. Noi o numim perlă şi gândim că este frumoasă. La fel facem şi noi, luăm o durere veche şi o îngrijim, o curăţăm de coajă şi cu timpul avem o tumoare. Eu numesc acest lucru a derula un film vechi.
Cred că motivul pentru care femeile au atâtea tumori în zona uterului este că ele iau o rănire emoţională drept un atac la feminitatea lor şi au grijă de ea să o menţină. Eu îl numesc sindromul: “El mi-a făcut rău”. Numai că o relaţie care se sfâşeşte nu înseamnă că este ceva în neregulă cu noi şi nici nu micşorează valoarea noastră.
Nu este importantă situaţia care ni se întâmplă, ci modalitatea în care reacţionăm la ea. Toţi suntem 100% responsabili pentru toate experienţele noastre de viaţă. Crezurile pe care le ai despre tine însuţi pot fi schimbate pentru a putea atrage nişte comportamente mai iubitoare.


În infinitatea vieţii mele unde sunt, totul este perfect, întreg şi complet.
Îmi recunosc trupul ca pe un prieten bun.
Fiecare celulă în corpul meu are Inteligenţă Divină.
Ascult ceea ce îmi spune şi ştiu că sfatul ei este bun.
Sunt întotdeauna apărat, protejat în mod Divin şi îndrumat.
Aleg să fiu sănătos şi liber.

sursa
TOTUL ESTE BINE ÎN LUMEA MEA.(LOUISE L.HAY : “POŢI SĂ-TI VINDECI VIAŢA”)

Louise L. Hay - Poţi să-ţi vindeci viaţa (2007) from Paul Marian on Vimeo.
Sursa : antiiluzii.blogspot.com.es/ fymaaa.blogspot.com - Iesirea din Matrix //
„Aproape orice boală poate fi vindecată prin practicarea atitudinii mentale potrivite." - Louise L. Hay
Filmul bineînţeles se bazează pe carte şi este prezentat de însăşi Louise Hay.
"Filmul oferă înţelegeri foarte profunde din povestea personală şi fascinantă a lui Louise şi dezvăluie privitorilor viziuniile ei despre aprecierea de sine, abundenţă şi cauzele metafizice din spatele bolilor fizice. De asemenea ne explică cum a aplicat aceste concepte vieţii ei emoţionale, spirituale şi profesionale.
În film apar şi Wayne Dyer (67), Greg Branden, Esther and Jerry Hicks, Louise Hays (80), Cheryl Richardson, Doreen Virtue, Candace Pert, Mona Lisa Schulz, Christiane Northrop, Gay Hendricks, and Leon Nacson (pe unii dintre ei îi ştiţi deja de pe blogul nostru), aceştia fiind nişte luminaţi în domeniul auto ajutorării, filozofiei, sănătăţii, spiritualităţii, care ne oferă viziunea lor în ceea ce priveşte succesul, fericirea şi nenunmăratele căi prin care oamenii îşi pot vindeca propriile vieţi."

http://www.louisehay.com/








Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com