În fiecare an Miracolul Focului Sfânt
se întâmplă numai de Sfintele Paşte Ortodoxe !!!
Una dintre cele mai mari minuni ale creştinismului ortodox este "Lumina Sfântă" sau "Sfântul Foc". Acest miracol este observat în fiecare an Sâmbătă, în ziua care precede Paştele Ortodox, în timpul serviciului dimineaţa se aprinde flacăra la lumânările episcopului - care intră în Sfântul Mormânt, fără unelte de aprinere a focului - şi la alţi creştini din afara mormântului .Ceea ce mi se pare uimitor nu este faptul că episcopul iese din Sfântului Mormânt cu lumânări aprinse, pentru că multe lucruri pot fi spuse despre acest eveniment, DAR CUM Focul Sfânt sa aprindă lumânările din jur ridicate sus de spectatorii la intamplare, ÎNAINTE ca episcopul să vină cu FOC LA EI! Acest fenomen este văzut în fiecare an. În următoarele imagini de pe YouTube, am încercat să demonstrez acest fapt.
În fenomenul Luminii Sfinte de la Ierusalim dăinuie o remarcabilă reminiscenţă datând din
vremea Bisericii nedivizate a Vechii şi
Noii Rome. Este un ritual ortodox prin excelenţă, dar şi o moştenire a rădăcinilor
Occidentului creştin. De peste douăzeci de secole, venirea Sfintei Lumini în
Sâmbăta Mare la Mormântul Domnului din Ierusalim este cea mai mare minune
oferită oamenilor. Este miracolul care dovedeşte până la sfârşitul timpului Învierea
lui Hristos, Lumina luminii. Minunea are loc în Biserica Învierii lui Hristos,
impunătoarea biserică a întregii creştinătăţi de la Ierusalim. De peste două
mii de ani, în timpul Vecerniei Mari din Sâmbăta Mare, între orele 12.30 şi
14.30, deasupra Sfântului 
Mormânt se coboară Lumina din Cer. Pentru că există
încă oameni neîncrezători, se fac controale riguroase care dovedesc tocmai că
minunea este autentică. Autorităţile laice din Ierusalim inspectează cu
severitate locul sfânt pentru a se asigura că nu există nici o sursă de foc şi
chiar îl controlează corporal pe arhiereul grec care presară vată deasupra
locului unde a fost aşezat Mântuitorul înainte de a învia. După rigurosul
control, se sting toate luminile şi se pecetluieşte uşa de la intrare cu benzi
de pânză cu ceară şi sigilii aşezate astfel încât să formeze litera „X”.
Gardienii rămân de pază la uşa Sfântului Mormânt până când se coboară din cer
Lumina.
După ce este controlat corporal de către poliţişti, patriarhul
Ieusalimului dezlipeşte peceţile de la uşa Sfântului Mormânt. Este însoţit de un
arab musulman care rămâne în Capela Îngerului (anticamera Sfântului Mormânt).
Patriarhul intră singur în încăperea propriu-zisă a Sfântului Mormânt,
îngenunchează şi se roagă. Biserica este cufundată într-o mare de beznă şi linişte.
Numai arabii fac semne imploratoare. După 15-20 de minute de rugăciune, toţi
cei prezenţi observă o lumină puternică alb-albăstruie, asemănătoare unui
fulger, coborând în zig-zag prin cupola mare a bisericii. Scânteia divină aprinde
vata de pe lespedea Sfântului Mormânt. Patriarhul pune bucăţile de vată aprinsă
în două cupe de aur şi iese în Capela Îngerului. Aici aprinde două buchete de
33 de lumânări – număr care reprezintă vârsta lui Hristos în momentul
crucificării. O dată cu vata se mai aprind miraculos candelele din biserică,
lumânările din sfeşnice şi chiar unele lumânări din mâinile celor prezenţi. La
început, lumina divină nu are consistenţă materială. Oamenii îşi ating părul,
feţele şi hainele cu flacăra lumânărilor. Apariţiile, sunetele şi senzaţiile
deosebite asociate Sfintei Lumini (licăriri de fulger, bubuituri etc.), toate
calităţile supranaturale ale flăcării (culoare stranie, temperatură
blând-caldă, temporar inconsumabilă) şi emoţia intensă produsă asupra credincioşilor
i-au fascinat de veacuri pe cercetătorii fenomenului.
