Singura hrană spirituală este cunoaşterea.

Numai adevărul şi iubirea universală ne va face liberi!

Lumina care ne inspiră toţi să ne unească în conştiinţa cosmică nouă:

FRÃŢIA INIMII.

Iubirea și Adevărul nu pot fi descoperite prin cărți, biserici sau temple. Acestea vin în ființa prin cunoașterea de sine. Cunoașterea de sine este un proces anevoios dar nu dificil; el devine dificil doar atunci când încercam să ajungem la un anume rezultat. Dar a fi doar conștienți în fiecare moment, clipă de clipă de propriile noastre gânduri și sentimente, de toate acțiunile noastre fără nici un fel de condamnare sau justificare, aduce libertatea, eliberarea în care există această fericire a adevărului.

duminică, 18 decembrie 2011

Mănăstirea albă cu 9 altare din mitologia românească sau templul lui Apollo din Insula Şerpilor

Nicolae Densuşianu evocă în Dacia Preistorică templul lui Apollo dinInsula Leuke (Luminoasă, Albă), actuala Insulă a Şerpilor ,templu păstrat în mitologia română sub numele de MănăstireaAlbă cu 9 altare din prundul Mării Negre.
Tot în Dacia Preistorică afăm o mulţime de mărturii ale autorilorantici, care vorbesc despre Pelasgii sau Hiperborei ce îşi aveaupatria lor de origine în Nordul Dunării şi a Mării Negre, ei fiindpoporul model al antichităţii.În afară de denumirele de Pelasgi şi Hiperborei, îi mai aflăm şi sub altedenumiri, cum ar fi: Arimi, Arimani, Arimaspi, Arimphaei,Rami sau Râmi; Grigore Ureche afirma că “Noi de la Râm netragem”. De la Râm şi nu de la Roma!!!
Patria Hiperboreilor, şi anume în epoca aceea, când religia lor începe săaibă o influenţă decisivă asupra vieţii greceşti, era, după cum nespun cei mai însemnaţi autori, în părţile de nord ale Dunării de jos şi ale Mării Negre.După Pindar, cel mai erudit poet al antichităţii greceşti, Hiperboreiierau locuitorii de pe tărmurile Istrului sau ale Dunării de jos.De altă parte Strabo:“Cei de întâi, – zice dânsul -, care au descris diferitele părţi ale lumii, nespun că Hiperboreii locuiau deasupra Pontului Euxin, a Istruluişi a Adriei.- Poetul grec Pindar, afirma că Apollo după ce a ridicat zidurile Troieis-a întors în patria sa de pe Istru.Macrobius, numeşte Hiperboreene, teritoriile udate de Don şi deDunăre.
Marţial în “Epigramele ” sale, destinate incursiunii lui Domiţian înDacia scria: “Soldat Marcellinus, tu pleci acum să iei pe umeriităi cerul Hiperboreean şi astrele Polului Getic” -În fine, Clement Alexandrinul, (dec. a. 211-218), care posedă cunoştinţevaste din filozofia şi teologia greco-păgână, numeşte pe Zamolxe,filozoful Dacilor, Hiperboreu, adică originar din ţaraHiperboreilor.