Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

duminică, 19 ianuarie 2014

DESPRE COMETE ȘI LUNĂ

În nopţile cu cer senin, dacă ne îndreptăm privirile spre spaţiile cereşti, avem în primul rând sentimentul sublimului care se revarsă în sufletul nostru prin faptul că lăsăm să acţioneze asupra noastră nenumăratele minuni stelare. Acest sentiment despre ceva măreţ, care trăieşte atunci în sufletul nostru, va fi prezent la un om mai mult, la altul mai puţin, corespunzător dispoziţiilor individuale ale fiecăruia.
Aşa cum se constată şi pentru alte domenii ale existenţei, în măsură mai mică sau mai mare, că sentimentele şi senzaţiile noastre sunt întărite în mod deosebit, sunt înălţate de cunoaşterea spiritual-ştiinţifică atunci când avem un simţ sănătos, tot aşa omul se poate convinge, şi se va convinge din ce în ce mai mult că, în special faţă de marile realităţi cosmice sentimentul său nu va păli, nu se va fi stinge dacă el învaţă să cunoască ceea ce se mişcă prin spaţiu sau aparent stă fix. 
 În viaţa omului, aşa cum se desfăşoară ea deocamdată pe pământ, se constată o polaritate. Această polaritate ne întâmpină de pretutindeni şi totdeauna. Este polaritatea dintre masculin şi feminin. Ştim că, în ceea ce priveşte neamul omenesc, trebuie să căutăm polaritatea dintre masculin şi feminin pe pământ, începând cu vechea epocă lemuriană, şi mai ştim că va mai dura un timp până când această polaritate se va transforma iar într-o unitate superioară.
Oare putem găsi ceva în univers care, să zicem, reprezintă, într-un sens superior, ceva asemănător cu polaritatea dintre feminin şi masculin? Oare putem găsi acel element din care, ca dintr-un element cosmic, s-au născut pe pământ masculinul şi femininul?

Prima polaritate de care putem da în acele polarităţi din cosmos care sunt cu precădere importante pentru viaţa omului este polaritatea dintre Soare şi Pământ.
Cum se repetă polaritatea Soare-Pământ din macrocosmos, din marea lume, cum se repetă ca polaritatea în om, în microcosmos? Există în om o polaritate care corespunde polarităţii dintre Soare şi Pământ din cadrul sistemului nostru planetar? Da, există această polaritate! Şi această polaritate se află în organismul uman, dar în organismul total, trupesc şi spiritual – am spune între tot ceea ce se exprimă exterior în organul capului şi tot ceea ce se exprimă în exterior în organele de mişcare ale omului. Tot ceea ce la om se exprimă ca polaritate între organele capului şi organele mişcării, deci mâini şi picioare, corespunde în om acelei polarităţi pe care o putem denumi, pentru cosmos, polaritatea dintre Soare şi Pământ. Soarele este plasat în paralel cu inima;  capul pe de o parte; de cealaltă parte, ceea ce numim organe de mişcare la om.
 ...
Privim astfel omul dintr-o direcţie şi spunem: în om avem aceeaşi polaritate pe care o vedem, pe de altă parte, când privim spaţiul ceresc şi contemplăm Soarele cu polul lui opus, cu Pământul. 
Oare putem găsi cealaltă polaritate de pe Pământ, pe care am indicat-o, anume polaritatea dintre feminin şi masculin, o putem regăsi şi în cosmos? (am în vedere aici prin cuvântul “cosmos” sistemul nostru solar)
 Polaritatea superioară este cea pe care o putem denumi polaritatea dintre elementul reprezentat de comete şi elementul reprezentat de Lună, dintre comete şi Lună. Această polaritate dintre comete şi Lună, tratată în mod asemănător polarităţii dintre Soare şi Pământ, este valabilă pentru polaritatea dintre masculin şi feminin. Astfel încât putem spune: aşa cum în cap şi membre se reflectă polaritatea Soare – Pământ, tot aşa se reflectă în masculin şi feminin polaritatea cometă - Lună.

