Legenda Martisorului
written by Marinica Sonica |
Una din legendele simbolului primaverii ne spune ca odata soarele a coborat pe pamant, luand chipul unui tanar, pentru a participa la o hora dintr-un sat. Zmeul cel rau, vazand ca a luat chipul unui tanar, l-a rapit si l-a inchis intr-o temnita, provocand suferinta intregii naturi. Se spune ca raurile au incetat sa mai curga, pasarile nu mai cantau... pana nici copii nu mai radeau.
Nimeni nu stia ce sa faca pana cand, un tanar voinic s-a hotarat sa il infrunte pe zmeu si sa elibereze soarele. Acesta a pornit la drum, avand puterea multora dintre pamanteni. Calatoria tanarului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna. Spre sfarsitul ierni, acesta a gasit castelul zmeului si s-au luptat zile intregi pana cand zmeul a fost doborat.Slabit si grav ranit, tanarul a reusit sa ajunga pana la temnita soarelui, l-a eliberat, dupa care a murit, sangele acestuia curgand pe zapada alba. Soarele a urcat pe cer si a vestit venirea primarii, umpland de fericire inimile pamantenilor.
De atunci, tinerii impletesc doi ciucurasi, unul alb si unul rosu, oferindu-i fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul semnifica dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sangelui tanaralui voinic. Albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.
O alta legenda a martisorului ne spune ca intr-una din zile, umbland cu oile pe munti, baba Dochia a gasit o para pe care a legat-o cu un fir de ata. Toate acestea s-au intamplat intr-o zi de 1 Martie, de atunci extinzandu-se obiceiul.
Descoperiri arheologice
Trecand de la legende la lumea de basm la cea reala, descoperirile arheologice arata ca se celebra prima zi a primaverii inca de acum 8000 de ani, pe vremea dacilor simbolurile primaverii fiind confectionate din timpul iernii, urmand sa se poarte dupa ziua de 1 Martie. Pe atunci martisoarele erau fie niste pietricele colorate in alb si rosu insirate pe o ata fie o moneda (sau mai multe) legate cu fire subtiri de lana albe si negre (in unele locuri alb cu rosu). Dacii credeau ca martisoarele aduceau si le purtau pana cand infloreau copacii.
Trecand de la legende la lumea de basm la cea reala, descoperirile arheologice arata ca se celebra prima zi a primaverii inca de acum 8000 de ani, pe vremea dacilor simbolurile primaverii fiind confectionate din timpul iernii, urmand sa se poarte dupa ziua de 1 Martie. Pe atunci martisoarele erau fie niste pietricele colorate in alb si rosu insirate pe o ata fie o moneda (sau mai multe) legate cu fire subtiri de lana albe si negre (in unele locuri alb cu rosu). Dacii credeau ca martisoarele aduceau si le purtau pana cand infloreau copacii.
In zilele noastre...
In zilele noastre, banutul purtator de noroc al dacilor aproape ca a disparut, el fiind inlocuit cu diferite personaje din lumea desenelor animate, cu animalute din plastic sau din sticla, inimioare , fete zambitoare, pietricele frumos colorate sau orice poate atrage un cumparator grabit sau in pana de idei. Astazi, ziua de 1 Martie e o adevarata comoara pentru comerciantii ambulanti care iti iau ochii cu fel si fel de “martisoare”, fara a cunoaste insa adevaratul legenda traditionalului martisor.
.jpg)
Ziua de 1 Martie are o bogata incarcatura comerciala, incarcatura ca o depaseste de multe ori pe cea traditionala.
Dar... trecand peste partea comerciala, putem spune ca in zilele noastre, obiceiul este ca orice femeie (doamna sau domnisoara) sa primeasca un martisor. Orice barbat care se respecta ofera sefei, colegei sau persoanei iubite un martisor, reprezentantele sexului frumos mandrindu-se in aceasta zi cu martisoarele primite.
Traditia spune ca martisorul se poarta pana in momentul in care infloresc trandafirii sau visinii. Atunci firul rosu se pune pe un trandafir sau pe o ramura a unui visin. In alte regiuni, martisorul se poarta atat cat dureaza zilele Babelor sau pana la Florii, cand se scoate si se agata de crengile unui copac. Se crede ca, daca pomul va rodi, omul va avea noroc. Atunci cand martisorul este aruncat dupa o pasare, purtatorul va fi usor precum pasarea.
Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma: ” scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet… Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca.”
Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.
Despre istoricul martisorului, Tudor Arghezi afirma in volumul “Cu bastonul prin Bucuresti”: “…La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand “farmece” si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.
…Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi.”
http://voice.talkfusion.com/blog/1436/Legenda-artisorului#.VPIYYmsGLBU.google_plusone_share
In zilele noastre, banutul purtator de noroc al dacilor aproape ca a disparut, el fiind inlocuit cu diferite personaje din lumea desenelor animate, cu animalute din plastic sau din sticla, inimioare , fete zambitoare, pietricele frumos colorate sau orice poate atrage un cumparator grabit sau in pana de idei. Astazi, ziua de 1 Martie e o adevarata comoara pentru comerciantii ambulanti care iti iau ochii cu fel si fel de “martisoare”, fara a cunoaste insa adevaratul legenda traditionalului martisor.
Ziua de 1 Martie are o bogata incarcatura comerciala, incarcatura ca o depaseste de multe ori pe cea traditionala.Dar... trecand peste partea comerciala, putem spune ca in zilele noastre, obiceiul este ca orice femeie (doamna sau domnisoara) sa primeasca un martisor. Orice barbat care se respecta ofera sefei, colegei sau persoanei iubite un martisor, reprezentantele sexului frumos mandrindu-se in aceasta zi cu martisoarele primite.Traditia spune ca martisorul se poarta pana in momentul in care infloresc trandafirii sau visinii. Atunci firul rosu se pune pe un trandafir sau pe o ramura a unui visin. In alte regiuni, martisorul se poarta atat cat dureaza zilele Babelor sau pana la Florii, cand se scoate si se agata de crengile unui copac. Se crede ca, daca pomul va rodi, omul va avea noroc. Atunci cand martisorul este aruncat dupa o pasare, purtatorul va fi usor precum pasarea.
Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma: ” scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet… Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca.”
Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.
Despre istoricul martisorului, Tudor Arghezi afirma in volumul “Cu bastonul prin Bucuresti”: “…La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand “farmece” si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.
…Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi.”
http://voice.talkfusion.com/blog/1436/Legenda-artisorului#.VPIYYmsGLBU.google_plusone_share
 |