Însă care era originea etnică şi caracterul civilizaţiei acestui memorabilpopor din antichitatea preistorică?După tradiţiile şi datele istorice, ce le avem, Hiperboreii, care figurează în legendele cele sfinte ale lui Apollo, ni se prezintă ca un ram alnaţiunii celei mari şi puternice pelasge.Ocupaţiile lor pastorale şi agricole, instituţiile lor sociale şi religioase,sunt identice cu ale celorlalte triburi pelasge din ţinuturileEladei, ale Asiei mici şi peninsulei italice.Pe lângă păstorie, la Hiperborei înfloreşte totodată şi agricultura. Eitrimit în tot anul daruri la Delos – Deal – din fructele şi primalor recoltă de grâu.-În România au fost descoperite cele mai vechi urme de agricultură dinEuropa, pe malurile Dunării la Porţile de Fier, datânnd din10000-8000 B.C. Deasemenea, în România au fost descoperitecele mai vechi locuinţe din Europa, de acum circa 9000-10000 deani. Aceste descoperiri vin să confirme spusele autorilor antici,care plasau originea Pelasgilor la nordul Dunării. -Într-o epocă preistorică foarte depărtată, exista în părţile de răsărit aleDaciei, un templu magnific, al cărui renume şi influenţă seextinsese departe peste ţinuturile sud-estice ale Europei, şi acărui memorie şi sfinţenie este celebrată şi astăzi în colindele religioase române.
În colindele române, imne religioase poporale , a căror origine se reducela cele mai obscure timpuri ante-creştine -înainte de plecareaminoanilor, ionienilor(ionilor) şi dorienilor de pe teritoriulRomâniei -, se celebrează şi astăzi sfinţenia şi magnificienţa miraculoasă a unui templu preistoric numit “Biserica cea marecu 9 altare” sau “Mănăstirea Albă sfântă”.
După colindele române, această ilustră Mănăstire albă, mare şi sfântă,se afla în părţile de răsărit ale ţărilor române: în prundul Mării Negre, în ostrovul mărilor.
Pereţii acestei mănăstiri sunt făcuţi din lemn de tămâie, uşile dealămâie iar pragurile sunt de alămâie sau marmură. Ea are 9statui şi 9 altare, cu 9 uşi, cu 9 uşiţe, cu 9 ferestre, cu 9 ferstruţe,cu 9 praguri, cu 9 prăgurele, cu 9 scaune, cu 9 scăunele, şi în eaard 9 lumânări.Această legendară mănăstire, după un text de peste Carpaţi, mai are 9stâlpi de ceară, cu 9 de tămâie şi 9 de făclie. Ea este foarte veche,pe din afară e acoperită cu muşchi iar pe dinăuntru este aurită.Ferestrele sunt în partea dinspre răsărit către “sfântul sore”.Uşile spre mare, usciorii sunt de făclie iar în partea de deasuprabiserica este cu “zebrele sus la stele” . Altarul, în care şedeMaica Domnului este de mărgăritar. Jeţurile sunt de aur.Scaunul cel mare are 9 “picături de sore”. Toată mănăstirea şi jeţurile sunt scrise.Întrega mănăstire e ca un “mândru sore”. Lângă mănăstire se află unlac de mir şi un pârâu de vin, în care se scaldă şi se iordănesc“Bunul Dumnedeu” şi “Bătrânul Crăciun”.Calea de la malul ostrovului şi până la mănăstire se numeşte“Cărăruica raiului”.Când este slujbă mare la această mănăstire albă, atunci vin aici toţisfinţii, sosesc corăbii încărcate de îngeri, şi în corabie şi însuşiDumnezeu.

