ca iluminarea omului
individual. Clarvăzătorul poate să spună că, prin acest impuls,
întregul Pământ a devenit ceva cu totul nou. În timp
ce sângele lui Christos curgea pe Golgota, s-a petrecut o intimă
unire a Pământului nostru cu cea mai înaltă fiinţă, care
s-a coborât din spaţii cereşti inaccesibile, pentru
mântuirea omenirii. Multora le este deja cunoscut ca acela pentru
a cărui venire boddhisatva au lucrat timp de mii de ani jos pe
pământ; sunt totuşi puţini cei pentru care creştinismul a devenit
viaţă adevărată. Impulsul lui Christos este cuprins doar în
germene, iar omenirea va avea nevoie încă de mult timp şi va fi
nevoie să fie impulsionată de anumiţi conducători până când
impulsul lui Christos să se înfăptuiască în viaţa socială a
oamenilor.Capacităţile noi dobândite ale trupului astral fac ca trupurile fizice nemaleabile să
devină din ce în ce mai inadecvate pentru a
fi locuite şi, de asemenea, dizarmonia crescândă
dintre suflet şi corp îl distruge treptat pe acesta din urmă şi,
în final, îl omoară. Bătrâneţea nu ne mai
înspăimântă pentru că ştim că atunci când viaţa
atinge aici punctul culminant şi trupul începe să se ofilească,
ceea ce a fost dobândit ca element nou începe să se
concentreze într-un germene tânăr care va înflori
cândva din nou pe Pământ.Această dezvoltare în spirit, aşa precum o propăvăduieşte Christos, aduce omului o mângâiere nemărginită şi face ca separarea de cei pe care îi iubim să fie mai puţin dureroasă pentru că ştim că separarea nu este prilejuită decât prin mărginiri fizice şi că noi putem găsi în spirit drumul spre cei pe care îi iubim.
Dacă gândim şi simţim aşa, atunci întreaga noastră viaţă de aici, de jos, primeşte o faţă nouă,
spiritualizată, viaţa
câştigă din ce în ce mai mult valoare pentru noi. Ochiul
nostru spiritual străbate cu privirea slăbiciunile noastre fizice şi ne
ajută să le suportăm cu curaj. Ştim că locul nostru de lucru este aici
jos şi că aici în acest câmp de lucru trebuie să fie depusă
sămânţa pentru o nouă viaţă. Ceea ce noi putem cunoaşte astăzi
din învăţătura spiritului va deveni pentru noi siguranţă pe
treptele viitoare ale evoluţiei. Forţa în devenire a lui Christos
va produce în curând o potenţare a percepţiilor noastre. Ne
aflăm acum la sfârşitul epocii de tranziţie care înseamnă
cel mai adânc punct al coborârii în materie şi al
orbirii spirituale, dar într-un timp nu prea îndepărtat se
va adăuga percepţiilor simţurilor fizice o clarvedere incipientă.
Această schimbare se va arăta în două aspecte. În oamenii
individuali – şi numărul lor va creşte mereu – se va trezi capacitatea
de a vedea formele eterice care înconjoară fizicul. În
jurul trupului uman, ei vor vedea licărind învelişul fin al
trupului 
eteric.În afară de îmbogăţirea vederii, oamenii individuali vor vedea apărând, în momentul când se vor pregăti să facă o faptă, ceva ca o imagine de vis. La început aceste imagini abia dacă vor fi sesizate şi, înainte de toate, nu vor fi înţelese. Ele vor fi la început ca nişte umbre şi abia treptat vor deveni mai clare; în special în cei care au o gândire materialistă. Căci cu cât materialismul îl ţine prizonier mai puternic pe un om, cu atât mai greu îi va fi lui să devină conştient de spirit pentru a percepe suprafizicul. Viitorii clarvăzători vor fi desconsideraţi, vor fi trataţi ca nebuni şi, probabil, vor fi izolaţi ca bolnavi. Acest fapt însă nu va putea împiedeca ceea ce trebuie să se întâmple. Privirea suprasensibilă va fi din ce în ce mai clară şi tot mai intensă şi oamenii vor înţelege ceea ce li se oferă privirii. Ei vor învăţa să recunoască formele eterice, forme care reprezintă viaţă, iar în viziunile care le vor avea în felul acesta vor recunoaşte în curând imagini de compensare a karmei. Ei vor vedea şi
vor înţelege ce au făcut printr-o faptă, vor vedea
cum acea faptă, în cazul în care a fost o faptă rea, va
trebui să fie compensată în viitor. Dar la capacităţile numite mai sus se vor alătura şi altele: un mic număr de oameni vor retrăi experienţa care l-a transformat pe Saul în Pavel pe drumul către Damasc. Ca şi el, ei vor vedea dintr-o dată că Christos s-a unit cu Pământul prin moartea pe cruce pe Golgota. Această trăire interioară puternică, pe care mulţi oameni o vor avea într-un viitor nu prea îndepărtat, este ceea ce s-a proorocit ca “Reapariţia lui Christos”. Căci numai o dată Christos a apărut în carne şi a putut fi văzut cu simţurile fizice, atunci când omenirea nu era clarvăzătoare. “Eu sunt la voi toate zilele până la sfârşitul lumii.” Christos nu a rămas în învelişurile fizice şi nici nu va mai apărea niciodată în carne. Cel care crede în potenţarea capacităţilor umane va înţelege acest lucru.
