.jpg)
distruge doctorul ”buba”(citez aici chiar expresia folosită de unul dintre interlocutorii mei). Desigur, dacă cineva îți pune viața în pericol, ești dator să-ți aperi viața. Dacă buba te amenință, ești dator să te aperi de ea. În acest caz, este probabil că nu vei acumula o karmă distructivă. Altfel, uciderea, ca soluție de extirpare a răului în lume, sau ”dictatura”(conducerea cu ajutorul amenințării și a fricii ca soluție de guvernare) sunt manifestări specifice stărilor de conștiință joasă. Iubirea nu ucide! Iubirea este Adevărul
și ea încurajează viața, o servește, o crește, o umple și o binecuvântează. Extirparea răului, prin același mijloc prin care el însuși acționează, presupune să cobori la nivelul lui, căci cel rău crede că, ucigând, restabilește binele.
Viața hrănește viața, nu o distruge. Iubirea singură este puterea care îndepărtează răul, este puterea de care răul nu se poate apropia. Răul este consecința absenței iubirii, este o cădere din conștiința iubirii, o prăbușire a minții în inconștiența, care afirmă falsul ca fiind adevărat. În prezența iubirii, inconștiența încetează. În prezența iubirii, răul este anihilat, nu mai poate acționa. În prezența iubirii, răul se autodistruge.
Dacă am fi doar ființe fizice, ar putea ca uciderea să fie o soluție. Dar noi suntem ființe spirituale, iar alegerea noastră de a face rău din alt motiv decât acela de a ne apăra viața crează karma. Pe de altă
parte, răul înregistrat deja în câmpurile energetice nu este distrus prin distrugerea fizică: programele care au determinat acțiunea în plan fizic continuă să existe și să fie preluate de alți oameni de la respectivul nivel de conștiință. Soluția împotriva răului este creșterea nivelui de conștiință, nu distrugerea fizică. Soluția împotriva răului este educația corectă, conștientizarea esenței vieții și a naturii ei spirituale, conștientizarea cu privire la existența energiilor dincolo de formele fizice, capabile să se manifeste – în anumite condiții – prin formele fizice. Soluția pentru extirparea răului vizează ștergerea lui din plan spiritual, căci în plan spiritual este cauza. Pentru aceasta, avem nevoie să gândim conștient, să eliminăm ura, furia, dorința de a pedepsi, vinovăția, să ne asumăm responsabilitatea și alegerile pe care le facem, să ne concentrăm asupra binelui nostru și al celor.jpg)
din nostru, să binecuvântăm, să sprijinim viața, să fim mai fericiți și să să excludem toate trăirile creatoare de rău. În ele se află cauza răului care se manifestă în lume, în aceste trăiri care ne fac inconștienți și permit intrarea răului din planurile spirituale în propriul nostru câmp energetic.Cu toate că formele noastre fizice și spirituale sunt departe de perfecțiune, nu trebuie să renunțăm la aspirația continuă de a iubi și a ne îmbunătăți pe noi din punct de vedere spiritual. Sensul omului nu este acela de a avea succes sau a face un lucru sau altul, căci esența succesului și a faptelor este dragostea, bucuria, pacea și frumusețea, pe care le trăim prin tot ce facem. Sensul nostru este iubirea mântuitoare, iar această iubire vede faptele oamenilor, răul din experiența omenească și toate întâmplările omenești mistuitoare ca fiind consecințe ale inconștienței. De aceea Iisus a spus pe cruce:”Iartă-i, Doamne, căci nu știu ce fac”!
Cred că acest mesaj, ce ne-a parvenit prin crucificarea Mântuitorului, este acela la care trebuie să ne raportăm atunci când privim răul în lumea noastră și să știm pentru totdeauna că ”uciderea” este o manifestare a inconștienței. Oamenii l-au ucis pe Hristos și l-au salvat pe tâlhar: iată, asta-i capacitatea minții, iar mesajul pare să ne spună că avem nevoie să ne distanțăm de porpria noastră judecată atunci când decidem cine să moară și cine să trăiască. Inconștiența nu este conștientă de adevăr, așa încât îl vom crucifica pe Hristos de câte ori pretindem că știm cine merită să moară. Treaba noastră nu este aceea de a decide moartea cuiva, ci aceea de a sprijini, a iubi, a aprecia viața în toate formele ei și, în loc să urâm inconștiența/răutatea/ura și să coborâm la nivelul ei, folosind aceleași mijloace de extirpare, s-o înțelegem și s-o tratăm ca pe o boală. Inconștiența este – cred – boala cea mai extinsă, cea mai grea, cea mai tulburătoare a ființelor umane. Eu cred că în inconștiență este Iadul, căci în ea se ascunde cauza suferinței umane și din ea nu știm – încă – nici cum să ieșim, iar în cazurile mai grave nu știm că e necesar să ieșim, cum nu știm că mai există și altceva decât lumea poluată prin durere, suferință și rău.
Ar fi bine să ne rugăm continuu pentru ca Dumnezeu să ne binecuvânteze cu harul conștienței, al înțelegerii, al iubirii, al compasiunii, al milei și să ne călăuzească spre adevăr, cu ușurință și cu grație, așa încât viața noastră să servească binele nostru cel mai înalt și binele cel mai înalt al tuturor.
sursa
http://mariatimuc.blogspot.ro/
