
Omul nu este o mașinărie, dar adeseori se comportă ca și cum ar fi. Mintea, pe cât este de sigură, pe atât este de șireată, înșelătoare, violentă. Ea este ca o fabrică și ne ține ocupați. Și balastru, și treburi productive. Uneori devine liniștită, sacră. Conflict sau pace.

Mintea și inima se ajută una pe alta în mod subtil. Unii cred că mintea e inteligentă și inima e mai bleagă, mai credulă. Alții inversează deșteptăciunea. Există inteligență emoțională. Inima se deschide clipă de clipă și își găsește în cele din urmă Calea.

Vorbim mult, dar înfăptuim prea puțin. Pierzând simplitatea firească, ontologică, ne-am pierdut curățenia interioară. Căutăm vitalitatea, împlinirea. Viața este valoroasă datorită râsului și plânsului din ea. Și nu e valoroasă pentru că te lovește, ci pentru că tu știi să o mângâi. O lacrimă poate spune totul. La fel și un zâmbet poate spune totul. Bucuria este o stare de har, de nădejde, de sfințenie. Emoțiile ne fac oameni sănătoși sau oameni bolnavi.


Adevărul este în fiecare din noi. Nu ai nevoie de măști.
Fii tu însuți! Nu te teme, suflete!
Dumnezeu este cu tine: în gol, în plin, în lacrimi, în zâmbete, în singurătate, în comuniune, în toți și în toate.
Relaxează-te! Bucură-te! Și astăzi, și mâine.
ieromonah Hrisostom Filipescu
https://hrisostomfilipescu.wordpress.com/2014/03/29/ratiune-si-simtire/