Când spiritualul formează ceva fizic exterior, îl poate forma în aşa fel încât acest fizic, pe anumite trepte de dezvoltare, îi este mai mult sau mai puţin asemănător sau îi este mai mult sau mai puţin neasemănător. Numai capul şi membrele sunt, ca format exterior, într-o oarecare măsură asemănătoare contra-imaginii lor spirituale. Nimic altceva din restul trupului omenesc nu arată asemănător cu imaginea spirituală, astfel încât, în afară de cap şi membre, toate celelalte părţi din alcătuirea omului sunt în cel mai eminent sens o imagine înşelătoare.
   Trupul feminin, aşa cum se prezintă astăzi, a rămas în urmă pe o treaptă mai spirituală; în forma sa, el nu a coborât atât de adânc în materie, ca în treapta de evoluţie obişnuită. Totul evoluează din spiritual până în trupesc, în jos. Trupul feminin a rămas înapoi pe o treaptă anterioară de evoluţie şi nu a ajuns până la punctul mediu de evoluţie. Trupul masculin însă, făcând abstracţie de cap şi membre, a trecut dincolo de punctul de evoluţie mediu. El a depăşit acest punct, a sărit peste el. Ca trup uman este mincinos fiindcă el este mai material decât imaginea sa spirituală originară arhetipală, întrucât el a coborât mai adânc în materie decât corespunde treptei de evoluţie medie. Astfel, în trupul feminin avem ceva rămas în urmă faţă de evoluţia normală, iar în trupul masculin avem ceva care a coborât în materialitate mai mult decât corespunde la omul întreg capului şi membrelor.