Oamenii trebuie să se înalţe prin forţa lui Christos deasupra mărginirilor lumii fizice şi percepţiile lor
nu trebuie să rămână
numai la fiinţe întrupate, întrupate în materie.
Domeniul spiritual cu fiinţele sale trebuie să le fie deschis din nou
şi trebuie să Îl vadă pe Cel care îi eliberează din
întuneric şi păcat.Acest fapt va fi mereu repetat oamenilor. Mulţi dintre ei îl vor prelua în forma pe care o aduce acum ştiinţa spirituală a prezentului. Totuşi, vor exista şi oameni care vor avea părerea greşită că Christos va reveni în trup de carne şi se vor lăsa înşelaţi prin falşi Mesia şi vor apuca pe drumuri rătăcite. Cei care nu vor să aibă spiritualul, cei care nu vor să îl vadă, îl vor căuta aici, în materie, printre oameni, iar forţele duşmănoase îşi vor trimite reprezentanţii lor care vor profita în scopurile lor de orbirea acestor
oameni. În cursul
secolelor s-a vorbit deseori despre astfel de Mesia şi istoria
exterioară a consemnat mulţi astfel de Mesia întrupaţi. Ei vor fi
o probă pentru acei oameni care se numesc teozofi. Căci mulţi vorbesc
ca teozofii şi se mărturisesc a fi teozofi, dar nu poartă teozofia
în inimă ci doar în vorbele lor. Cel care însă nu se
va mai încrede în ochiul fizic atunci când i se va
deschide ochiul spiritual, va trăi evenimentul din faţa Damascului. La început vor fi doar puţini oameni, dar apoi, treptat, din ce în ce mai mulţi; iar odată cu creşterea numărului de clarvăzători va creşte şi influenţa lor asupra întregii omeniri şi omenirea se va schimba. La percepţiile spirituale se vor adăuga şi capacităţi morale noi în cursul următorilor 2000 de ani.
Cu apariţia forţei lui Christos începe o nouă epocă;
Ioan Botezătorul indică aceasta cu cuvintele:
“Schimbaţi-vă dispoziţia voastră sufletească deoarece împărăţia cerurilor s-a apropiat.”
El a văzut coborârea Fiului lui Dumnezeu, în Iisus din Nazaret l-a recunoscut pe purtătorul lui.
Trebuie să ne pregătim pentru acest timp nou şi să creştem astfel încât să depăşim materialismul. Trebuie să devenim conştienţi că cercul privirii noastre se va lărgi şi ni se vor adăuga noi organe pentru o percepere mai desăvârşită, alături de percepţia fizică pe care o avem acum.
Să nu ne îndoim de acest adevăr şi să nu îl considerăm o fantezie şi o învăţătură periculoasă, care poate să aducă prejudicii impulsului lui Christos.
Înţelegerea şi simţirea pentru aceasta vor deveni în viitor mai clare, mai profunde, mai mari, şi tot mai mare va fi numărul acelora în care germenul Christos va începe să crească în ei.
sursa
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA118/GA118_CF16.html