Face biserică mare
Cu nouă altare
Către sfăntul sore
Pe sub nouri, pe sub mare
Rasărit’a mândru sore.
Da nu-i sore resărit,
Că-i o sfântă mănăstire
Mănăstirea slujbă ţine
Iaca vine-o corăbioară
Incărcată d’ângerei
In mijlocul ângerilor
Şade bunul Dumnedeu
Cu veştmânt
Până’pământ . . .

Acest locaş sfânt apare maiestuos nu numai prin splendoarea saincomparabilă, dar şi prin dimensiunile colosale aleconstrucţiunii sale. Mănăstirea albă este atât de vastă încât“cuprinde o lume întreagă” şi-i cu turnul până la nori. Ea maipoartă totodată şi numele de “Mănăstirea Domnilor”, ceea ce înfond consună pe deplin cu relatarea lui Hecateu că preoţii de latemplul hiperboreilor sunt fiii şi descendenţii regelui Boreas.
Acestea sunt preţioasele date, ce ni le prezintă colindele religioaseromâne despre miraculoasa Mănăstire Albă din ostrovul MăriiNegre. Este afară de orice îndoială că această mănăstire somptuoasă şi sfântă, “mândră ca un sore”, dintr-un ostrovel al Mării Negre, cu 9 altare şi cu festrele spre sfântul Soare,decorată într-un mod atât de uimitor şi de o arhitectură şisculptură atât de incomparabilă, în care ruga sfântă se făcea zi şinoapte, de săptămâni întregi, la care venea cu corabia pe mare şi însuşi Dumnezeu, şi care şedea aici în “vară de aur”, şi unde totodată preotul cel mare observa răsărirea soarelui, zicem căaceastă monumentală şi principală bazilică este incontestabiltemplul cel faimos al antichităţii preistorice, al lui Apollo sau al Soarelui de la hiperborei, din insula Mării Negre, numită înantichitatea grecească Leuce, adică Albă.

Nicolae Densuşianu - “Dacia Preistorică”

http://ramaniamyblog.wordpress.com/2010/03/02/manastirea-alba-cu-9-altare-din-mitologia-romaneasca-sau-templul-lui-apollo-din-insula-serpilor/

Mănăstirea albă cu 9 altare din mitologia românească sau templul lui Apollo din Insula

Anul 2009, Luna Februarie, Ziua 3, Ora 13.40.

Comunicatele de presa curg fluviu. Romania este din nou in atentia lumii. De acesta data, din fericire, nu mai este vorba de cohorte de violatori sau de disolutia unei societati in care armele se fura cu camioanele, iar siguranta vietii zilnice incepe sa semene cu cea din tarile lumii a treia… Pentru prima data, Curtea internationala de la Haga repara partial drepturile legitime ale statului roman pus in fata reintrarii in drepturi asupra unuia dintre teritoriile sale istorice pur si simplu furate de conducatorii temutei Uniuni Sovietice la sfarsitul anilor ’40. Alaturi de Basarabia, sudul Basarabiei, Cadrilaterul, Storojinetul, Cernautiul si Tinutul Hertei, Insula Serpilor a apartinut dintotdeauna stramosilor nostri, fiind aparata cu sabia de insusi Stefan cel Mare. Odata cu marele rapt teritorial caruia tara noastra i-a cazut victima dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, mica insula din Marea Neagra a cazut sub stapanirea Marelui Frate de la Rasarit, care prin dreptul celui puternic a considerat ca antica Insula Leuke i se cuvine de la sine…Restul este istorie. Acea istorie trist-amara pe care o cunosc putini romani. Astazi, in schimb, in urma unui absurd si indelungat proces international, statul roman intra in sfarsit in posesia apelor teritoriale ale platoului continental al Marii Negre, precum si al apelor din jurul Insulei Serpilor. Iar noua configurare teritoriala din viitoarele atlase geografice adauga Romaniei acces direct la un bazin submarin extrem de bogat in hidrocarburi. Despre Insula Serpilor, istoria din spatele tratatelor istorice si viitorul relatiilor Romaniei cu vecinii sai, Uniunea Europeana si Rusia, vom mai auzi cu siguranta. Aici ne propunem doar sa dezvaluie o parte dintre aspectele mai putin cunoscute, dar deosebit de interesante in noul context istoric.Insula Serpilor este acea bucata de pamant ascunsa in mistere stravechi pe care o simteam cu ochii mintii atunci cand contemplam de fiecare data linia orizontului in care Cerul intra in Marea Neagra. Astazi este mai aproape, iar de administrarea inteleapta a bogatiilor naturale care o inconjoara depinde viitorul nostrul. Al tuturor.

O stanca din Marea cea Mare…
http://identicosul.blogspot.com/2009_02_03_archive.html
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Mulțumesc, draga mea Românie!

Mulțumesc, draga mea Românie!

Tehnologia energiei libere - MAGRAV

Logo Design by FlamingText.com
Logo Design by FlamingText.com