Dacă considerăm Pământul şi Soarele ca trepte de evoluţie normală, cometa nu a pătruns până la acest stadiu normal de evoluţie: ea corespunde în cosmos femininului din om. Astfel încât existenţa cometei trebuie să o privim ca arhetip al organismului feminin în cosmos, în exterior. Existenţa lunară este contra-imaginea existenţei masculine. 
 Deci, polaritatea dintre cometă şi Lună în exterior reprezintă arhetipul, imaginea originară a femininului şi a masculinului la om.
Elementul legat de comete este unul oarecum feminin; în mişcările cometelor, în întregul mod de apariţie al cometelor din timp în timp avem aşa-zicând apariţia în cosmos, în exterior, a arhetipului naturii noastre feminine. În fapt, aceasta arată ca ceva care s-a oprit înaintea unui anumit stadiu normal mediu de dezvoltare. Dar acest etern feminin, acest feminin cosmic – expresia nu este deloc potrivită, dar ne lipsesc expresiile potrivite -, acest element feminin cosmic care ne apare în existenţa cometei, ne aduce aşa-zicând uneori ceva ce răscoleşte existenţa noastră din profunzimile unei naturi din timpuri anterioare.
Cometa, în apariţia sa este, să spunem aşa, asemănătoare femininului. Am putea exprima asta în felul următor: aşa cum se raportează ceea ce face femeia mai mult din pasiune, din sentiment, din simţire, la judecata seacă, rigidă, masculină – subliniem, faţă de judecata masculină aridă, uscată -, tot aşa se raportează ceea ce se sprijină pe mersul regulat, ponderat al Lunii la ceea ce apare neregulat şi intervine din când în când în existenţa noastră sub formă de cometă.
Acesta este specificul vieţii spirituale feminine.
 Ceva elementar, ceva ce răscoleşte şi, într-o privinţă, este necesar pentru ca mersul progresiv al evoluţiei pornind din cosmos să fie menţinut în mod just, este elementul legat de “cometă”. Totdeauna s-a presimţit că elementul legat de comete stă într-un oarecare raport cu fiinţele pământeşti. Astăzi însă oamenii nu presimt nimic, oamenii nu mai vor să presimtă.
Cometele apar la intervale mari de timp. Să ne întrebăm: Oare au ele, acolo unde apar, o astfel de legătură cu evoluţia generală a omenirii încât să impulsioneze elementul feminin în natura umană?
 Cometa Halley [ Nota 18 ] – şi vorbim mai întâi despre spiritul acesteia - are sarcina de a imprima în întreaga natură umană propria sa fiinţă în aşa fel încât când ea apare în sfera Pământului, când vine în apropierea Pământului, omul face totdeauna un pas înainte în dezvoltarea eului, pas care conduce eul, prin noţiunile pe care acesta le dezvoltă, în planul fizic. Mai întâi cometa a avut o influenţă deosebită asupra celor două mădulare inferioare ale naturii umane, asupra a ceea ce este masculin şi feminin, asociindu-se acţiunii Lunii. Când cometa nu este prezentă, acţiunea Lunii este unilaterală; acţiunile Lunii vor fi deci altfel atunci când cometa este prezentă. Influenţa cometei se exprimă astfel: când eul uman face un pas înainte trebuie, pentru ca omul în întregime să meargă înainte, ca trupul fizic şi trupul eteric sau trupul de viaţă să fie transformate în mod corespunzător.
Cometa acţionează asupra trupului fizic şi asupra trupului eteric sau trupului de viaţă al omului în aşa fel încât trupul fizic şi trupul eteric sau de viaţă al omului creează în fapt organe, organe fine, care sunt potrivite evoluţiei eului, aşa cum s-a dezvoltat el pe pământ drept conştienţă de eu, în special de la intervenţia impulsului lui Christos. Pornind de atunci, apariţiile cometelor îşi au importanţa în aceea că eul, prin faptul că se dezvoltă mai departe, de la etapă la etapă, primeşte astfel de organe, ceea ce înseamnă că primeşte astfel de organe fizice şi eterice de care tocmai are nevoie. 
 Astfel, fiecare cometă are o anumită sarcină. Viaţa spirituală umană decurge aşa-zicând cu o anumită regularitate cosmică.
În cadrul acesteia intervin însă anumite evenimente care şi într-o viaţă obişnuită nu sunt evenimente cu totul obişnuite, evenimente prin care se poate observa un anumit progres. Cum ar fi, de pildă, naşterea unui copil într-o familie. Tot aşa decurg, în ce priveşte întreaga evoluţie umană, regularităţile cosmice sub influenţa Lunii, a corpului lunar.
Ceea ce se petrece în mod regulat, zi de zi, este sub influenţă lunară iar ceea ce aduce un element nou, elementar, fundamental stă sub influenţa cometelor. Aceste lucruri ne arată că astrele ce se mişcă aparent neregulat pe cer îşi au un loc bine definit şi o importanţă a lor în întregul edificiu al cosmosului
Acum vă puteţi gândi că ceea ce este infuzat ca nou, ca un rezultat al femininului cosmic în evoluţia omenirii, poate da naştere la anumite furtuni, care sunt absolut vizibile, dar pe care oamenii nu vor să le observe. Dar s-ar putea întâmpla ca oamenilor să le fie adus la cunoştinţă într-un mod remarcabil felul în care depind anumite întâmplări de pe Pământ de existenţa cometelor.
Numai că privitor la anumite comete, eul este, în fapt, tot mai mult împins în lumea fizică, iar noi trebuie să ne apărăm faţă de ceea ce produc cometele.
 Acum ne putem întreba: oare ceea ce am prezentat acum ne duce în cosmos, ne duce la ridicarea spre o viaţă spirituală? Oare există ceva în exterior, în cosmos,  ceva care să corespundă acesteia? Am văzut cum capul şi membrele îşi au polaritatea opusă în cosmos, cum şi masculinul şi femininul îşi au polaritatea opusă în cosmos; putem, deci, să ne întrebăm: oare există şi o corespondenţă în cosmos pentru această izvorâre a spiritualului, pentru această depăşire de sine a omului însuşi, pentru această depăşire a eului inferior prin eul superior?

Kali Yuga se întinde pe o perioadă de 5000 ani, până în anul 1899. Anul 1899 a fost, în realitate, un an important pentru evoluţia omenirii. Acesta este, natural, un an mediu, pentru că lucrurile se petrec treptat. Dar tot aşa cum anul 3101 î.Chr. poate fi dat ca acel an în care omenirea a fost condusă din vechea clarvedere în jos spre vederea senzorială şi spre judecata raţională, tot aşa anul 1899
este acel an în care omenirea primeşte din nou impulsul pentru a se ridica la primele începuturi ale unei clarvederi umane viitoare. Şi omenirea se află după sfârşitul secolului al XX-lea, stă în faţa următorului mileniu; numai puţini oameni vor avea această clarvedere în prima jumătate a secolului al XX-lea; se vor dezvolta modest primele elemente ale unei noi clarvederi, ale unei clarvederi care va apărea cu siguranţă în omenire când oamenii se vor arăta capabili să înţeleagă această nouă clarvedere.
Din temeliile sufletului uman se vesteşte pentru viitor că astfel de facultăţi clarvăzătoare vor apărea drept facultăţi naturale – trebuie să deosebim clarvederea artificială de acea clarvedere care va rezulta ca o clarvedere naturală –, pentru puţini oameni deja în prima jumătate a secolului al XX-lea, iar în următorii 2500 de ani pentru un număr din ce în ce mai mare de oameni, până când, în final, va exista un număr suficient de oameni care, cu condiţia să vrea, vor dobândi noua clarvedere naturală.
Trebuie să ne fie foarte limpede: două lucruri s-ar putea întâmpla.
Primul este acela ca oamenii să aibă într-adevăr predispoziţiile pentru această clarvedere, dar materialismul să se întărească în următoarele decenii şi omenirea să se cufunde în mlaştina materialismului. Atunci vor apărea într-adevăr oameni care vor spune că în ce-i priveşte este ca şi cum ar vedea în omul fizic ca un al doilea om; dar dacă conştienţa materialistă îl va duce la convingerea că ştiinţa spirituală este o nerozie, şi astfel va fi distrusă orice conştienţă asupra lumii spirituale, atunci oamenii nu vor înţelege aceste prime predispoziţii spre clarvedere. De omenire va depinde dacă ceea ce va apărea va fi spre bine sau spre rău, pentru că s-ar putea întâmpla ca ceea ce trebuie să apară să treacă neobservat. 
Sau, ar putea exista un alt caz, ca ştiinţa spirituală să nu fie călcată în picioare. Atunci se va înţelege să se cultive astfel de capacităţi nu numai în şcolile secrete de iniţiere, ci şi acolo unde ea va apare, către mijlocul secolului nostru, ici si colo ca un lăstar al vieţii sufleteşti umane, şi se va putea spune ca dintr-o forţă sufletească trezită: eu văd ceva asemănător cu realitatea descrisă în Teozofie, eu văd ceva ca un al doilea om în interiorul omului fizic. Dar vor apărea şi alte capacităţi sufleteşti, de exemplu o capacitate pe care omul o va remarca la el însuşi. Oamenii vor îndeplini o acţiune oarecare. În timp ce vor fi atenţi la această faptă, în faţa sufletului lor va apărea ceva ca un fel de imagine de vis, despre care vor şti: aceasta are o legătură cu acţiunea mea. – Şi oamenii vor şti din ştiinţa spirituală: când îmi apare o astfel de imagine, ulterioară acţiunii mele – dar care se deosebeşte esenţial de această acţiune – nu este altceva decât că ea îmi arată consecinţele acţiunii mele, consecinţe care vor trebui să apară în viitor.


Dacă oamenii vor înţelege din nou cât de binefăcătoare este influenţa cometei, atunci probabil îşi vor aduce aminte să sărbătorească cu drag toamna o celebrare, pentru a avea un fel de sărbătoare a libertăţii. Aceasta își are locul în toamnă; un fel de sărbătoare a lui Mihael, o sărbătoare a libertăţii. Pe aceasta oamenii o lasă să treacă pe lângă ei în ziua de azi, pentru că ei nu au nicio înţelegere pentru ea; ei nu au nicio înţelegere pentru libertate în natura de afară, şi de aceea nici pentru libertatea din om.
Vedeţi dumneavoastră, venerabila Doamnă Lună şi maiestuosul Domn Soare, ei stau pe tronurile lor, vor să aibă totul măsurat, pentru că nu au un simţ potrivit pentru libertatea din Univers. Desigur că şi asta trebuie să fie.
Dar cometele sunt eroii libertăţii din Univers; ele au de aceea în sine şi acea substanţă care la om este în corelație şi cu activitatea, cu activitatea liberă, cu bunul-plac, cu activitatea voinţei. 
Şi aşa putem spune: Dacă privim în sus, la Soare, avem în el ceea ce în interiorul nostru mână activităţi ritmice uniforme, inima şi respiraţia.
Dacă privim la o cometă, ar trebui de fapt, de fiecare dată când apare o cometă, să facem un poem despre libertate, pentru că aceasta este în corelație cu libertatea noastră! Putem spune: Omul este liber pentru că în Univers pentru acești entuziaști din Univers, cometele, domneşte de asemenea libertatea.






sursa
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA118/GA118_CF06.html
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA118/GA118_CF07.html
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com